OPRA EPICĂ.

REZUMATUL
Genul epic cuprinde toate operele literare în care mesajul artistic se transmite
cititorilor pe cale mijlocită, prin intermediul acţiunii şi personajelor.
Specii ale genului epic : schiţa, nuvela, romanul, povestea, povestirea, basmul,
fabula, poemul eroic, balada etc.
Pentru o mai bună înţelegere a specificului acestui tip de text, clarificăm câteva noţiuni
fundamentale :
a) Naratorul este o altă voce a autorului; cel care relatează întâmplările; uneori
naratorul se confundă cu autorul (aminitirile), iar alteori chiar un personaj devine narator.
b) Naraţiunea este modul de expunere a cărui prezenţă este obligatorie; este însoţită
frecvent de către descriere şi dialog în scopul împlinirii mesajului artistic. Naraţiunea nu
poate exista fără narator, acţiune, personaje.
c) Subiectul operei literare (acţiunea) se constituie din totalitatea faptelor,
evenimentelor relatate în ordinea dorită de autor. În mod normal, în cadrul acţiunii se pot
observa câteva momente ce-i conferă logică şi tensiune : expoziţiunea, intriga, desfăşurarea
acţiunii, punctul culminant, deznodământul.
d) Personajul literar este copilul de suflet al autorului care îi dă drumul în lumea
ficţiunii sale. El poartă o bună parte din încărcătura mesajului uman intenţionat de scriitor.
Există o diversitate de personaje literare, lucru firesc dacă ne gândim la varietatea tipurilor
umane :
principale
 după aportul în cadrul acţiunii secundare
episodice
pozitive
 după semnificaţia morală
negative
individuale
 după criteriul numeric
colective
 clasice
 după curentul literar romantice
realiste etc.
e) Caracterizarea personajului literar este o operaţie bazată pe gândire şi observarea
textului, prin care se identifică trăsăturile fizice, exterioare (portretul fizic), dar, mai ales,
trăsăturile morale, sufleteşti, de caracter (portretul interior).
Fără dezvăluirea treptată a frământărilor sufleteşti celor mai intime, fără sugerarea
tensiunilor interioare, personajul literar rămâne schematic, artificial şi fără viaţă. Marii artişti
ai cuvântului au creat personaje ce fac concurenţă celor din realitate, de multe ori fiind mai
complexe.
Modalităţi de caracterizare :
-autor
- caracterizarea directă, făcută de - alt personaj al operei
-însuşi personajul (autocararacterizare)

-prin modul de a gândi şi de a acţiona

- caracterizare indirectă -prin limbajul utilizat în cadrul dialogului
-prin numele ce-l poartă
-prin descrierea mediului în care trăieşte
- prin vestimentaţie etc.
Atenţie ! Fiecare trăsătură a personajului trebuie argumentată şi în acelaşi timp
ilustrată prin citate semnificative.

OPERA EPICĂ. DATE MINIMALE

Nr.
crt. ELEMENT DESCRIEREA ELEMENTULUI
1. Naratorul -mijlocitor între scriitor și cititor;
-cel care relateează faptele, evenimentele în două moduri posibile:
a.narator obiectiv (neutru, impersonal): povestește la persoana a
III-a, este omniprezent, omniscient, știe totul despre universul
artistic creat, despre destinul personajelor sale;
b.narator subiectiv: relatează la persoana I, trece totul prin filtrul
 subiectivității sale, este participant sau martor la acțiune.

2. Acțiunea -totalitatea faptelor, întâmplărilor, evenimentelor;

-se desfășoară pe unul sau mai multe planuri narative;
-se derulează după logica celor cinci momente ale subiectului operei
literare.
3. Personajele -creații ale scriitorului; participanții la acțiune ;
literare -îmbinare între realitate și ficțiune;
4. Conflictele -înseamnă idei, atitudini, concepții contradictorii;
-constituie motorul acțiunii;
-generează tensiune și dinamism; pot fi:
a.conflicte exterioare: între două personaje, două tabere, grupuri;
b.conflicte interioare: zugrăvesc frământările, lupta ce se dă în
mintea și sufletul personajului între porniri contradictorii;
-arta scriitorului se dezvăluie îndeosebi în prezentarea conflictelor
interioare.
5. Modurile de -apar toate trei, cu ponderea intenționată de scriitor;
expunere a.narațiunea: esențială, obligatorie;
b.descrierea: zugrăvește un tablou din natură, un portret fizic, o
stare interioară, anticipează, creează atmosferă;
c.dialogul (monologul): convorbirea dintre două sau mai multe
personaje; are cel puțin două roluri:
-dinamizează acțiunea, evitând monotonia;
-constituie procedeu indirect de caracterizare a personajelor
literare.

6. Limbajul -utilizează imagini artistice, figuri de stil, cu multă cumpătare,

artistic acestea nefiind un scop în sine ca în opera lirică.

ÎNTREBĂRI ŞI EXERCIŢII:
1. Identifică şi formulează succint momentele subiectului unei opere epice îndrăgite !
2. Caracterizează într-o compoziţie de aproximativ o pagină personajul literar preferat !
REZUMATUL este o compoziţie în care se relatează, pe scurt, principalele episoade ale
acţiunii, în ordinea în care apar în textul epic.
Operaţii necesare pentru întocmirea unui rezumat corect şi complet :
a) Citeşte cu atenţie opera !
b) Împarte-o în fragmente logice !
c) Formulează ideile principale coerespunzătoare fiecărui fragment (planul simplu)!
d) Formulează idei secundare corespunzătoare fiecărei idei principale (planul dezvoltat)!
e) Îmbracă planul dezvoltat în veşmântul unei comunicări clare, coerente, corecte !
f) Elimină toate amănuntele nesemnificative !
Atenţie !
- Relatarea se face la persoana a III-a !
- Stilul relatării este neutru, obiectiv. Subiectivitatea celui care întocmeşte rezumatul
trebuie să fie absentă (nu se comentează, nu se interpretează faptele) !
SARCINĂ DE LUCRU :
Alcătuieşte în scris rezumatul unei schiţe de I. L. Caragiale !