ÎNVAȚAREA PRIN COOPERARE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. înv.prescolar: Cojocaru Angelica

Învățământul romanesc se confrunta cu probleme din ce în ce mai complexe,

care necesită un nou mod de gandire, idei noi, informații noi și bineânțeles, un nou
mod de a învăța „Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci cel
care nu a învațat să învețe” (Herbet Gerjuooy, apud.A.Toffler).
Una dintre temele abordate frecvent de către teoreticienii şi practicienii
educaţiei o reprezintă învăţarea prin cooperare.„Învăţarea prin cooperare este o
strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia grupe mici lucrează
împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţării prin cooperare este aceea
conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze
cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic
decât în cazul lucrului individual”(Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003) . Au apărut
diverse „denumiri pentru a ilustra munca colaborativă de învăţare în grup, cum ar fi:
învăţarea prin cooperare, învăţarea colaborativă, învăţarea colectivă,  învăţarea
comunitară, învăţarea reciprocă, învăţarea în echipă, studiu de grup, studiu circular.
Cooperarea (conlucrarea, munca alături de cineva), presupune colaborarea
(participarea activă la realizarea unei acţiuni, bazată pe schimbul de propuneri, de
idei). Cu toate că cele două noţiuni sunt sinonime, putem face unele delimitări de sens,
înţelegând prin colaborare „o formă de relaţii între copii, ce constă în soluţionarea
unor probleme de interes comun, în care fiecare contribuie activ şi efectiv”
(Handrabura, Loretta, 2003)  şi prin cooperare „o formă de învăţare, de studiu, de
acţiune reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu durată variabilă care rezultă din
influenţările reciproce ale agenţilor implicaţi” (Handrabura, Loretta, 2003). Învăţarea
prin cooperare presupune acţiuni conjugate ale mai multor persoane (elevi, cadre
didactice) în atingerea scopurilor comune prin influenţe de care beneficiază toţi cei
implicaţi. „Colaborarea se axează pe relaţiile implicate de  sarcini, iar cooperarea pe
procesul de realizare a sarcinii.”( Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006)  Se poate spune
că „învăţarea prin colaborare integrează învăţarea prin cooperare.” (Oprea, Crenguţa-
Lăcrămioara, 2006)  .
     Activitatea de ansamblu a copilului în gradinita trebuie să îl ajute să se
dezvolte armonios. Pentru aceasta ea trebuie să îi asigure deschiderea către toate
activităţile pozitive de care este capabil şi să-l stimuleze optim. În practică se întâlnesc
situaţii când copilul este subsolicitat prin participarea la activităţi sărace, neinteresante,
sau prin neglijarea unor categorii de activităţi în favoarea altora. Se suprasolicitează
mai ales activitatea intelectuală. Toate formele fundamentale ale activităţii umane:
munca, învăţătura şi jocul sunt prezente la preşcolar, deşi ponderea şi importanţa lor
sunt altele decât la adult.
Componentele procesului de învăţământ in gradinita au fiecare o mare diversitate
de manifestare. În momentul iniţierii unor activităţi, ele trebuie să fie compatibile şi să
contribuie la realizarea scopului propus. Formele de organizare a procesului de

1
învăţământ cu prescolarii sunt modalităţi de structurare ale tuturor elementelor care
compun acest proces la un moment dat. scopul general al procesului instructiv –
educativ fiind: dezvoltarea plenară a copilului care va îmbrăca forma unor scopuri şi
obiective subordonate care vor fi realizate pe rând. Din multitudinea scopurilor va
decurge şi căutarea unor forme de organizare diverse, adecvate acestora. Scopul
particular acţionează asupra alegerii unei anumite forme de învăţământ în mod direct,
prin limitele impuse celorlalte componente ale procesului de învăţământ. În
desemnarea formelor posibile de organizare, există un element central, anume relaţia
dintre educator şi educat, gradul de dirijare a activităţii copilului de către adult.
Educatorul poate să participe sau nu la activitatea copilului, poate să o conducă direct,
mai mult sau mai puţin dirijat, sau poate să organizeze activitatea, să o supravegheze,
să o influenţeze indirect. Componenta „educat” din procesul de învăţământ acţionează
în determinarea formei de organizare prin: particularităţile de vârstă, particularităţile
individuale, numărul de copii care participă la o anumită activitate educativă. Relaţiile
educatoare-copil, copil-copil sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog
constructiv şi pe cooperare. Educatoarele sunt solicitate astăzi să promoveze o învăţare
participativă, activă şi creativă. Activităţile propuse copiilor în scopul sporirii gradului
de implicare activă şi creativă în grădiniţă, trebuie să asigure: stimularea gândirii
productive, stimularea gândirii critice, stimularea gândirii divergente stimularea
libertății de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor . In acest sens trebuie
proiectate activităţi care cer spontanietate şi contribuie la independenţa în gândire şi
acţiune.
Majoritatea cercetătorilor susţin că nivelul atins de grup depăşeşte pe cel al
celui mai inteligent dintre indivizii grupului care utilizează exclusiv mijloace proprii.
Deci învăţarea prin cooperare la nivel copil-copil este mai eficientă decât învăţarea
individuală. Sub diverse forme de organizare: grupuri, echipe, perechi, circular,
colectiv, aceasta îi ajută pe copii să înveţe să fie mai prietenoşi, mai sociabili, mai
comunicativi şi mai toleranţi faţă de ceilalţi.
Învăţarea prin colaborare este o strategie de instruire structurată, sistematizată, în
cadrul căreia grupuri mici de copii lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun,
devenind capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe,
învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cadrul lucrului individual. Copiii trebuie
invatati de mici sa colaboreze în cadrul unor echipe, dar sa se infrunte si individual din
perspectiva “castig eu - castigi si tu”.
Educatoarei îi revine sarcina să participe alături de copii la elaborarea
cunoştinţelor, să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze
interacţiunile cooperante dintre copii. Folosind învăţarea prin colaborare educatoarea îi
sprijină pe copii să descopere natura, ştiinţa, viaţa. Grădiniţa modernă promovează
învăţarea colaborativa ca formă superioară de interacţiune psihosocială, bazată pe
sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor, îndreptat spre acelaşi
scop. Demersul de realizare a sarcinilor se realizează prin colaborare.Este împărtăşită
părerea că toţi pot oferi alternative valoroase de soluţionare a problemei dacă sunt
ajutaţi.

2
 Învăţarea prin colaborare ajută copiii să înveţe mai profound cultivând relaţii
bazate pe respect reciproc şi colaborare constructivă. Învăţarea prin colaborare este o
metodă de predare şi învăţare în care preşcolarii lucrează împreună, uneori în perechi,
alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o
temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii noi sau chiar inovaţii autentice. Elemente
de bază ale învăţarii prin colaborare:
-interdependenţa pozitivă – preşcolarii realizează că au nevoie unii de alţii pentru
a duce la bun sfârşit sarcina grupului.
-promovarea învăţării prin interacţiunea directă – preşcolarii se ajută unii pe
alţii să înveţe, se încurajează şi îşi împărtăţesc ideile.
-răspundere individuală – performanţa fiecărui preşcolar se evaluează frecvent şi
rezultatul i se comunică atât acestuia, cât şi grupului.
-deprinderile de comunicare interpersonală şi în grup mic – grupurile nu pot
exista şi nici funcţiona eficient dacă preşcolarii nu au şi nu folosesc anumite abilităţi
sociale absolut necesare.
- monitorizarea activităţii de prelucrare a informaţiei în grup – grupurile au
nevoie de răgaz pentru a discuta cât de bine şi-au atins scopurile şi pentru a menţine
relaţii eficiente de muncă între toţi membrii.
În cadrul programului din gradinița întâlnirea de dimineaţă pe care o organizăm
în fiecare zi, permite schimburi de impresii. Copiii îşi prezintă propriile gânduri,
experienţe, idei. Acest lucru le dă posibilitatea tuturor de a se exprima pe rând, de a
comunica subiecte importante din viaţa lor. Copiii ajung să se cunoască mai bine, să
înlăture barierele timidităţii, iar mesajul lor ajunge la întregul grup. Astfel li se
dezvoltă capacitatea de ascultare. Apoi se ivesc întrebări, comentarii, la care participă
cu mare interes pentru a-şi împărtăşi propriile experienţe. Acest moment al zilei
contribuie la o bună socializare între preşcolari.
Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă
iniţiative şi să creeze.
În vederea unei învăţări active prin colaborare, am acordat o importanţă
deosebită strategiei didactice definită prin cei trei M: Metodă-Mijloace-Material;
combinate, adaptate şi utilizate corect. Toate aceste elemente asigură eficienţa.
Metodele pe care le-am folosit pentru ca preşcolarii să lucreze eficient în grup,
dezvoltându-şi abilităţi de cooperare şi ajutor reciproc sunt:munca în grup, în perechi,
în echipă, jocul de rol, jocul didactic, problematizarea, brainstorming-ul, metoda
proiectelor, etc. Metoda învăţării pe grupuri mici are la bază principiul întăririi
coeziunii grupului de lucru şi al creşterii gradului de coeziune între copii. Am utilizat-
o pe întreg parcursul activităţii sau în anumite etape ale acesteia atunci când sarcinile
de învăţare au putut fi realizate prin colaborare. În organizarea activităţii pe grupuri
mici am ţinut seama ca preşcolarii să fie cu nivel de pregătire apropiat, nivel de
informaţii aproximativ egal. În acelaşi timp am avut în vedere nivelul dezvoltării
intelectuale,al omogenităţii relative privind particularităţile de vârstă şi individuale,
capacitatea de învăţare.

3
 Tocmai pentru ca preșcolarii să interacționeze frecvent unul cu celălalt, a fost
concepută desfăşurarea activităţilor pe centre, unde se creează un mediu propice
învăţării pe grupuri mici de copiii. Fiecare centru de activitate devine un laborator de
iniţiativă, imaginaţie şi creativitate pentru copii. Materialele pe care le avem la aceste
centre îi stimulează şi îi provoacă pe copii să-şi folosească toate simţurile în timpul
jocului, să interacționeze cu colegii, dar și cu educatoarea, în timpul activităților
desfășurate pe centre, sau în timpul activităților libere, aceștia nemaifiind inhibați.
Prin experimentare, investigare, descoperire proprie, copiii încearcă idei noi, culeg
informaţii. În timpul activităţilor pe centre există un zumzăit deoarece copiii
interacţionează în mod spontan cu colegii lor. Comunică între ei, dar şi cu adulţii, fapt
ce duce la dezvoltarea aptitudinilor sociale. Astfel pentru dezvoltarea sentimntului de
prietenie am desfăşurat jocul “Ghemul”: grupul de copii este asezat în cerc, pe covor.
Ei primesc un ghem de sfoara (lâna) pe care îl rostogolesc de la unul la altul în direcţii
diferite. Fiecare ţine de bucata de fir astfel încât, pe covor să apară un desen inedit.
Dacă firul se rupe, li se spune copiilor ca există şi prietenii care se pot rupe, se poate
face nod, reparându-se ruptura, dar acel nod va exista, se va vedea tot timpul. Când
ghemul s-a terminat începe strângerea lui în ordine inversă. Pe măsură ce se strange,
fiecare îl numeşte pe colegul căruia îi înmânează ghemul.
Astfel, copilul învaţă activ, acumulând constant noi informaţii despre lumea
înconjurătoare, prin joc, este dependent de alţii în ceea ce priveşte dezvoltarea
emoţională, cognitivă prin interacţiunile sociale.
Copiii învaţă să interacționeze în cadrul proiectelor, să rezolve probleme
împreună, să se joace în grup sau echipă. Învăţarea se bazează pe interrelaţionare şi
integrare. Proiectele tematice iniţiate de copii, sau de către aceştia împreună cu
educatoarea, se bazează pe interesele de grup şi asigură motivaţia şi succesul învăţării.
Utilizarea modelului ”ştim, dorim să ştim, am învăţat” este calea cea mai simplă de
realizare a unui proiect tematic. A treia componentă, întrebarea ,,Ce am învăţat?”
permite realizarea evaluării proiectului care este o parte esenţială a procesului de
învăţare activă.
Prin interacțiunea dintre preșcolari este stimulată curiozitatea firească a
copiilor, implicându-i în propriul proces de dezvoltare
Pe lângă proiectele tematice, noua abordare educaţională are la bază şi
activităţile integrate care îl pun tot mai mult pe copil în situaţia de a dialoga şi
coopera în vederea exersării capacităţii de a opta şi a decide.
Datorită faptului că activităţile integrate lasă mai multă libertate de exprimare şi
acţiune copiilor, educatoarea reuşeşte să descopere latura pozitivă esenţială a fiecărui
copil, pentru ca prin aceasta să dezvolte ulterior alte calităţi şi să canalizeze aspectele
pozitive ale personalităţii în devenire a copilului.
Activităţile practice în cadrul cărora se realizează lucrări colective, oferă multe
posibilităţi de realizare a învăţării colaborative. Alte beneficii au constat în rezolvarea
rapidă a unor situaţii conflictuale, încurajarea creativităţii, colaborarea şi ajutorul
reciproc.

4
 Ca una dintre activităţile caracteristice copilului de vârstă preşcolară, jocul- în
varietatea formelor sale- a devenit una dintre principalele metode extrem de eficiente
în munca instructiv –educativă. Ca metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup,
independenţa şi spiritul de cooperare, participarea efectivă şi totală la joc, angajează şi
copiii timizi, creşte gradul de coeziune în colectivul grupei.
Colaborarea a fost şi este utilizată în jocurile de rol, jocurile de creaţie, jocurile
didactice, jocurile de mişcare. În joc copiii îşi asumă sarcini, roluri, fiecare cooperând
în felul său cu colegii pentru finalizarea obiectivului propus şi pentru obţinerea
satisfacţiei finale.
In concluzie învăţărea colaborativa poate fi la îndemâna fiecărei educatoare , cu
condiţia ca,încă din etapa de proiectare a activităţilor, să vizeze tematici adecvate şi să
pună la dispoziţia copiilor materiale corespunzătoare.
Colaborarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre
preşcolari generând sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera conflicte,
ea instaurează buna înţelegere, armonia şi stimulează comportamentele de facilitare a
succesului celorlalţi.

Bibliografie:
1. Flueraş Vasile- Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii
deŞtiinţă,Cluj-Napoca,2005;
2. Neacşu I.- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990;
3. Pintilie Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-
Napoca, 2002;
4.Tomșa Gheorghe (coordonator),2005, Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ed.
Coresi București;
5. Programa activității instructiv-educative în grădinița de copii, București,2005;