ALPINISM PE GENUNCHI

Din abisul pierzării, sprijinit de un fir de credință,

Mi-am ridicat fruntea până peste munți…

Deși, genunchii mi-au ramas adânc infipți in țărână.

Am reusit astfel să apuc cu mâinile sufletului, măcar un colț de paradis,

Chiar dacă, deseori am fost biciuit de o lume nebună.

M-am intărit călindu-mă in focul credinței, iar si iar,

Cu speranța că fiecare geamăt sau suspin va fi o jertfă pe altar,

Pentru o viață mai bună,

Pentru o lume mai bună,

Pentru cei dragi, pentru dușmani,

Pentru iubire,

Pentru omenire…