UNITATEA DE STUDIU 6

GESTIUNEA FINANCIARĂ A PERFORMANŢEI

6.1. Cuprins
6.2. Introducere
6.3. Conceptul de performanţă
6.4. Studierea performanţei pe baza rentabilităţii
6.5. Studierea performanţei prin solduri intermediare de gestiune
6.6. Studierea performanţei prin sistemul ratelor financiare
6.7. Studii de caz
6.8. Rezumat
6.9. Teste de cunoştinţe
6.10. Concluzii
6.11. Bibliografie

6.1. Introducere
Gesiunea performanţei întreprinderii vizează calitatea activităţii economice şi reflectarea
acesteia în veniturile şi cheltuielile de gestiune precum şi în rezultatele obţinute.
Performanţa poate fi studiată prin diverşi indicatori care au ca principală sursă de
documentare situaţiile financiare ale întreprinderii.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 6 ore

6.2. Obiective
Însuşirea conceptelor teoretice şi formarea de capacităţi de stabilire şi analiză a performanţei
întreprinderii:
- Caracterizarea rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierdere
- Determinarea soldurilor intermediare de gestiune
- Stabilirea performanţei pin sistemul ratelor financiare

ASPECTE TEORETICE

6.3. Conceptul de performanţă

Performanţa întreprinderii poate fi definită ca un proces complex de realizare a obiectivelor

propuse desfăşurat în scopul obţinerii de valoare din mijloacele utilizate şi a unor efecte favorabile
întreprinderii şi mediului extern.
Noţiunea de performanţă astfel definită include mai multe tipuri de componente:
- performanţa economică care vizează operaţiunile de creare de valoare pentru întreprindere
şi în special, ameliorarea relaţiei contradictorii dintre nevoia de creştere a valorii şi cea de micşorare
a costurilor [Lorino, 1995];
- performanţa financiară care contrapune veniturilor obţinute, fluxurile de cheltuieli, din
compararea cărora se obţine imaginea eficienţei activităţii desfăşurate;
- performanţa socială - are în vedere efecte favorabile obţinute din relaţia cu factorul uman
 antrenat în mediul intern al firmei. În firmele moderne, calitatea capitalului uman utilizat
este în măsură să influenţeze semnificativ performanţa întreprinderii. Totodată mediul extern
prin imperativele legislative solicită ca activitatea firmelor să genereze pe lângă efecte
economice de utilitate a bunurilor şi o să stimulare a dezvoltării sociale şi locale;
- performanţa ecologică – integrează mediul înconjurător în acţiunile întreprinderii şi este
parte componentă a conceptului de performanţă durabilă a activităţii.
Performanţa poate fi apreciată prin numeroşi indicatori precum: productivitate, valoare,
creştere economică, randament, profitabilitate, eficienţă, eficacitate, cifra de afaceri, costuri de
producţie, satisfacţia salariaţilor, creşterea importanţei gestiunii, dezvoltare, realizarea obiectivelor
etc [Jianu, 2007].
Având în vedere conţinutul legislaţiei actuale din domeniul financir-contabil se constată că
aceasta face referire la performanţa întreprinderii sub forma de rentabilitate. OMFP 1802/2014
precizează că alături de poziţia financiară şi fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi, de interes
pentru utilizatorii de informaţii este şi performanţa financiară. Elementele care sunt direct legate de
performanţa financiară sunt veniturile şi cheltuielile care sunt şi sursa formării rezultatelor şi
rentabilităţii.
Informaţiile oferite de ansamblul situaţiilor financiare facilitează analiza performanţei în
corelaţie şi cu alţi indicatori financiari, precum soldurile intermediare de gestiune, rate financiare
patrimoniale, prag de rentabilitate, capacitate de autofinanţare.

6.4. Studierea performanţei pe baza rentabilităţii

Rentabilitatea poate fi definită ca un surplus de rezultate obţinute peste valoarea cheltuielilor

antrenate.
Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei economice şi sintetizează
toate aspectele economico-financiare ale firmelor, fiind un indicator de referinţă pentru
fundamentarea deciziilor şi orientarea comportamentului întreprinderii.
Conţinutul contul de profit şi pierdere direcţionează studierea performanţei financiare cu
ajutorul veniturilor şi cheltuielilor dintr-o perioadă de gestiune şi pe această bază prezintă modul de
formare a rezultatelor şi a indicatorilor de rentabilitate.
Documentul prezintă
- venituri realizate de întreprindere pe parcursul exerciţiului financiar;
- cheltuielile efectuate în exerciţiul respectiv;
- rezultatele obţinute pe parcursul aceleiaşi perioade.

Structura simplificată a contului de profit şi pierdere în care cheltuielile şi veniturile sunt

prezentate în funcţie de natura lor este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1. Contul de profit şi pierdere la data de …

Indicatori Exerciţiul
n-1 n
1. Venituri din exploatare
2. Cheltuieli de exploatare
A. Rezultatul exploatării - Profit/Pierdere (1-2)
3. Venituri financiare
4. Cheltuieli financiare
B. Rezultatul financiar – Profit/Pierdere (3-4)
5.Venituri totale (1+3)
6.Cheltuieli totale (2+4)
 C.Rezultatul brut – Profit/Pierdere (5-6)
D. Impozitul pe profit
E. Rezultatul net al exerciţiului - Profit/Pierdere(C-D)

Se observă că veniturile şi cheltuielile de gestiune sunt grupate, în principal, pe două

domenii de activitate curentă şi anume: activatea de exploatare şi activitatea financiară. În cadrul
firmelor mai sunt şi altfel de activităţi (legate de calamităţi şi evenimente similare) dar acestea au un
caracter de excepţie.

Pornind de la mărimea veniturilor şi cheltuielilor, Contul de profit şi pierdere permite

determinarea indicatorilor de rentabilitate în mărime absolută şi relativă, adică a rezultatelor
activităţii şi a ratelor de rentabilitate.
Modul de determinare a categoriilor de rezultate este următorul:

Rexp l  Vexp l  C exp l

R fin  V fin  C fin
RBE  VT  CT
RE  RBE  Ip

unde:
Vexpl, Cexpl, Rexpl înseamnă veniturile, cheltuielile, respectv rezultatul exploatării;
Vfin, Cfin, Rfin - veniturile, cheltuielile şi rezultatul activităţii financiare;
RBE - rezultatul brut al exerciţiului;
RE - rezultatul net al exerciţiului;
Ip - impozitul pe profit.

Exprimarea rentabilităţii în mărimi relative necesită calcularea ratelor de marjă ale

profitabilităţiii [Stark şi Pantea, 2001]. Acestea se calculează ca raport între diferitele categorii de
rezultate şi cheltuielile sau veniturile aferente lor. Corespunzător, avem:
- rate ale resurselor consumate
- rate ale veniturilor realizate.

A. Ratele de profitabilitate a resurselor consumate exprimă sintetic eficienţa activităţii

desfăşurate prin prisma raportului efect/efort. Se pot calcula şi analiza următoarele rate:

a.1. Rata profitabilităţii resurselor consumate (RPRC) exprimă profitul brut realizat cu o
unitate de cheltuieli totale (sau 100 de unităţi dacă se exprimă procentual) şi măsoară astfel
capacitatea resurselor consumate de a genera profit brut. Ea arată totodată eficienţa activităţii
desfăşurate în mod curent în cadrul firmei. Se calculează astfel:

Rez ultatul brut al exercitiul ui

RPRC   100
Cheltuieli totale

Creşterea ratei în dinamică exprimă o situaţie favorabilă pentru firmă şi are loc atunci când
indicele rezultatului brut al exerciţiului devansează indicele de creştere a cheltuielilor totale. Rezervele de
creştere ale rentabilităţii exprimate de această rată vizează creşterea veniturilor şi optimizarea cheltuielilor
prin măsuri specifice:
 - creşterea volumului producţiei realizate;
- îmbunătăţirea structurii acesteia;
- reducerea consumurilor specifice;
- accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor;
- creşterea productivităţii muncii;
- reducerea cheltuielilor administrative şi financiare etc.

a.2. Rata profitabilităţii resurselor consumate în exploatare (RPCE) exprimă

rentabilitatea activităţii de exploatare şi este relevantă mai ales în situaţia în care activitatea
financiară influenţează puternic rezultatul brut al exerciţiului. Se calculează astfel:

Rezultatul din exploatare

RPCE   100
Cheltuieli de exploatare

Dinamica ascendentă a ratei semnifică de asemenea o situaţie pozitivă pentru activitatea de

exploatare a întreprinderii iar rezervele interne de creştere a acesteia vizează sporirea veniturilor de
exploatare într-un ritm superior cheltuielilor de exploatare, ceea ce înseamnă de fapt, reducerea
cheltuielilor la unitatea de venit.

B. Ratele profitabilităţii pe baza veniturilor realizate exprimă eficienţa economică prin

prisma raportului efect/efect şi oglindeşte capacitatea veniturilor de a genera profit. Se utilizează
pentru aceasta următoarele rate:

b.1. Rata profitabilităţii veniturilor totale (RPVT) exprimă ponderea rezultatului brut al
exerciţiului în veniturile totale şi reflectă pe această bază, eficienţa globală a activităţii. Se calculează
astfel:
Rezultatul brut al exercitiul ui
RPVT   100
Venituri totale

Creşterea în dinamică a ratei reflectă o situaţie pozitivă şi poate fi realizată prin majorarea
rezultatului brut al exerciţiului într-un ritm superior creşterii veniturilor totale, ceea ce înseamnă de
fapt, reducerea cheltuielilor pe unitatea de venit. Rezultă că rata profitabilităţii veniturilor totale este
complementară ratei profitabilităţii resurselor consumate.

b.2. Rata profitabilităţii veniturilor din exploatare (RPVE) exprimă rentabilitatea

activităţii principale a întreprinderii, adică a acelei activităţi care realizează practic obiectul de
activitate. Această rată elimină şi influenţa activităţii financiare care prin cheltuielile financiare
influenţează de obicei într-o măsură ridicată rentabilitatea, diminuând considerabil profitul. Se
calculează astfel:

Rezultatul exploatarii
RPVE   100
Venituri din exploatare

Rezervele interne de creştere a rentabilităţii exprimate de această rată se regăsesc în sfera

activităţii de exploatare şi vizează eficienţa acesteia, ceea ce înseamnă utilizarea raţională a
fondurilor aferente exploatării, creşterea producţiei fizice, accelerarea vitezei de desfacere a
mărfurilor etc.

b.3. Rata rentabilităţii comerciale (RRC) caracterizează eficienţa economică din punct de
vedere a stadiului final al circuitului economic, de aceea este considerată indicator edificator pentru
exprimarea rentabilităţii. Se calculează astfel:

Rezultatul exercitiul ui
RRC   100
Cifra de afaceri

În funcţie de rezultatul exerciţiului, care poate fi brut sau net, putem avea o rată a
rentabilităţii comerciale brute şi respectiv nete.
Rezervele interne de sporire a rentabilităţii exprimate de aceste rate vizează atât activitatea
de producţie, cât şi cea de desfacere. Pentru aceasta se completează direcţiile menţionate anterior
privind creşterea rentabilităţii la celelalte rate, cu măsuri specifice activităţii de marketing şi
distribuţie.

6.5. Studierea performanţei prin solduri intermediare de gestiune

Contul de profit şi pierdere permite analiza performanţei firmelor cu ajutorul soldurilor

intermediare de gestiune. Aceste solduri sunt indicatori valorici construiți în trepte corespunzător
nivelurilor de formare a rezultatelor economico-financiare ale unei firme. Ei contribuie astfel, la
caracterizarea întregului comportament economic al întreprinderii şi reflectă gestiunea financiară a
fiecărui nivel de acumulare a valorii.
Normele contabile din ţara noastră nu prevăd obligativitatea întocmirii „Tabloului soldurilor
intermediare de gestiune”, dar prin conţinutul informaţional el răspunde necesităţilor gestiunii
financiare al întreprinderii şi asigură legătura printr-o serie de indicatori cu economia naţională.
Construcţia în trepte a soldurilor intermediare de gestiune este prezentată în sintetiză în
tabelul 2.

Tabelul 2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Venituri Cheltuieli Solduri intermediare
de gestiune
Simb. Categorii Simb. Categorii
VM Venituri din CMV Cheltuieli privind Marja comercială
vânzări de mărfuri mărfurile
vândute MC=VM-CMV
Qv Producţia vândută Producţia
Qs Producţia stocată exerciţiului
(în curs de
execuţie) Qe=Qv+ΔQs+Qi
Qi Producţia de
imobilizări
MC Marja comercială CI Consumuri Valoarea adăugată
Qe Producţia intermediare de
exerciţiului la terţi VA=Qe+MC-CI
 VA Valoarea adăugată Cp Cheltuieli cu Excedentul brut al
SE Subvenţii de ITP personalul exploatării
exploatare Impozite, taxe,
vărsăminte EBE=VA+SE-Cp-ITV
EBE Excedentul brut AC Alte cheltuieli Rezultatul
din exploatare (de exploatare) exploatării
AVE Alte venituri din Cap Cheltuieli cu
exploatare amortizarea, Rexpl= EBE+AVE-
. ajustări privind AC--Cap
activele
circulante şi
ajustări privind
provizioanele
Vfin Venituri financiare Cfin Cheltuieli Rezultatul financiar
financiare
Rfin=Vfin-Cfin
Rexpl Rezultatul Rezultatul brut al
Rfin exploatării exerc
Rezultatul
financiar RBE=Rexpl+Rfin
RBE Rezultatul brut al Ip Impozit pe profit Rezultatul net al
exerciţiului exerc.

RE=RBE-Ip

Marja comercială (MC) este un indicator specific activităţii de comerţ desfăşurate de către
întreprindere si se exprimă ca diferenţa între valoarea mărfurilor vândute şi costul de cumpărare al
acestora:

MC  VM  CMV

Producţia exerciţiului (QE) reflectă volumul total al activităţii unei firme producătoare de
bunuri sau prestatoare de servicii, pe parcursul unui exerciţiu financiar. Indicatorul cuprinde valoarea
bunurilor fabricate şi a serviciilor prestate de firmă, vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile
proprii:

QE  Qv  Qs  Qi

Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o firmă în activitatea de

producţie şi comercializare. Indicatorul exprimă contribuţia firmei la crearea bogăţiei şi reflectă
interesele tuturor participanţilor la procesul economic: stat salariaţi şi acţionari. Ea se calculează în
funcţie de producţia exerciţiului şi marja comercială din care se scad consumurile intermediare
provenind de la terţi, adică:

VA  (QE  MC)  CI

Excedentul (deficitul) brut al exploatării (EBE) constituie primul sold intermediar de

gestiune ce are semnificaţia în termeni de rentabilitate. El reflectă contribuţia activităţilor de
exploatare la formarea rezultatelor şi semnifică fluxul potenţial de disponibilităţi degajat de această
activitate.
Se poate calcula în două moduri:

a) ca diferenţă între veniturile provenind din valoarea adăugată plus subvenţii de exploatare
şi cheltuieli datorate remunerării personalului şi statului adică:

EBE = (Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare) – (Cheltuieli cu personalul +

+ Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate)

b) ca flux monetar după cum urmează:

EBE = Venituri monetare din exploatare – Cheltuieli monetare din exploatare

Veniturile monetare cuprind venituri din vânzări (cu plata imediată sau la termen) şi
subvenţiile de exploatare.
Cheltuielile monetare constituie ieşiri de numerar (cu plata imediată sau la termen) aferente:
consumurilor provenite de la terţi, cheltuielilor cu personalul şi cheltuielilor cu impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate.
Creşterea EBE este condiţia esenţială pentru întărirea capacităţii de autofinanţare a
întreprinderii. EBE trebuie să acopere următoarele nevoi de finanţare:
- remunerarea capitalurilor investite (de acţionari şi bănci);
- rambursarea împrumuturilor;
- înlocuirea activelor fixe uzate (acoperirea amortizării);
- plata impozitului pe profit.

Rezultatul exploatării (Rexpl) caracterizează performanţele activităţii de exploatare a firmei

luând în considerare şi incidenţa cheltuielilor cu amortizarea şi provizioanele. Este independent însă
de politica financiară şi fiscală.
Se poate calcula în două moduri:
a) Pe baza datelor din tabelul soldurilor intermediare de gestiune:

Rexpl= EBE+AVE-AC-Cap
unde:
EBE reprezintă excedentul brut al exploatării:
AVE - alte venituri din exploatare;
AC - alte cheltuieli (de exploatare);
Cap - cheltuieli cu amortizarea (ajustări de valoare privind imobilizările), ajustări de
valoare privind activele circulante şi ajustări privind provizioanele.

b) Pe baza datelor din contul de profit şi pierderi:

Rexpl = Venituri din exploatare –Cheltuieli de exploatare

Rezultatul brut al exerciţiului (RBE) exprimă eficienţa globală a activităţii firmei înainte
de calculul impozitului pe profit şi se determină ca sumă între rezultatul exploatării şi rezultatul
financiar:

RBE = Rexpl + Rfin

 Rezultatul net al exerciţiului (RE) reflectă remunerarea acţiunilor pentru capitalurile
investite şi se calculează prin diminuarea RBE cu impozitul pe profit adică:

RE = RBE – IP

Rezultatul net urmează să fie repartizat în conformitate cu hotărârea Adunării Generale a

Acţionarilor către dividende, investiţii sau alte destinaţii legale.

6.6. Studierea performanţei prin sistemul ratelor financiare

Analiza performanţei financiare a întreprinderii poate fi desfăşurată cu ajutorul unui sistem

complex de rate financiare.
Sitemul ratelor financiare asigură monitorizarea performanţei firmelor atât din punct de
vedere economic cât şi financiar. Toate deciziile de management privind activităţile de producţie,
financiare sau de alt gen determină modificari ale unor elemente din patrimoniul firmei, iar în final
ele vor fi reflectate de către situaţiile financiare.
Ratele financiare se determină pe baza informaţiilor furnizate de situaţiile financiare ale
întreprinderii şi ele ilustrează calitatea operaţiilor economico-financiare desfăşurate de o firmă într-
un exerciţiu financiar.
În funcţie de elementele care sunt folosite ca bază de referinţă, ratele financiare pot fi de
două tipuri:
- rate de dinamică (trend) care permit compararea performanţei înregistrate de
întreprindere de-a lungul unei perioade de timp; se urmăreşte direcţia trendului
constatat - crescător/descrescător;
- rate de comparaţii sectoriale prin care se compară performanţa întreprinderii cu
competitorii săi sau cu nivelul de ansamblu al economiei.

În funcţie de domeniile mai importante care stau la baza fundamentării deciziilor

manageriale, sistemul ratelor financiare poate fi structurat astfel: rate de lichiditate, rate de
solvabilitate, rate de eficienţă financiară şi rate de rentabilitate.
A. Rate de lichiditate
1. Rata lichidităţii curente (Rc) ilustrează capacitatea firmei de a-şi putea achita obligaţiile
băneşti viitoare.

AC
Rc 
DTS

unde: AC reprezintă active circulante;

DTS – datorii pe termen scurt.
Un nivel al său subunitar sugerează o posibilă apariţie a unui deficit de trezorie. Ea arată de
asemenea un grad scăzut de lichiditate al activelor şi o pondere ridicată activelor imobilizate care în
general au un nivel mai scăzut de rentabilitate.
In acest grup pot fi introduse şi alte rate de lichiditate precum: rata lichidităţii rapide, rata
lichidităţii imediate,
2. Fondul de rulment (FR) deşi nu este o rată financiară se poate determina pe baza
aceloraşi elemente ca şi rata lichidităţii curente şi este deci, măsura absolută a lichidităţii
întreprinderii.
 FR  AC  DTS

Mărimea pozitivă a fondului de rulment indică existenţa lichidităţilor şi a posibilităţii de

plată a datoriilor curente, premise pentru continuarea normală activităţii economice şi funcţionarea
echilibrată şi rentabilă.

B. Rate de solvabilitate
1. Rata datorii/active (RDA) reflectă nivelul datoriilor în totalul activelor întreprinderii. Ea
este un bun indicator al solvabilităţii şi riscului financiar.

DT
RDA 
AT

unde: DT reprezintă total datorii; AT - total active.

Un nivel ridicat al ratei indică un nivel ridicat al datoriilor iar pentru diminuarea riscului
financiar asociat trebuie să se obţină o rentabilitate economică superioară costului datoriei.
2. Rata datorii/capital propriu (RDE) este un indicator al securităţii financiare a
întreprinderii dată de structura capitalului utilizat.

DTL
RDE 
Kpr

unde: DTL înseamnă datorii pe termen mediu şi lung; Kpr - capitalul propriu.
Această rată trebuie să fie subunitară pentru a indica faptul că întreprinderea îşi gestionează
corect şi avantajos sursele de finanţare şi nu are o situaţie riscantă.

C. Ratele de eficienţă financiară exprimă capacitatea întreprinderii de a genera venituri şi

de a-şi putea controla costurile.
1. Rata rotaţiei activului (RrAT) exprimă eficienţa obţinută din gestiunea întregului capital
al întreprinderii. Aceasta este apreciată prin viteza cu care activele parcurg circuitul economic
participând la crearea producţiei.

CA
RrAT 
AT

Dacă mărimea ratei este mică, situaţia poate avea drept cauze: rentabilitate mică a activităţii
de comercializare sau eficienţa scăzută a activităţii curente.
2. Viteza rotaţiei stocurilor (DzSt) exprimată prin durata rotaţiei stocurilor exprimată în
zile:

St
DzSt   365
CA

unde: St reprezintă stocuri.

Nivelul ratei reflectă perioada de timp necesară vânzării stocurilor; se constată un aspect de
eficienţă a gestiunii lor atunci când stocurile se rotesc rapid şi au o durată scurtă de staţionare în
diferite faze ale ciclului de exploatare.
3. Viteza rotaţiei clienţilor exprimată ca durată în zile a unei rotaţii (DzCR) se calculează
astfel:

Cr
DzCr   365
CA

unde: Cr reprezintă creanţe.

Indicatorul arată timpul necesar de colectare a sumelor datorate de clienţi pentru producţia
vândută pe credit comercial. O perioadă mai scurtă de colectare a sumelor asigură lichidităţi
crescute.
4. Viteza de rotaţie a furnizorilor exprimă intervalul de timp în care firma îşi achită
obligaţiile faţă de furnizori.

F
DzF   365
CA

unde: F simbolizează furnizori.

Mărimea ratei reflectă numărul de zile în care întreprinderea amână plata furnizorilor fără
penalităţi. Este recomandabil ca acest indicator să aibă valori superioare decât viteza de rotaţie a
clienţilor, în felul acesta firma utilizând eficient sursele atrase.

D. Rate de rentabilitate
1. Rata rentabilităţii economice estimează remunerarea brută a capitalurilor investite,
indiferent de sursa lor de provenienţă. În acelaşi timp exprimă sintetic eficienţa resurselor materiale
şi financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii.
În funcţie de rezultatul avut în vedere la determinarea ratei de rentabilitate economică
aceasta poate fi calculată sub formă brută (REB) sau netă (REN) astfel:

Excedentul brut al exploatari i

1. REB 
Capitaluri investite

Rezultatul exploatari i
2. REN 
Capitaluri investite nete

Rata rentabilităţii economice brute are avantajul că nu este influenţată de politica de

amortizări şi provizioane a firmei.
Capitalurile investite (KI) la rândul lor pot fi calculate în două moduri:

KI = AI + NFR + Db
sau
KI = Kpr + DTL + CT
unde:
AI - reprezintă active imobilizate;
 NFR - necesarul de fond de rulment;
Db - disponibilităţi băneşti;
Kpr - capital propriu;
DTL - datorii pe termen mediu şi lung;
CT - credite bancare pe termen scurt.

Rentabilitatea economică trebuie să asigure remunerarea capitalurilor investite în termeni

reali adică să fie superioară ratei inflaţiei şi să acopere riscul economic şi financiar al investiţiilor
(acţionari sau creditori).
De aceea, se calculează o rată a rentabilităţii economice (Rec) care ajustează rata nominală
(Rn) calculată potrivit modelelor anterioare cu rata inflaţiei (Ri). În funcţie de valorile înregistrate de
rata inflaţiei ajustarea se va face în conformitate cu relaţia lui Fisher astfel:
 dacă inflaţia este moderată adică nu depăşeşte 10% atunci:

Re c  Rn  Ri

 dacă inflaţia este „galopantă” sau se înregistrează o „hiperinflaţie” depăşind rate de

10% şi ajungând până la o rată a inflaţiei exprimată prin trei cifre, rata reală a
rentabilităţii se calculează în felul următor:

Rn  Ri
Re c 
1  Ri

2. Rentabilitatea financiară exprimă capacitatea firmei de a degaja profit net. Indicatorul

este important deoarece exprimă remunerarea netă a acţionarilor şi ca atare este suportul pentru
orientarea deciziilor strategice ale acestora faţă de firmă. Pe termen scurt acţionarii urmăresc
încasarea dividendelor, iar pe termen lung interesul lor este de creştere a profitului net şi implicit a
valorii dividendelor de încasat, acest lucru fiind posibil prin reinvestirea profitului net.
Rata rentabilităţii financiare (Rfin) se calculează raportând profitul net (rezultatul net al
exerciţiului) la capitalurile proprii:

 PN 
Rfin   
 Kpr 

unde: PN reprezintă profitul net; Kpr - capitaluri proprii.

Rentabilitatea financiară este influenţată de politica de amortizări şi provizioane şi de
modalitatea de procurare a capitalurilor, de structura acestora şi situaţia îndatoririi.
O creştere a gradului de îndatorare a firmei este în măsură să conducă la sporirea
rentabilităţii financiare în situaţii în care rentabilitatea economică este superioară ratei dobânzii
(efectul de „levier” al îndatorării).
Din punct de vedere al investiţiilor financiare este de dorit ca rata rentabilităţii financiare să
fie superioară ratei dobânzii pentru ca acţiunile firmei să fie atractive şi să crească cursul lor bursier.
3. Rata rentabilităţii comerciale exprimă câştigul net care rămâne întreprinderii din vânzări
după achitarea tuturor cheltuielilor. Ea se calculează prin raportarea profitului net la vânzări.
PN
Rcom 
CA
unde: CA reprezintă cifra de afaceri.
 Un nivel ridicat al ratei indică faptul că firma este eficientă şi transformă vânzările în profit.

6.7. STUDIU DE CAZ

Contul de profit şi pierdere al unei societăţi comerciale este următorul:

Nr. Exerciţiul financiar

Indicator (lei)
rând n-1 n
1 Cifra de afaceri 338250651 343844878
2 Producţia vândută 311250651 327453946
3 Venituri din vânzarea mărfurilor 27209396 16390932
4 Venituri din subvenţii de exploatare - -
5 Venituri aferente costului producţiei în curs de 1808733 390407
execuţie (sold C)
6 Venituri din producţia de imobilizări 29682 -
7 Alte venituri din exploatare 7769317 464114
8 Venituri din exploatare – total
9 Cheltuieli cu materii prime şi materiale 202971507 199555303
10 Alte cheltuieli materiale 1590481 702646
11 Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă) 5002213 5172503
12 Cheltuieli privind mărfurile 31087188 27328704
13 Cheltuieli cu personalul 28597188 29989472
14 Ajustări de valoare privind imobilizările 11743782 12544956
15 Ajustări de valoare privind activele circulante 15833 -22649
16 Cheltuieli privind prestaţiile externe 55248544 54971783
17 Cheltuieli cu impozite, taxe, varsaminte asimilate 1001145 902746
18 Alte cheltuieli (protecţia mediului, reevaluarea 1114330 2814297
imob. corporale, cheltuieli privind calamităţi,
despăgubiri, donaţii, active cedate)
19 Ajustări privind provizioanele - -
20 Cheltuieli de exploatare - total 338372211 333959761
21 Rezultatul exploatării (Profit) 9486172 10739638
22 Venituri financiare 5264735 5675980
23 Cheltuieli financiare 7941993 7681125
24 Rezultatul financiar (Pierdere) -2677258 -2005145
25 Venituri totale 353123118 350375379
26 Cheltuieli totale 346314204 341640886
27 Rezultatul brut (Profit) 6808914 8734493
28 Impozit pe profit 1041430 1413796
30 Rezultatul net al exerciţiului 5767484 7320697

Soldurile intermediare de gestiune determinate pe baza indicatorilor din contul de profit şi

pierdere sunt:

Nr. Solduri intermediare de gestiune Perioada

 rând 2007 2008
1 Venituri din vânzarea mărfurilor 27209396 16390932
2 Cheltuieli privind mărfurile 31087188 27328704
3 MARJA COMERCIALĂ (1+2) -3877792 -10937772
4 Producţia vândută 311041255 327453946
5 Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei 1808733 390407
în curs de execuţie (sold C)
6 (sold D)
7 Producţia de imobilizări 29682 -
8 PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI (4+5-6+7) 312879670 327844353
9. Cheltuieli cu materii prime şi materialele 202971507 199555303
10 Alte cheltuieli materiale 1590481 702646
11 Alte cheltuieli externe (cu energia şi apa) 5002213 5172503
12 Cheltuieli privind prestaţiile externe 55248544 54971783
13 Consumuri intermediare de la terţi (9+10+11+12) 264812745 260402235
14 VALOAREA ADĂUGATĂ (3+8-13) 44189133 56504346
15 Venituri din subvenţii de exploatare - -
16 Cheltuieli cu personalul 28597188 29989472
17 Chelt. cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 1001145 902746
18 EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE 14590800 25612128
(14+15-16-17)
19 Alte venituri din exploatare 7769317 464114
20 Ajustări de valoare privind imobilizările corporale 11759615 12522307
şi necorporale + Ajustări de valoare privind
activele circulante + Ajustări privind
provizioanele
21 Alte cheltuieli (protecţia mediului, reevaluarea 1114330 2814297
imob. corporale, cheltuieli privind calamităţi,
despăgubiri, donaţii, active cedate)
22 REZULTATUL EXPLOATĂRII (18+19-20-21) 9486172 10739638
23 Venituri financiare - total 5264735 5675980
24 Cheltuieli financiare - total 7941993 7681125
25 REZULTATUL FINANCIAR (23-24) 2677258 2005145
25 REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI 6808914 8734493
(22+25)
26 Impozitul pe profit 1041430 1413796
27 REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI 5767484 7320697
(25-26)

6.8. Rezumat
Funcţionarea pe baze performante a unei întreprinderi este deziderat şi totodată obiectivul
central al gestiunii financiare. Cei mai semnificativi indicatori prin care poate fi apreciată
performanţa sunt rezultatele financiare, rate de rentabilitate, solduri intermediare de gestiune şi
sistemul ratelor financiare.
 6.9. TEST DE CUNOŞTINŢE

Contul de profit şi pierdere al unei societăţi comerciale este următorul:

Nr. Exerciţiul financiar

Denumire indicator
rând n-1 n
1 Cifra de afaceri 4454920 4537826
2 Producţia vândută 3014350 3175296
3 Venituri din vânzarea mărfurilor 1440570 1362530
4 Venituri din subvenţii de exploatare - -
5 Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie 8355 5400
(sold C)
6 Venituri din producţia de imobilizări - -
7 Alte venituri din exploatare 12847 32908
8 Venituri din exploatare – total 4476122 4576134
9 Cheltuieli cu materii prime şi materiale 303906 247920
10 Alte cheltuieli materiale 21665 87622
11 Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă) 1567102 1582356
12 Cheltuieli privind mărfurile 509507 496053
13 Cheltuieli cu personalul 3068340 2637794
14 Ajustări de valoare privind imobilizările 1265127 922434
15 Ajustări de valoare privind activele circulante - 15330
16 Cheltuieli privind prestaţiile externe 477236 390164
17 Cheltuieli cu impozite, taxe, varsaminte asimilate 310918 388164
18 Alte cheltuieli (protecţia mediului, reevaluarea imob. 1279 3439
corporale, cheltuieli privind calamităţi, despăgubiri,
donaţii, active cedate)
19 Ajustări privind provizioanele -1369 -15929
20 Cheltuieli de exploatare - total 7518711 6755313
21 Rezultatul exploatării (Pierdere) -3042589 -2179179
22 Venituri financiare 79317 93816
23 Cheltuieli financiare 708944 457529
24 Rezultatul financiar (Pierdere) -629627 -363713
25 Venituri totale 4555439 4669950
26 Cheltuieli totale 8227655 7212842
27 Rezultatul brut (Pierdere) -3672216 -2542892
28 Impozit pe profit 5500 -
30 Rezultatul net al exerciţiului (Pierdere) -3677716 -2542892

Analizaţi performanţa întreprinderii pe baza renatabilităţii şi a soldurilor intermediare de gestiune.

Concluzii
- gestiunea performanţei întreprinderii vizează calitatea întregii activităţi economice reflectată în
rezultatele obţinute;
- performanţa întreprinderii poate fi studiată prin indicatori de rentabilitate sau de valoare cu ajutorul
soldurilor intermediare de gestiune;
- analiza performanţei pe baza sistemului de rate financiare permite monitorizarea performanţei
obţinută prin gestiunea corectă a atât a mijloacelor economice cât şi a capitalului.

Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară: aspecte metodologice şi aplicaţii practice, Ed., Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009
2. Jianu I., Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii: o abordare din prisma
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, Bucuresti, 2007
3. Lorino P., Comptes et recits de la performance, Ed. D’Organisation, Paris, 1995
4. Stark E.L, Pantea I.M., Analiza situaţiei financiare a firmei, Ed. Economică, Bucureşti, 2001
5. Vasile I., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Meteor Press, Bucureşti
6. 2010 OMFP 1802/2014 - Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi consolidate http://codfiscal.net/42096/omfp-18022014-reglementarile-
contabile-privind-situatiile-financiare-anuale-individuale-si-situatiile-financiare-anuale-
consolidate