"Despre democratia in America" de 

Alexis de Tocqueville , Capitolul III, pag. 212-219

Despre libertatea presei in Statele Unite

Libertatea presei nu-si face simtita suterea doar asupra opiniilor politice, ci si asupra tuturor
opiniilor oamenilor. Ea nu modifica numai legile, ci si moravurile. Presa periodica are instinctele si
pasiunile ei proprii, independente de imprejurarile si mediul in care actioneaza. In America, presa
are acelasi instinct distructiv ca si in Franta si aceeasi violenta, fara ca motivele maniei sa coincida.
In America, la fel ca in Franta, ea reprezinta o putere extraordinara in care cele bune si cele rele se
amesteca atat de ciudat incat, fara presa, libertatea n-ar exista, iar cu presa, ordinea poate fi cu greu
mentinuta. In Statele Unite, presa are mai putina putere decat in Franta. Ameicanii cred ca
tribunalele sunt neputincioase in temperarea presei si ca supletea exprimarii scapa neincetat analizei
juridiciare, delictele de aceasta natura evita intr-un anume fel mana care incearca sa le aduca in fata
tribunalului. Ei cred ca pentru a putea actiona eficient asupra presei ar trebui gasit un tribunal
devotat ordinii existente si apt sa se plaseze deasupra opiniei publice care se agita in jurul lui; u
tribunal care sa judece fara sa admita publicitatea, care s-ar pronunta fara sa-si motiveze deciziile si
ar pedepsi mai mult intentia decat cuvintele. Oricine ar avea puterea sa creeze si sa mentina un
asemenea tribunal si-ar pierde timpul daca ar urmari libertatea presei pentru ca atunci el ar fi
stapanul absolut al societatii insesi si ar putea sa inlature in acelasi timp si pe autori si operele lor. In
ceea ce priveste presa, nu exista o media intre servitute si abuz. Pentru a obtine bunurile
inestimabile pe care le asigura libertatea presei trebuie sa stii sa accepti si relele inevitabile, carora
ea le da nastere.
Putina putere a ziarelor americane tine de multe cauze, dintre care iata-le pe cele principale:
ca toate celelalte, libertatea presei este cu atat mai primejdioasa, cu cat este mai noua; un popor in
fata caruia nu s-au discutat niciodata treburile de stat il crede pe primul tribun care i se adreseaza.
Printre anglo-americani aceasta libertate este la fel de obisnuita ca si intemeierea coloniilor; de
altfel, presa care stie atat de bine sa atate patimile omenesti nu poate totusi sa le creeze de una
singura. Or, in America, viata politica este activa, variata, chiar agitata, dar ea este rareori tuburata
de pasiuni profunde; nu prea se intampla ca ele sa apara cand nu sunt compromise interesele
economice, or in Statele Unite aceste interese infloresc. Pentru a aprecia diferenta care exista in
acest punct intre anglo-americani si francezi, trebuie studiata presa ceor doua popoare. In Franta,
anunturile comerciale ocupa un spatiu foarte restrans, chiar stirile sunt foarte putin numeroase;
partea cea mai insemnata a ziarului este cea in care se gasesc dezbaterile politice. In America, trei
sferturi din imensele jurnale sunt plie de anunturi, restul este ocupat, cel mai des, e noutati politice
sau de simple anecdote; doar din cand in cand se poate gasi intr-un colt pierdut una din acele
dezbateri arzatoare care sunt la francezi hrana zilnica a cititorului.
In Franta, presa reuneste doua feluri de centralizari distincte. Aproape toata puterea ei e
concentrata intr-un singur loc deoarece nu are multi agenti. Construita astfel, puterea presei poate fi
fara limite. Este un adversar cu care stapanirea poate incheia armistitii mai mult sau mai putin
indelungate, dar in fata caruia nu poate rezista mult timp. Nici una din aceste doua feluri de
centralizari nu exista in America. Statele Unite nu au capitala: inteligenta, ca si puterea, sunt
raspandite in toate directiile acestui spatiu vast si razele intelepciunii umane, in loc sa plece dintr-un
centru comun, se incruciseaza in toate sensurile; americanii nu au plasat nicaieri imdrumarea
generala a gandirii. Aceasta a depins de imprejurari locale, in care oamenii n-au avut nici un rol; dar
iata ce prevad legile:
In Statele Unite nu exista autorizatii pentru tipografii, timbru sau inregistrari ale ziarelor.
Rezulta de aici ca facerea unui jurnal este o intreprindere simpla si usoara; cativa abonati sunt
suficienti pentru ca jurnalistul sa-si poata acoperi cheltuielile. Astfel, numarul publicatiilor
periodice sau semiperiodice din Statele Unite depaseste orice inchipuire. In Statele Unite aproape ca
nu exista targ care sa nu aiba propriul sau zia. Se poate usor deduce ca printre atatia combatanti nu
se poate stabili nici disciplina, nici unitatea de actiune: asa ca fiecare isi ridica propriul stindard. In
Statele Unite ziarele nu pot deci determina acele puternice curente de opinie care darama si inunda
digurile cele mai solide. Aceasta diviziune a fortelor presei produce si alte efecte nu mai putin
remarcabile: crearea unui ziar fiind un lucru simplu, oricine poate sa o faca; pe de alta parte
concurenta face ca un jurnal sa nu poata conta pe profituri prea mari. In Statele Unite gazetarii au o
pozitie sociala nu foarte inalta, instructia lor fiind precara si felul lor de a gandi este adeseori vulgar.
In Franta, spiritul gazetaresc consta in discutarea marilor interese ale statului intr-o maniera violenta
dar elevata si cel mai des elocventa; si daca u se intampla intotdeauna asa, motivul este ca nu exista
regula fara exceptii. In America, spiritul gazetaresc este atacul mojic, fara afectare si fara arta, al
pasiunilor celor carora li se adreseaza, neglijarea principiilor in vederea sensibilizarii oamenilor,
urmarirea vietii private a acestora, evidentierea slabiciunilor si viciilor vorbindu-se despre tainele
caminului sau onoarea patului conjugal.
Nu se poate omite faptul ca efectele politice ale acestei necuviinte a presei contribuie
indirect la mentinerea linistii publice. De aici deriva si faptul ca oamenii care au dobandit o pozitie
inalta in opinia concetatenilor lor nu se aventureaza sa scrie in ziare, pentru a nu fi lipsiti de arma
cea mai reduntabila de care se pot servi, pentru a deplasa in folosul lor pasiunile populare. Ei nu
scriu in ziare decat in cazurile rare in care vor sa se adreseze poporului in numele lor propriu. Cand,
de exemplu, au fost raspandite pe seama lor imputari calomnioase si doresc sa restabileasca
adevarul faptelor. De auzi rezulta mai ales ca opiniile personale exprimate de gazetari nu au nici o
greutate in ochii cititorilor. Ei cauta in ziar cunoasterea faptelor; doar alternand si denaturand
faptele, ziaristii pot sa dobandeasca o oarecare influenta asupra opiniei lor. Presa are totusi o imensa
putere in America. Cu ochii permanent deschisi, ea dezvaluie resorturile secrete ale politicii si-i
forteaza pe oamenii de stat cunoscuti sa se prezinte pe rand in fata tribunalului opiniei publice. Ea
coalizeaza interesele in jurul unor anumite doctrine si formuleaza simbolurile partidelor; prin ea
acestea isi vorbesc fara sa se vada, se inteleg fara sa intre in contact. Cand influenta lor devine cu
timpul covarsitoare si opinia publica, izbita mereu in acelasi loc, sfarseste prin a ceda sub lovituri.
In Statele Unite, democratia aduce mereu oameni noi la carma treburilor; guvernarea nu prea
are ordine si consecventa in decizii. Dar principiile generale ale guvernarii sunt mai stabile aici
decat in multe alte tari si principalele opinii care regleaza societatea se dovedesc aici mai durabile.
Cand o idee s-a instalat in spiritul poporului american, fie ea justa sau nesabuita, nimic nu e mai
greu decat sa o elimini. Acelasi fapt a fost observat si in Anglia, tara europeana unde de un secol se
vad cea mai mare libertate de gandire si prejudecatile cele mai persistente.
Un mare om a spus ca ignoranta se afla la ambele capete ale cunoasterii. Poate ca ar fi mai
corect daca am spune ca la extreme se afla convingerile profunde, iar la mijlor indoiala. Inteligenta
omeneasca poate fi analizata in trei stari diferite si adeseori succesive. Omul are convingeri ferme
cand isi insuseste un gand fara sa-l aprofundeze. Se indoieste cand apar obiectii. Asedea izbuteste sa
rezolve toate indoielile si reincepe sa creada. De data asta, el nu mai gaseste adevarul la intamplare
si prin bezna, ci il priveste in fata si paseste drept spre lumina lui. Cand libertatea presei ii gaseste
pe oameni in prima situatie, le conserva indelung obiceiul de a crede cu fermitate fara a reflecta;
doar ca obiectul acestor necugetate credinte se schimba in fiecare zi.
S-a observat ca in secolele de fervoare religioasa oamenii isi schimba uneori credinta; in
timp ca in secolele de indoiala, fiecare si-o pastreaza cu incapatanare pe a sa. Toate teoriile sociale
fiind contestate si combatute pe rand, cei care s-au oprit la una dintre ele o pastreaza, nu pentru ca
sunt siguri ca e cea buna, ci pentru ca nu sunt siguri ca exista una mai buna. E foarte greu de gasit
raspuns la intrebarea cin guverneaza mai bine, democratia sau aristocratia. Dar este clar ca
democratia ii stanjeneste pe unii si aristocratia ii oprima pe ceilalti.