Aceasta ar fi o descriere succinta a terapiei

 Depresie si modificari ale dispozitiei;

 Timiditate si anxietate sociala;
 Atacuri de panica si fobii;
 Obsesii si compulsii;
 Anxietate generalizata;
 Simptome de stres post-traumatic;
 Tulburari ale comportamentului
alimentar;
 Insomnii;
 Dificultati in initierea sau mentinerea
unor relatii;
 Probleme de cuplu;
 Dificultati scolare sau profesionale;
 Sentimentul de a fi stresat sau “blocat”;
 Stima de sine insuficienta;
 Abuzul de substante;
 Lipsa controlului emotional sau
suprainhibitia
Cele mai multe terapii cognitiv-comportamentale
au urmatoarele caracteristici:
– Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza
pe modelul cognitiv al raspunsului emotional.
– Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza
pe faptul stiintific ca gandurile noastre provoaca
sentimentele si comportamentele noastre si nu
elementele externe, cum ar fi oamenii, situatiile si
evenimentele. Beneficiul acestui fapt este ca putem
sa ne schimbam modul in care gandim pentru a simti
sau actiona mai bine chiar daca situatia nu  s-a
schimbat.
– O relatie terapeutica adecvata este necesara
pentru o terapie eficienta, dar nu este scopul
fundamental.
– Unele forme de terapie considera ca motivul
principal pentru care oamenii reusesc in terapie este
relatia pozitiva intre terapeut si client. Terapia
cognitiv-comportamentala considera ca este
important sa ai o relatie, buna, de incredere, dar nu
este de ajuns.
– Terapia cognitiv-comportamentala
reprezinta un efort colaborativ intre terapeut si
client.
– Terapeutii cognitiv-comportamentali cauta sa
afle ce isi doresc clientii lor de la viata (telurile lor) si
ii ajuta sa-si atinga aceste scopuri. Rolul
terapeutului este de a asculta, invata pe altii,
incuraja, in timp ce rolul clientului este sa vorbeasca,
sa invete si sa implementeze ceea ce a invatat.
– Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza
pe filosofia stoica.
– Terapia cognitiv-comportamentala nu spune
oamenilor cum sa simta. Totusi, cei mai multi
oameni care solicita psihoterapie nu vor sa simta in
modul in care simt. Terapia cognitiv-
comportamentala invata beneficiile trairilor
respective si calmul in momentul in care se confrunta
cu situatii nedorite. Se accentueaza asupra faptului ca
ne confruntam cu situatii neplacute, indiferent daca
ele ne deranjeaza sau nu. Daca suntem suparati in
legatura cu anumite probleme ale noastre, avem doua
situatii: problema si supararea noastra in legatura cu
ea. Cei mai multi oameni sanatosi vor sa aiba cel mai
mic numar de probleme posibile.
– Terapia cognitiv-comportamentala foloseste
metoda socratica.
– Terapeutii cognitiv-comportamentali vor sa
atinga o buna intelegere a ceea ce il framanta pe
client. De aceea adesea folosesc intrebari si
incurajeaza clientii sa puna intrebari despre ei
insisi. (“Cum stiu ca acei oameni intr-adevar rad de
mine?” “Ar putea sa rada de altceva?”).
– Terapia cognitiv-comportamentala este
structurata si directiva.
-Terapeutii cognitiv-comportamentali au o
agenda specifica pentru fiecare sedinta. Tehnicile si
conceptele specifice sunt invatate in timpul fiecarei
sesiuni.
– Terapia cognitiv-comportamentala se centreaza pe
ajutarea clientului sa atinga scopurile stabilite (in
acest sens este directiva). Totusi, terapeutii nu le
spun clientilor lor ce sa faca, ci ii invata cum sa
faca.
– Terapia cognitiv-comportamentala nu are
nimic de-a face cu simpla conversatie. Oamenii pot
conversa cu oricine, nu doar cu terapeutii.
 Natura educationala a terapiei cognitiv-
comportamentale are un beneficiu aditional –
conduce la rezultate pe termen lung. Cand oamenii
inteleg cum si de ce fac anumite lucruri bine, pot
continua sa le faca bine pe mai departe.
– Teoria si tehnicile din terapia cognitiv-
comportamentala se fundamenteaza pe metoda
inductiva.
Aceasta ar fi o descriere succinta a terapiei pe
care o practic in cabinet. Daca ai intrebari, te rog sa
nu eziti si sa ma contactezi.
In articolul urmator vom vorbi putin
despre tehnici ale CBT-ului.
Feed-back-ul tau este valoros!