Moartea lui Ivan Ilici

Ivan Ilici este un consilier la Curtea de Apel, fiul unui functionar care a facut cariera

la Petersburg trecand prin diferite functii in ministere si alte institutii ajuns la o varsta in care

nu mai era apt pentru o functie importana, insa prin prisma carierei pe care o avea in spate,

primea anumite „posturi fictive”. Acesta a avut trei fii, Ivan Ilici fiind cel mijlociu si o fiica.

Ivan Ilici a studiat la scoala de drept, trecand initial prin mai multe functii importante, prima

dintre ele, aceea de functionar insarcinat cu misiuni speciale pe langa guvernator, a fost

primita datorita interventiei tatalui sau imediat dupa terminarea scolii de drept, avansand

ulterior datorita capacitatilor sale, treptat ajungand la cea de consilier la Curtea de Apel.

Acesta o cunoaste si se casatoreste cu Praskovia Fiodorovna in timpul detinerii functiei de

judecator de instructie, avand impreuna doi copii, un baiat si o fata.

Ivan Ilici avea o atitudine demna, isi alegea cercul de prieteni din oameni bine vazuti,

din nobilimea bogata si magistratura, fiind o persoana eleganta. Acesta isi iubea foarte mult

meseria, practicand-o cu placere si dragoste. Relatiile cu sotia au fost la inceput foarte bune,

pline de tandrete, insa cu timpul, dupa aparitia primului copil, relatia dintre cei doi a inceput

sa se degradeze, aparand certuri din ce in ce mai dese, rareori avand momente de liniste si

tandrete. Singurul refugiu il gasea in munca si in serile in care juca carti cu prietenii. Ivan Ilici

avea o relatie buna cu prietenii si colegii de munca, acesta reusid sa le castige respectul si

admiratia prin atitudinea si caracterul sau.

Aparitia bolii degradeaza si mai mult relatiile dintre cei doi soti, acesta ajungand in

final sa isi urasca sotia, cu timpul pierzandu-si si refugiul pe care il avea in munca. Odata cu

boala, Ivan Ilici isi schimba total atitudinea fata de viata, daca initial incearca sa gaseasca un

tratament, pe masura ce boala avanseaza acesta renunta si asteapta iminentul moment al

mortii, incercand din rasputeri sa se impace cu aceasta idee, transformandu-se dintr-un om

vesel, plin de viata dornic de munca, intr-un om care isi asteapta sfarsitul lipsit de orice

speranta de salvare.

Relatiile cu persoanele din jurul sau se schimba radical, acesta ajungand sa urasca si sa

invidieze pe toata lumea daorita vitalitatii de care dadeau dovada si datorita faptului ca

persoanele apropiate din jurul sau incercau sa ii ascunda crudul adevar de care acesta era

totusi constient. Singura persoana care ii era simpatica si pe care nu o ura era Gherasim.

Acesta il simpatiza pe slujitor deoarece acesta nu incerca sa il minta si sa ii ascunda adevarul,

andmirandu-i sinceritatea si simplitatea de care dadea dovada, Gherasim fiind cel care se

ingrijea de Ivan Ilici, petrecand noptile in odaia lui si alinandu-i durerea.

Pe masura ce boala avanseaza corpul lui Ivan Ilici trece prin schimbari radicale, acesta

abia recunoscandu-se in oglinda, fapt ce ii afecteaza si starea mentala. De asemenea acesta isi

pierde in totalitate speranta de vindecare, dupa ce la debutul bolii a cautat din rasputeri un

tratament, vazand ca totul este in zadar, in final se resemneaza, asteptand momentul iminent al

mortii, rareori trezindu-se in el scurte momente de speranta in vederea vindecarii, acestea

stingandu-se rapid. Ivan Ilici se vede neputincios in fata bolii sale ajungand sa isi piarda orice

speranta la viata asteptand resemnat sfarsitul.

La debutul bolii sale Ivan Ilici a luptat din rasputeri cu durerea incercand sa isi traiasca

viata in mod obisnuit ca si pana atunci, insa pe masura ce realizeaza ca acest lucru nu este cu

putinta se resemneaza, ajungand sa isi doreasca moartea.

Ivan Ilici se stinge din viata la varsta de 45 de ani suferind de dureri insuportabile.

Vultur Emil

MSIP an 1