Sunteți pe pagina 1din 9

CARACTERUL NORMATIV AL

ACTIVITATII UMANE

In cadrul societaii umane, sistemul dinamic cu autoreglare, supus


unor procese specifice de structurare, destructurare si restructurare,
actiunile indivizilor – inzestrati cu constiinta si vointa proprie - prin care
acestia asigura functionalitatea si dinamica ansamblului social, nu se pot
produce ca o desfasurare haotica de fapte, ci dimpotriva, ele se deruleaza
intr-un mod organizat, dupa anumite reguli sociale, au un caracter
normat.
Normarea activitatilor membrilor societatii se realizeaza prin
elaborarea unui ansamblu de reguli, prescriptii, constrangeri, obligatii,
drepturi si indatoriri de natura morala, religioasa, juridica, economica,
politica, estetica etc., care reglementeaza conduita si comportamentele
individuale si de grup in cadrul sistemului social.
In dezvoltarea societatii exista si momente caracterizate prin absenta
sau conflictul normelor si standardelor comune de comprtament. Este vorba
de ceea ce in limbaj sociologic se numeste anomie , de acea stare a
societatii caracterizata prin absenta normelor, prin lipsa organizarii
normative, concretizata in comportamente deviante ale indivizilor si
grupurilor sociale. Relevanta si definite pentru prima oara de Emile
Durkheim, anomia trebuie inteleasa ca acea stare a organizarii sociale,
lipsita de coeziune, de ordine normativa, datorita pierderii caracterului
reglativ al vechilor norme si intarzierii aparitiei unor norme noi.

1
RAPORTUL DINTRE DREPTUL VIU SI LEGEA SCRISA.
Referindu-se la ideea promovata de scoala dreptuluii liber (Julius H.
Kirchmann, Hermann Kantorowicz, Eugen Erlich) potrivit careia, pe langa
dreptul statal exista un “drept liber”, independent de stat si superior
dreptului statal, D. Gusti considera ca “acest drept viu este demult cunoscut
ca drept obisnuielnic, ca un “obicei al pamantului”.
“Dreptul viu”, considera mai tarziu D. Gusti, cristalizeaza experienta
juridica de veacuri a fiecarei natiuni si dainuie “dupa necesitate, cerut de
viata, impotriva dreptului suprapus in chip arbitrar”(Gusti D., 1968, p.
500) . In caz contrar, vom asista la “spectacolul curios al diferentei unui
drept al legilor scrise si al tribunalelor oficiale, de dreptul viu al
obiceiurilor si al comunitatilor locale” (Gusti D., !968, p. 501), la aparitia
unei constructii juridice arbitrare.

CUTUMA JUSTITIARA – IZVOR DE DREPT AL JUDECATII


TIGANESTI
Cutuma este cuvant sinonim cu obiceiul. Aceasta reprezinta “regula
de conduita statornica in practica vietii sociale si respectata vreme
indelungata, in virtutea deprinderilor, ca o norma obligatorie”.
Cutuma, dupa o definitie a lui Ulpian, tine de dreptul natural (ius
naturale) fiind comun tuturor vietuitoarelor, sadit fiind de natura in
constiinta oamenilor sau in instinctele animalelor.
Dreptul natural al oamenilor a fost socotit, de cele mai multe ori, “un
drept permanent echitabil si bun, adevarate norme ideale”.

2
Aceste cutume specifice dreptului natural al oamenilor au fost
aplicate in cadrul comunei primitive, pana la aparititia societatiiscindata in
clase sociale si organizarea statla, cand a aparut dreptul pozitiv.
Astfel de drept natural, ce face parte din cutuma, folosesc romii in
judecatile lor, poporul romilor necunascand in istoria lor organizarea
statala si neavand norme si legi scrise. Normele cu caracter obligatoriu, ce
fac parte din cutumele romilor, au fost si sunt respsctate de buna voie, in
virtutea deprinderilor, iar odata cu aparitia credintelor religioase pe
treapta de dezvoltare a istoriei, cutumele lor au capatat si caracterul de
sacralitate, vorbind de un adevarat ritual al obiceiurilor, strans legat de
intrepretarea sacra a lucrurilor si fenomenelor.

Cutuma justitiara este un obicei, o traditie, a romilor vorbitori de


limba tiganeasca, ca pricinile ce se ivesc in cadrul comunitati de romi sa se
rezolve intre ei, pe calea unei judecati de pace a romilor. Este justitiara
intrucat numai in cadrul judecatii tiganesti, romi au incredere ca li se face
dreptate, orice alta judecata, conform spritului si credintelor romilor nu
imbraca forma de dreptate, pe care o imbraca judecata tiganeasca. Din
aceast cauza sunt cunoscute multiple sitautii in care desi romii au fost
judecati de catre organele oficiale ale statului, in mentalitatea romilor
aceste judecati nu au fost valabile, si au recurs tot la judecata lor
tiganeasca, considerand ca aceasta este justitiara, iar nu judecata statului,
fapt pentru care, in majoritatea cazurilor, judecata tiganeasca are
prioritatea fata de judecata statului.

3
Elemenetele Cutumei Justitiare.
Asa cum am aratat, dreptul natural si dreptul sacramental au
constituit izvor de drept al cutumelor la majoritatea popoarelor, odata cu
aparitia statului, acestea s-au transformat in norme si legi obligatorii.
Spre deosebire de alte popoare, poporul romilor a avut o dezvoltare
cutumiala deosebita, in sensul ca la romi nu au evoluat (nu au luat
caracterul) de norme obligatorii legale, ci deprinderile in respectarea
cutumei justitiare au avut si au un caracter benevol, adica romii inteleg sa
le respecte de buna voie. Existenta unei asemenea cutume, ce are o vechime
de mii de ani, trebuie sa aiba ceva deosebit ca ea sa fi patruns in
dreprinderile oamenilor, spre a fi respectata timp atat de indelungat. Acest
ceva deosebit si seminificativ consideram ca este conceptual filozofico-
relogios indian al unei societati primitive in care s-a dezvoltat, in cadrul
dreptului sacramental, parte a cutumei justitiare.
In cadrul coceptelor filozofico-relogiose indiene in care s-a dezvoltat
populatia romilor, o forma specifica a imbracat-o existenta sacrului si
profanului precum si a unei limbi vorbite cu caracter simbolic, ceea ce a
permis sa ramana valabile si actuale pana in zilele noastre.
Un alt element, ce a permis prelungirea in timp a cutumei justitiare il
constituie conditiile socio-istorice in care a evoluat populatia romilor,
respectiv sclavia si robia, care au facilitat conservarea si valorificarea unei
culturi arhaice pe care au dobandit-o romii in dezvoltarea primara a
comunitatii lor in cadrul populatiei indiene.
Cel mai important element ramane totusi, ius ratione (dreptul
rational) ce are caracterul preponderent, de a emite judecati si concluzii
care sa convinga partile si auditoriul care participa la judecata tiganesca.

4
Din aceasta cauza, nu oricine poate fi judecator la tigani. El trebuie sa fie o
persoana dotata cu calitati deosebite, foarte inteligent si sa aiba o
recunoastere a autoritatii sale morale in cadrul comunitatii de romi. In
general aceste calitati se formeaza inca din copilarie, intrucat functia de
judecator s-a transmis in mod ereditar.
Judecatorul tiganilor trebuie sa cunoasca sacralitatea lucrurilor,
fenomenelor specifce tiganilor, trebuie sa cunoasca elemente procedurale si
de pronuntare a judecatii, si sa aiba cunostinte elementare privind legislatia
statului in care convietuiesc.

Cutuma justitiara – Norma sacramentala


Mircea Eliade arata, cu privire la intelegerea evolutiei mentale
omenesti, ca legea a modificat simtitor conditia umana. Aceste sinteze
mintale sunt factori ai evolutiei psihice si spirituale omenesti. Prin urmare,
evolutia mintala a omenirii este marcata de schimbari de criterii, de treceri
de la o norma la alta care modifica felul de a privi lumea si de a o
valorifica.
Pentru Mircea Eliade, norma se transforma prin legea stiintifica
moderna, devenind omologabila din punct de vedere structural si functional.
Tinand cont de cele spuse mai inainte, C. Noica spune ca sacrul, la
Eliade este de regula , norma tuturor culturilor traditionale sau legea
spiritului uman, facut intr-o asa maniera, incat investeste cu sens tot ceea ce
este al sau si lumea care il inconjoara.
Analizand judecata tiganeasca, ca o cutuma justitiara, in spiritul
conceptelor filozofice de mai sus, ajungem la concluzia, ca pentru
comunitatile de romi, aceasta cutuma reprezinta o norma sacramentala,

5
adanc intiparita in mentalitatea lor, constituind o lege nescrisa pe care o
respecta ca pe un lucru sfant, ce apartine constiintei lor.
In evolutia lor istorica, ce a fost dominata de dependenta sociala, a
sclaviei si robiei, romii au conservat ce au avut ei mai de pret din punct de
vedere cultural, judecata tiganeasca.
Daca la evrei, KAHALUL (in limba ebraica inseamna obste,
comunitate) a fost factorul esential de supravietuire de-a lungul mileniilor a
populatiei raspandite pe intreg cuprinsul lumii, la romi judecata tiganeasca
este unul din factorii care determina apartenenta la acest popor, iar
supravietuirea comunitatilor de romi, raspanditi in lume, se caracterizeaza
prin aceea ca si-au pastrat judecata tiganeasca.
Spre deosebire de evrei, la care sediului Kahulului era Sinagoga care
reprezenta si locasul de adunare al evreilor, judecata tiganeasca s-a tinut
intotdeauna, sub cerul liber, prin paduri sau la iarba verde, cu publicitate
libera, simbolizand judecata naturala a omului, cu vechime ancestrala,
statornic in credintele lui sacramentale, pe care numai poporul romilor le
cunosteau si care apartineau profundei si inteleptei filozofii religioase
indiene.

JUDECATA DE PACE A ROMILOR


Aspecte procedurale la judecata tiganeasca
Orice persoana are dreptul sa se adreseze organelor statului,
conform legilor existente, sa se judece pentru prejudiciile ce i s-au cauzat
sau este vatamat in drepturile sale. Vazand prevederile art. 16 din
Constitutia romaniei, in care se arata ca “nimeni nu este mai presus de lege
” se trage concluzia ca nu poate exista decat o judecata, si aceea bazata pe

6
legile statului si efectuata de catre organe specializate ale statului,
prevazute de lege cu competentele sale: politie, procuratura, judecatorie,
tribunal, Curte de apel, Curtea Suprema de Justitie, cat si organe
administrative specializate.
Daca dorim ca judecata tiganeasca sa existe, din punct de vedere
legal, aceasta nu poate fi privita decat ca o cutuma justitiara, un obicei al
romilor care nu intra in contradictie cu legea, aceasta constituind un dialog
intre parti care pot conveni intre ei modalitatile de stingere a unor conflicte
ivite, de a face pace, in termeni legali, de a se impaca.
In cadrul judecatii tiganesti nu pot intra orice fapte, mai ales
infractiunile grave si deosebit de grave, care se judeca de organele statului.
Cu toate acestea, ea poate avea o larga, asa zisa, competenta, si in acest
sens ne referim la raporturile de drept civil, la raporturile de dreptul
familiei (excluzandu-se divortul, institutia infierii, si altele ce sunt de
competenta judecatii statului) iar din domeniul dreptului penal se poate
savarsi o asemenea judecata, la infractiunile care prevad ca impacarea
partilor stinge raspunderea penala, sau la infractiuni care prevad
inceperea urmaririi penale la plangerea prealabila.
Tot in domeniul penal, romi pot tranzactiona cu privire la latura
civila a procesului. Tranzactionarea, in pricinile civile, este un drept legal
al partilor, iar in dreptul familiei, conoscut fiind faptul ca foarte multe
familii de romi, se afla in stare de concubinaj, iesirea din indiviziune asupra
bunurilor realizate de catre concubin, se poate face prin intelegere in
cadrul judecatii tiganesti. Poate exista intelegere intre parti si privind
modalitatea de crestere si educatie a minorilor, precum si la stabilirea unui
cuantum de pensie de intretinere, pentru minori, ce poate fi achitata in
totalitate. In situatia proceselor pe rolul instantelor de judecata, pentru

7
infractiunile ce dau posibilitatea impacarii partilor, se poate apela la
judecata tiganeasca, iar impacarea partilor stabilita de aceasta poate
conduce, la decalaratia partilor in fata instantei de judecata ca s-au
impacat, ducand la incetarea procesului penal.

Obligativitatea respectarii legii de catre romi


Romii au calitatea de cetateni ai statelor in care isi au resedinta, din
aceasta calitate rezultand obligatia de a respecta legile fiecarui stat in care
domiciliaza, isi au resedinta, sau sunt cetateni ai statului respectiv.
Incalcarea normelor legale, ca ale oricarui stat caruia apartin ,de
catre romi, este sanctionata conform legilor statului roman, ca toti cetatenii,
indiferent de nationalitate, sex sau religie.

Obiceiurile, traditiile si cutuma justitiara dupa care are loc judecata


tiganeasca sunt mai putin importante, sau nu pot fi luate in consideratie de
catre organele abilitate sa respecte in primul rand legile statului caruia
apartin, iar daca doresc sa-si pastreze judecata lor tiganeasca, aceasta
trebuie adaptata in asa fel incat sa nu incalce legile statului respectiv.
Exista situatii in care judecata tiganeasca, datorita caracterului sau
de publicitate largita, poate sa genereze probe ce pot fi administrate in
justitie, pentru stabilirea adevarului obiectiv.
In epoca contemporana, majoritatea constitutiilor statelor care se
doresc a fi democrate, apara drepturile minoritatilor, privind cultura,
traditiile, cutumele sau obiceiurile acesteia, precum si credintele religioase.
Acestea sunt respectate si chiar aparate de catre stat, in masura in
care ele nu incalca legile si ordinea de drept a statului in care traiesc. In

8
acelasi timp, judecata tiganeasca, nu incalca legile statului si ordinea de
drept, ci contribuie la intarirea si respectarea acestora.

Bibliografie:

 Bobu Nicolae - Carte despre Romi, editura “Gorjeanul”


 Ion Vladut- Introducere in Sociologie Juridica, editura
“Lumina Lex “, 2000
 Ion Vlad- Sociologia Juridica in Opera lui Dimitrie Gusti, ,
editura “Lumina Lex”, 2001, 2000

S-ar putea să vă placă și