VI.

CARACTERISTICA STATICĂ A CUPLAJELOR

ELASTICE

1. Scopul lucrării

Scopul declarat al lucrării îl constituie ridicarea, pe cale experimentală, a caracteristicii statice a unui
cuplaj elastic cu elemente din cauciuc. În afara acestui scop lucrarea dă posibilitatea de a cunoaşte şi alte
aspecte tehnice utile cum ar fi, de exemplu, utilizarea arcurilor dinamometrice pentru măsurarea unui
moment de torsiune.

2. Consideraţii teoretice

Cuplajele elastice se utilizează în următoarele scopuri:

− atenuarea şi amortizarea şocurilor la transmiterea momentelor de torsiune;
− compensarea abaterilor de la coaxialitate a arborilor;
− modificarea frecvenţei proprii a lanţului cinematic pentru evitarea rezonanţei.
Cuplajele elastice sunt caracterizate prin:
− rigiditate, care se defineşte prin momentul de torsiune necesar pentru a produce o rotire relativă unitară a
semicuplajelor;
− amortizare, care reprezintă capacitatea cuplajului de a disipa energia mecanică. La cuplajele elastice cu
elemente din cauciuc, această proprietate se datorează frecărilor interne din elemental respective. La
cuplajele elastice cu elemente metalice, amortizarease datorează frecărilor dintre elementele elastice
metalice care intră în componenţa cuplajului (de exemplu, la cuplajele cu arcuri lamelare multiple).
Caracteristica unui cuplaj elastic se defineşte ca fiind curba de dependenţă dintre momentul de
torsiune T transmis prin cuplaj şi unghiul de rotire relativă φ a semicuplajelor. Dacă momentul de torsiune
este aplicat lent, caracteristica este statică.
Cuplajele pot avea o caracteristică liniară sau una neliniară (fig.1,a). Cele cu caracteristică liniară au
rigiditatea k constantă:

Cuplajele cu caracteristică neliniară au rigiditatea variabilă. Pentru figura 1,a rigiditatea este
crescătoare, de la încărcarea cu un moment de torsiune iniţial, la unul final. La un asemenea cuplaj
rigiditatea se defineşte astfel:
 k(ϕ) = T(ϕ) (2)
De pildă, pentru punctul de coordonate T0, φ0, rigiditatea este
K0 = T(ϕ) = tanα0 (3)
La un cuplaj la care există frecările amintite mai sus, caracteristica la încărcare (curba 1, figura 1,b)
diferă de cea la descărcare (curba 2), între acestea închizându-se o buclă de histerezis. Aria acestei bucle
reprezintă energia consumată pentru învingerea frecărilor interne şi este o măsură a capacităţii de amortizare
a cuplajului.

3. Descrierea aparaturii

Ştandul utilizat este prezentat schematic în figura 2. Semicuplajele se montează în capetele de prindere 3 şi
4. Pentru aceasta se acţionează roata de mână 8 şi, printr-un mecanism şurub 7 – piuliţă 6, se asigură
deplasarea saniei 5 împreună cu elementele montate pe ea, realizându-se distanţa între capetele de prindere,
necesară montării semicuplajelor. Încărcarea cuplajului cu un anumit moment de torsiune se realizează
astfel: − se antrenează semicuplajul motor, montat în capul de prindere 3, de
la manivela 1 a reductorului melcat 2;

− levierul 9, asamblat pe arborele condus, tinde să se rotească şi deplasează tija furcată 10 al cărei capăt este
fixat, printr-o asamblare sferică, în arcul dinamometric 11; forţa elastică a acestuia generează momentul de
torsiune rezistent.
− săgeata arcului se citeşte la comparatorul 12; cu ajutorul ei se determină, din diagrama de etalonare a
arcului, momentul de torsiune.
La încărcarea cuplajului elastic cu momentul de torsiune T, elementele elastice din cauciuc se
deformează, iar semicuplajele se rotesc relativ cu un anumit unghi φ. Acest unghi se determină cu ajutorul
montajului din figura 3.
 Pe arborele motor 1 se montează, printr-un colier, tija 2 care acţionează palpatorul comparatorului 5.
Comparatorul este fixat pe un element 4, care este asamblat cu arborele condus 6. Legătura elastică între cei
doi arbori este realizată prin cuplajul elastic 3. Cunoscând raza r (fig.4) la care se măsoară deplasarea s a
palpatorului, se poate determina unghiul φ de rotire relativă a semicuplajelor:

(4)
unde r se exprimă în mm, iar s în sutimi de milimetru (indicaţia comparatorului). Dacă comparatorul are
diviziuni de 10-3 mm, atunci în relaţia (4), în loc de 10-2 se va scrie 10-3.

4. Desfăşurarea lucrării

Lucrarea se va derula în următoarea succesiune:

1. Se montează cuplajul între capetele de prindere ale ştandului şi se fixează indicatoarele
comparatoarelor la zero.
2. Se aleg câteva valori ale momentului de torsiune cu care va fi încărcat cuplajul. Un număr mai
mare de valori (de exemplu 10) permite trasarea unei caracteristici statice a cuplajului mai aproape
de realitate. Fie momentul de torsiune curent Ti (i = 1...10). Dindiagrama de etalonare se scot valorile
corespunzătoare ale săgeţilor arcului 11 (fig.2) care vor fi citite la comparatorul 12 în cursul experimentului.
3. Se acţionează lent manivela reductorului, încărcându-se cuplajul, succesiv, cu momentele de
torsiune T1 .....T10. Pentru fiecare valoare Ti a momentului se notează deplasarea sîi (fig.4) a palpatorului,
citită pe cadranul comparatorului 5 (fig.3).
4. De la valoarea T10 a momentului de torsiune, la care s-a ajuns prin manevrele anterioare, se
descarcă treptat cuplajul, trecând prin aceleaşi valori ale momentelor de torsiune T9, T8, ..... T1 din etapa de
încărcare. Se notează, pentru fiecare moment de torsiune, indicaţia comparatorului (deci valoarea curentă sdi,
în care indicele d indică faptul că s corespunde etapei de descărcare).
5. Se calculează, cu relaţia (4), pentru ambele etape (încărcaredescărcare) şi pentru fiecare valoare a
momentului de torsiune, unghiul φ de rotire relativă a semicuplajelor.
Datele se trec în tabele de tipul 1 (pentru încărcare) şi 2 (pentru descărcare). Se reprezintă grafic
caracteristica statică experimentală T = f(φ) şi se constată existenţa histerezisului. Prezenţa histerezisului
indică faptul că acest cuplaj are o capacitate de amortizare.