pentru urmatoarele tulburari: Depresie si modificari ale dispozitiei; Timiditate si anxietate sociala; Atacuri de panica si fobii; Obsesii si compulsii; Anxietate generalizata; Simptome de stres post-traumatic; Tulburari ale comportamentului alimentar; Insomnii; Dificultati in initierea sau mentinerea unor relatii; Probleme de cuplu; Dificultati scolare sau profesionale; Sentimentul de a fi stresat sau “blocat”; Stima de sine insuficienta; Abuzul de substante; Lipsa controlului emotional sau suprainhibitia Cele mai multe terapii cognitiv-comportamentale au urmatoarele caracteristici: – Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza pe modelul cognitiv al raspunsului emotional. – Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza pe faptul stiintific ca gandurile noastre provoaca sentimentele si comportamentele noastre si nu elementele externe, cum ar fi oamenii, situatiile si evenimentele. Beneficiul acestui fapt este ca putem sa ne schimbam modul in care gandim pentru a simti sau actiona mai bine chiar daca situatia nu s-a schimbat. – O relatie terapeutica adecvata este necesara pentru o terapie eficienta, dar nu este scopul fundamental. – Unele forme de terapie considera ca motivul principal pentru care oamenii reusesc in terapie este relatia pozitiva intre terapeut si client. Terapia cognitiv-comportamentala considera ca este important sa ai o relatie, buna, de incredere, dar nu este de ajuns. – Terapia cognitiv-comportamentala reprezinta un efort colaborativ intre terapeut si client. – Terapeutii cognitiv-comportamentali cauta sa afle ce isi doresc clientii lor de la viata (telurile lor) si ii ajuta sa-si atinga aceste scopuri. Rolul terapeutului este de a asculta, invata pe altii, incuraja, in timp ce rolul clientului este sa vorbeasca, sa invete si sa implementeze ceea ce a invatat. – Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza pe filosofia stoica. – Terapia cognitiv-comportamentala nu spune oamenilor cum sa simta. Totusi, cei mai multi oameni care solicita psihoterapie nu vor sa simta in modul in care simt. Terapia cognitiv- comportamentala invata beneficiile trairilor respective si calmul in momentul in care se confrunta cu situatii nedorite. Se accentueaza asupra faptului ca ne confruntam cu situatii neplacute, indiferent daca ele ne deranjeaza sau nu. Daca suntem suparati in legatura cu anumite probleme ale noastre, avem doua situatii: problema si supararea noastra in legatura cu ea. Cei mai multi oameni sanatosi vor sa aiba cel mai mic numar de probleme posibile. – Terapia cognitiv-comportamentala foloseste metoda socratica. – Terapeutii cognitiv-comportamentali vor sa atinga o buna intelegere a ceea ce il framanta pe client. De aceea adesea folosesc intrebari si incurajeaza clientii sa puna intrebari despre ei insisi. (“Cum stiu ca acei oameni intr-adevar rad de mine?” “Ar putea sa rada de altceva?”). – Terapia cognitiv-comportamentala este structurata si directiva. -Terapeutii cognitiv-comportamentali au o agenda specifica pentru fiecare sedinta. Tehnicile si conceptele specifice sunt invatate in timpul fiecarei sesiuni. – Terapia cognitiv-comportamentala se centreaza pe ajutarea clientului sa atinga scopurile stabilite (in acest sens este directiva). Totusi, terapeutii nu le spun clientilor lor ce sa faca, ci ii invata cum sa faca. – Terapia cognitiv-comportamentala nu are nimic de-a face cu simpla conversatie. Oamenii pot conversa cu oricine, nu doar cu terapeutii. Natura educationala a terapiei cognitiv- comportamentale are un beneficiu aditional – conduce la rezultate pe termen lung. Cand oamenii inteleg cum si de ce fac anumite lucruri bine, pot continua sa le faca bine pe mai departe. – Teoria si tehnicile din terapia cognitiv- comportamentala se fundamenteaza pe metoda inductiva. Aceasta ar fi o descriere succinta a terapiei pe care o practic in cabinet. Daca ai intrebari, te rog sa nu eziti si sa ma contactezi. In articolul urmator vom vorbi putin despre tehnici ale CBT-ului. Feed-back-ul tau este valoros!