Ai defecte? Foarte bine!

Un copil este înconjurat de critică ca de o plasă deasă din care, încetul cu

încetul, nu mai reușește să scape. Iar terenul pentru cea mai mare
„vânătoare” de greșeli este chiar școala. Astfel elevul află că „nu poate!”,
află că are defecte, iar „pixul roșu” devine temutul instrument de punctare a
erorilor.

Desigur că nu numai școala este vinovată. Colegii, prietenii, familia, toți cei
care îl înconjoară pe copil vin să adâncească această prăpastie a stimei de
sine. Iată de ce este necesară o schimbare de paradigmă pe care pot să și-
o asume toți acești factori. Sharp (2017) ne oferă câteva exemple pentru o
astfel de răsturnare a viziunii de la defecte spre calități:

 „ copilul tău este foarte sensibil și i se recomandă adesea să fie mai

dur. Acest lucru poate fi interpretat și altfel: copilul tău are o foarte
bună empatie și situațiile care îl pun pe el în cea mai bună lumină
sunt cele în care grija și atenția față de celălalt contează foarte mult
și sunt apreciate.
 copilul tău este încăpățânat și mereu are ceva de comentat. Adesea i
se recomandă, acasă sau la școală, să „o lase mai moale”. De fapt,
copilul tău este un individ foarte perseverent și gata să meargă până
la capăt atunci când este convins că are dreptate.
 copilul tău te sâcâie întruna cu întrebările lui. Uneori, te întrebi dacă
nu-l prea duce capul, dar, la fel de bine, poți să îți spui că de fapt este
un copil iscoditor din fire și această curiozitate îl va face să exploreze
lumea într-o manieră care să îi aducă mai târziu niște oportunități
minunate.”

Iată cât de simplu putem să vedem lucrurile ca pe un avantaj acolo unde

până acum am văzut doar o lipsă, o deficiență. Acest lucru nu înseamnă că
nu trebuie să îl ajutăm pe copil să își depășească limitele, să-și
îmbunătățească potențialul până la maximumul posibil. Dar trebuie să o
facem cu tact: să ne ferim de abordarea grăbită, să căutăm mai adânc, să
trecem dincolo de reacția superficială a lui „nu este bine!” să renunțăm să
mai vânăm defecte. O vorbă bună, un cuvânt de încurajare, un zâmbet pot
să facă uneori diferența dintre succes și eșec, dintre un copil anxios și
depresiv și unul puternic, încrezător în forțele sale, fericit!

*  Desen realizat de Diandra Pânișoară