Sunteți pe pagina 1din 7

Asistenţă socială

Specializare complementară

(Studiu de caz Alcoolismul)

A. Generalităţi
Asistenţa socială este un serviciu care se adresează tuturor persoanelor aflate pentru o
anumită perioadă de timp în dificultate. Asistenţa socială se ocupă de o mare parte din
problemele societăţii. Problema socială vizează comportamentul uman anormal sau o situaţie
socială considerată anormală de opinia publica.
În societatea actuală există o multitudine de probleme sociale cum ar fi: sărăcia,
criminalitatea economico-financiară, violenţa socială, violenţa domestică, abandonul copiilor,
abandonul şcolar, consumul de droguri şi alcool. Cele mai răspândite droguri în societate sunt
alcoolul, cofeina şi nicotina, iar alcoolul reprezintă unul dintre cele mai vechi droguri şi una
dintre cele mai vechi probleme sociale.
Încă din Antichitate existau două forme de băuturi alcoolice: fermentate (vinul, cidrul,
berea) şi distilate (conţin procente de alcool superioare primelor). La început alcoolul se obţinea
numai din viţa de vie. Cuvinte precum „viţa de vie”, „struguri”, „vin” au corespondent în cele
mai vechi limbi ale lumii. La romani protectorul vinului era zeul Bacchus, iar la greci, zeul
Dionysos. În cinstea acestora oamenii organizau petreceri fastuoase care cu timpul s-au
transformat în adevărate orgii, prilej de desfrâu şi chiar crimă.
Efectele consumului de alcool fiind devastatoare asupra sănătăţii popoarelor, oamenii s-au
simţit nevoiţi să elaboreze legi împotriva abuzului de alcool. Astfel, în China antică beţia se
pedepsea cu moartea; la indieni beţivilor li se turna pe gat metal topit; în Egipt, beţivii erau
izgoniţi din ţară; iar în Londra Evului Mediu beţivii erau executaţi în public. Aceste măsuri au
fost însă ineficiente, iar consumul de alcool a luat amploare.
În România s-a încercat reducerea consumului excesiv de alcool prin scumpirea băuturilor,
reducerea programului de funcţionare a localurilor, crearea de societăţi şi aziluri pentru asistare
şi îndreptare.
Termenul alcoolism a fost introdus în 1847 de către un medic suedez şi era definit ca fiind
un fenomen complex, individual şi/sau social din marea grupă a toxicomaniilor, considerată în
prezent a patra problemă mondială de sănătate publică. Alcoolismul se referă la acea categorie

1
de persoane care consumă în mod repetat, abuziv şi succesiv alcool, ajungând la dependenţă şi
perturbări ale relaţiilor individului cu mediul social. Alcoolismul se referă la obişnuinţa şi
dorinţa irezistibilă de a consuma alcool.
În concepţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, „alcoolicii sunt băutori excesivi a căror
dependenţă faţă de alcool apare atunci când ei prezintă fie o tulburare psihică, fie manifestări
afectând starea de sănătate fizică sau mentală, relaţiile cu ceilalţi şi comportamentul lor social şi
economic”.
Simptomele asociate alcoolismului sunt: tulburări de caracter, diminuarea potenţialului
lucrativ şi a abilităţii, scăderea puterii de concentrare şi a atenţiei, tremurături, insomnie,
oboseală, tulburări digestive, spasme musculare.
Abuzul de alcool are trei forme: consumul excesiv episodic, consumul excesiv continuu,
dependenţa alcoolică.
Alcoolismul este o boală cronică progresivă caracterizată prin pierderea controlului asupra
consumului de alcool şi are drept consecinţă apariţia unor probleme sociale, fizice şi psihice, atât
pentru persoana dependentă cât şi pentru cei din spaţiul lui social.
Dependenţa de alcool (eufomanie, toxicomanie, adicţie) reprezintă nevoia imperioasă de a
ingera băuturi alcoolice şi are doua forme: dependenţă psihică şi dependenţă fizică. Dependenţa
psihică se referă la impulsul psihic de a continua consumul de alcool resimţit de alcoolicii
cronici şi este determinat de factori farmacologici, psihologici şi sociali; faptul că alcoolul îi
creează o stare de relaxare duce la dorinţa repetării consumului. Dependenţa fizică este
reprezentată de faptul că oprirea consumului de alcool la băutorii cronici are drept efect
manifestări zgomotoase şi uneori grave.
Alcoolemia reprezintă concentraţia alcoolului etilic în sânge, exprimate în grame la mie.
Alcoolemia creşte o dată cu consumarea rapidă a băuturii alcoolice, tăria băuturii consumate,
ingestia de alcool pe stomacul gol şi în funcţie de masa corporală redusă a consumatorului de
alcool.
Alcoolismul cronic este consumul abuziv de alcool de lungă durată care poate duce până la
degradarea personalităţii.
Delirul alcoolic acut reprezintă cea mai cunoscută etapă în alcoolism, considerată urgenţă
medicală de prim ordin.

B. Identificarea problemei
Abuzul de alcool sau alcoolismul reprezintă o problemă socială majoră. Alcoolismul se
manifestă la nivelul individului ca o boală prin afecţiuni asupra ficatului, stomacului şi

2
sistemului nervos, diminuarea şi pierderea autocontrolului şi incapacitatea de a se abţine de la
consumul de alcool, predispoziţie pentru dependenţă şi comportamente specifice toxicomanului.
La nivelul societăţii, alcoolismul este responsabil în declanşarea conduitelor infracţionale
(furturi, violuri, tâlhării, crime etc.), risipirea de resurse umane şi materiale (prin întreţinerea
unor spitale şi aşezăminte destinate persoanelor cu probleme datorate abuzului de alcool),
menţinerea unei rate ridicate a criminalităţii şi mortalitatea directă sau indirectă pe care o
determină.
Alcoolismul reprezintă o problemă de sănătate publică şi o cauză importantă de deces.
Alcoolismul are drept consecinţe situaţii violente în relaţiile sociale, maltratarea copiilor şi
perturbarea mediului familial, tentative suicidare, agresiuni sexuale şi violuri, accidente în trafic,
decese prin incendiu, decese prin înec, tâlhării şi omucideri.
Alcoolul schimbă modul de funcţionare a organismului, exercitând o acţiune toxică asupra
tuturor organelor şi provoacă: alterarea sănătăţii fizice (inima şi circulaţia sangvină, ficat,
stomac, pancreas, sistem de reproducere, sistem nervos), probleme psihice (halucinaţii,
comportament suicidar, delir alcoolic), scăderea activităţii neuropsihice (alcoolul este un toxic al
inteligenţei).
Tulburări psihice asociate specifice alcoolismului sunt: deteriorarea personalităţii
(persoana devine tot mai egocentrică, nu are respect faţă de ceilalţi), tulburări afective (depresie
sau anxietate), comportament suicidar, scăderea funcţiei sexuale şi gelozia patologică,
halucinaţia alcoolică (halucinaţii auditive pe fondul unei conştiinţe lucide), probleme în familie.
Alcoolismul afectează serios şi relaţiile sociale: familia este marginalizată în comunitate,
scade eficienţa muncii profesionale, persoana lipseşte de la locul de muncă şi ajunge inevitabil la
şomaj, persoana consumatoare pierde contactul cu vechii prieteni şi îşi formează prietenii tot din
rândul celor care sunt consumatori de alcool, apar accidente de muncă şi, mai grav, accidente
rutiere. Majoritatea accidentelor rutiere se datorează consumului dee alcool deoarece sub efectul
alcoolului atenţia scade, percepţiile devin mai lente, vederea devine dublă, timpul între percepţie
şi răspuns motoriu se lungeşte, scade puterea şi claritatea de judecată, creşte iritabilitatea,
impulsivitatea, neliniştea şi nerăbdarea.
Alcoolismul poate afecta toate categoriile de persoane, cei foarte săraci care „îşi îneacă
amarul în băutură”, dar şi pe cei bogaţi care încep prin a se distra şi ajung la dependenţă, femei şi
bărbaţi deopotrivă.
Alcoolul transformă oamenii din nişte persoane capabile, muncitoare în persoane care nu
îşi găsesc rostul în societate şi ajung să piardă tot. Aşa s-a întâmplat şi cu doamna G., o femeie în
vârstă de 39 de ani, căsătorită şi cu doi copii, o fată de 15 ani şi un băiat de 13 ani.

3
În urmă cu 5 ani doamna G. lucra împreună cu soţul ei într-o fabrică din localitate, dar
aceasta s-a privatizat şi ei au fost disponibilizaţi. Timp de un an de zile nu au simţit nevoia să-şi
găsească noi locuri de muncă deoarece trăiau din plăţile compensatorii primite în urma
disponibilizării. Având mai mult timp liber şi bani au început să-şi formeze noi obiceiuri şi noi
prietenii. Nu şi-au pus niciodată problema ce vor face când plăţile compensatorii se vor termina.
După un an nu au mai primit plăţi compensatorii şi soţul a fost nevoit să plece în străinătate
pentru a-şi putea întreţine familia. Doamna G. si-a găsit un loc de muncă la o croitorie din
localitate.
Deoarece munca pe care o desfăşura în străinătate nu îi permitea să vină decât o dată pe an
acasă, relaţiile dintre cei doi soţi au început să se răcească. Soţia a început să-l bănuiască de
infidelitate, se simţea singură, abandonată, insignifiantă şi, în compania unei prietene de familie
a început să consume alcool.
Doamna G. a mers la biroul unui asistent social după 4 ani de la cele enunţate anterior. A
început să-i povestească asistentului social cum, de 4 ani, trăieşte un coşmar şi nici măcar
dragostea copiilor care îi sunt alături nu o poate face să se simtă mai bine.
În urmă cu câteva luni şi-a pierdut locul de muncă iar soţul nu i-a mai trimis bani de
aproape un an de zile. Doreşte cu disperare să-şi găsească un loc de muncă, dar nu ştie cum. Şi-a
pierdut autoritatea în faţa copiilor. Aceştia îşi condamnă mama pentru situaţia în care se află, o
consideră principalul vinovat şi o ascultă doar pentru faptul că sunt ameninţaţi cu bătaia, dar
încearcă tot timpul să fugă de ea şi de sarcinile pe care la primesc din partea ei.
Doamna G. afirmă că se simte foarte rău dar nu prea ar vrea să meargă la un medic şi nimic
din ceea ce se străduieşte să facă nu îi reuşeşte deoarece crede că are o problemă cu băutura
alcoolică. Este conştientă de această problemă dar nu îi găseşte nici o rezolvare fiindcă se vede
singură şi abandonată.
Asistentul social consideră că este un pas important în rezolvarea problemelor faptul că
doamna G. recunoaşte şi conştientizează problema pe care o are, şi anume, consumul de alcool.
El crede că acesta este principalul motiv pentru care nu îşi poate găsi un loc de muncă şi copii nu
o ascultă. De asemenea, consideră că consumul de alcool este responsabil şi pentru probleme de
sănătate pe care le are, pentru stările de depresie, oboseală şi maximă încordare şi nervozitate.

C. Cauze
Cauzele consumului de alcool sunt foarte complexe. La nivel social se face referire la
conceptul de dislocare, reprezintă separarea individului de conexiunile materiale, sociale şi

4
spirituale care îi sunt esenţiale pentru o existenţă tolerabilă. Mulţi oameni au fost dislocaţi de la
un mod de viaţă specific comunităţilor rurale şi au migrat spre oraşe. Consecinţa acestui
fenomen a fost apariţia comportamentelor inadaptate care au dus la creşterea ratei
delicvenţionale şi a consumului de alcool.
Cauzalitatea alcoolismului pleacă de la o serie factori:
- gradul de toleranţă individuală la alcool;
- factori socio-culturali – se referă la rolul alcoolului în diferite contexte culturale. Există
culturi permisive faţă de alcool (iudaismul, creştinismul) şi culturi represive faţă de
alcool (islamismul, hinduismul, budismul);
- factori psihologici – presupun existenţa unor predispoziţii faţă de alcoolism prezente la
persoanele dependente şi infantile, cu incapacitate de asumare a responsabilităţilor, cu
sentimente de nesiguranţă şi inferioritate;
- factori de risc – sexul (alcoolismul predomină în rândul bărbaţilor), vârsta (alcoolismul
apare, de obicei, între 20 şi 40 de ani), istoricul familial (dacă părinţii sunt alcoolici
este foarte probabil că şi copii lor vor deveni alcoolici), factorul geografic (în regiuni
diferite se consumă tipuri diferite de alcool);
- factori de personalitate – multe studii susţin existenţa unor tulburări de personalitate la
persoanele alcoolice şi descriu trei modele de alcoolici: nepsihopaţi, psihopaţi şi
deveniţi psihopaţi prin alcoolism, dar recunosc că alcoolismul poate apărea şi pe fondul
unei personalităţi normale;
- factori ocazionali – ocazia sau anturajul, mediul, imitarea duc la o toxicomanie
secundară, adică un obicei dobândit; prin consumul repetat sub influenţa unor factori şi
condiţii de mediu se poate ajunge cu timpul la obişnuinţa şi dependenţa de alcool;
- factori economici – reprezentaţi de preţul alcoolului influenţează semnificativ
cantitatea de băutură consumată în cadrul unei naţiuni. Atunci când preţul alcoolului
creşte se observă o uşoară reducere a consumului. Apare o contradicţie de interese între
două categorii: cei interesaţi într-un consum cât mai ridicat (comercianţii, producătorii)
şi cei interesaţi de prevenirea consecinţelor dezastruoase ale alcoolismului (medici,
asistenţi sociali, psihologi, educatori).
Cu privire la cauzalitatea alcoolismului au fost lansate mai multe teorii:
 Teoria puterii susţine ideea că abuzul şi dependenţa de alcool se instalează la acei
indivizi care dovedesc o accentuată nevoie de a-şi manifesta forţa şi dorinţa de dominare.
Manifestările agresive şi distructive fără o motivaţie particulară sunt recunoscute ca stări ale
alcoolismului.

5
 Teoria dependenţei consideră că tendinţele de agresiune şi de afirmare a forţei sunt o
reacţie sub care se ascunde necesitatea de a fi dependent de cineva, iar consumul de alcool ar
răspunde unei dorinţe de căldură, confort şi siguranţă care înlătură sentimentul de dependenţă.
 Teoria reducerii tensiunilor psihice susţine că alcoolismul nu este neapărat legat de
starea de anxietate. Anxietatea pe care o are alcoolicul pare a fi mai degrabă un efect decât o
cauză.
În cazul doamnei G. asistentul social trebuie mai întâi să stabilească dacă aceasta este
alcoolică şi îi propune o programare la un medic specialist care să o consulte.
O dată stabilită condiţia de alcoolică asistentul social încearcă să găsească cauzele care au
adus-o pe femeie în această stare. Asistentul social ajunge la concluzia că principalele cauze sunt
plecarea soţului în străinătate şi pierderea locului de muncă în urma disponibilizării. În lipsa
soţului, acesta fiind plecat în străinătatea femeia s-a simţit singură şi abandonată şi, sub influenţa
anturajului, a început să consume băuturi alcoolice.
Copii au început să o ignore şi chiar să o trateze foarte rău deoarece nu mai primeau
atenţia şi îngrijirea necesare din partea unei mame. Soţul venind acasă din străinătate a găsit-o pe
aceasta sub influenta băuturilor alcoolice şi, în loc să o ajute, a preferat să petreacă câteva zile
alături de copii, după care s-a întors în străinătate. Din acel moment el a încetat să mai trimită
bani acasă. Astfel, familia a pierdut un sprijin financiar important şi mama a rămas să suporte
toate greutăţile. Când nu a mai reuşit să facă faţă situaţiei s-a refugiat în starea de nepăsare şi
relaxare pe care i-o oferea alcoolul.
Consumul de alcool a dus şi la pierderea celui de al doilea loc de muncă, deoarece femeia
întârzia din ce în ce mai mult la serviciu, uneori chiar lipsea sau venea mirosind a alcool.

D. Obiective
Asistentul social stabileşte împreună cu clientul obiectivele pe care trebuie să le urmeze
pentru rezolvarea problemei.
Pe termen scurt asistentul social îşi propune internarea femeii într-un centru de
dezalcoolizare, unde va primi sprijin şi din partea unui psiholog. Copii vor rămâne în grija unei
mătuşi care s-a oferit voluntar să îi ţină şi din partea căreia au mai primit ajutor şi în ultimii ani.
Asistentul social va menţine permanent legătura cu copii.
Pe termen mediu asistentul social îşi propune să-i găsească femeii un nou loc de muncă şi
să o înscrie într-un grup de sprijin pentru persoanele care au fost alcoolice.
Pe termen lung asistentul social îşi propune să îl găsească pe tatăl copiilor şi să intre în
legătură cu acesta pentru a-l convinge de rolul important pe care el îl joacă în cadrul familiei şi
de cât de multă nevoie au copii de un tată.

6
E. Calea de intervenţie
Cea mai răspândită formă asistenţială în lucrul cu persoanele alcoolice este intervenţia
familială. Alcoolul este implicat în cazuri de abuz faţă de copii, soţ sau soţie, accidente rutiere
grave, omucideri, divorţuri, sinucideri etc. În cazul alcoolicilor creşte riscul apariţiei bolilor de
inimă, a atacului de cord, a cancerului, a afecţiunilor creierului. Grupul familial, prin acţiunea
acestuia asupra clientului, este un factor hotărâtor prin faptul că are un caracter spontan, natural.
Pentru început grupul familial poate fi ineficient pentru că nu au o reprezentare clară
asupra situaţiei iar atitudinile diferă. Scopul iniţial este modificarea grupului din grup eterogen în
grup organizat. Pentru aceasta se provoacă situaţii în care toţi membrii se întâlnesc şi discută
despre problemele apărute şi se inventariază căile posibile, urmând să se selecteze cele mai
eficiente activităţi de ajutor şi intervenţie. Aceasta presupune şi luarea în calcul şi explorarea
unor tratamente specifice adecvate.
Nici o intervenţie nu se poate realiza fără a consulta în prealabil un specialist în domeniu.
Premisa de bază se referă însă la voinţa clientului şi a grupului familial de a acţiona împreună
pentru a rezolva situaţia. Atitudinea grupului familial trebuie să fie una de empatie şi de
înţelegere, nu una de simpatie protectivă şi anihilatoare.
Un element important al intervenţiei este cercetarea programelor de tratament. Decizia de
alegere a unui tratament se ia în funcţie de resursele financiare deţinute pentru respectivul
tratament şi distanţa faţă de domiciliul stabil al alcoolicului. Grupul familial trebuie să se asigure
că persoana dependentă de alcool va agrea tratamentul şi nu i se va sustrage.

F. Rezultat
Într-o perioadă de până la 6 luni starea de sănătate a doamnei G. s-a îmbunătăţit
considerabil. Acum ea este capabilă să îşi înfrângă dorinţa de a consuma alcool. Grupul de
sprijin alături de care a participat la şedinţe a ajutat-o să se regăsească şi să îşi dezvolte noi
abilităţi. Mama şi-a recăpătat sentimentul de control asupra copiilor şi a redobândit dragostea
lor. Doamna G. are acum un nou loc de muncă şi cel mai important lucru este că şi-a recăpătat
încrederea în sine. Copii se simt acum mai bine, au scăpat de sarcini care nu erau de
responsabilitatea lor.