Configuraţia externă a măduvei spinării

Măduva spinării este situată în canalul vertebral, pe care nu-l ocupă în întregime,
nici în lungime, nici în lăţime.

Limitele măduvei spinării:

- limita superioară – este reprezentată de planul orizontal care trece inferior de
decusaţia piramidală sau planul tangent la gaura occipitală mare
- limita inferioară - este reprezentată de planul orizontal care trece prin discul
intervertebral L1-L2
La acest nivel măduva se termină prin conul medular, ce se continuă
inferior cu filum terminale, format din celule gliale si pia mater.
Filum terminale cu nervii lombari şi nervii sacrali formează coada de cal.
Inferior faţă de S2, filum terminale şi dura mater formează ligamentul coccigian,
care se inseră pe faţa posterioară a corpului vertebrei coccigiene 2.

Măduva spinării are o lungime de aproximativ 43-45 cm şi forma unui cilindru

uşor turtit antero-posterior.
Măduva prezintă la exterior două proeminenţe, numite intumescenţe:
- una cervicală – situată în dreptul vertebrelor C4-T1 (T2)
- una lombară – situată în dreptul vertebrelor T9-L1
Aceste proeminenţe sunt date de aglomerări de neuroni somatici, care asigură
inervaţia membrelor superioare, respectiv inferioare.
Anterior şi median, măduva spinării prezintă un şanţ adânc, numit fisura
mediană anterioară, separată de substanţa cenuşie printr-o lamă de substanţă albă,
numită comisura albă anterioară.
Lateral de fisura mediană anterioară se află şanţurile latero-anterioare, prin care
ies rădăcinile anterioare ale nervilor spinali.
Posterior şi median, măduva spinării prezintă un şanţ mai puţin adânc, şanţul
median posterior. De la acesta porneşte spre substanţa cenuşie un sept format de celule
gliale, septul median posterior, ce ajunge până la comisura cenuşie.
Lateral de şanţul median posterior se află şanţurile latero-posterioare, prin care
intră rădăcina posterioară a nervilor spinali.
Superior de T5, între şanţul median posterior şi şanţul latero-posterior se află
şanţul intermediar, de la care porneşte spre substanţa cenuşie septul intermediar.
Septul intermediar separă fasciculul cuneat, situat lateral, de fasciculul gracilis, situat
medial.
 Topografia radiculo-vertebrală

În viaţa fetală, măduva spinării ocupă în întregime canalul vertebral.

Ulterior, coloana vertebrală se dezvoltă mai mult decât măduva, a cărei limită
inferioară rămâne la nivelul discului L1-L2. Ca urmare, apare un decalaj între segmentul
medular (numit mielomer sau neuromer) corespunzător unei vertebre şi vertebra
respectivă.
Relaţia dintre mielomer şi vertebra corespunzătoare reprezintă topografia mielo-
vertebrală sau vertebro-medulară.
Astfel:
- măduva cervicală se termină în dreptul vertebrei C6
- măduva toracală se termină la vertebra T9
- măduva lombară se termină la T11
- măduva sacro-coccigiană se termină la discul vertebral L1-L2
Datorită decalajului dintre mielomer şi vertebre, nervii spinali au o direcţie din ce
în ce mai descendentă în canalul vertebral, pentru a ajunge la orificiul intervertebral
corespunzător.
Relaţia dintre mielomerul de origine a nervului spinal şi orificiul intervertebral
prin care nervul spinal părăseşte canalul verterbal reprezintă topografia mielo-radiculo-
vertebrală.
Astfel:
- la nivelul măduvei cervicale superioare (C1-C3) - mielomerul
corespunde orificiului intervertebral iar nervii spinali cervicali au traiect
orizontal
- la nivelul măduvei cervicale mijlocii (C4-C6) - diferenţa între originea
nervilor spinali şi orificiul intervertebral este de o vertebră
- la nivelul măduvei cervicale inferioare (C6-C8) - diferenţa este de 2
vertebre
- la nivelul măduvei toracale superioare (T1-T5) - diferenţa este de 3
vertebre
- la nivelul măduvei toracale inferioare (T6-T12) diferenţa este de 4
vertebre
- la nivelul măduvei lombare - diferenţa este de 5 vertebre
- la nivelul măduvei sacrale - diferenţa este de 6 vertebre
- la nivelul măduvei coccigiene - diferenţa este de 10-11 vertebre.
 Fascicule de asociaţie din măduvă

Fasciculele de asociaţie sunt formate din axonii neuronilor de asociaţie de la

nivelul substanţei cenuşii a măduvei.
Neuronii de asociaţie fac legătura între neuronii senzitivi şi cei motori, atât în
sistemul somatic, cât şi în cel vegetativ.
Dacă neuronii senzitivi şi motori sunt situaţi la acelaşi etaj medular, axonii
neuronilor de asociaţie nu părăsesc substanţa cenuşie (sunt amielinici) şi intervin în
realizarea reflexelor polisinaptice somatice sau vegetative.
Dacă neuronii de asociaţie fac legătura între neuroni situaţi la etaje diferite,
axonii lor devin mielinici, pătrund în substanţa albă (în general în apropierea substanţei
cenuşii) şi formează fascicule de asociaţie, cu traiect ascendent sau descendent.
Neuronii de asociaţie mai fac legătura între diverse segmente contralaterale
(neuroni comisurali), coordonând activitatea musculaturii trunchiului.

Fasciculele de asociaţie din măduvă sunt:

- fascicule care conţin şi fibre ascendente şi descendente:

 fasciculul fundamental anterior - situat în funiculul (cordonul)
anterior, la periferia substanţei cenuşii
 fasciculul fundamental lateral – situat în funiculul (cordonul) lateral,
la periferia substanţei cenuşii
- fascicule care conţin doar fibre ascendente:
 fasciculul corno-comisural Pierre-Marie - situat în funiculul
posterior, între cornul posterior şi comisura cenuşie
- fascicule care conţin doar fibre descendente - sunt situate în funiculul
posterior şi au nume şi localizări diferite în funcţie de segmentele medulare:
 în regiunea cervicală şi toracală superioară se află fasciculul
semilunar (interfascicular) sau virgula lui Schultze, situat la nivelul
septului intermediar
 în regiunea toracală inferioară şi lombară se află fasciculul septo-
marginal, format din:
 bandeleta periferică Hoche – situată regiunea toracală
inferioară, la periferia funiculului
 fasciculul centro-oval Flechsig - situat în regiunea lombară, la
nivelul septului median posterior
 in regiunea sacrală se află fasciculul triangular Gombault-Phillipe,
situat la periferia funiculului posterior