1. Le-am scris cu unghia pe tencuială 3.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Pe un părete de firidă goală,
şi nu ucid
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
în calea mea
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan. în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
Lumina altora
De sete de apă sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
în adâncimi de întuneric,
Când mi s-a tocit unghia îngerească dar eu,
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
eu cu lumina mea sporesc a lumii
Sau nu o mai am cunoscut. taină-
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
Şi mă durea mâna ca o ghiară nu micşorează, ci tremurătoare
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
2. Dormeau adânc sicriele de plumb, cu largi fiori de sfânt mister
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
şi tot ce-i neînţ2 eles
Si scirtiiau coroanele de plumb. se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
Dormea întors amorul meu de plumb
sub ochii mei-
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig -- căci eu iubesc
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
şi flori şi ochi şi buze şi morminte..