Sunteți pe pagina 1din 6

Fizicieni Celebrii

Lord Kelvin (1924-1907)


‍-nume complet:William Thomson (mai tarziu Lord Kelvin)

 ‍-s-a nascut pe 16 februarie 1824 in Belfast (astazi capitala Irlandei de Nord);-educat de tatal
sau,un profesor de matematica;

 ‍-in 1832 se muta cu familia la Glasgow (Scotia),unde tatal sau devine profesor de matematica in
cadrul aceleiasi universitati;

 ‍-si-a inceput studiile inca de la varsta de 10 ani;

 ‍-mai tarziu (1845) absolvit Universitatea din Cambrige(Anglia) cu cele mai mari medii din
clasa,fiind sef de promotie;-imediat dupa absolvire a plecat la Paris, unde a castigat o
importanta experienta practica lucrand intr-un laborator;

 ‍-in 1846 cand s-a intors in Anglia,la varsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de
filozofiein cadrul aceleeasiUniversitati din Glasgow,functie pe care si-o va pastra pana la
pensionare,in 1889;-activitati, preocupari, teorii:-pe langa teoria temperaturii absolute pt. care a
devenit faimos, Kelvin a formulat si alte idei precum calculareavechimii Pamantului, care la
mijlocul anilor 1800 era o problema foarte dezbatuta si controversata;-a conceput primul
telegraf care traversa Atlanticul;Titulatura:-1866| a fost numit cavaler de care regina
VISTORIA (Sir William Thomson);-1883| a primit medalia de aur de catre Royal Society of
London;-1882| a devenit baron de gradul I ,fiind numit tot de catre regina VICTORIA
‍Joseph Luis Gay-Lussac (1778-1850) a fost un chimist si
fizician francez cunoscut datorita studiilor lui asupra proprietatilor fizice ale gazelor. El s-
a nascut in St. Leonard si si-a facut studiile la Politehnica École si la École des Ponts et
Chaussées in Paris. Dupa ce a devenit expert in mai multe domenii el devine profesor de
fizica la Sorbonne din 1808 pana in 1832.
‍In 1804 face ascensiuni cu balonul pentru a studia fortele magnetice si pentru a observa
compozitia si temperatura aerului la altitudini diferite. In 1809 el formuleaza legea gazelor
care mai este asociata cu numele lui. Conform legii combinarii volumelor, volumele
gazelor implicate intr-o reactie chimica, atat a reactantilor cat si a produsilor de reactie
sunt in raport de numere mici si intregi.
‍Pe langa acestea el a studiat alaturi de naturalistul german baronul Alexander von
Humboldt, compozitia apei si a aflat ca apa este formata din doua parti hidrogen si o
parte oxigen. Fapt prezentat intr-o lucrare din 1804. De aici apare formula prezenta H20.
‍In 1809 Gay-Lussac a lucrat la prepararea potasiului si a borului si a studiat proprietatile
clorinei si acidului hidrocianic. In domeniul chimiei industriale el a adus imbunatatiri in
diferite procese de fabricare si testare.Pe langa acestea el el a confirmat prezenta iodului
in alge si i-a dat acestuia numele.
Isaac Newton(n. 4 ianuarie 1642, Woolsthrope, Grantham, d. 31 martie 1727, Kensington,
Londra) a fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom,
preşedinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor
ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi în special al
mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în
care a descris Legea atracţiei universale şi, prin studierea legilor mişcării corpurilor, a
creat bazele mecanicii clasice. A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz,
la inventarea şi dezvoltarea calculului diferenţial şi a celui integral. Newton a fost primul
care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mişcarea globului terestru, cât şi a
altor corpuri cereşti, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar şi hiperbolice sau
parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiaţii
monocromatice de diferite culori.
‍Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul
astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele
inventate de el însuşi. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică şi
matematică a activităţii sale, ci a rămas de preferinţă fizician. În aceasta constă
neobişnuita tenacitate şi economia gândirii sale. Până la Newton şi după el, până în
timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului ştiinţific, de o forţă şi
o durată mai mare.
‍Newton a fost primul care şi-a dat seama de aceasta. Spencer ne comunică următoarele
cuvinte ale lui Newton, rostite cu puţin timp înaintea morţii sale: "Nu ştiu cum arăt eu în
faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează
căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roşie, în
timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea."
‍Newton s-a născut în preajma izbucnirii marelui război civil în Anglia, a fost martorul
executării lui Carol I, al guvernării lui Cromwell, al Restauraţiei Stuarţilor, al aşa-numitei
"glorioase revoluţii, fără vărsare de sânge din 1688, şi a murit la vârsta de 84 de ani, când
regimul constituţional era consolidat. Dar furtunile politice n-au lăsat, se pare, urme
adânci asupra vieţii lui Newton. El a rămas, cel puţin în aparenţă, un "filozof" apolitic, în
acel sens larg în care cuvântul era folosit în vechime.
‍Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi monotonă; el a murit necăsătorit, iar
călătoriile lui s-au mărginit la mici distanţe, netrecând graniţele Angliei. Newton s-a
bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni apropiaţi, de o vârstă cu el.
‍Cu toată amploarea extraordinară a preocupărilor sale ştiinţifice, Newton nu a fost un
geniu universal, ca Leonardo da Vinci, sau un "polihistor, ca Leibniz. Gândirea şi
activitatea lui s-au concentrat asupra "filozofiei naturale sau a fizicii, matematicii şi
astronomiei.
‍ reocupările teologice şi istorice ale lui Newton pot fi considerate doar ca un tribut
P
inevitabil pe care l-a plătit epocii, ca şi mulţi dintre contemporanii lui, deşi el însuşi era
uneori înclinat să considere preocupările sale în domeniul teologiei şi religiei drept
activitatea lui principală.
‍Newton s-a născut în satul Woolsthorpe, situat la 10 km sud de orăşelul Grantham, în
apropierea ţărmului răsăritean al Angliei.

‍ ai multe mărturii confirmă că Newton avea talent la desen. Pe pereţii camerei sale din
M
casa farmacistului erau atârnate desene, portrete ale conducătorilor şcolii de la
Grantham chipul regelui Carol 1 (acest tablou din camera lui Newton ne permite să ne
facem o idee despre sentimentele sale politice regaliste în epoca lui Cromwell). Sub
chipul regelui se aflau versuri, pe care vechii biografi le atribuiau lui Newton însuşi.
‍Perioadei de la Grantham îi aparţine singura, după cât se pare, idilă din viaţa lui Newton.
În casa farmacistului Clark el s-a împrietenit cu mica Miss Storey, pe care o creştea
farmacistul. Mai târziu, prietenia, după presupunerile biografilor, s-a transformat în
dragoste şi s-a pus la cale căsătoria lor. Ulterior însă, când Newton s-a hotărât definitiv
pentru cariera universitară, el a renunţat la intenţia de a se căsători. După tradiţia
medievală, membrii colegiului trebuiau să rămână celibatari. Mistress Vincent (fostă miss
Storey) îşi amintea la bătrâneţe că Newton era un tânăr tăcut, gânditor şi serios, care
participa fără plăcere la jocurile tovarăşilor săi. El prefera să rămână acasă, chiar în
societatea fetelor, cărora le făcea adeseori măsuţe, dulăpioare şi alte jucării. Îi plăcea de
asemenea, după spusele ei, să culeagă ierburi de leac.
‍Până la sfârşitul vieţii, Newton a întreţinut raporturi de prietenie cu tovărăşa jocurilor sale
din copilărie, a ajutat-o şi a vizitat-o ori de câte ori venea prin locurile natale. Fosta miss
Storey a murit la vârsta de 82 de ani. Casa farmacistului din Grantham era astfel, în multe
privinţe, plăcută lui Newton. Se spune că în cursul deselor sale drumuri la bâlciul din
Grantham, tânărul fermier uita de însărcinările gospodăreşti care i se dădeau, lăsa calul
în paza bătrânului servitor care îl însoţea şi petrecea ore în şir la familia Clark.
‍Epitaful de pe mormântul său conţine următorul text: „Aici se odihneşte Sir Isaac
Newton, nobil, care cu o raţiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia
matematicii, mişcarea planetelor, căile cometelor şi fluxurile oceanelor. El a cercetat
deosebirile razelor luminoase şi diferitele culori care apar în legătură cu acesta, ceea ce
nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înţelept şi corect al naturii, al
antichităţii şi al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreţia Dumnezeului
atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure
muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie
1642, decedat la 20 martie 1727”.
 

Albert Einstein
‍Albert Einstein (n. 14 martie187, Ulm- d. 18 aprilie1955, Princeton) a fost un fizician evreu-german,
apatrid din 1896, elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor
universitar la Berlin şi Princeton. Autorul teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul
Nobel pentru Fizică.Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică sunt legate de teoria
relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria relativităţii
generalizate (1915) care extinde principiul relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă
teorie a gravitaţiei.Alte contribuţii ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarităţii,
probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicaţii în mecanica cuantică, explicarea mişcării
browniene a moleculelor, probabilitatea tranziţiei atomice, teoria cuantelor
pentru gazul monoatomic, proprietăţile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea
teoriei fotonice), teoria radiaţiei (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară şi
geometrizarea fizicii.Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă
a materiei.Cercetările sale au contribuit (nu în mod direct aşa cum se crede) la realizarea bombei
atomice şi la evoluţia studiului energiei nucleare.Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul
ştiinţei. A fost un activ militant al păcii şi susţinător al cauzei etniei evreieşti căreia îi
aparţinea.Einstein a publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice şi peste 150 în alte domenii.
‍Prima sa lucrare ştiinţifică o scrie de la vârsta de 16 ani (1894 sau 1895).În anul 1901, Einstein
trimite, la revista de fizică Annalen der Physik, o lucrare având ca subiect capilaritatea."Annus
mirabilis"
‍1905 - Acesta a fost anul miraculos al lui Einstein, când se naşte Teoria Relativităţii. În acest an,
Einstein îşi dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării dimensiunilor
moleculare.Dar ceea ce face ca acest an să fie un adevărat annus mirabilis sunt cele cinci scrieri
trimise de Einstein la anuarul de fizică german Annalen der Physik:
 ‍17 martie: Einstein trimite spre publicare articolul Un punct de vedere euristic privind
producerea şi transformarea luminii, în care sugerează (din considerente termodinamice) că lumina
poate fi considerată ca fiind compusă din cuante de energie independente. Articolul avea să apară
la sfârşitul lunii mai;
 ‍30 aprilie: Einstein trimite al doilea articol, în care arată cum se pot calcula Numărul lui
Avogadro şi dimensiunea moleculelor, studiind mişcarea lor într-o soluţie. Acest articol a fost
acceptat şi ca teza de doctorat, aparând în Annalen der Physik doar în ianuarie 1906. Este pe locul
trei ca celebritate, dar pe unul din primele locuri privind numărul de citări de care s-a bucurat în
acei ani. Einstein dedică teza de doctorat prietenului său Marcel Grosmann, fost coleg la ETH.
 ‍11 mai: Einstein trimite spre publicare articolul său despre mişcarea browniană – Despre
mişcarea particulelor mici suspendate în lichide staţionare, conform cerinţelor teoriei cinetico-
moleculare a căldurii;
 ‍30 iunie: Marele articol Asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare, în care sunt expuse
bazele teoriei speciale a relativităţii;
 ‍27 septembrie: Articolul trimis de data aceasta are doar trei pagini şi se intitulează Depinde
inerţia unui corp de conţinutul său energetic? (Ist die Trägheit eines Körpers von seinem
Energiegehalt abhängig?). Articolul conţine – conform unui obicei care avea sa se întâlneasca
frecvent la Einstein - gândurile sale de după publicarea marelui articol despre relativitatea
specială.
 ‍19 decembrie: al doilea articol dedicat mişcării browniene (va apărea în ianuarie 1906).
‍Pe parcursul vietii a fost preocupat de studiul:
‍1.Teoriei relativităţii restrânse.
‍2.Teoriei relativităţii generalizate .
‍3.Mecanicii statistice
‍4.Teoriei gravitaţiei
‍5.Astronomiei .
‍6.Teoriei unitare a câmpului
‍7.Ipotezei fotonice
Nikolaus August Otto (14 iunie 1832, Holzhausen an der Haide, Nassau - 26 ianuarie 1891,
Köln) a fost de inventatorul german al primului motor cu combustie internă care ardea în
mod eficient combustibilul direct într-un piston de camera. Deşi alte motoarele cu
combustie internă au fost inventate (de exemplu, de către Etienne Lenoir) acestea nu s-
au bazat pe patru timpi separate.Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja
discutat la data invenţiei lui Otto, dar el a fost primul care a pus-o in practică.
‍Ciclul Otto Motorul Otto a fost conceput ca un motor de staţionare şi în acţiunea
motorului,tinpul este miscare in sus sau jos a unui piston într-un cilindru. Utilizat mai
târziu, într-o formă adaptată ca un motor de automobil,sunt implicaţi patru timpi sus-jos:
(1) Admisie descendentă- cărbune,gaz şi aer intra în camera pistonului, (2) Compresie
adiabatica în sens ascendent - piston comprimă amestecul, ( 3) Ardere si destindere
adiabatica descendentă - arde amestecul de combustibile cu scânteie electrică şi (4)
Evacuarea ascendentă –degajă gaze de eşapament din camera pistonului. Otto l-a vândut
doar ca pe un motor stationar.
‍Brevete anterioare Potrivit recentelor studii istorice, inventatorii italieni Eugenio Barsanti
şi Felice Matteucci au brevetat o primă versiune care mergea eficient a unui motor cu
combustie internă în 1854 în Londra (pt. Num. 1072). Se susţine că motorul Otto este în
multe părţi, cel puţin,inspirat din precedentele invenţii ale acestuia, dar, deocamdată nu
există nici o documentaţie despre motorul Italian creat de Otto.

S-ar putea să vă placă și