Facultatea de Drept, Universitatea din București

Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

Unitatea de învățare 7

TRANSFERURI DE LA BUGETUL DE STAT LA BUGETUL LOCAL.

CONTROLUL EXECUȚIEI BUGETARE

Cuprins

7.1 Transferuri de la bugetul de stat la bugetele locale

7.2 Controlul financiar public

Obiectivele unității de învățare 7

După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:

- identificați categoriile de transferuri de la bugetul de stat la bugetele locale
- înțelegeți regulile aplicabile acestor transferuri și efectele lor
- identificați tipurile de control financiar public și diferențele între ele
- identificați regulile aplicabile fiecărui tip de control financiar public

Timp mediu necesar: 3 ore

7.1 Transferuri de la bugetul de stat la bugetele locale

Potrivit prevederilor din Legea finanțelor publice locale și din alte legi speciale, de la
bugetul de stat către bugetele locale pot fi efectuate mai multe categorii de transferuri cu
caracter definitiv și nerambursabil, toate aceste categorii de transferuri fiind destinate
susținerii bugetelor locale.
Unele din aceste transferuri sunt în principiu necondiționate, putând fi doar suspendate în
anumite condiții, cum ar fi transferul lunar al cotelor defalcate din impozitul pe venit, în timp
ce cele mai multe transferuri sunt condiționate de (i) existența unei solicitări formulate de
unitatea administrativ-teritorială beneficiară precum și de (ii) îndeplinirea unor condiții în
funcție de care se determină eligibilitatea beneficiarului și suma transferată.
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

1. Cote defalcate din impozitul pe venit
Impozitul pe venit este datorat de persoanele fizice1 și este colectat integral la bugetul de
stat. Din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, cu excepţia impozitului pe veniturile
din pensii, se alocă lunar2 o cotă stabilită procentual către bugetele locale. Această cotă este
una semnificativă, ea reprezentând aproape trei sferturi (71,5%) din sumele colectate de
bugetul de stat cu titlu de impozit pe venit, și este distribuită printr-un mecanism care
urmărește asigurarea unei repartizări echitabile a sumelor transferate între (i) nivelul
colectivității locale în care plătitorul impozitul pe venit își desfășoară activitatea care
generează impozitul (comună, oraș, sector al municipiului București) și (ii) nivelul județului
(sau, după caz, municipiul București) în care se află colectivitatea locală respectivă.
Transferul către bugetele locale a cotei defalcate din impozitul pe venit se face automat, în
măsura în care nu au survenit cazuri de suspendare a acestui transfer. Din impozitul pe venit
încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale în luna anterioară,
cu excepţia impozitului pe veniturile din pensii, se alocă lunar, până cel târziu la data de 8 a
lunii în curs, o cotă de:

a) 41,75% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe al căror teritoriu

îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozit pe venit;
b) 11,25% la bugetul local al judeţului;
c) 18,5% într-un cont distinct, deschis pe seama direcţiei generale a finanţelor publice
judeţene la trezoreria municipiului reşedinţă de judeţ, pentru echilibrarea bugetelor
locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale municipiilor, precum şi a bugetului local al
judeţului.

În execuţie, cota de 18,5% se alocă de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene
pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale municipiilor, precum şi
a bugetului local al judeţului, proporţional cu sumele repartizate şi aprobate în acest scop în
bugetele respective.
Pentru municipiul Bucureşti cota de 71,5% din impozitul pe venit, cu excepţia impozitului
pe veniturile din pensii, se repartizează:
a) 20% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
b) 44,5% la bugetul local al municipiului Bucureşti;
c) 7% într-un cont distinct, deschis pe seama Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a
Municipiului Bucureşti la Trezoreria Municipiului Bucureşti, pentru echilibrarea bugetelor
locale ale sectoarelor, precum şi a bugetului local al municipiului Bucureşti. În execuţie, cota
de 7% se alocă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti

1
Impozitul pe venit este datorat pentru veniturile obținute de persoanele fizice din orice surse, cu excepția celor
cu privire la care există scutiri sau exceptări.
2
Alocarea se face în raport de încasările din impozitul pe venit din luna precedentă celei în care se realizează
transferul, sumele fiind transferate bugetelor locale până cel târziu la data de 8 a lunii (următoare lunii ale cărei
încasări se redistribuie către bugetele locale).
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor, precum şi a bugetului local al
municipiului Bucureşti, proporţional cu sumele repartizate şi aprobate în bugetele respective,
potrivit prevederilor art. 33 alin. (6).
Operaţiunile de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se
efectuează de Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice
judeţene, respectiv a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

2. Cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat cu destinație specială și
pentru echilibrarea bugetelor locale
Prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,
cu destinaţie speciala şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale
vor fi repartizate pe judeţe, potrivit următoarelor criterii:
a) capacitatea financiară determinată pe baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în
proporţie de 70%
b) suprafaţa judeţului în proporţie de 30%

3. Transferuri consolidabile pentru bugetele locale

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se acordă pentru investiţii finanţate
din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul, potrivit legii, şi se
aprobă anual. Din bugetul de stat, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,
precum şi prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia ori din alte bugete se
pot aloca, pe bază de contract de finanţare, resurse financiare către bugetele locale pentru
finanţarea integrală sau parţială a unor proiecte de dezvoltare sau sociale de interes naţional,
judeţean ori local.

Stabilirea proiectelor şi a unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale beneficiare se

face pe baza criteriilor propuse de fiecare ordonator principal de credite al bugetului de stat
şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

1. Programul Național de Dezvoltare Locală

Programul naţional de dezvoltare locală este un program multianual coordonat de Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice având ca obiectiv general echiparea
unităţilor administrativ-teritoriale cu toate dotările tehnico-edilitare, de infrastructură
educaţională, de sănătate şi de mediu, sportivă, social-culturală şi turistică, administrativă şi
de acces la căile de comunicaţie. Programul funcționează potrivit OUG 28/2013, cu
modificările ulterioare (OUG 46/2015).
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

Finanțarea se acordă pentru obiective de investiții determinate în temeiul unor contracte de
finanţare multianuale încheiate între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice şi beneficiari, pe o perioadă de maximum 4 ani.

5. Fondul de rezervă al Guvernului

Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează ordonatorilor principali

de credite ai bugetelor locale (primari, președinți de consiliu județean), pe bază de hotărâre a
guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli publice urgente sau neprevăzute apărute în
timpul exerciţiului bugetar.
6. Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului
Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează ordonatorilor principali de
credite ai bugetelor locale (primari, președinți de consiliu județean), pe bază de hotărâre de
guvern, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor
calamităţi.

7.2 Controlul financiar public

Obiectul controlului financiar constă în actele şi operaţiunile emise sau înfăptuite de către
entităţile publice cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului
public.
În analiza obiectului supus controlului - reprezentat de utilizarea fondurilor publice şi de
administrarea patrimoniului entităților publice controlate – în funcție de tipul de control, sunt
urmărite unele dintre sau toate obiectivele definite de legile aplicabile: legalitatea,
regularitatea, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea actelor și operaţiunilor de utilizare a
fondurilor publice sau de administrare a bunurilor.
Legea stabilește în sarcina ordonatorilor de credite bugetare o obligație generală de a asigura
atingerea tuturor celor cinci obiective - legalitatea, regularitatea, economicitatea, eficienţa şi
eficacitatea – reunite sub denumirea generică de buna gestiune financiară în utilizarea
fondurilor publice și administrarea patrimoniului public.
Legalitatea reprezintă respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile actului sau
operațiunii respective.
Regularitatea reprezintă respectarea regulilor procedurale şi metodologice aplicabile
actului sau operațiunii respective, ca ansamblu de reguli interne, specifice entității
controlate, legate de proceduri de avizare și aprobare, de înregistrarea documentelor, de
comunicare etc..
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

Economicitatea reprezintă minimizarea costului resurselor utilizate, practic obținerea celui
mai bun preț pentru aceste resurse dobândite (bunuri, servicii, lucrări), dar ținând cont de
disponibilitatea acestor resurse, de adecvarea lor cantitativă și calitativă la scopul urmărit.
Asigurarea celui mai bun preț nu înseamnă dobândirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor
respective la cel mai mic preț ce poate fi obținut în mod absolut, ci prin aplicarea
procedurilor de atribuire a contractelor organizate în conformitate cu legislația achizițiilor
publice sau cu alte reglementări aplicabile.
Eficienţa reprezintă maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate,
fiind determinată de relația dintre resursele utilizate și rezultatele obținute.
Eficacitatea reprezintă îndeplinirea obiectivelor urmărite de activitatea respectivă şi
raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul obținut. Astfel, o operaţiune poate fi legală,
regulată, economică şi eficientă, dar în acelaşi timp poate fi ineficace, deoarece nu contribuie
la realizarea obiectivelor stabilite, de exemplu un contract prin care se dobândește un bun
sau un serviciu inutil activității entității controlate.
Controlul preventiv propriu (intern) și auditul public intern sunt forme de control financiar
public realizate de departamente specializate, cu o relativă autonomie funcțională,
organizate în cadrul entității publice pe care o controlează.

Scopul controlului este identificarea neregulilor la nivelul entității, astfel încât să poată fi
luate imediat măsurile necesare pentru remedierea lor. Din această perspectivă, aceste două
forme de control intern sunt modalități de auto-control, care nu urmăresc stabilirea
răspunderii ci remedierea situațiilor care nu corespund exigențelor legale.

Controlul preventiv delegat și auditul public extern sunt tipuri de control financiar public
realizate de entități diferite de entitatea publică controlată, respectiv de Ministerul
Finanțelor Publice, prin controlorii delegați, și de Curtea de Conturi.

Dintre acestea, doar controlul exercitat de Curtea de Conturi este în măsură să conducă la
stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de încălcarea regulilor privind buna gestiune
financiară și la recuperarea prejudiciului produs ca urmare a unor asemenea încălcări.
Controlul preventiv delegat realizat de Ministerul Finanțelor Publice completează controlul
preventiv intern al entității controlate în cazul unor operațiuni sau instituții având un grad
mai mare de risc de producere a unui prejudiciu în cazul neasigurării bunei gestiuni
financiare, fie datorită valorii, fie datorită obiectului operațiunilor respective.

Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de acte şi
operaţiuni din punctul de vedere al legalităţii, regularităţii şi al încadrării în limitele
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

creditelor bugetare sau creditelor de angajament, înainte de realizarea acestor acte şi
operaţiuni.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită de autorităţile competente în
mod unitar în următoarele forme:
a) control preventiv propriu, la toate entităţile publice şi asupra tuturor operaţiunilor cu
impact financiar asupra fondurilor publice şi a patrimoniului public;
b) control preventiv delegat, exercitat prin controlori delegaţi ai Ministerului Economiei
şi Finanţelor la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat şi ai bugetelor fondurilor speciale, la agenţiile de
implementare a fondurilor comunitare şi la entităţile publice considerate cu risc
ridicat.

Controlul preventiv propriu

Conducătorii entităţilor publice au obligaţia de a organiza controlul preventiv propriu şi de
a stabili proiectele de operaţiuni supuse acestui control. Persoanele desemnate în cadrul
compartimentului de control financiar preventiv exercită controlul prin aplicarea vizei de
control financiar preventiv, prin semnătura proprie şi aplicarea sigiliului personal. Proiectele
de operaţiuni sunt supuse controlului împreună cu documentele justificative aferente.
Este importantă aplicarea în acest context a principiului separării atribuţiilor, persoana care
exercită controlul financiar preventiv propriu neputând fi implicată, prin sarcinile de
serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului.

Controlul preventiv delegat

Controlul preventiv delegat se organizează şi se exercită de către Ministerul Economiei şi
Finanţelor prin controlori delegaţi numiţi în funcţie de volumul şi de complexitatea
activităţii instituţiei publice controlate. Controlorii delegaţi sunt funcţionari publici angajaţi
ai Ministerului Finanţelor publice.
Controlorii delegaţi vor fi numiţi pentru fiecare instituţie condusă de un ordonator principal
de credite. Activitatea de control preventiv delegat se desfăşoară la sediul instituţiei ale cărei
proiecte de operaţiuni sunt supuse controlului preventiv.
Controlorii delegaţi exercită controlul preventiv delegat asupra proiectelor de operaţiuni
vizate în prealabil de către compartimentul de control preventiv propriu al instituţiei publice.
Viza de control financiar preventiv se acordă sau se refuză în scris, pe formular tipizat, şi
trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al controlorului delegat. Înainte de a emite un
refuz de viză, controlorul delegat are obligaţia să informeze, în scris, în legătură cu intenţia
sa ordonatorul de credite, precizând motivele refuzului. În măsura în care ordonatorul de
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

credite prezintă în scris argumente pentru realizarea operaţiunii, controlorul delegat poate
opta pentru solicitarea unei opinii consultative unei comisii ad-hoc formate din 3 membri ai
Corpului controlorilor delegaţi.
Regimul refuzului de viză
Refuzul de viză se motivează în scris.
În cazul operaţiunilor care se supun şi controlului preventiv delegat al Ministerului
Economiei şi Finanţelor, refuzul vizei de control preventiv propriu face ca proiectul de
operaţiune să nu poată fi supus controlului preventiv delegat, iar ordonatorul de credite
trebuie să solicite avizul consultativ al controlorului delegat. Ordonatorul de credite va
analiza punctul de vedere al controlorului delegat, exprimat în avizul consultativ, şi va
decide pe propria răspundere şi în limita creditului bugetar aprobat.
În situaţia refuzului de viză, ordonatorul de credite poate decide efectuarea operaţiunii numai
în baza unui act de decizie internă, emis în formă scrisă, prin care dispune, pe propria
răspundere, efectuarea operaţiunii. În acest caz, persoana desemnată să efectueze controlul
preventiv propriu sau controlorul delegat vor informa în scris Curtea de Conturi, Ministerul
Economiei şi Finanţelor şi, după caz, organul ierarhic superior al instituţiei publice
respective.

Auditul intern
Auditul public intern este o formă de control financiar public ulterior, realizat după
finalizarea operațiunilor supuse controlului. Legea reglementeaza trei forme de audit public
intern: (a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare a sistemelor de conducere şi control
intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru
identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora, (b)
auditul performanţei, care examinează în ce măsură activitatea entităţii publice este
conformă cu obiectivele propuse, (c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea
operaţiunilor realizate în legătură cu fondurile publice sau cu patrimoniul public, sub
aspectul respectării principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.
Dintre aceste forme de audit intern, auditul de regularitate este cel care are în mod direct ca
obiect operațiunile realizate cu fondurile publice și administrarea bunurilor din patrimoniul
public și se realizează asupra fiecăreia dintre operațiunilor financiare prevăzute de lege cel
puțin o dată la 3 ani.
Fiecare entitate publică trebuie să aibă un compartiment de audit public intern, cu excepţia
instituţiilor publice mici3, care nu sunt subordonate altor entităţi publice, unde auditul public

3
Conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, sunt considerate instituţii publice
mici acelea care derulează un buget anual de până la nivelul echivalentului în lei a 100.000 euro pe o perioadă
de 3 ani consecutiv.
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

intern se efectuează de către compartimentele de specialitate ale Ministerului Finanţelor
Publice. Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directă a
conducerii entităţii publice, iar auditorii interni nu pot avea atribuţii legate de desfăşurarea
activităţilor supuse auditului.
Obiectivele urmărite de auditul intern de regularitate în legătură cu operațiunile auditate
sunt legalitatea și regularitatea acestora.
În urma auditării departamentelor interne ale instituției publice respective, auditorii
întocmesc un proiect de raport de audit public intern care este transmis structurii auditate,
care poate formula observații. Raportul final de audit este transmis conducătorului entităţii
publice respective (ordonatorului de credite).
Raportul de audit poate formula recomandări pentru remedierea situațiilor constatate, iar
structura auditată trebuie să informeze compartimentul de audit public intern asupra modului
de implementare a recomandărilor.

Controlul financiar ulterior exercitat de Curtea de Conturi a Romaniei

Reglementarea organizării şi funcţionării Curţii de Conturi este cuprinsă în Constituţie şi
Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările
ulterioare.
Curtea de Conturi este o instituţie publică autonomă, cu personalitate juridică, ce exercită
controlul asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale
statului şi ale sectorului public, control realizat sub forma auditului public extern.
Autonomia Curţii de Conturi se manifestă pe mai multe paliere:
- autonomia decizională, care este dată de faptul că activitatea de control a Curţii
de Conturi se desfăşoară în mod independent, conform deciziilor conducerii
sau la cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, cu respectarea Constituţiei şi
a dispoziţiilor legii de organizare. Oricare din Camerele Parlamentului poate
solicita Curţii de Conturi efectuarea unor acţiuni de control, însă Curtea de
Conturi nu poate fi obligată de nicio altă autoritate publică să efectueze acţiuni
de control;
- autonomia membrilor Curţii de Conturi, determinată de prevederile legii
potrivit cărora consilierii de conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului
lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. De asemenea, auditorii publici sunt
independenţi în realizarea activităţilor de audit şi se bucură de stabilitate;
- autonomia financiară, care rezultă din faptul că această instituţie îşi întocmeşte
propriul proiect de buget, pe care îl înaintează Guvernului în vederea includerii
în proiectul legii bugetului de stat supus apoi aprobării Parlamentului.
Activitatea Curţii este concentrată în principal asupra a două mari direcţii, respectiv:
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

a) auditul financiar asupra conturilor anuale de execuţie ale bugetelor ce alcătuiesc
sistemul bugetar şi asupra contului anual de execuţie al datoriei publice, organizat
astfel încât toate aceste conturi de execuţie să fie supuse auditului financiar şi
b) auditul performanţei, care are ca obiect fie activitatea entităţii publice ce face
obiectul auditului în ansamblul său, fie numai anumite programe, activităţi, proiecte
derulate cu utilizarea fondurilor publice.
Curtea de Conturi exercită atribuţiile sale de control (audit public extern) în principal asupra
entităţilor publice:
- autorităţile publice
- companiile sau societăţile naţionale
- regiile autonome
- societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţin
cel puţin jumătate din capitalul social.
Curtea de Conturi mai poate iniţia activităţi de control (audit public extern) şi la
persoane care nu intră în categoria mai sus descrisă a entităţilor publice auditate, dar
care se află în cel puţin una din următoarele situaţii:
a) beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau de alte forme
de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a
instituţiilor publice;
b) administrează în temeiul unor contracte de concesiune sau de închiriere bunuri
aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-
teritoriale;
c) administrează şi/sau utilizează fonduri publice
Activitatea de audit desfăşurata de Curtea de Conturi
Curtea de Conturi exercită auditul financiar asupra conturilor anuale ale bugetelor ce
compun sistemul bugetar, inclusiv ale bugetelor anuale, precum şi asupra contului general
anual al datoriei publice a statului. Prin verificările sale, auditorii Curţii analizează
respectarea reglementărilor contabile în întocmirea situaţiilor financiare privind fondurile
publice şi modul de utilizare a fondurilor publice.
În măsura în care constată legalitatea şi regularitatea conturilor auditate, echipa de audit va
certifica acurateţea şi veridicitatea datelor din conturile de execuţie auditate. Această
certificare se face în mod formal prin emiterea unui certificat de conformitate care se
comunică entităţii auditate.
Principalul efect juridic al certificării conturilor auditate îl constituie instituirea unei
prezumţii relative de legalitate şi regularitate a înregistrărilor cuprinse în conturile
respective, ce permite descărcarea de gestiune a ordonatorilor de credite şi a altor persoane
responsabile de întocmirea conturilor respective. Potrivit art. 35 din Legea nr. 94/1992, în
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

termen de 1 an de la certificarea conformităţii o procedură de reexaminare a contului poate fi
demarată pentru motive întemeiate.
Auditul performanţei reprezintă o evaluare independentă a măsurii în care o activitate, un
program sau o instituţie funcţionează în mod economic, eficient şi eficace.
Activitatea de audit se finalizează cu întocmirea unui raport de audit ce va conţine
constatările şi recomandările auditorilor.
Curtea de Conturi poate stabili următoarele măsuri comune celor două tipuri de audit,
desigur în măsura în care situaţia permite aplicarea lor, de regulă atunci când este vorba
despre activităţi aflate în derulare:
- suspendarea aplicării măsurilor nelegale legate de utilizarea fondurilor publice
- blocarea fondurilor dacă se constată utilizarea lor nelegală sau ineficientă
- înlăturarea neregulilor constatate
- poate solicita autorităţilor competente suspendarea din funcţie a persoanelor pe
care le consideră vinovate de producerea unor prejudicii importante sau de
abateri grave cu caracter financiar.
Actele emise de Curtea de Conturi în legătură cu aplicarea unor astfel de măsuri pot fi
contestate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Rapoartele Curţii de Conturi
Curtea de Conturi transmite Parlamentului mai multe categorii de rapoarte între care:
• raportul public anual asupra conturilor de execuţie a bugetelor publice pentru anul
precedent;
• rapoartele elaborate ca urmare a controalelor efectuate la cererea Camerei
Deputaţilor sau a Senatului;
• raportul cu privire la activitatea proprie desfăşurată în anul precedent.
De asemenea, Curtea de Conturi trasmite anual autorităţilor administraţiei publice
locale – consilii locale, judeţene şi al Municipiului Bucureşti – rapoarte cu privire la
conturile de execuţie a bugetelor locale.

Organizarea şi conducerea Curţii de Conturi

Curtea de Conturi este o instituţie publică autonomă organizată la nivel central şi la nivel
teritorial. La nivel teritorial, funcţiile Curţii de Conturi se exercită prin Camerele de Conturi
judeţene şi a Municipiului Bucureşti, structuri fără personalitate juridică.
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

Membrii Curţii de Conturi – consilierii de conturi - sunt numiţi de Parlament la
propunerea comisiilor permanente pentru buget, finanţe şi bănci ale celor două camere,
pentru un mandat de 9 ani, mandat care nu poate fi prelungit sau înnoit. O treime din
consilieri îşi încetează mandatul la fiecare 3 ani. Consilierii de conturi trebuie să aibă studii
superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor şi
pregătire profesională temeinică.
Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi îm exercitarea mandatului şi inamovibili.
Conducerea Curţii de Conturi se exercită de Plenul Curţii de Conturi constituit din
consilierii de conturi. Conducerea executivă este exercitată de către un preşedinte ajutat de
vicepreşedinţi, numiţi de Parlament dintre consilierii de conturi.
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

Test de autoevaluare Unitatea de Învățare 7

Rezolvați următoarele teste-grilă:

1. Sumele defalcate din impozitul pe venit:

a) sunt venituri extraordinare ale bugetelor locale

b) sunt direct proporţionale cu impozitul pe venit colectat din unitatea administrativ-
teritorială
c) sunt venituri proprii ale bugetelor locale
d) sunt independente de valoarea impozitului pe venit colectat din unitatea administrativ-
teritorială

2. Controlul financiar preventiv are ca obiect:

a) legalitatea, oportunitatea şi încadrarea în creditele bugetare

b) legalitatea, eficiența, regularitatea şi economicitatea
c) legalitatea, regularitatea şi încadrarea în creditele bugetare
d) legalitatea, eficienţa şi economicitatea

3. Obiectul auditului public intern constă în:

a) activităţile care au fost supuse controlului preventiv delegat

b) activităţile care privesc folosirea fondurilor publice şi administrarea
patrimoniului public
c) activităţile care nu au fost supuse controlului preventiv delegat
d) sistemele organizate în cadrul entităţii publice

4. Efectul juridic al certificării conturilor în urma auditului financiar al Curţii de Conturi este:

a) înlăturarea oricărei răspunderi juridice a ordonatorilor de credite

b) împiedicarea reverificării conturilor certificate
c) instituirea unei prezumţii relative de legalitate şi regularitate
d) instituirea unei prezumţii absolute de legalitate şi regularitate

5. În cazul în care controlul preventiv delegat refuză emiterea vizei de control:

a) ordonatorul de credite poate realiza operaţiunea

Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

b) ordonatorul de credite nu poate realiza operaţiunea decât cu acordul ordonatorului
ierarhic superior
c) ordonatorul de credite poate realiza operațiunea cu aprobarea Ministerului Finanțelor
publice
d) ordonatorul de credite nu poate realiza operațiunea

6. Atribuțiile de control ale Curții de Conturi privesc:

a) toate persoanele de drept public

b) exclusiv persoanele de drept public
c) persoane juridice private care administrează sau utilizează fonduri publice
d) persoane care beneficiază de garanţii publice

Teme de control:
Identificați transferurile necondiționate de la bugetul de stat la bugetele locale.
Identificați în ce măsură Curtea de Conturi poate controla o societate cu capital integral
privat.
Facultatea de Drept, Universitatea din București
Învățământ la distanță – Anul II

Simona Gherghina Drept financiar public – Suport de curs

Răspunsuri test grilă: 1b,c, 2c, 3b,d, 4c, 5a, 6a,c,d

Referințe bibliografice pentru unitatea de învățare 7:

S. Gherghina – Drept financiar public, Ed. C.H. Beck 2019 sau 2020
A. Almășan – Dreptul concurenței, Ed. C.H. Beck 2018, pp. 223-275
I. Lazăr – Dreptul finanțelor publice, vol. 1 Drept bugetar, Ed. Universul Juridic, 2016