Sunteți pe pagina 1din 4

Cavitatea toracica si abdominala

Corpul uman este alcatuit din : cap, gat, trunchi si membre.

Trunchiul este format din : torace, abdomen si bazin (pelvis).In interiorul lor se gasesc
cavitatile : toracica, abdominala si pelviana , care adapostesc viscerele.Cavitatea toracica este
separate de cavitatea abdominala printr-un muschi numit diafragama.Cavitatea abdominala
se continua cu cea pelviana, care este delimitata inferior de diafragma perineala.

 .

Topografia aparatului circulator,respirator,digestiv

Capilarele sunt cele mai mici vase de sânge, ajungând chiar și la un diametru de două sau
trei celule (15-20 μm). Din cauza mărimii lor ele pot ajunge oriunde în corp. Cea mai deasă
rețea de capilare se găsește pe alveolele pulmonare.
Capilarele rezultă din ramificarea metaarterelor, continuându-se cu venele capilare; au
0,5 mm lungime. Cu cât activitatea metabolică a țesutului e mai intensă, cu atât sunt prezente
mai multe capilare.
Schimburile de gaze și alte substanțe se efectuează prin difuziune și filtrare
Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator (Sistema
respiratorium) constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos
între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și
eliminând din organism dioxidul de carbon rezultat din oxidări.
La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile
respiratorii și organele respiratorii – plămânii. Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe,
laringe, trahee și bronhii de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul
de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la plămâni și de a-l purifica, a încălzi și a umezi aerul
inspirat. Se deosebesc: căile respiratorii superioare (cavitatea nazală și faringele) și căile
respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în
respirație, la nivelul lor are loc respirația pulmonară, schimbul gazos între organism și mediu
realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare.
Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al animalului și tipului de
respirație. Ființele unicelulare nu au un aparat respirator, ele fiind ușor pătrunse de gaze și
de lichidele care le înconjură. Nu același lucru se petrece la ființele pluricelulare, unde
absorbția oxigenului de către lichidul circulant (sângele) și eliminarea bioxidului de
carbon are loc la nivelul unor organe special diferențiate, care constituie aparatul respirator.
Multe nevertebrateinferioare(spongieri, celenterate, oligochete, hirudinee, platelminte, crusta
cei inferiori) nu au un aparat respirator diferențiat și schimburile gazoase au loc prin toată
suprafața corpului (respirație cutanată), dar și la animalele care îl au, există o respirație
cutanată, mai mult sau mai puțin importantă. Organele respiratorii diferențiate există la
multe nevertebrate și la toate vertebratele. La animalele acvatice, ele
sunt branhiile (la echinoderme, crustaceii superiori, polichete,
majoritatea moluștelor, ciclostomi, pești); la cele terestre, ele sunt traheele (la insecte)
și plămânii (la araneide, gasteropodele pulmonate, majoritatea vertebratelor). Se pot distinge
astfel trei feluri de respirații: respirația branhială, în care schimburile gazoase au loc cu
ajutorul unor expansiuni membranoase mai mult sau mai puțin cutate și puternic
vascularizate, care atârnă în apă, numite branhii (la pești); respirația traheală, în care
distribuția aerului în tot corpul animalului are loc prin tuburi ramificate, numite trahee
(la insecte); respirația pulmonară, în care aerul este introdus printr-un mecanism special în
saci membranoși, puternic vascularizați, care sunt plămânii (la vertebratele tetrapode). În
raport cu mediul se deosebesc 2 tipuri de respirație: respirația acvatică unde aparatul
respirator este reprezentat prin branhii și respirația aeriană unde aparatul respirator este
alcătuit dintr-un sistem de trahee ramificate și anastomozate (la insecte) sau din plămâni și
din căile respiratorii (la vertebratele tetrapode). Respirația privită în totalitatea ei cuprinde
două etape fundamentale: respirația externă (respirația pulmonară, branhială sau traheală),
asigurată de aparatul respirator, și respirația internă (respirația tisulară) care se realizează la
nivelul celulelor din organism.