Sunteți pe pagina 1din 36

Modulul 1

FIABILITATEA PRODUSELOR

Obiectivele modulului

 Cunoaşterea conţinutului noţiunilor de


fiabilitate şi mentenabilitate
 Însuşirea indicatorilor de fiabilitate
 Cunoaşterea legilor care descriu fiabilitatea
produselor
 Însuşirea metodologiei de determinare a legii
de fiabilitate pe baza datelor din exploatare

7
Cuprinsul modulului 1

1. NOŢIUNI DE TEORIA FIABILITĂŢII ………. 9


1.1. Conceptul şi indicatorii de fiabilitate ……………… 9
1.1.1. Noţiuni de bază ale teoriei fiabilităţii ………………….. 9
1.1.2. Indicatorii de fiabilitate ………………………………... 10
1.2. Legile de repartiţie ale timpului de bună funcţionare …….. 18
1.2.1. Legea exponenţială 18
1.2.2. Legea normală de distribuţie (Gauss)………………….. 20
1.2.3. Repartiţia log-normală …………………………………. 22
1.2.4. Repartiţia Weibull ……………………………………… 23
1.2.5. Repartiţia Poisson ……………………………………… 25
1.3. Fiabilitatea sistemelor ……………………………… 30
1.3.1. Fiabilitatea sistemelor legate în serie ………………….. 30
1.3.2. Fiabilitatea sistemelor legate în paralel ………………… 32
1.3.3. Sisteme mixte ………………………………………….. 33
1.3.4. Sisteme redondante ……………………………………. 40
Test de autoevaluare 1 ………………………………….. 42
2. PRELUCRAREA ŞI TESTAREA DATELOR
PRIVIND DEFECTĂRILE ……………………. 43
2.1. Aspecte generale …………………………………….
2.2. Prelucrarea statistică a datelor experimentale ……
2.2.1. Noţiunea de selecţie ……………………………………
2.2.2. Prelucrarea datelor observate …………………………..
2.2.3. Calculul parametrilor statistici ai repartiţiei empirice ….
2.3. Identificarea tipului funcţiei densitate de
probabilitate a defectărilor …………………………
2.3.1. Aspecte generale ……………………………………….
2.3.2. Identificarea principalelor legi de distribuţie …………..
2.4. Calculul parametrilor distribuţiei ………………….
2.4.1. Noţiuni de teoria estimaţiei …………………………….
2.4.2. Verificarea ipotezelor statistice …………………………
2.4.3. Metode de calcul ale parametrilor distribuţiei ………….
2.4.4. Estimarea parametrilor distribuţiei pentru diverse legi …
2.5. Verificarea concordanţei dintre distribuţia
empirică şi distribuţia teoretică
2.5.1. Testul χ2 (hi pătrat) ……………………………………..
2.5.2. Testul Kolmogorov-Smirnov …………………………..
2.6. Estimarea valorilor indicatorilor de fiabilitate ……
Test de autoevaluare 2 ………………………………….

8
1. NOŢIUNI DE TEORIA FIABILITĂŢII

1.1. Conceptul şi indicatorii de fiabilitate

1.1.1. Noţiuni de bază ale teoriei fiabilităţii

Componenta calităţii produselor, care se referă la perioada


de exploatare a acestora, poartă numele de disponibilitate.
Această componentă este caracterizată prin două noţiuni:
• fiabilitatea, reprezentând aptitudinea unui produs de a-şi
îndeplini funcţia specificată, în condiţii date şi de-a lungul
unei perioade date;
• mentenabilitatea, exprimând aptitudinea unui produs de a
fi supravegheat, întreţinut şi reparat într-o anumită
perioadă de timp, în condiţii date de exploatare.
Defectarea reprezintă pierderea aptitudinii unui produs de
a-şi îndeplini funcţia cerută, în condiţii date, reprezentând starea
opusă celei de bună funcţionare. Defectările pot fi clasificate
astfel:
a) după caracterul lor
- bruşte, cauzate de o variaţie rapidă a proprietăţilor
determinante (dereglare, fisurare, rupere);
- progresive, cauzate de o variaţie lentă a proprietăţilor
(uzare, îmbătrânire);
b) după volumul lor
- parţiale (nu conduc la scoaterea din uz);
- totale.
Durata de viaţă reprezintă intervalul de timp de la
realizarea produsului până la uzarea sa totală.
Timpul de bună funcţionare este dat de durata dintre două
defectări succesive, în care produsul funcţionează conform
specificaţiilor.

9
Evaluarea fiabilităţii se poate face în faza de proiectare
(fiabilitate preliminată), precum şi în faza de exploatare
(fiabilitate operaţională).
Din punct de vedere cantitativ, fiabilitatea produselor poate
fi exprimată cu ajutorul indicatorilor de fiabilitate.

1.1.2. Indicatorii de fiabilitate

Momentele de producere a defecţiunilor au un caracter


statistic, rezultând că şi indicatorii de fiabilitate sunt mărimi
statistice, a căror definire se bazează pe legea de repartiţie a
timpului de bună funcţionare.
Principalii indicatori de fiabilitate sunt:
a) funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare F(t);
b) densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare f(t);
c) funcţia de fiabilitate R(t);
d) media timpului de bună funcţionare m (sau MTBF);
e) rata (intensitatea) de defectare z(t);
f) dispersia timpului de bună funcţionare, D2(t) sau σ2;
g) abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare σ;
h) cuantila timpului de funcţionare tF.
a) Funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare
F(t)
Se presupune că funcţionarea unui produs (element
component, subansamblu, sistem complex) începe la momentul
t=0 şi la momentul T el are o defecţiune. Mărimea T reprezintă
durata de viaţă a produsului, în cazul în care el este nereparabil
(se înlocuieşte), sau timpul până la defectare, dacă produsul este
reparabil. Indiferent de situaţie, se admite că T este o variabilă
aleatorie, a cărei funcţie de repartiţie este
F (t ) = P(T ≤ t ) . (1.1)
Funcţia de repartiţie F(t) reprezintă probabilitatea ca un
produs să se defecteze în intervalul (0,t). Din acest motiv, funcţia
de repartiţie se mai numeşte şi funcţia de defiabilitate.
b) Densitatea de probabilitate a timpului de bună
funcţionare f (t)
Acest indicator este definit ca limită a raportului dintre
probabilitatea ca un produs să se defecteze în intervalul (t, t+∆t)
10
şi mărimea intervalului ∆t, atunci când acest interval tinde către
zero. Această definiţie se poate exprima prin relaţia
P (t 〈 T ≤ t + ∆t )
f (t ) = lim [ore – 1 ] . (1.2)
∆t →0 ∆t
Deoarece se admite că funcţia F(t) este continuă,
densitatea de probabilitate se poate exprima şi sub forma
dF (t )
f (t ) = . (1.3)
dt
c) Funcţia de fiabilitate R(t)
Funcţia de fiabilitate reprezintă probabilitatea ca un
produs să nu se defecteze în intervalul (0, t), definiţie care se
exprimă prin relaţia
R (t ) = P(T 〉 t ) . (1.4)
Proprietăţile acestei funcţii sunt evidente:
• R ( 0) = 1 ;
• R (t ) este necrescătoare;
• lim R (t ) = 0 .
t →∞
Funcţia de fiabilitate este unul din cei mai folosiţi
indicatori deoarece ea permite:
- aprecierea nivelului de încredere în utilizarea unui
produs la un anumit moment t din viaţa sa;
- compararea nivelului de fiabilitate al unor produse
realizate de producători diferiţi;
- compararea condiţiilor de utilizare ale unor produse
realizate de acelaşi producător, dar aflate la utilizatori
diferiţi.
În majoritate, indicatorii de fiabilitate sunt legaţi între ei
prin relaţii analitice. Aceasta înseamnă că determinarea formei
analitice a unuia dintre ei permite determinarea expresiei
analitice a celorlalţi.
O primă legătură, numită şi prima relaţie de
complementaritate, este aceea care leagă funcţia de repartiţie cu
funcţia de fiabilitate. Stabilirea ei pleacă de la constatarea că
evenimentele {T>t} şi {T≤t} sunt contrarii, reuniunea lor
formând evenimentul sigur, a cărui probabilitate este 1. Se poate
scrie relaţia
11
P (T 〉 t ) + P (T ≤ t ) = 1 ,
de unde
R (t ) + F (t ) = 1 . (1.5)
Alte legături au fost stabilite pentru situaţia în care se
cunoaşte forma funcţiei densitate de probabilitate f. Mai întâi,
funcţia de repartiţie F(t) se poate exprima prin integrala
t
F (t ) = ∫ f ( τ)dτ , (1.6)
0
după care funcţia de fiabilitate R(t) are expresia
∞ t ∞
R(t ) = 1 − F (t ) = ∫ f ( τ)dτ − ∫ f ( τ)dτ = ∫ f ( τ)dτ . (1.7)
0 0 t
Forma grafică posibilă a funcţiilor R(t) şi F(t) este
prezentată în figura 1.1,a, iar interpretarea lor geometrică este
dată în figura 1.1,b. Alura acestor funcţii se poate stabili pe baza
datelor culese, fie prin organizarea unor experienţe, fie prin
colectarea datelor din exploatare.

R(t), F(t) f (t)

1 F(t0) R(t0)

F(t)
. .
R(t)

f (t)

0 t t
t0
a b
Fig. 1.1. Prezentarea funcţiilor R(t) şi F(t):
a-alura posibilă a funcţiilor;
b-interpretarea geometrică la momentul t=t0.

d) Media timpului de bună funcţionare m


Acest indicator se stabileşte cunoscând densitatea de
probabilitate f (t) a timpului de bună funcţionare, folosind
definiţia mediei acestei funcţii
12

m = ∫ t ⋅ f (t )dt [ore]. (1.8)
0
Curent, se întâlneşte calculul mediei în raport de funcţia de
fiabilitate R(t), integrând prin părţi în relaţia (1.8), după
efectuarea substituţiei
dF (t ) dR(t )
f (t ) = =− .
dt dt
Se obţine
∞ ∞ ∞ ∞
 dR (t ) 
m = ∫ t ⋅ f (t )dt = ∫ t ⋅  −  dt = − t ⋅ R ( t ) + ∫ R(t )dt ,
0 0  dt  0 0

de unde, observând că primul termen din dreapta ultimei egalităţi


este zero la ambele limite de integrare, rezultă relaţia căutată,

m = ∫ R (t )dt . (1.9)
0
Relaţia (1.9) permite şi o interpretare geometrică: media
timpului de bună funcţionare este dată de aria de sub graficul
funcţiei de fiabilitate R(t), pe domeniul [0, +∞).
e) Rata (intensitatea) de defectare z(t)
Rata de defectare se defineşte ca limită a raportului dintre
probabilitatea de defectare în intervalul (t, t+∆t), condiţionată de
buna funcţionare în intervalul (0,t), şi mărimea intervalului ∆t,
când acesta tinde către zero, respectiv
P (t 〈 T ≤ t + ∆t / T 〉 t )
z (t ) = lim [ore – 1 ]. (1.10)
∆t → 0 ∆t
Numărătorul relaţiei (1.10) ridică problema stabilirii
probabilităţii ca un element, care a funcţionat fără defectare până
la momentul t, să se defecteze în intervalul (t, t+∆t).
Se folosesc următoarele notaţii:
- A, evenimentul constând în buna funcţionare în (0, t);
- B, evenimentul constând în buna funcţionare în (t, t+∆t).
Apelând la formula probabilităţii condiţionate,

13
P( A  B )
P ( B / A) = ,
P ( A)
şi înlocuind
P ( A  B ) = R (t + ∆t ) , P ( A) = R (t ) , P( B / A) = R (t , t + ∆t ) ,
se obţine relaţia
R ( t + ∆t )
R (t , t + ∆t ) = . (1.11)
R(t )
Probabilitatea apariţiei unei defectări în intervalul (t,t+∆t)
este
R (t + ∆t ) − R (t )
F (t , t + ∆t ) = 1 − R (t , t + ∆t ) = − .
R (t )
Introducând acest rezultat în relaţia (1.10) se obţine
 R (t + ∆t ) − R (t ) 1 
z (t ) = − lim  ⋅ ,
∆t → 0 ∆t R (t ) 
respectiv
1 dR (t )
z (t ) = − ⋅ . (1.12)
R (t ) dt
Integrând această egalitate, parte cu parte, pe intervalul
(0,t), se obţine
t t dR (t )
− ∫ z (t )dt = ∫ = ln R (t ) ,
0 0 R ( t )
de unde
t
− ∫ z ( t ) dt
R (t ) = e 0 . (1.13)
Graficul funcţiei z(t) este prezentat în figura 1.2, fiind
cunoscut şi sub denumirea „curba cadă de baie”.
În acest grafic se disting trei perioade:
I - perioada iniţială, sau a defectărilor timpurii, în care rata
de defectare are valori ridicate din cauza defectelor
ascunse, care produc defectări imediat după punerea în
funcţiune;
II - perioada de rată aproximativ constantă, rată ce
caracterizează fiabilitatea produselor;
14
III - perioada de uzură, sau a defectărilor târzii, în care
valorile ratei cresc pe seama transformărilor ireversibile
produse în elemente.

z(t)

I II III

Fig.1.2. Graficul funcţiei z(t).

Rata de defectare este un indicator care permite:


- compararea nivelului de fiabilitate al produselor realizate
de diferiţi producători;
- compararea condiţiilor de utilizare a aceluiaşi tip de
produse;
- identificarea etapei din viaţa produselor şi, implicit, a
naturii defecţiunilor.
f) Dispersia timpului de bună funcţionare D2(t)
Acest indicator exprimă gradul de împrăştiere al timpilor
de bună funcţionare şi este, prin definiţie,

D 2 (t ) = σ2 = ∫ (t − m ) 2 ⋅ f (t )dt [ore2]. (1.14)
0
g) Abaterea medie pătratică a timpului de bună
funcţionare σ(t)
Prin definiţie,
σ = D 2 (t ) [ore]. (1.15)
h) Cuantila timpului de funcţionare tF
Cuantila tF[ore] se defineşte ca timpul în care un produs
funcţionează cu probabilitatea (1–F), definiţie prezentată sub
forma
P (T ≤ t F ) = F . (1.16)
15
Între indicatorii de fiabilitate sunt stabilite relaţiile
prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Relaţii între diferiţi indicatori de fiabilitate


Nr. Exprimat în funcţie de indicatorul
crt. Indi-
cator
F(t) f (t) R(t) z(t)

t  t 
1 F(t) - ∫ f ( τ ) dτ 1 − R (t ) 1 − exp − ∫ z ( τ)dτ
0  0 

dF (t ) dR (t )  t 
2 f (t) - − z (t ) ⋅ exp  − ∫ z ( τ)dτ
dt dt  0 

∞  t 
3 R(t) 1 − F (t ) ∫ f ( τ ) dτ - exp − ∫ z ( τ)dτ
t  0 

f (t )
1 dF (t ) ∞ 1 dR(t )
4 z(t) ⋅ − ⋅ -
1 − F (t ) dt ∫ f ( τ ) dτ R(t ) dt
t

∞ ∞ ∞ ∞  t 
5 m ∫ [1 − F (t ) ] dt ∫ t ⋅ f (t )dt ∫ R (t )dt ∫ exp  − ∫ z ( τ)dτ dt
0 0 0 0  0 

Valorile teoretice ale indicatorilor de fiabilitate, pentru o


mulţime omogenă de produse industriale, se pot determina
considerând totalitatea elementelor mulţimii respective. Valorile
indicatorilor obţinute în acest caz se numesc valori adevărate sau
valori în populaţie.
Relaţiile de calcul pentru valorile teoretice sunt prezentate
sintetic în tabelul 1.2. Ele se referă la timpul de funcţionare până
la defectare, în cazul produselor nereparabile, sau la timpul până
la prima defectare, în cazul produselor reparabile.
Valorile estimate ale indicatorilor de fiabilitate se
determină prin prelucrarea statistică a datelor experimentale,
obţinute prin observaţii efectuate asupra unui eşantion prelevat
din mulţimea de produse studiată. Valorile estimate sunt corecte

16
numai dacă eşantionul este reprezentativ pentru populaţia
cercetată.

Tabelul 1.2. Valorile teoretice ale indicatorilor de fiabilitate

Indicatorul de fiabilitate Valoarea teoretică

Funcţia de repartiţie a timpului de bună N ( 0) − N ( t )


F (t ) =
funcţionare, F (t ) N ( 0)

Densitatea de probabilitate a timpului de N ( t ) − N ( t + ∆t )


f (t , t + ∆t ) =
bună funcţionare, f (t , t + ∆t ) ∆t ⋅ N ( 0 )

N (t )
Funcţia de fiabilitate, R (t ) R (t ) =
N ( 0)

N (t ) − N (t + ∆t )
Rata de defectare, z (t , t + ∆t ) z ( t , t + ∆t ) =
∆t ⋅ N ( t )

1 N ( 0)
Media timpului de bună funcţionare, m m= ∑ ti
N (0) i =1

1 N ( 0)
Dispersia timpului de bună funcţionare, σ 2 σ2 = ∑ ( ti − m )
2
N (0) i =1

Abaterea medie pătratică a timpului de bună 1 N ( 0) 2


σ= ∑ ( ti − m )
funcţionare, σ N (0) i =1

Timpul până la care se


Cuantila timpului de funcţionare, t F
defectează F ⋅ N (0) produse
OBSERVAŢII:
1. Simbolurile folosite au următoarele semnificaţii:
N(0) – numărul total de produse;
N(t) – numărul de produse în bună stare la momentul t;
ti – timpul de funcţionare al produsului i, i = 1, 2, ..., N(0);
∆t – interval de timp convenabil ales.
2. Pentru f(t) şi z(t) se pot determina numai valorile medii, nu şi cele
instantanee.

Estimarea valorilor indicatorilor de fiabilitate se face prin


două metode:
• metoda parametrică, a cărei aplicare necesită identificarea
legii de repartiţie a timpului de bună funcţionare;
17
• metoda neparametrică, care nu necesită identificarea legii
de repartiţie.
Valorile indicatorilor se pot estima punctual, printr-o
singură valoare, sau prin intervale de încredere, stabilite cu o
probabilitate impusă δ=1–α, numită nivel de încredere.

1.2. Legile de repartiţie ale timpului


de bună funcţionare

Cele mai întâlnite legi de repartiţie în studiul fiabilităţii


sunt legile exponenţială, normală, log-normală, Weibull ş.a., legi
de variabilă continuă, şi legea Poisson, de variabilă discretă.
Alegerea legii teoretice de repartiţie se face pe baza informaţiilor
cu privire la modul de apariţie al acestora.

1.2.1. Legea exponenţială

Legea exponenţială de repartiţie este folosită pe scară largă


pentru descrierea fiabilităţii produselor, utilizare justificată pe
baza următoarelor motive:
a) această lege are rata de defectare constantă, z(t)=λ, fapt care
simplifică mult calculul matematic al fiabilităţii;
b) legea exponenţială descrie apropiat fiabilitatea produselor la
care defectările apar spontan (probabilitatea funcţionării fără
defecţiuni nu depinde de vârsta elementelor);
c) legea este tipică sistemelor complexe, alcătuite din elemente
eterogene, cu diferite caracteristici;
d) această lege este prima pe care o testăm atunci când există
puţine informaţii cu privire la defectări, în timpul încercării
sau exploatării sistemului.
Folosirea legii de repartiţie exponenţială se face în
condiţiile acceptării următoarelor ipoteze:
• defecţiunile elementelor sunt statistic independente
între ele, iar fluxul de defecţiuni ale sistemului se
consideră egal cu suma fluxurilor de defecţiuni ale
elementelor;
• sunt luate în considerare numai defecţiunile primare;

18
• se iau în considerare elemente şi sisteme care, la
momentul iniţial, erau în stare de funcţionare;
• calculele de fiabilitate se efectuează pentru perioada de
viaţă utilă, considerându-se că elementele au fost rodate,
iar îmbătrânirea nu are loc.
Indicatorii de fiabilitate pentru legea exponenţială se
stabilesc cu ajutorul relaţiilor prezentate în tabelul 1.1, pornind de
la rata de defectare constantă,
z (t ) = λ =constant, (1.17)
λ fiind parametrul acestei legi.
Ceilalţi indicatori de fiabilitate, pentru care se prezintă şi
forma grafică în figura 1.3, rezultă succesiv:
• funcţia de fiabilitate R(t),
t
− ∫ z ( t ) dt
R (t ) = e 0 = e − λ⋅t ; (1.18)
• funcţia de repartiţie F(t),

F (t ) = 1 − R(t ) = 1 − e − λ⋅t ; (1.19)

R(t), F(t) f (t), z(t)


z(t)
1 λ
F(t)
0,63
0.5 . .
0,37 f (t)
R(t)
t t
m
a b
Fig. 1.3. Reprezentarea grafică a indicatorilor de fiabilitate pentru legea
exponenţială:
a- R(t) şi F(t); b- z(t) şi f (t).

• densitatea de probabilitate f (t),

= λ ⋅ e − λ⋅t ;
dF (t )
f (t ) = (1.20)
dt
• media timpului de bună funcţionare m,
19
∞ ∞
m = ∫ R (t )dt = ∫ e − λ⋅t dt =
1
; (1.21)
0 0 λ
• dispersia σ2 şi abaterea medie pătratică σ,
∞ 1 1
σ2 = ∫ (t − m ) 2 f (t )dt = şi σ = . (1.22)
0 λ2 λ
Valori interesante se obţin pentru funcţiile de repartiţie şi
de fiabilitate pentru un timp de funcţionare egal cu media
1
timpului de bună funcţionare. Astfel, pentru t = m = se obţin
λ
succesiv:
1
− λ⋅
F (t = m) = 1 − e λ ≈ 0,63 ; (1.23)
1
− λ⋅
R (t = m ) = e λ ≈ 0,37 .

Aceste valori arată că probabilitatea de defectare a unui


produs, având fiabilitatea corespunzător descrisă de legea
exponenţială, care a funcţionat un timp egal cu media timpului de
bună funcţionare, este de 63%, iar probabilitatea de a nu se
defecta este de numai 37%.

1.2.2. Legea normală de distribuţie (Gauss)

Legea de repartiţie normală reflectă apropiat comportarea


multor utilaje şi subansamble, a căror fiabilitate este condiţionată
de fenomene de uzare sau se află la sfârşitul perioadei de viaţă.
Ea descrie, de asemenea, valorile unor caracteristici de rezistenţă
ale materialelor folosite la construcţia utilajelor, precum şi
variaţia în timp a încărcării acestora.
Densitatea de probabilitate a acestei legi este
(t − m) 2

1 2σ 2
f (t ) = e , (1.24)
σ 2π
relaţie în care m>0 şi σ>0 sunt cei doi parametri ai legii.
Funcţia de repartiţie F(t) a legii normale este dată de relaţia

20
( x −m)2
1 t −
F (t ) = ∫e 2σ 2 dx . (1.25)
σ 2π − ∞
Dacă se recurge la schimbarea de variabilă
t−m
z= , (1.26)
σ
numită normarea legii, se poate calcula valoarea funcţiei de
repartiţie cu ajutorul funcţiei integrale a lui Laplace,
y2
1 z −
Φ( z) = ∫ e 2 dy , (1.27)
2π 0
care are proprietatea Φ ( − z ) = −Φ ( z ) . Simetria faţă de origine a
acestei funcţii permite să se utilizeze numai valorile sale (tabelate,
anexa 1) pentru z>0, celelalte valori obţinându-se imediat.
Cu ajutorul funcţiei lui Laplace, funcţia de repartiţie
normată se exprimă cu relaţia
F ( z ) = 0,5 + Φ ( z ) , (1.28)
valorile fiind echivalente cu cele ale funcţiei F(t), valorile
variabilelor t şi z respectând relaţia (1.26).

f (t), z(t) F(t), R(t)


z(t)
m 1
R(t) F(t)
f (t)
. 0,5 .

t 0 t
m

a B
Fig. 1.4. Graficele indicatorilor de fiabilitate pentru legea normală:
a- f (t) şi z(t); b- F(t) şi R(t).

Ceilalţi indicatori de fiabilitate ai legii normale sunt:


• funcţia de fiabilitate
21

R (t ) = 1 − F (t ) = ∫ f (t )dt ; (1.29)
t
• media timpului de bună funcţionare este chiar unul din
parametrii legii, m;
• dispersia şi abaterea medie pătratică sunt, respectiv, σ2 şi σ.

1.2.3. Repartiţia log-normală

Această repartiţie are densitatea de probabilitate de forma


2
1  ln t − m 
−  
1
f (t ) = e 2 σ  , (1.30)
t ⋅ σ 2π
în care m şi σ sunt, respectiv, media şi abaterea medie pătratică
ale logaritmului valorilor variabilei (lnt). Graficul acestei legi de
distribuţie este asimetric (fig. 1.5).

f (t)
F(t), R(t)

1
R(t)
F(t)
. 0,5 .

t 0 t

a b
Fig. 1.5. Graficele repartiţiei log-normale:
a- legea de distribuţie; b- F(t) şi R(t).

Indicatorii de fiabilitate pentru legea log-normală se


exprimă în deplină analogie cu cei ai legii normale, apelând la
valorile funcţiei integrale a lui Laplace, pentru care variabila
normată este
ln t − m
z= . (1.31)
σ

22
1.2.4. Repartiţia Weibull

Legea Weibull reprezintă cea mai generală lege de


distribuţie a timpilor de bună funcţionare. Ea se utilizează atunci
când experienţele indică faptul că distribuţia timpilor nu are nici
caracter exponenţial, nici caracter normal.
Dacă se consideră expresia funcţiei de fiabilitate sub forma
t
− ∫ z ( t ) dt
R (t ) = e 0 ,
şi se admite pentru rata de defectare o relaţie de forma

z (t ) = a ⋅ t b ,
în care a şi b sunt două constante, se poate induce forma funcţiei
de fiabilitate după Weibull, care, în forma generală, are expresia
β
 t−γ 
− 
 η 
R (t ) = e . (1.32)
Densitatea de probabilitate a distribuţiei are forma
β
 t−γ 
β −1 −  
β( t − γ )  η 
f (t ) = ⋅e . (1.33)
β
η
Relaţia (1.33) conţine trei parametri, motiv pentru care
legea Weibull poate fi adaptată mai uşor unui colectiv de date
experimentale. Cei trei parametri sunt:
• β se numeşte parametru de formă: pentru β=1 se obţine
repartiţia exponenţială, iar pentru β≈3,25 se obţine o
repartiţie foarte apropiată de cea normală (fig.1.6,a);
• γ este parametrul de poziţie; de cele mai multe ori el este
sau se consideră zero, rezultând forma simplificată a legii,
iar cazurile în care γ>0 şi β>1 sunt caracteristice
fenomenelor cu perioadă de incubaţie;
• η este numit parametru de scară.
Rata de defectare rezultă având expresia

β(t − γ )β −1
z (t ) = , (1.34)
ηβ
23
cu formele grafice din figura 1.6,b, iar funcţia de repartiţie este
dată de relaţia
β
 t−γ 
− 
 η 
F (t ) = 1 − e . (1.35)

f (t) z(t)
β>2
β=2 β=3
β=1
1<β<2

.
β<1
.

t t

a b
Fig. 1.6. Forma grafică a indicatorilor de fiabilitate:
a- densitatea de probabilitate; b- rata de defectare.

Media timpului de bună funcţionare se determină cu relaţia


η 1
m = γ + ⋅ Γ  , (1.36)
β β
în care Γ este funcţia gamma (integrala Euler de speţa a II-a), cu
definiţia

Γ( p ) = ∫ x p −1 ⋅ e − x dx ,
0
căreia îi este caracteristică următoarea proprietate în raport cu
parametrul p:
Γ( p + 1) = p ⋅ Γ( p ).
Forma simplificată a legii, prezentată pentru funcţia de
fiabilitate, are forma
β
t
− 
R (t ) = e  η  . (1.37)
24
Aplicată iniţial în cercetările privind rezistenţa la oboseală
a materialelor, legea Weibull are numeroase aplicaţii şi în studiul
fiabilităţii.

1.2.5. Repartiţia Poisson

Legea Poisson se aplică atunci când funcţionarea unui


produs este un proces aleatoriu care îndeplineşte următoarele
condiţii:
• probabilitatea ca un produs să se defecteze de k ori depinde
numai de k şi de durată;
• defectările sunt independente, adică o defectare nu atrage
după sine alte defectări;
• într-un interval mic de timp are loc, de fiecare dată, numai
o defectare.
Legea de distribuţie a acestei legi este

(λ ⋅ t ) k − λ⋅t
P(k , t ) = e , (1.38)
k!
1
în care λ = , m fiind media timpului de bună funcţionare.
m
Pentru k=0 defectări în intervalul considerat, rezultă

P(0, t ) = e − λ⋅t , (1.39)


adică timpul dintre două defectări succesive este repartizat
exponenţial. Repartiţia Poisson poate fi considerată, în consecinţă,
un proces Poisson punctiform.

Aplicaţii rezolvate
Calculul parametric al fiabilităţii

1. Funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare pentru


produsul manometru este bine descrisă de legea exponenţială. Ştiind că,
pentru acest aparat, probabilitatea funcţionării fără defectare este 0,95 după
un timp de funcţionare de 2000 de ore, se cer:

25
a) media timpului de bună funcţionare a produsului;
b) probabilitatea de defectare a manometrului după 500 de ore de
funcţionare.

Rezolvare.
Probabilitatea funcţionării fără defectare a manometrului este dată de
funcţia de fiabilitate care, pentru legea exponenţială are expresia

R(t ) = e −λ ⋅t , expresie pentru care trebuie cunoscută valoarea parametruluiλ.


Aceasta se determină ştiind că fiabilitatea produsului are valoarea 0,95 după
2000 de ore de funcţionare, fapt care permite egalitatea

R (2000) = e −λ ⋅ 2000 = 0,95 .


De aici rezultă valoarea parametrului,
− ln(0,95)
λ= = 2,565 ⋅10 − 5 ore-1.
2000
a) Media timpului de bună funcţionare m se calculează, pentru legea
exponenţială, cu relaţia (1.21), rezultând
1 1
m= = = 38990 ore.
λ 2,565 ⋅10 − 5

b) Probabilitatea de defectare după 500 de ore este dată de valoarea


funcţiei de repartiţie a timpului de bună funcţionare, la acest moment, adică

F (500) = 1 − e −λ ⋅500 = 0,013 = 1,3 %.

2. Fiabilitatea unui motor electric asincron este bine descrisă de


legea exponenţială (defectările apar spontan), pentru perioada de funcţionare
normală, iar în perioada finală de exploatare defectările apar atât spontan cât
şi din cauza uzării acestuia (fiabilitate după modelul legii normale). Se cer:
a) fiabilitatea motorului după un timp de funcţionare t=6000 de ore şi
media timpului de bună funcţionare până la prima defectare, dacă
rata de defectare este z(t)=λ=15·10-6 ore-1;
b) probabilitatea de funcţionare fără defecte (fiabilitatea) şi rata de
defectare în perioada finală de exploatare, pentru trei momente:

26
t1=8000 de ore, t2=10000 de ore şi t3=12000 de ore; se cunosc cei
doi parametri ai legii normale: media m=12000 de ore şi abaterea
medie pătratică σ=2000 de ore.

Rezolvare.
a) Cei doi indicatori de fiabilitate, pentru un timp t=6000 de ore din
perioada de funcţionare normală, se determină folosind expresiile de calcul
ale acestora, în cazul modelului exponenţial:

- funcţia de fiabilitate este R(t ) = e −λ ⋅t , pentru care se obţine


−6
R(6000) = e −15⋅10 ⋅6000 = 0,914 ;
1
- media timpului de bună funcţionare m = , pentru care se obţine
λ
1 1
m= = = 66666 ore.
λ 15 ⋅10 − 6
b) Fiabilitatea motorului va scădea, în perioada finală de exploatare,
nu numai din cauza defectărilor produse de uzură, dar şi din cauza
defectărilor accidentale, astfel că fiabilitatea rezultantă R(t) va fi dată de
produsul
R(t)=R1(t)·R2(t),
în care:
R1(t) este componenta fiabilităţii accidentale;
R2(t) este componenta fiabilităţii de uzură.

• R1 (t ) = e −λ ⋅t ia următoarele valori:
−6
R1 (8000) = e −15⋅10 ⋅8000 = 0,887 ;
−6
R1 (10000) = e −15⋅10 ⋅10000 = 0,861 ;
−6
R1 (12000) = e −15⋅10 ⋅12000 = 0,835 .
• R2(t)=0,5 – Φ(u), în care Φ( u) este funcţia integrală a lui Laplace
(cu valori în anexa1), iar u este variabila normală normată, calculată cu
t−m
expresia u = (s-a notat cu u variabila normală normată, în locul
σ
27
notaţiei obişnuite cu z, p entru a nu fi con fund ată cu no taţia p entru rata d e
defectare). Se obţine succesiv:
8000 − 12000
t=8000; u = = −2 ; Φ(–2)= –0,4772; R2(8000)=0,9772;
2000
10000 − 12000
t=10000; u = = −1 ; Φ(–1)= –0,3413; R2(10000)=0,8413;
2000
12000 − 12000
t=12000; u = = 0 ; Φ(0)= 0; R2(12000)=0,5.
2000
• Cumulând cele două cauze de producere a defectării, rezultă, la
cele trei momente, următoarele fiabilităţi:
R(8000)=R1(8000)·R2(8000)=0,887·0,9772=0,867;
R(10000)=R1(10000)·R2(10000)=0,861·0,8413=0,724;
R(12000)=R1(12000)·R2(12000)=0,835·0,5=0,417.

Rata de defectare z(t), pentru repartiţia normală, se determină cu


relaţia
(t − m ) 2

1 2
e 2σ
f (t ) σ 2π
z (t ) = = .
R(t ) R2 (t )
Pentru cele trei moment solicitate, rata de defectare prezintă
următoarele valori:
z(8000)=2,76·10-5 ore-1;
z(10000)=14,38·10-5 ore-1;
z(12000)=39,89·10-5 ore-1.

3. Frecvenţa defectărilor în timp pentru rulmenţii cu bile este


descrisă corespunzător de repartiţia Weibull, având următorii parametri:
1
γ=0; β=1,5; = 2 ⋅10 − 6 ore-1. Se cer:
β
η
a) fiabilitatea şi rata de defectare pentru trei intervale de timp:
t1=500 de ore, t2=1000 de ore şi t3=2000 de ore;
b) media timpului de bună funcţionare.
28
Rezolvare.
a) Funcţia de fiabilitate R(t) pentru legea Weibull, în forma ei
simplificată (γ=0), are forma
β
t −
1
⋅t β
−  
ηβ
R(t ) = e  η  =e .
Pentru cele trei momente solicitate, se obţin fiabilităţile:
−6 1,5
R (t ) = e − 2⋅10 ⋅500 = 0,978 ;
−6 1,5
R(t ) = e − 2⋅10 ⋅1000 = 0,939 ;
−6 1,5
R(t ) = e − 2⋅10 ⋅2000 = 0,836 .

Rata de defectare c are forma

β(t − γ )β −1 1
z (t ) = = ⋅ β ⋅ t β −1 ; (γ=0).
β β
η η
Valorile ratei de defectare, pentru cele trei momente, sunt:

z (500) = 2 ⋅ 10 −6 ⋅ 1,5 ⋅ 500 0,5 = 6,705 ⋅ 10 −5 ore-1;

z (1000) = 2 ⋅10 −6 ⋅1,5 ⋅1000 0,5 = 9,487 ⋅10 −5 ore-1;

z (2000) = 2 ⋅10 −6 ⋅1,5 ⋅ 2000 0,5 = 13,42 ⋅10 −5 ore-1.


b) Media timpului de bună funcţionare m este calculată cu relaţia
1  1
m = γ + η ⋅ Γ + 1 , γ=0, η = = 6,3 ⋅103 .
β  2
−6 3
(2 ⋅10 )

 1 
m = 6,3 ⋅103 ⋅ Γ + 1 = 6,3 ⋅103 ⋅ 0,903 = 5689 ore.
 1,5 

29
1.3. Fiabilitatea sistemelor

Fiabilitatea sistemului reprezintă fiabilitatea determinată


pentru un ansamblu căruia i se cunosc structura şi fiabilitatea
tuturor părţilor componente (elemente, subansamble). După
modul în care sunt conectate elementele sistemului, din punct de
vedere al fiabilităţii, se deosebesc următoarele tipuri de structuri:
• sisteme conectate în serie;
• sisteme conectate în paralel;
• sisteme complexe.
Sistemele cu structura în serie sau în paralel, ori care pot fi
descompuse în secvenţe având aceste structuri, permit o
determinare uşoară a fiabilităţii lor. Pentru sistemele complexe,
idecomposabile în aceste structuri de bază, se recurge la tehnici
speciale de evaluare a fiabilităţii.

1.3.1. Fiabilitatea sistemelor legate în serie

Un sistem legat în serie este un sistem alcătuit din mai


multe elemente, conectate astfel încât să funcţioneze simultan, iar
defectarea unuia dintre ele antrenează defectarea (oprirea)
sistemului.
Se consideră un sistem cu schema logică de fiabilitate în
serie (fig.1.7), pentru care se folosesc următoarele notaţii:
• E este evenimentul constând în buna funcţionare a
sistemului, iar probabilitatea P(E)=Rs(t) reprezintă
fiabilitatea sistemului;
• Ei reprezintă evenimentul constând în buna funcţionare a
elementului ei, iar probabilitatea P(Ei)=Ri(t) reprezintă
fiabilitatea acestui element.

e1 e2 en

Fig. 1.7. Schema logică a sistemelor serie.

Fiabilitatea sistemului serie este dată de probabilitatea


intersecţiei evenimentelor Ei, respectiv de relaţia

30
Rs (t ) = P( E ) = P( E1  E2  ...  En )
Dacă elementele funcţionează independent (funcţionarea
unui element nu depinde de funcţionarea celorlalte), se aplică
legea înmulţirii probabilităţilor şi rezultă
n
Rs (t ) = P( E1 ) ⋅ P( E2 ) ⋅... ⋅ P( En ) = ∏ Ri (t ) . (1.40)
i =1
Relaţia (1.40) arată că fiabilitatea sistemelor serie este mai
mică decât fiabilitatea celui mai slab element din sistem, adevăr
care se scrie sub forma
Rs (t ) ≤ Ri (t ); ∀i ∈ [1, n ] . (1.41)
Pentru un sistem serie, cu fiabilitatea tuturor elementelor
descrisă de legea exponenţială, Ri (t ) = e − λ i ⋅t , se obţine valoarea
fiabilităţii
n
n − λ ⋅t − ∑ λ i ⋅t
Rs (t ) = ∏ e i =e i =1 .
i =1

Media timpului de bună funcţionare a sistemului este


∞ 1
m = ∫ Rs (t )dt = .
n
0 ∑ λi
i =1
Dacă elementele sistemului au aceeaşi valoare a fiabilităţii
(Ri=R), rezultă
Rs (t ) = R n (t ) = e − n⋅λ⋅t ;
1
m= .
λ⋅n
Dacă sistemul serie este compus din elemente care
urmează diverse legi de repartiţie, ca, de exemplu, k după legea
exponenţială şi n – k după legea Weibull,

Ri (t ) = e − λ i ⋅t , i=1, 2, ..., k,
β
 t −γi  i
−  
 ηi 
Ri (t ) = e , i=k+1, k+2, ..., n,
atunci fiabilitatea sistemului rezultă din relaţia

31
k n  t − γ βi 
ln Rs (t ) = −  ∑ λ i ⋅ t + ∑  i  .
i =1 = +  ηi  
 i k 1 

1.3.2. Fiabilitatea sistemelor legate în paralel

Un sistem legat în paralel este un sistem format din mai


multe elemente, conectate astfel încât să funcţioneze simultan, iar
pentru defectarea sistemului este necesar să se defecteze toate
elementele.
Se consideră un sistem cu schema logică de fiabilitate în
paralel (fig.1.8), pentru care se folosesc următoarele notaţii:
• E este evenimentul constând în buna funcţionare a
sistemului, iar probabilitatea P(E)=Rp(t) reprezintă
fiabilitatea sistemului;
• Ei reprezintă evenimentul constând în buna funcţionare a
elementului ei, iar probabilitatea P(Ei)=Ri(t) reprezintă
fiabilitatea acestui element;
• E (sau nonE) este evenimentul constând în defectarea
sistemului;
• Ei (sau nonEi ) este evenimentul constând în defectarea
elementului ei, i=1, 2, ..., n.

e1

e2

en
Fig. 1.8. Schema logică a sistemelor în paralel.

Evenimentul constând din defectarea sistemului în paralel


se exprimă prin relaţia
E = E1  E2  ...  En . (1.42)

32
Dacă defectările elementelor sunt independente, rezultă
n
P( E ) = P( E1 ) ⋅ P( E2 ) ⋅... ⋅ P( En ) = ∏ P( Ei ) . (1.43)
i =1
Fiabilitatea sistemului se exprimă în funcţie de
probabilitatea sa de defectare, R p (t ) = 1 − P ( E ) , iar
probabilitatea de defectare a fiecărui element în funcţie de
fiabilitatea sa, P ( Ei ) = 1 − Ri (t ) , astfel că se obţine relaţia de
calcul a fiabilităţii sistemului în paralel,
n
R p (t ) = 1 − ∏ [1 − Ri (t )]. (1.44)
i =1
Relaţia (1.44) permite formularea următoarelor concluzii:
• fiabilitatea sistemului cu schema logică de fiabilitate în
paralel este mai mare decât fiabilitatea oricărui element
component al sistemului;
• dacă fiabilitatea elementelor componente urmează o lege
de repartiţie exponenţială ( Ri (t ) = e − λ i ⋅t ), fiabilitatea
sistemului nu mai este descrisă de această lege,
n
(
R p (t ) = 1 − ∏ 1 − e − λi ⋅t )
i =1
• în cazul des întâlnit, în care toate elementele sistemului
sunt identice şi au aceeaşi fiabilitate R(t), fiabilitatea
sistemului este

R p (t ) = 1 − [ 1 − R(t ) ] n .

1.3.3. Sisteme mixte [11]

a) Sisteme decompozabile în structuri simple. Sistemele


complexe pot avea în structură numai componente amplasate atât
în serie cât şi în paralel, din punct de vedere al fiabilităţii,
rezultând o configuraţie mixtă.
Fiabilitatea sistemelor de acest tip se determină în etape
succesive, pornind de la calculul fiabilităţii celor mai simple
grupări având elemente cu acelaşi tip de dispunere, continuând

33
cu calculul fiabilităţii ansamblurilor formate din grupări legate în
acelaşi fel ş.a.m.d., până la definirea fiabilităţii întregului sistem.
b) Sisteme idecompozabile în structuri simple. În
această situaţie calculul fiabilităţii sistemului se complică. Una
din metodele de calcul este cea care apelează la formula
fiabilităţii totale,
 s = 1  s =1
Rsist = R  ⋅ R j + R  ⋅ (1 − R j ) , (1.45)
 j = 1  j = 0
în care:
s=1 simbolizează starea de bună funcţionare a sistemului;
j =1 este starea de fiabilitate maximă a componentului j;
j =0 este starea de defect a componentului j.
Metoda presupune identificarea unui component j care să
permită descompunerea sistemului în grupări numai în serie
şi/sau în paralel.
Prezentarea modului de lucru este exemplificat pe sistemul
cu schema logică de fiabilitate din figura 1.9, în care
componentul j este e4.

e1

e2 e3

e4

e5 e6

Fig. 1.9. Schema logică a unui sistem idecompozabil.

Se consideră că elementul component e4 are fiabilitatea


maximă, caz în care schema logică de fiabilitate are configuraţia
din figura 1.10, cu grupu ri d e comp onente numai în serie şi în
paralel. Fiabilitatea sistemului în această stare este dată de relaţia

34
 s =1
R  = 1 − (1 − R1 ) ⋅ {1 −[1 − (1 − R2 ) ⋅ (1 − R5 )]⋅ [1 − (1 − R3 ) ⋅ (1 − R6 )] }
 j = 1
(1.46)

e1

e2 e3

e5 e6

Fig. 1.10. Schema logică pentru starea j=1.

În continuare, se consideră starea în care componentul j s-a


defectat (j=0), stare în care schema logică de fiabilitate a
sistemului este cea din figura 1.11. Fiabilitatea sistemului în
această stare este dată de relaţia
 s =1 
R  = 1 − (1 − R1 ) ⋅ (1 − R2 ⋅ R3 ) ⋅ (1 − R5 ⋅ R6 ) . (1.47)
 j = 0 

e1

e2 e3

e5 e6

Fig. 1.11. Schema logică pentru starea j=0.

Fiabilitatea sistemului studiat poate fi acum calculată,


introducând în relaţia (1.45) valorile din relaţiile (1.46) şi (1.47),
rezultând

35
Rsist = {1 − (1 − R1 ) ⋅ {1 − [1 − (1 − R2 ) ⋅ (1 − R5 )]⋅ [1 − (1 − R3 ) ⋅ (1 − R6 )] }}⋅ R4 +
+ [1 − (1 − R1 ) ⋅ (1 − R2 R3 ) ⋅ (1 − R5 R6 )]⋅ (1 − R4 )
(1.48)

În final, trebuie remarcat faptul că valoarea funcţiei


fiabilităţii sistemului este aceeaşi, indiferent care din
componentele sistemului sunt considerate a împiedica
organizarea acestuia în grupări de acelaşi tip.

Aplicaţii rezolvate
Calculul fiabilităţii sistemelor

Aplicaţie. Să se determine fiabilitatea sistemului a cărui schemă


logică de fiabilitate este redată în figura 1.12, dacă, la un anumit moment,
valorile probabilităţilor de bună funcţionare ale componentelor sistemului
sunt respectiv:
R1 = 0,9; R2 = 0,8; R3 = 0,7; R4 = 0,6; R5 = 0,5;
R6 = 0,6; R7 = 0,7; R8 = 0,8; R9 = 0,9; R10 = 0,5.

1 2 6

3 4 5 7

8
10
9

Fig.1.12. Schema logică de fiabilitate.

Rezolvare
Analizând schema logică de fiabilitate a sistemului, se observă că
unele componente pot fi grupate în blocuri, caracterizate prin acelaşi mod de
dispunere a lor. Drept urmare, schema logică de fiabilitate se simplifică,
având forma prezentată în figura 1.13.

36
Valorile funcţiilor de fiabilitate pentru blocurile de componente
astfel formate sunt:
R1,3 = 1 – (1 – R1)⋅(1 – R3) = 1 – (1 – 0,9)⋅(1 – 0,7) = 0,97;
R8,9 = 1 – (1 – R8)⋅(1 – R9) = 1 – (1 – 0,8)⋅(1 – 0,9) = 0,98;
R8,9,10 = R8,9⋅R10 = 0,98 ⋅ 0,5 = 0,49;
R6,7 = 1 – (1 – R6)⋅(1 – R7) = 1 – (1 – 0,6)⋅(1 – 0,7) = 0,88.

2
1, 3 6, 7

4 5

8, 9, 10

Fig.1.13. Schema logică de fiabilitate simplificată.

În această schemă simplificată componentele nu mai pot fi asociate


în grupări cu acelaşi tip de amplasare. Drept element care împiedică
organizarea sistemului în astfel de grupări pot fi considerate mai multe
componente: elementul 4, blocul 6 –7, elementul 5 şi blocul 8-9-10. În cele
ce urmează vor fi considerate numai două cazuri.
Cazul I: ej = 4
Schema logică de fiabilitate a sistemului, atunci când elementul 4 are
fiabilitate maximă, este prezentată în figura 1.14.

2
6, 7

1, 3 5

8,9,10

Fig.1.14. Cazul I-Schema logică pentru starea j=1.

37
Fiabilităţile subansamblurilor şi ale sistemului sunt în acest caz:
R1,3 = 0,97;
R2,5 = 1 – (1 – R2)⋅(1 – R5) = 1 – (1 – 0,8)⋅(1 – 0,5) = 0,9;
R2,5,6,7 = R2,5 ⋅ R6,7 = 0,9 ⋅ 0,88 = 0,792;
R2,5,6,7,8,9,10 = 1–(1–R2,5,6,7)⋅(1–R8,9,10) = 1–(1–0,792)⋅(1–0,49) =
=0,89392;
R(s=1/j=1) = R1,3 ⋅ R2,5,6,7,8,9,10 = 0,97⋅0,89392 = 0,8671.
Considerând elementul 4 în stare de defect, schema logică de
fiabilitate a sistemului devine cea din figura 1.15.

6, 7

1, 3 2

5 8,9,10

Fig.1.15. Cazul I-Schema logică pentru starea j=0.

Fiabilităţile subansamblurilor şi sistemului sunt în acest caz:


R5,8,9,10 = R5 ⋅ R8,9,10 = 0,5⋅0,49 = 0,245;
R5,6,7,8,9,10 = 1–(1–R6,7)⋅(1–R5,8,9,10) = 1–(1–0,88)⋅(1–0,245) = 0,9094;
R(s=1/j=0) = R1,3 ⋅ R2⋅R5,6,7,8,9,10 = 0,97⋅0,8⋅0,9094 = 0,7057.
Se determină fiabilitatea sistemului:
Rsist= 0,8671⋅0,6 + 0,7057⋅(1–0,6) = 0,8025.
Cazul II: ej = 6, 7
Schema logică de fiabilitate a sistemului, atunci când blocul
elementelor 6 şi 7 are fiabilitate maximă, este cea din figura 1.16.
Fiabilităţile subansamblelor şi sistemului sunt în acest caz:
R5,8,9,10 = 1 – (1 – R5)⋅(1 – R8,9,10) = 1 – (1 – 0,5)⋅(1 – 0,49) = 0,745;
R4,5,8,9,10 = R4 ⋅R5,8,9,10 = 0,6⋅0,745 = 0,447;
R2,4,5,8,9,10= 1 – (1 – R2)⋅(1 – R4,5,8,9,10) = 0,97⋅0,8894 = 0,8627
R(s=1/j=1) = R1,3 ⋅ R2,4,5,6,8,9,10 = 0,97⋅0,8894 = 0,8627.

38
2

1, 3 5
4
8, 9, 10

Fig.1.16. Cazul II-Schema logică pentru starea j=1.

În cazul în care blocul elementelor 6 şi 7 este defect, schema


sistemului devine cea din figura 1.17.

2 5

1, 3 8,9,100

Fig.1.17. Cazul II-Schema logică pentru starea j=0.

Fiabilităţile subansamblurilor şi sistemului, în acest caz, sunt:


R2,5 = R2 ⋅ R5 =0,8⋅0,5 = 0,4;
R2,4,5= 1 – (1 – R4)⋅(1 – R2,5) = 1 – (1 – 0,6)⋅(1 – 0,4) = 0,76;
R(s=1/j=0) = R1,3⋅R2,4,5 ⋅R8,9,10 = 0,97⋅0,76⋅0,49 = 0,3612.
Se determină fiabilitatea sistemului:
Rsist= 0,8627⋅0,88+ 0,3612⋅(1– 0,88) = 0,8025.

Observaţii
1. Valoarea funcţiei fiabilităţii sistemului este aceeaşi, indiferent
care dintre componentele sistemului sunt considerate a împiedica
organizarea acestuia în grupări de acelaşi tip.

39
2. În unele cazuri concrete, la alcătuirea schemei logice de fiabilitate
trebuie ţinut seama de particularităţile funcţionale privind sensul de
parcurgere al diagramei, atunci când se consideră anumite componente ca
fiind de tipul „j”. Astfel, sensul de parcurgere în cazul unui sistem hidraulic
va trebui să respecte traseul de la pompă către elementul de execuţie şi nu se
va accepta sensul invers; o acţionare prin cablu va putea funcţiona, de
asemenea, într-un singur sens, cel corespunzător întinderii cablului şi nu în
cel al comprimării cablului etc.

1.3.4. Sisteme redondante

La sistemele complexe, la care fiabilitatea elementelor


componente este în general diferită, creşterea fiabilităţii se
realizează frecvent prin metoda introducerii în sistem a unor
elemente de rezervă, metodă numită redondanţă (sau redundanţă).
Un sistem se numeşte redondant dacă acesta conţine mai
multe elemente care pot îndeplini aceeaşi funcţie, chiar dacă
această funcţie ar putea fi îndeplinită, în mod normal, de un
singur element.
În funcţie de modul în care se realizează redondanţa, se
întâlnesc mai multe variante:
• redondanţă activă sau caldă, atunci când elementele
similare funcţionează în permanenţă;
• redondanţă pasivă sau rece, atunci când elementele de
siguranţă sunt conectate la sistem după defectarea
elementului principal;
• redondanţă semiactivă, atunci când elementele de rezervă
funcţionează în acelaşi timp cu elementul principal, dar la
parametri mult diminuaţi, stare care le face să poată înlocui
imediat elementul principal, în caz de defectare a acestuia.
În practică, una dintre situaţiile cele mai întâlnite este
aceea în care elementele de rezervă sunt amplasate în paralel cu
elementul principal. Calculul fiabilităţii unor asemenea sisteme
decurge similar metodelor cunoscute, cu observaţia că se
consideră, în marea majoritate a cazurilor, că fiabilitatea
dispozitivului de comutare este maximă.

40
Rezumatul capitolului 1

Fiabilitatea, reprezintă aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini


funcţia specificată, în condiţii date şi de-a lungul unei perioade date.
Mentenabilitatea, exprimă aptitudinea unui produs de a fi
supravegheat, întreţinut şi reparat într-o anumită perioadă de timp, în
condiţii date de exploatare.
Defectarea reprezintă pierderea aptitudinii unui produs de a-şi
îndeplini funcţia cerută, în condiţii date, reprezentând starea opusă celei de
bună funcţionare. Defectările pot fi bruşte sau progresive, parţiale sau totale.
Durata de viaţă reprezintă intervalul de timp de la realizarea
produsului până la uzarea sa totală.
Timpul de bună funcţionare este dat de durata dintre două defectări
succesive, în care produsul funcţionează conform specificaţiilor.
Din punct de vedere cantitativ, fiabilitatea produselor poate fi
exprimată cu ajutorul indicatorilor de fiabilitate. Principalii indicatori de
fiabilitate sunt: funcţia de repartiţie a timpului de bună funcţionare F(t);
densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare f(t); funcţia de
fiabilitate R(t); media timpului de bună funcţionare m (sau MTBF); rata
(intensitatea) de defectare z(t); dispersia timpului de bună funcţionare, D2(t)
sau σ2; abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare σ; cuantila
timpului de funcţionare tF.
Valorile teoretice ale indicatorilor de fiabilitate, pentru o mulţime
omogenă de produse industriale, se pot determina considerând totalitatea
elementelor mulţimii respective. Valorile indicatorilor obţinute în acest caz
se numesc valori adevărate sau valori în populaţie.
Valorile estimate ale indicatorilor de fiabilitate se determină prin
prelucrarea statistică a datelor experimentale, obţinute prin observaţii
efectuate asupra unui eşantion prelevat din mulţimea de produse studiată.
Valorile estimate sunt corecte numai dacă eşantionul este reprezentativ
pentru populaţia cercetată.
Valorile indicatorilor se pot estima punctual, printr-o singură valoare,
sau prin intervale de încredere, stabilite cu o probabilitate impusă δ=1–α,
numită nivel de încredere.
Cele mai întâlnite legi de repartiţie în studiul fiabilităţii sunt legile
exponenţială, normală, log-normală, Weibull ş.a., legi de variabilă continuă,
şi legea Poisson, de variabilă discretă.
Legea exponenţială descrie apropiat fiabilitatea produselor la care
defectările apar spontan (probabilitatea funcţionării fără defecţiuni nu
depinde de vârsta elementelor);
Legea de repartiţie normală reflectă apropiat comportarea multor
utilaje şi subansamble, a căror fiabilitate este condiţionată de fenomene de
uzare sau se află la sfârşitul perioadei de viaţă. Ea descrie, de asemenea,
valorile unor caracteristici de rezistenţă ale materialelor folosite la
construcţia utilajelor, precum şi variaţia în timp a încărcării acestora.
Legea Weibull reprezintă cea mai generală lege de distribuţie a
timpilor de bună funcţionare. Ea se utilizează atunci când experienţele

41
indică faptul că distribuţia timpilor nu are nici caracter exponenţial, nici
caracter normal.
Fiabilitatea sistemului reprezintă fiabilitatea determinată pentru un
ansamblu căruia i se cunosc structura şi fiabilitatea tuturor părţilor
componente (elemente, subansamble). După modul în care sunt conectate
elementele sistemului, din punct de vedere al fiabilităţii, se deosebesc
următoarele tipur i de structuri: sisteme conectate în serie; sisteme conectate
în paralel; sisteme complexe.

Test de autoevaluare 1

1. Fiabilitatea unui produs reprezintă:


a) aptitudinea unui produs de a fi supravegheat, întreţinut şi reparat într-o
anumită perioadă de timp, în condiţii date de exploatare;
b) aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini funcţia specificată, în condiţii
date şi de-a lungul unei perioade date;
c) pierderea aptitudinii unui produs de a-şi îndeplini funcţia cerută, în
condiţii date de exploatare.
2. Funcţia de fiabilitate R(t) reprezintă:
a) probabilitatea ca un produs să se defecteze în intervalul de timp (0,t);
b) probabilitatea ca un produs sa nu se defecteze într-un interval egal cu
timpul mediu de bună funcţionare;
c) probabilitatea ca un produs să nu se defecteze în intervalul (0,t).
3. Un produs are fiabilitatea descrisă de legea exponenţială. Probabilitatea
ca el să nu se defecteze după t=500 de ore de funcţionare este de 0,9. Care
este probabilitatea ca el să nu se defecteze după t=1000 de ore:
a) 0,81; b) 0,5; c) 0,73.
4. Un sistem este format din trei componente având, la un moment dat,
valorile fiabilităţii: R1=0,96; R2=0,84; R3=0,91. Care este fiabilitatea
sistemului, la acest moment, dacă aceste componente formează un sistem în
serie?
a) 0,873; b) 734; c) 0,92.
5. Un sistem este format din trei componente având, la un moment dat,
valorile fiabilităţii: R1=0,96; R2=0,84; R3=0,91. Care este fiabilitatea
sistemului, la acest moment, dacă aceste componente formează un sistem în
paralel?
a) 0,831; b) 0,902; c) 0,999.

(Răspunsurile testului la pag. XXX)

42