Intr-o seara, toamna, un calaret batran se opreste la Hanul Ancutei pentru a se

odihni.
Acolo il intalneste pe vechiul lui prieten, Comisul Ionita. Calatorul isi duce
calul la adapost iar Ancuta cea tanara, il intreaba curioasa pe Comisul Ionita daca
acea persoana este cea despre care a tot auzit povesti de la mama ei. Comisul
Ionita ii raspunde, spunandu-i ca el este Niculai Isac si ca urmeaza sa le
povesteasca intamplarea din tineretea lui care l-a facut sa isi piarda un ochi. El
stia ca Niculai era un om curajos si rau, pentru ca au strabatut drumurile
impreuna, cand erau tineri.
Cand Capitanul Niculai s-a intors, Comisul Ionita i-a spus ca toti cei de acolo
doresc sa afle povestile care urmal sa le spuna. Drumetii au baut vin impreuna,
apoi Niculai a spus cu parere de rau ca Tara Moldoveneasca nu mai e ce-a fost.
Cand Ancuta a mai adus vin, Niculai a prins-o de mana iar restul drumetilor
asteptau sa inceapa povestea. A inceput sa poveasteasca, spunand ca aceasta
intamplare a avut loc acum 25 de ani, cand el era tanar, dar ticalos.
Intr-o toamna ca aceasta, dupa ce a dus vin la Suceava, a facut un popas la Hanul
Ancutei, dar a incalecat si s-a plimbat aproape de malul Moldovei, pana ce a auzit
vocile a unor tigani. Unul dintre ei, Hasanache s-a apropiat de Niculai, iar pe
langa el a trecut o tigancusa, pe nume Marga.
Hasanache i-a spus tigancusei sa mearga inapoi, dar ea, chicotind, refuza de
fiecare data. Niculai le-a dat cate un banut, apoi a plecat inapoi spre han,
gandindu-se la Marga. Cand a ajuns la han, a vazut-o pe Marga stand langa o fantana
dintre plopi. Urmatoarea zi Marga venise sa-i multumeasca pentru banutul primit,
arantandui incaltarile cumparate, urmand sa se reintalneasca, tot la fantana, in
acea seara.
Capitanul Niculai i-a promis ca se vor vedea cat de curand, dupa care a plecat cu o
oarecare parere de rau. Pe drum i-a cumparat tigancusei o haina din blana de vulpe,
intorcandu-se, apoi, la fantana dintre plopi. Acolo s-a intalnit cu Marga, cum i-a
promis.
Dupa putin timp petrecut impreuna Marga a inceput sa planga, spunandu-i ca
Hasanache va veni cu inca doi frati si-l vor omori, apoi ii vor fura banii si
calul. Niculai pleca de acolo imediat cum auzi aceste vorbe, dar pe drum a fost
atacat de cei 3 frati.
El a omorat unul dintre ei, iar altul l-a lovit pe el cu un fier ascutit, in ochiul
drept. Capitanul Isac a vazut luminile hanului si a inceput sa tipe, dar pana au
venit tovarasii lui, tiganii plecasera. Nu departe de el, calul icnea de durere,
avand picioarele din fata rupte, dar el a plecat lasandu-l acolo.
Ajuns la fantana, unde toti erau aplecati cu capetele deasupra colacului de piatra
a vazut ca Marga a fost omorata si lasata acolo.
Cand Capitanul Niculai termina Istorisirea, soarele apunea, iar ceilalti gospodari
si carausi au ramas tacuti. El a intrebat daca fantana dintre plopi mai era acolo
dar Mos Leonte i-a spus, dezamagit, ca a fost distrusa, ca toate celelalte.Mai
tarziu s-a aprins iar focul iar Niculai i-a mai cerut Ancutei cea tanara, vin.