Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GLUCIDIC
1
Glucidele alimentare
• Glucidele din dietă reprezintă 40-50% din aportul caloric
➢ Dizaharide:
• Zaharoza = glucoză + fructoză
• Lactoza = galactoză + glucoză (în lapte)
• Maltoza = glucoză + glucoză Glucoza
➢ Celuloza - polizaharid format din molecule de glucoză, dar unite prin legături de
tip beta 2
3
Digestia glucidelor alimetare
1. În cavitatea bucală
• Amilaza salivară – acționează asupra amidonului → scindează legăturile tip alfa
dintre moleculele de glucoză
2. În intestinul subțire
➢ Amilaza pancreatică – continuă digestia amidonului, acționează similar cu cea
salivară
• Amilazele nu pot digera celuloza (→ intră în componența fibrelor alimentare)
• Produșii digestiei realizate de cele două amilaze: molecule de glucoză, maltoză,
dextrine (oligozaharide ramificate)
Digestia amidonului
5
Generalități asupra proceselor metabolice
2. Procese anabolice (de sinteză a compușilor chimici din precursori mai simpli)
• Au loc cu consum de energie, furnizată de către ATP
6
Căile de metabolizare a glucozei
• 3. Sinteza de glicogen
• 4. Degradarea glicogenului
7
❖ Glicoliza
• Calea de degradare a glucozei cu scopul eliberării energiei conținute sub formă de
ATP
• Toate țesuturile pot folosi glucoza ca sursă de energie
• Creierul este un țesut gluco-dependent: are nevoie de o aprovizionare continuă cu
glucoză pe cale sanguină pentru a-și obține energia (nu poate folosi alte surse)
• Glucoza este singura sursă de energie care poate forma ATP în condiții anaerobe
8
Glicoliza
• În condiții aerobe (aport adecvat de oxigen) – glicoliza se termină la acid piruvic,
care va fi degradat mai departe la CO2 + H2O
• În condiții anaerobe (aport insuficient de oxigen, de ex. în mușchiul care
efectuează un efort fizic intens) – glicoliza se termină la acid lactic, care se
acumulează temporar (acidul lactic rezultă din acidul piruvic sub acțiunea enzimei
lactat dehidrogenaza - LDH)
• Condiții anaerobe:
Glucoză → acid lactic 2 ATP
• Condiții aerobe:
Glucoză → acid piruvic → CO2 + H2O 38 ATP
9
Glicoliza
10
❖ Gluconeogeneza
11
Reglarea hormonală a glicolizei și gluconeogenezei
➢ Insulina:
• Stimulează glicoliza
• Inhibă gluconeogeneza
➢ Glucagonul:
• Stimulează gluconeogeneza
• Inhibă glicoliza
12
❖ Sinteza glicogenului
• Glicogenul este forma de depozitare a glucozei – în ficat și mușchi
• Este format din molecule de glucoză legate între ele, are o structură ramificată
13
❖ Degradarea glicogenului
• Are loc în perioadele dintre prânzuri → glucoza rezultată din depozitele de glicogen
este eliberată în sânge → va fi preluată de către creier și utilizată ca sursă de
energie
• Rolul glicogenului hepatic este de a menține glicemia în limite normale în
perioadele de absență a aportului alimentar glucidic
• Are loc atunci când mușchiul efectuează un exercițiu fizic → glucoza eliberată din
glicogen este folosită ca sursă de energie pentru contracția musculară
• Mușchiul nu poate elibera glucoza rezultată din glicogen în sânge → depozitele de
glicogen muscular nu pot contribui la menținerea glicemiei
14
Reglarea hormonală a metabolismului glicogenului
• Fiecare din cei doi hormoni pancreatici are efecte opuse asupra sintezei și
degradării glicogenului în ficat
➢ Insulina:
• Stimulează sinteza glicogenului
• Inhibă degradarea glicogenului
➢ Glucagonul:
• Stimulează degradarea glicogenului
• Inhibă sinteza glicogenului
➢ Adrenalina:
➢ Stimulează degradarea glicogenului
15
❖ Reglarea glicemiei
• Menținerea unui nivel constant al glucozei în sânge este foarte importantă → are
ca scop asigurarea aprovizionării continue cu glucoză a creierului
I. După prânzuri
• Glicemia crește → atinge un maxim la o oră → revine la normal la 2 ore
• Pancreasul (celulele beta) secretă insulina ca răspuns la creșterea glicemiei
• Glucoza absorbită din intestin ajunge mai întâi la ficat → acesta reține aprox. 60%
→ restul trimite în circulația sanguină, pentru alte țesuturi
• Ficatul este un consumator de glucoză → sunt active:
- degradarea glucozei prin glicoliză, pentru a obține energie
- stocarea glucozei sub formă de glicogen
• Ficatul contribuie în mod major la revenirea la normal a glicemiei
• Celelalte țesuturi – degradează glucoza ca sursă de energie
• Insulina – stimulează captarea glucozei sanguine în mușchi și țesutul adipos,
glicoliza și sinteza de glicogen în ficat → determină scăderea glicemiei (este
singurul hormon hipoglicemiant)
16
Modificarea nivelului plasmatic al glucozei și hormonilor pancreatici
în perioada de după un prânz
17
II. Între prânzuri și în stările de post
• Glicemia scade → pancreasul (celulele alfa) secretă glucagon
• Glucoza este consumată ca sursă de energie numai de către creier (țesut gluco-
dependent)
• Alte țesuturi folosesc ca sursă de energie acizii grași proveniți din trigliceridele din
țesutul adipos
• Mai contribuie:
- mușchiul – trimite ficatului acid lactic și aminoacizi pentru gluconeogeneză
- țesutul adipos – trimite ficatului glicerol (rezultat din degradarea grăsimilor)
pentru gluconeogeneză
18
Alți hormoni cu rol în reglarea glicemiei
➢ Adrenalina
➢ Cortizolul
19
❖ Diabetul zaharat
• Cauza: deficit absolut sau relativ de insulină
• DZ tip 1 – producția de insulină de către pancreas scade foarte mult, datorită
distrugerii autoimune a celulelor beta
- apare la vârsta copilăriei sau adolescenței
• DZ tip 2 – producția de insulină este relativ normală sau ușor scăzută, dar
țesuturile nu mai răspund la acțiunea insulinei (insulino-rezistență)
- apare la vârsta adultă, frecvent pe fondul obezității
➢ Perturbări metabolice:
• Consecința: hiperglicemie
21