MAGNUM

PHOTO

Finantatori:
1. Robert Capa
2. Henri Cartier-Bresson
3. George Rodger
4. David "Chim" Seymour
 Robert Capa
22.10.1913 – 25.05.1954
Daca o fotografie nu este suficient de buna,
inseamna ca nu ai fost suficient de aproape!

Pe 25 mai 1954, cariera lui Robert Capa, ale cărui fotografii de război l-au
transformat într-o legendă a fotografiei moderne, s-a încheiat brusc atunci când
Capa a călcat pe o mină terestră undeva, pe un câmp de luptă din Indochina.
Robert Capa nu s-a cruţat. A participat cu curaj la aproape toate marile
tragedii ale timpului său, întotdeauna cu inima deschisă şi cu credinţă. Era
incredibil cât de rapid intuia el adevărul. Işi asuma riscuri, la care însă nu
expunea pe nimeni. Doar pe sine. Se simţea ca acasă în orice oraş mare din
lume. A murit cu un aparat de fotografiat în mâna stângă.
A lăsat în urma sa fotografii de la cele mai importante momente ale
istoriei moderne, dar şi o legendă.
Robert Capa s-a născut la Budapesta, în anul 1913, sub numele de Andrei
Friedmann. La 18 ani a plecat de acasă şi a început să lucreze ca laborant pentru
o agenţie foto din Berlin. Primul succes l-a avut cu un set de fotografii în
exclusivitate cu Leon Trotsky.
După venirea lui Hitler la putere, Andrei Friedmann a plecat la Paris.
Aici, împreună cu logodnica sa poloneză, Gerda Taro, a încercat să intre în
lumea fotojurnalismului. Pentru a reuşi acest lucru, cei doi au inventat un
fotograf american talentat şi bogat, Capa, pentru care lucrau. Friedmann făcea
fotografiile pe care Gerda Taro le vindea la un preţ niciodată mai mic de 150
franci francezi, adică de trei ori preţul pieţei.
Dar, curând, editorul Lucien Vogel a aflat secretul lui Capa şi i-a trimis pe
cei doi în Spania. Capa a devenit celebru peste noapte datorită fotografiei unui
soldat murind, dar logodnica sa şi-a pierdut viaţa în timpul unor lupte.
Capa a plecat apoi în China unde a imortalizat momente memorabile din
timpul bătăliei de la Tai Er Chwang, unde s-a înregistrat singura victorie
importantă a Chinei în tot războiul.
Revenit în Europa, Capa face fotografii până la sfârşitul Războiului Civil
din Spania, în 1939.
Începutul celui de-al doilea Război Mondial îl găseşte pe Capa în
America. În 1942, Capa participă ca fotoreporter la invazia din nordul Africii
când începe să lucreze pentru revista"Life". De aici, Capa se paraşutează odată
cu trupele în Sicilia şi participă la campania din iarna 1943-1944.
Pe 6 iunie 1944, Robert Capa ajunge la Omaha Beach. Debarcând sub un
tir puternic, Capa expune patru dintre cele mai renumite filme din istorie. Din
cele patru filme, doar 11 cadre au fost salvate în laboratorul londonez al
revistei"Life". Celelalte cadre s-au distrus din cauza supraîncălzirii cabinei de
uscat filme. Cu toate acestea, "Life" şi presa din toată lumea au publicat
imaginile salvate. Capa a continuat să facă fotografii de război, fotografiindu-l pe unul dintre
ultimii soldaţi americani care au murit în al doilea Război
Mondial, dar ratând Armistiţiul.
În 1949, Capa a făcut fotografii la naşterea statului Israel.
În această perioadă, Capa împreună cu Henri Catier-Bresson, David
Seymour, Georges Rodger şi William Vandivert înfiinţează agenţia "Magnum",
prima şi, până în prezent şi singura, agenţie internaţională de tip cooperatist a
fotoreporterilor lider profesionişti din lume.
Acest moment a marcat cariera lui Robert Capa. El a devenit om de
afaceri, care i-a stimulat pe fotoreporteri.
Înainte de acest moment din viaţa sa, Robert Capa a fotografiat în Rusia,
în 1947, iar fotografiile au fost publicate în "Life".
În 1954, Capa a plecat în Japonia cu o expoziţie a agenţiei Magnum. În
timp ce era acolo, revista "Life" avea nevoie de un fotoreporter în Indochina.
Capa s-a oferit să plece el acolo. Fusese prea mult război în viaţa sa şi norocul la părăsit în
ziua de 25 mai.
Funeraliile lui Robert Capa au avut loc la New York.
În memoria marelui fotoreporter, Overseas Press Club a instituit Premiul
Robert Capa (Robert Capa Award "for superlative photography requiring
exceptional courage and enterprise abroad").

Bibliografie:
Death in the Making, 1938
The Battle of Waterloo Road, 1941
Invasion!, 1944
Slightly Out of Focus, Henry Holt and Co., New York, 1947
A Russian Journal, John Steinbeck si Robert Capa, Viking, New York, 1948
Report on Israel, Irwin Shaw si Robert Capa, Simon & Schuster, New York, 1950.
Robert Capa: Photographs, 1996
Heart of Spain, 1999
Robert Capa: The Definitive Collection, 2001
Blood and Champagne: The Life and Times of Robert Capa, 2002
 Henri Cartier-Bresson
22.08.1908 – 3.08.2004

A fotografia este un mijloc de a intelege

Privit ca unul dintre cei mai mari fotografi ai timpului său, Henri Cartier-
Bresson a fost un francez timid care a ridicat instantaneul la nivelul unei arte
rafinate şi disciplinate. Abilitatea sa pentru instantanee, abilitatea de a surprinde
"momentul decisiv", precizia ochiului său pentru compoziţie, metodele sale de
lucru, precum şi comentariile sale privind teoria şi practica fotografică au făcut
din Henri Cartier-Bresson o figură legendară în galeria fotojurnalismului
contemporan.
Fotografiile sale au fost publicate în cele mai prestigioase reviste din lume
pe parcursul a 30 de ani. Foografiile sale au fost expuse în cele mai mari muzee
din Europa şi Statele Unite, iar monumentala sa expoziţie intitulată "Momentul
decisiv" a fost prima expoziţie de fotografie găzduită de muzeul Louvre.
Henri Cartier-Bresson a fondator şi preşedinte al agenţiei internaţionale de
fotografie "Magnum".
Henri Cartier-Bresson s-a născut în 1908, la Chanteloupe, Franţa, într-o
prosperă familie din clasa mijlocie. A avut de timpuriu propriul aparat de
fotografiat cu care făcea fotografii de vacanţă. A fost atras şi de pictură şi a
studiat 2 ani într-un atelier din Paris. Educaţia artistică i-a dezvoltat
sensibilitatea ochiului pentru compoziţie, care a devenit una din marile lui calităţi ca fotograf.
În 1931, la vârsta de 22 de ani, Henri Cartier-Bresson a petrecut un an
vânând în vestul Africii. S-a întors în Franţa pentru că se îmbolnăvise. În
perioada aceasta a descoperit într-adevăr fotografia. Cu un aparat de fotografiat
Leica a început să facă instantanee. Pentru Henri Cartier-Bresson a fost o
experienţă extraordinară. O nouă lume, un nou mod de a vedea, spontan şi
imprevizibil, se deschidea pentru el prin vizorul aparatului. Imaginaţia sa s-a
aprins. Astfel a început una din cele mai fructuoase colaborări dintre om şi
aparat din istoria fotografiei. Henri Cartier-Bresson a rămas fidel aparatului de
fotografiat cu film de 35 mm toată viaţa. Acest aparat din mâna sa a devenit,
cum spunea el, "o prelungire a ochiului".
La începutul celui de-al doilea război mondial, Henri Cartier Bresson a
luptat în armata franceză, dar a fost luat prizonier. După două tentative eşuate, el
a reuşit să evadeze din lagărul german în care se afla ca prizonier de război şi a
stat ascuns până la sfârşitul războiului.
Şi-a reluat apoi cariera de fotoreporter, iar în 1947 a contribuit la
înfiinţarea agenţiei Magnum. Angajamentele avute cu marile reviste ale lumii lau
făcut să călătorească în Europa, Statele Unite, în India, China şi Rusia.
Fotografiile lui Henri Cartier-Bresson au fost publicate în numeroase albume în
anii '50 şi '60, cel mai important rămânând cel intitulat "Momentul decisiv" şi
publicat în 1952. Un moment important al vieţii lui Henri Cartier-Bresson l-a
constituit expoziţia retrospectivă de mari proporţii, cu 400 de fotografii, itinerată
în Statele Unite în 1960.
Ca jurnalist, Henri Cartier-Bresson avea o imensă nevoie de comunicare a
ceea ce gândea şi simţea despre ceea ce vedea. A avut un mare respect pentru
rigoarea fotografiei de presă care trebuie să spună o întreagă poveste. Lupta sa în
plan jurnalistic cu oamenii şi evenimentele, simţul noutăţii, dar şi al istoriei,
precum şi credinţa în rolul social al fotografiei l-au ajutat să facă din fotografiile
sale o operă memorabilă.
Henri Cartier-Bresson spunea că simţul demnităţii umane este calitatea
esenţială a oricărui fotoreporter şi că nimic nu suplineşte dragostea şi înţelegerea
faţă de oameni, precum şi conştiinţa "omului în faţa propriei sorţi". Multe dintre
portretele făcute scriitorului William Faulkner sau altora au devenit celebre prin
faptul că Henri Cartier-Bresson a surprins esenţa personalităţii acestora.
Momentul decisiv este definit de Henri Cartier Bresson ca fiind
"recunoaşterea simultană, într-o fracţiune de secundă, a semnificaţiei unui
eveniment, precum şi organizarea precisă a formelor care dau acelui eveniment
expresia optimă".
"În fotografie, cel mai mic, mai neînsemnat lucru poate fi un mare
subiect" spune Henri Cartier-Bresson în "Momentul decisiv". El a găsit
frumuseţe în lucruri aşa cum sunt ele, în realitatea de aici şi acum. Având abilitatea de a
imortaliza momente din timpul care trece, Henri Cartier-Bresson
ne-a lăsat o comoară de fotografii. Prin ochii săi, putem vedea lumea mai bine,
mai clar şi putem descoperi adevăr şi frumuseţe acolo unde nu credeam să
existe.

Lucrari publicate:
1947: The Photographs of Henri Cartier-Bresson. Text Lincoln Kirstein, Museum of Modern
Art, New York.
1952: The Decisive Moment. Texts si fotografii Henri Cartier-Bresson. Coperta Henri
Matisse. Simon & Schuster, New York.
1954: Les Danses a Bali. Text Antonin Artaud, Paris.
1955: The Europeans. Text si fotografii Henri Cartier-Bresson, New York.
1955: People of Moscow. Thames and Hudson, London.
1956: China in Transition. Thames and Hudson, London.
1958: Henri Cartier-Bresson: Fotografie. Text Anna Farova. Statni nakladatelstvi krasne,
Prague and Bratislava.
1963: Photographs by Henri Cartier-Bresson. Grossman Publisher, New York.
1964: China. Photographs and notes on fifteen months spent in China. Text Barbara Miller.
Bantam Books, New York.
1968: The World of HCB. Viking Press, New York.
1970: Franta. Text Francois Nourissier. Thames and Hudson, London.
1972: The Face of Asia. Text Robert Shaplen. Ed. John Weatherhill (New York and Tokyo)
si Orientations Ltd. (Hong Kong).
1973: About Russia. Thames and Hudson, London.
1976: Henri Cartier-Bresson. Texts Henri Cartier-Bresson. History of Photography
1979: Henri Cartier-Bresson Photographer. Text Yves Bonnefoy. Bulfinch, New York.
1983: Henri Cartier-Bresson. Ritratti. Texts Andre Pieyre de Mandiargues si Ferdinando
Scianna. Gruppo Editoriale Fabbri, Milan.
1985: Henri Cartier-Bresson en Inde. Text Satyajit Ray, fotografii si note Henri Cartier-
Bresson. Centre National de la Photographie, Paris.
1985: Photoportraits. Texts Andre Pieyre de Mandiargues. Thames and Hudson, London.
1987: Henri Cartier-Bresson. The Early Work. Texts Peter Galassi. Museum of Modern Art,
New York.
1989: L'Autre Chine. Text Robert Guillain. Collection Photo Notes. Centre National de la
Photographie, Paris.
1989: Line by Line. Henri Cartier-Bresson’s drawings. Introducere Jean Clair si John
Russell. Thames and Hudson, London.
1991: America in Passing. Text Gilles Mora. Bulfinch, New York.
1991: Alberto Giacometti photographie par Henri Cartier-Bresson. Texts Henri Cartier-
Bresson si Louis Clayeux. Franco Sciardelli, Milan.
1994: A propos de Paris. Texts Vera Feyder and Andre Pieyre de Mandiargues. Thames and
Hudson, London.
1994: Double regard. Drawings and photographs. Texts Jean Leymarie. Amiens : Le
Nyctalope. 1994: Mexican Notebooks 1934–1964. Text Carlos Fuentes. Thames and
Hudson, London. 1994: L'Art sans art. Text Jean-Pierre Montier. Editions Flammarion, Paris.
1996: L'Imaginaire d'apres nature. Text Henri Cartier-Bresson. Fata Morgana, Paris.
1997: Europeans. Text Jean Clair. Thames and Hudson, London.
1998: Tete a tete. Text Ernst H. Gombrich. Thames & Hudson, London.
1999: The Mind's Eye. Text Henri Cartier-Bresson. Aperture, New York
2001: Landscape Townscape. Text Erik Orsenna si Gerard Mace. Thames and Hudson,
London.
2003: The Man, the Image and the World. Text Philippe Arbaizar, Jean Clair, Claude
Cookman, Robert Delpire, Jean Leymarie, Jean-Noel Jeanneney, Serge Toubiana. Thames
and Hudson, London 2003.
2006: An Inner SIlence: The portraits of Henri Cartier-Bresson, Text Agnes Sire si Jean-Luc
Nancy. Thames and Hudson, New York.

Expozitii:
1933 Cercle Atheneo, Madrid, Spania
1933 Julien Levy Gallery, New York, S.U.A.
1934 Palacio de Bellas Artes, Mexico
1947:
Museum of Modern Art, New York, S.U.A. Martin-Gropius-Bau, Berlin, Germania; Museum
of Modern Art, Rome, Italia; Dean Gallery, Edinburgh, UK;
Museum of Modern Art, New York, S.U.A.;
Museo Nacional de Bellas Artes, Santiago, Chile
1952 Institute of Contemporary Art, London, UK
1955 Retrospektive – Musee des Arts decoratifs, Paris, Franta
1956 Photokina, Cologne, Germania
1963 Photokina, Cologne, Germania
1964 The Phillips Collection, Washington
1965–1967 Retrospektive - Tokyo, Japonia, Musee des Arts Decoratifs, Paris, Franta, New
York, S.U.A., London, UK, Amsterdam, Netherlands, Rome, Italia, Zurich, Elvetia, Cologne.
1970 Retrospektive – Grand Palais, Paris. S.U.A., URSS, Australia si Japonia
1974 Exhibition about the USSR, International Center of Photography, New York, S.U.A.
1974–1997 Galerie Claude Bernard, Paris, Franta
1975 Carlton Gallery, New York, S.U.A
1975 Galerie Bischofberger, Zurich, Elvetia
1980 Portraits – Galerie Eric Franck, Geneve, Elvetia
1981 Musee d'Art Moderne de la Ville de Paris, Franta
1982 Hommage a Henri Cartier-Bresson – Centre National de la Photographie, Palais de
Tokyo, Paris, Franta
1983 Printemps Ginza – Tokyo, Japonia
1984 Osaka University of Arts, Japonia
1984–1985 Paris a vue d’œil – Musee Carnavalet, Paris, Franta
1985 Henri Cartier-Bresson en Inde – Centre National de la Photographie, Palais de Tokyo,
Paris, Franta
1985 Museo de Arte Moderno de Mexico, Mexico
1986 L'Institut Francais de Stockholm
1986 Pavillon d'Arte contemporanea, Milan, Italia
1986 Tor Vergata University, Rome, Italia
1987 Museum of Modern Art, Oxford, UK (drawings and photography)
1987 Early Photographs – Museum of Modern Art, New York, S.U.A.
1988 Institut Francais, Athen, Greece
1988 Palais Lichtenstein, Vienna, Austria
1988 Salzburger Landessammlung, Austria
1989 Chapelle de l'Ecole des Beaux-Arts, Paris, Franta
1989 Fondation Pierre Gianadda, Martigny, Elvetia (drawings and photographs)
1989 Mannheimer Kunstverein, Mannheim, Germania (drawings and photography)
1989 Printemps Ginza, Tokyo, Japonia
1990 Galerie Arnold Herstand, New York, S.U.A.
1991 Taipei Fine Arts Museum, Taiwan (drawings and photographs)
1992 Centro de Exposiciones, Saragossa and Logrono, Spania
1992 Hommage a Henri Cartier-Bresson – International Center of Photography, New York,
S.U.A.
1992 L'Amerique – FNAC, Paris, Franta
1992 Musee de Noyers-sur-Serein, Franta
1992 Palazzo San Vitale, Parma, Italia
1993 Photo Dessin – Dessin Photo, Arles, Franta
1994 Dessins et premieres photos – La Caridad, Barcelona, Spania
1995 Dessins et Hommage a Henri Cartier-Bresson – CRAC (Centre Regional d’Art
Contemporain) Valence, Drome, Franta
1996 Henri Cartier-Bresson: Pen, Brush and Cameras – The Minneapolis Institute of Arts,
S.U.A.
1997 Les Europeens – Maison Europeenne de la Photographie, Paris, Franta
1997 Henri Cartier-Bresson, dessins – Musee des Beaux-Arts, Montreal, Canada
1998 Galerie Beyeler, Basel, Elvetia
1998 Galerie Lohrl, Monchengladbach, Germania
1998 Howard Greenberggh Gallery, New York, S.U.A.
1998 Kunsthaus Zurich, Zurich, Elvetia
1998 Kunstverein für die Rheinlande und Westfalen, Düsseldorf, Germania
1998 Line by Line – Royal College of Art, London, UK
1998 Tete a Tete – National Portrait Gallery, London, UK
1998–1999 Photographien und Zeichnungen - Baukunst Galerie, Cologne, Germania
2003–2005 Retrospective, Bibliotheque Nationale, Paris, Franta; La Caixa, Barcelona,
Spania; Martin Gropius Bau, Berlin, Germania; Museum of Modern Art, Rome, Italia; Dean
Gallery, Edinburgh, UK; Museum of Modern Art, New York, S.U.A.; Museo Nacional de
Bellas Artes, Santiago, Chile
2004 Baukunst Galerie, Cologne
2004 Martin-Gropius-Bau, Berlin
2004 Museum Ludwig, Cologne
2008 Henri Cartier-Bresson's Scrapbook Photographs 1932-46, National Media Museum,
Bradford, UK
2008 National gallery of modern art, Mumbai,India.

Premii:
1948: Overseas Press Club of America Award
1953: The A.S.M.P. Award
1954: Overseas Press Club of America Award
1959: The Prix de la Societe Francaise de Photographie
1960: Overseas Press Club of America Award
1964: Overseas Press Club of America Award 1974: The Culture Prize, Deutsche
Gesellschaft fur Photographie
1981: Grand Prix National de la Photographie
1982: Hasselblad Award
2006: Prix Nadar

Resurse web:
Fundatia Henri Cartier-Bresson
Magnum
 George Rodger
19.03.1908 – 24.07.1995

I may juggle the composition, as the strength of a picture is in the composition. Or I may play
with the light. But I never interfere with the subject. The subject has to fall into place on its
own and, if I don't like it, I don't have to print it.

Ori de câte ori agenţia Magnum este menţionat, numele de Henri Cartier-Bresson, Robert
Capa si David Seymour stand imediat în rândul lista de membri fondatori. Cu toate acestea,
există un alt membru fondator care-poate din cauza de timiditate si modestia-a fost uitat:
Fotograful britanic George Rodger.

Acest lucru face biografia Carole Naggar de Rodger; George Rodger, o aventura în
Fotografie 1908-1995 o carte de mare importanţă care nu numai că ne permite să se apropie
de unul dintre fotoreporterii partea de sus a secolului 20, dar, de asemenea, ne spune despre
un necunoscut episod privind înfiinţarea agenţiei de cele mai importante fotografii de ştiri din
lume.

Oricine care citeşte această carte va înţelege pasiunea că un reporter fotografie are pentru
munca sa, şi să realizeze că a vorbi despre moştenirea Rodger şi importanţa lui, anumite
aspecte ale vieţii sale personale nu pot fi lăsate afară. S-ar putea veni peste ca o exagerare,
dar ori de câte ori Rodgers a fost departe de câmpurile de luptă, a suferit de migrene,
coşmaruri şi depresii severe.

A fost nevoie de mai mulţi ani pentru a Rodger pentru a găsi adevărata sa vocaţie. Din
moment ce el era un copil, el a fost independent, liniştit, discret şi aventuros. La 17 ani, din
cauza comportamentului său rău pe tatăl său îl trase afară din şcoală şi la trimis să lucreze
într-o fermă. Complet plictisit, o luni mai târziu el a reuşit să urce la bordul unei nave de
marfă pentru Orientul Mijlociu şi nu sa oprit niciodată din deplasare.

Chiar dacă el a început să ia fotografii la 15, visul său era să devină un scriitor. În timpul
tuturor vieţii sale, a înregistrat experienţele sale în lactate său, la care accesul Naggar a fost
dat să scrie biografia lui. La 21 de Roger a decis să îşi încerce norocul în Statele Unite, dar
1929 nu a fost un moment bun pentru a găsi un loc de muncă, chiar şi aşa, el a supravietuit
Marii Crize de lucru în mai multe fabrici şi ferme. În 1935, sa întors în Anglia, a învins punct
de vedere moral şi cu nici un ban. El a observat întâmplător o reclama in ziar BBC The Daily
Telegraph, care ar putea schimba viaţa. Ei au nevoie de o fotograf. Rodger primit postul cu
un portofoliu de 6 fotografie, astfel, se îmbarcă într-o nouă fază de aventuri şi poveşti, dar, de
asemenea, de tragedii teribile personal care au modelat caracterul şi locul de muncă.

După doi ani de lucru pentru BBC şi îmbunătăţirea cunoştinţelor sale tehnice, Rodgers a
demisionat şi se uită pentru o agenţie de ştiri să-l reprezinte. De atunci era clar pentru el că
chemarea lui a fost să fie un fotoreporter. El a luat el însuşi un Leica si un Rolleiflex şi
prevăzute pentru a face fotografii. El a început să publice în reviste multe şi de la bun
început, a scris legende proprie. Rodger a fost un fotograf care a spus poveşti.

Timpul bombardamentelor germane din Londra in1940 revistei Life el angajat. Succesul de
poveştile lui determinat de viaţă să-l trimită în Africa în calitate de corespondent pentru două
săptămâni, care a devenit doi ani. Rodger a profitat de experienţele sale din timpul Marii
Depresiuni şi a început să livreze munca lui cel mai bun. În timp, sa împrietenit cu fotografi
mare parte a timpului său: Robert Capa, Hans Wild Bill şi Vandivert.

Multe dintre tablourile sale au devenit rapid icoane, printre care cele a luat la lagărul de
concentrare Berger-Belsen in1945, la câteva zile după eliberarea din Germania. Aceste
fotografii, bine cunoscut peste tot în lume, bântuit Rodgers restul vieţii sale, el a refuzat să se
uite la ei pentru următorii 45 de ani.

În timpul al doilea război mondial Rodgers a fost un corespondent de viaţă în 61 de ţări. El a

folosit pentru a spune că scopul său a fost de a fotografia persoane comune în situaţii
extraordinare, cu un dram de umor. Africa a fost pasiunea lui. El sa întors acolo another15 ori
de a face documentare de mai multe triburi.

Cartea alternează narativă cu citate din jurnalul lui Rodger, scrisorile sale la prima sa sotie
Cicely (de la care şi-a petrecut perioadele lungi de distanţă) şi alte scrisori de la prieteni şi
rude. Acest lucru ne permite de a reconstitui personalitatea sa încurcat şi de a înţelege de ce a
luat astfel de riscuri în timpul misiunilor sale.

În 1947, Robert Capa a decis să înfiinţeze o agenţie de ştiri fotografie care a asigurat deplină
independenţă, protejate drepturile de autor şi comercializate activitatea membrilor săi.
Rodger, Cartier-Bresson si David Seymour au fost singurii invitaţi. În cele din urmă, agenţia
a inclus, de asemenea, Bill Vandivert si sotia sa, Rita, care avea să fie preşedinte şi director al
agenţiei de birou New York. Maria Eisner ar fi trezorier şi secretar de el biroul din Paris.
Pentru a îmbunătăţi acoperirea, Capa împărţit lumea în funcţie de interesele tuturor personale:
Seymour ar fi responsabil de Europa, Cartier-Bresson din Orientul Îndepărtat şi China,
Vandivert din SUA şi Rodger din Orientul Mijlociu.

Această organizaţie a activat această agenţie pentru a depăşi dificultăţile multe şi rămâne una
dintre cele mai importante până la data de.

Carole Naggar cartea este o biografie a acestui remarcabil fotograf. Cu toate acestea, ne-am
aştepta o naraţiune mai cald de la femeie cicălitoare, prieten apropiat George Rodger şi
colaborator pentru mai mult de 18 de ani. cititorii exigent va fi împiedicată de ordinea
cronologică convenţională a cărţii de 20 de capitol şi o anumită-cumva unecessary-detalii din
viaţa fotografului personal şi intim. În afară de aceste vicii, este o carte destul de plăcută şi
fără îndoială un material indispensabil pentru cei interesati de istoria de fotojurnalism.
 David "Chim" Seymour
20.11.1911 – 10.11.1956

David "Chim" Seymour poate fi considerat ca fiind fără îndoială cel mai puţin cunoscut
dintre cei patru fondatori principale Magnum şi, totuşi, rolul său liniştit şi calmant în
Magnum a fost critic de direcţie la agenţia de succes. Viaţa lui, ca mulţi din generaţia sa, a
fost modificat drastic de Al doilea război mondial şi la activitatea sa fotografică în timpul
perioadei de după război a încercat să înţeleagă schimbările care au avut loc în Europa.
moartea sa în 1956, în timpul culminant al crizei Suez a fost o lovitură masivă pentru agenţie
Magnum încă recuperare din pierderea de Robert Capa doi ani mai devreme.

David "Chim" Seymour "a fost născut de fapt David Syzmin în Varşovia, Polonia pe 20
noiembrie 1911. El a crescut într-o familie bogată şi de cultură care a condus o companie de
succes publicare idiş. Chim a avut o bună educaţie, unde a dezvoltat o pasiune şi interes
pentru muzica. Iniţial el a vrut să devină un pianist de concert, dar a dat-o atunci când a dat
seama că el nu avea pitch perfect. Încurajat de tatăl său, Chim a plecat la Leipzig pentru a
studia imprimare şi arte grafice, cu scopul, fără îndoială, din următoarele tatăl său în afacerea
familiei. După o perioadă de agitat la Leipzig, Chim a fost dat permisiunea de la tatăl său
pentru a trece la Sorbona din Paris pentru a studia chimia si fizica avansate. La scurt timp
după sosirea sa, el a aflat că afacerea tatălui său suferea din cauza val de anti-semitism
măturare Polonia. indemnizaţie lunară Chim lui nu mai putea fi acordată de către familia sa,
şi determinat să rămână în Paris, el a decis să câştige bani prin intermediul fotografiei. Un
prieten de familie o agentie de fotografie Paris Photo bazat numit-Rap împrumutat şi el o
cameră de 35mm. Cu nici o experienţă de a lua imagini, Chim a început să experimenteze şi
el a construit treptat abilităţile sale fotografia luaţi. Sa foi de primul contact au fost
impresionante şi aşa Chim lui imagini prin intermediul agenţiei foto-Rap au fost vândute în
curând la ziare şi reviste.

David "Chim" Seymour a avut un interes in problemele sociale şi politice ale zilei şi a folosit
aparatul de fotografiat pentru a lucrătorilor document şi condiţiile teribile pe care ei au trăit şi
a lucrat inch În martie 1934 activitatea sa ajuns in ceea ce priveste, o revista care featured
adesea elemente despre inegalitatea socială şi situaţia lucrătorilor. Aceasta a dus la misiuni
periodice pentru consideră şi prin acest lucru el a fost invitat să se alăture unui grup de
scriitori de stânga şi fotografi. Acesta a fost la una dintre aceste reuniuni, care sa întâlnit cu
Henri Cartier-Bresson. Ambele au devenit prieteni de nădejde, dar nu a fost până la câteva
luni mai târziu Chim, care vor fi invitate de Cartier-Bresson a satisface Robert Capa.
Activitatea a început să vină în pentru fotografi ca tulburări politice fiert pe stradă. Chim a
scris scrisori în casa "social, eu sunt în mişcare în cercuri noi, departe de gasca poloneză.
Sunt printre fotografi mai mult, gândirea oamenilor, interesaţi de aceleaşi probleme ca pe
mine însumi. Incercam sa aranjeze un fel de asociere de "fotografi revoluţionar-minded. Că
gândirea revoluţionară ar ajuta la crearea Magnum vreo zece ani mai târziu.

În timpul războiului civil spaniol, Chim acoperit conflictul uita la victimele de război -
refugiaţii suferă din cauza bombardamentelor de către piloţi germană, italiană şi luptă pentru
Franco. eseul său fotografie a bombardament aerian de Barcelona a câştigat Chim lumea
largă recunoaştere ca un foto-jurnalist. În mai 1939 a acoperit actele finală a războiului,
inclusiv un voiaj spre Mexic cu 1000 de refugiaţi Republican pe Sinai SS. Din Mexic, Chim a
făcut drum spre Statele Unite, unde a înfiinţat-o cameră obscură în New York, pe strada 42.
Război întrerupt şi în 1942 Chim a încercat să se înroleze cu OSS, un precursor al CIA,
gândindu-se că cei şase limbi ar fi utile. El a fost refuzat, dar a intrat în cele din urmă armata
SUA ca un interpret fotografie. Până la sfârşitul războiului el ar fi un locotenent, un cetăţean
american şi cunoscut sub numele de Robert David Seymour. Singurul semn de numele lui de
familie precedente ar fi "Chim" nickname-derivat din numele său vechi Szymin care se
pronunţă "Shimmin". Din nefericire aproape toate din familia lui Chim dispărut în holocaust.
El ar afla mai târziu că mama şi tatăl său au fost ucişi în ghetoul din Varşovia în 1942.

Război separat Chim de la prietenii lui Capa şi Cartier-Bresson. Nu a fost până în vara lui
1944 în timpul eliberarea Parisului, care Chim a putut pentru a se întâlni cu prietenii lui din
nou. Sfârşitul războiului a văzut Chim capul înapoi la New York pentru a redeschide
darkroom lui. Mai bine cunoscut în Europa decât în SUA, el a găsit puţine oportunităţi de
muncă până prietenul lui Henri Cartier-Bresson a ajuns să participe la său "postumă",
expozitie la muzeul de artă. Prin primăvara anului 1947, primele semne de agenţia de
fotografie Magnum au început să apară şi prin mai de care Magnum ani, într-adevăr a fost
lansat. Fotografi împărţit lumea up - Cartier-Bresson a luat Asia, George Rodger luat Orientul
Mijlociu şi Africa, şi a luat Chim Europa. Capa-ar lucra oriunde îi plăcea. Pentru următorii
câţiva ani David Seymour turnee în Europa fotografierea refugiaţilor. Copii zguduit
emotional si fizic de război au fost doar unul dintre subiectele lui. Imaginile sunt fotografii
minunat de afectuos şi plin de compasiune. În timpul ultimii ani de viata, Chim acoperit
povesti mai multe in toata Europa, dar, de asemenea, în contrast care lucrează cu portrete de
celebritati. Acesta a fost criza Suezului din 1956, care a avut în cele din urmă lui David
"Chim" Seymour de viaţă. rapid conduci pe un drum într-un Jeep, el şi un fotograf Paris
Match numit Jean Roy au fost prinse în foc de mitralieră de la un avanpost armata egipteană.
Ei au fost ambii ucişi instantaneu.

Chim, prietenul lui Bill Richardson de la New York Post a scris "Chim a fost mai liniştită şi
mai blândă de oameni, a căror enorm compasiune se traduce prin lentilele camerei în unele
din cele mai umane şi mişcător al generaţiei noastre".