Evaluarea Impactului Opțiunilor de Revizuire A Rezidențiatului În Medicina de Urgență PDF

ROMÂNIA
Acord de Servicii de Asistență Tehnică privind

Dezvoltarea Capacității Administrației Publice Centrale de a
Elabora Analize de Impact
Evaluarea impactului asupra sistemului de

medicină de urgență:
Linii de acțiune referitoare la o EIR cu privire la rezidențiatul în

medicină de urgență în România
Ministerul Afacerilor Interne

CUPRINS
Listă figuri ........................................................................................................................ 4
Listă tabele....................................................................................................................... 4
Listă casete....................................................................................................................... 5
Listă acronime .................................................................................................................. 6
Mulţumiri ......................................................................................................................... 7
Rezumat ........................................................................................................................... 8
1 Introducere ............................................................................................................. 10
2 Starea actuală ......................................................................................................... 11

2.1 Medicina de urgență ca specialitate medicală ............................................................................. 11
2.2 Practica internațională.................................................................................................................. 12
2.2.1 Cadrul juridic European.................................................................................................. 12
2.2.2 Acreditarea formării în medicina de urgență în Statele Unite: exemplu de bună practică
de opțiune de politică în PRMU ................................................................................................... 14
2.2.3 Elaborarea indicatorilor și standardelor de performanță: exemple de bune practici
internaționale ............................................................................................................................... 16
2.3 Cadrul juridic din România............................................................................................................ 23
2.3.1 Sistemul de rezidențiat medical din România................................................................ 23
2.3.2 Sistemul de Medicină de Urgență din România ............................................................. 26
2.4 Implementarea sistemului PRMU în România .............................................................................. 29
2.4.1 Colectarea de date ......................................................................................................... 29
2.4.2 Constatări cu privire la implementarea reglementării PRMU în România .................... 30
3 Definirea problemei ................................................................................................ 57

3.1 Problema generală........................................................................................................................ 57
3.2 Formularea problemei .................................................................................................................. 58
3.3 Factorii determinanți ai problemei ............................................................................................... 59
3.3.1 Configurația instituțională ............................................................................................. 59
3.3.2 Lipsa unor obiective și standarde de performanță uniforme ........................................ 60
3.3.3 Organizarea programului ............................................................................................... 61
3.4 Consecința problemei definite ..................................................................................................... 63
3.5 Alte probleme specifice ................................................................................................................ 63
3.5.1 O planificare slabă a resurselor umane.......................................................................... 63
3.5.2 Numărul adecvat și ‘calitatea’ rezidenților MU nu sunt asigurate ................................ 64
3.5.3 Specialității îi lipsește o percepție și imagine completă ................................................ 64
2
4 Scopul și obiectivele programului RMU ................................................................... 65
5 Alternative de politică ............................................................................................. 66

5.1 Opțiuni de politică posibile în România ........................................................................................ 66
5.1.1 Opțiunea 0: non-acțiune (menținerea stării de fapt); ................................................... 66
5.1.2 Opțiunea 1 - Introducerea unui set de instrumente pentru a se asigura punerea în
aplicare a reglementării în vigoare;.............................................................................................. 67
5.1.3 Opțiunea 2 - Introducerea unui set de modificări de reglementare (modificarea
reglementării actuale pentru a se asigura că obiectivele PRMU sunt implementate) ................ 68
5.1.4 Opțiunea 3 - O reglementare nouă (inclusiv implementarea de instrumente și
mecanisme pentru îmbunătățirea sistemului PRMU).................................................................. 71
6 Consultarea ............................................................................................................ 75
6.1 Întâlniri cu privire la definirea problemei ..................................................................................... 75
6.2 Exercițiul de colectare a datelor cu privire la situația actuală a sistemului PRMU ...................... 75
6.3 Consultarea ulterioară .................................................................................................................. 76
7 Evaluarea impactului............................................................................................... 78
7.1 Evaluarea impactului diferitelor opțiuni de politică ..................................................................... 78
7.1.1 Opțiunea 0 – Evaluarea impactului ................................................................................ 79
7.2 Opțiunea recomandată ................................................................................................................. 84
Anexa 1. Rezultatele evaluărilor independente din 2006 ale centrelor PRMU .................. 86
Anexa 2. Programa școlară a programului de rezidențiat în specialitatea medicină de

urgență: Modelul românesc și cel european.................................................................... 89
Bibliografie..................................................................................................................... 92
3
LISTĂ FIGURI
Figura 1 Tabloul de bord al Ordinului 1.333 actual care reglementează programul PRMU ................. 30
Figura 2 Rata de promovare a rezidenților din diferite centre PRMU la examenul de specialitate (2013-
2017) ..................................................................................................................................................... 31
Figura 3 Rezidenţi şi formatori MU ....................................................................................................... 35
Figura 4 Rezidenții MU pe an de rezidențiat pe centre universitare ...................................................... 36
Figura 5 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A1 ......................................................... 44
Figura 6 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A1 - tipul de practică ......................... 45
Figura 7 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU în A2.......................................................... 45
Figura 8 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU în A2 - tipul de practică ............................ 46
Figura 9 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A3 .......................................................... 46
Figura 10 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A3 - tipul de practică ......................... 46
Figura 11 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A4 ..................................................... 47
Figura 12 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU 4 - tipul de practică.................................... 47
Figura 13 Realizări sub-standard și peste standard ale rezidenților MU în raport cu practicile la nivel
național ................................................................................................................................................. 48
Figura 14 Expunerea la cazuri în cadrul programului PRMU ................................................................ 48
Figura 15 Cine participă la evaluarea progresului rezidenților? (%) ....................................................... 52
Figura 16 Cât de frecvent are loc evaluarea? ......................................................................................... 52
Figura 17 Au rezidenții posibilitatea să vadă rezultatele? (%) .............................................................. 53
Figura 18 Utilizarea caietului de rezident ............................................................................................... 54
Figura 19 Rezidenții MU înscriși în PMMU ............................................................................................. 55
Figura 20 Rezidenții MU care utilizează sistematic platforma ................................................................ 55
Figura 21 Arborele problemei ............................................................................................................... 59
LISTĂ TABELE
Tabelul 1. Funcțiile de coordonator și responsabil al programului de rezidențiat ............................... 24
Tabelul 2. Organizarea și finanțarea programului de rezidențiat ......................................................... 25
Tabelul 3. Centre de formare în medicina de urgență recunoscute în România.................................. 27
Figura 2 Rata de promovare a rezidenților din diferite centre PRMU la examenul de specialitate (2013-
2017) ..................................................................................................................................................... 31
Tabelul 4. Universitățile de medicină care implementează PRMU...................................................... 33
Tabelul 5. Principalele spitale care implementează un Program RMU ................................................ 34
Tabelul 6. Directorii/coordonatorii PRMU ............................................................................................ 38
Tabelul 7. Numărul de responsabili PRMU ........................................................................................... 39
Tabelul 8. Criteriile de acreditare pentru autoritățile de supraveghere PRMU ................................... 40
Tabelul 9. Formarea formatorilor din cadrul PRMU ............................................................................. 41
.............................................................................................................................................................. 45
Tabelul 10. Dobândirea aptitudinilor de bază ...................................................................................... 50
Tabelul 11. Metoda de supraveghere în timpul PRMU – Depinde de anul de rezidențiat? ............... 51
Tabelul 12. Date privind părțile interesate ce participă în cadrul studiului ......................................... 76
Tabelul 13. Evaluarea impacturilor opțiunii de politică 0 în raport cu obiectivele și sub-obiectivele
predefinite ale sistemului PRMU .......................................................................................................... 79
Tabelul 14. Evaluarea impacturilor opțiunii de politică 1 în raport cu obiectivele și sub-obiectivele
Tabelul 15. Evaluarea impactului opțiunii de politică 2 în comparație cu obiectivele și sub-obiectivele
predefinite ale sistemului RMU ............................................................................................................ 82
4
Tabelul 16. Evaluarea impactului opțiunii de politică 3 în raport cu obiectivele și sub-obiectivele
LISTĂ CASETE
Caseta 1. Standarde de calitate în Programul de rezidențiat al UE pentru medicina de urgență ....... 12
Caseta 2. Procesul electronic de protejare a copilului.......................................................................... 17
Caseta 3. Elaborarea unui tablou de bord ............................................................................................ 18
Caseta 4. Abordarea „utilizatorilor cu impact ridicat” .......................................................................... 18
Caseta 5. Utilizarea softului de management proiect .......................................................................... 18
Caseta 6. Modelarea predictivă și tablourile de bord........................................................................... 19
Caseta 7. Concentrarea pe îmbunătățirea continuă și furnizarea de servicii ....................................... 19
Caseta 8. Principalele reglementări din România privind sistemul de rezidențiat ............................... 23
Caseta 9. Reglementările privind sistemul de MU din România........................................................... 26
Caseta 10. Principalele puncte slabe ale PRMU identificate în cadrul juridic din România ................. 29
Caseta 11. Evaluarea formativă ............................................................................................................ 73
Caseta 12. Evaluarea sumativă ............................................................................................................. 74
Caseta 13. Desfășurarea activității pe teren pentru raportul anexă .................................................... 75
Caseta 14. Metode cantitative pentru evaluarea impactului ............................................................... 78
5
LISTĂ ACRONIME
Acronim Explicație
AA Autoritatea de Acreditare
AACMO Asociația Americană a Colegiilor de Medicină Osteopatică
ACMA Asociația Colegiilor Medicale Americane
CAEMU Consiliul de Acreditare Pentru Educația Medicală Universitară
SAD Sistemul de Acreditare Date
AAS Asociația Americană a Spitalelor
AMA Asociația Medicală Americană
AAO Asociația Americană de Osteopatie
ATI Anestezie Terapie Intensivă
BLS Suport vital de viață
CBPMÎC Cele mai bune practici în mediile de învățare clinică
CIST Comisia Interministerială Pentru Sprijin Tehnic
CSSM Consiliul Societăților de Specialitate Medicală
CCÎM Comisia pentru Calitate Îngrijirii Medicale
DSSU Departamentul de Sănătate și Servicii Umane
EEMU Examenul European în domeniul Medicinei de Urgență
CE Comisia Europeană
CPU Compartiment de Primiri Urgențe
MU Medicină de Urgență
GEREMU Grupul European de Referință pentru Examinare în Medicina de Urgență
PMMU Platformă de Monitorizare a Medicinei de Urgență
PRMU Programul de Rezidențiat în Medicina de Urgență
UE Uniunea Europeană
SEMU Societatea Europeană pentru Medicina de Urgență
CEI Comitetul de Evaluare Instituțională
MAI Ministerul Afacerilor Interne
MEN Ministerul Educației Naționale
MS Ministerul Sănătății
OECD Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
P4P Plată în funcție de performanță
EIR Evaluarea impactului reglementărilor
CEPR Comitetul de Evaluare a Programului de Rezidențiat
SMURD Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare
UEMS Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști
UPU Unitate de Primiri Urgențe
BM Banca Mondială
OMS Organizația Mondială a Sănătății
6
MULȚUMIRI
Prezentul raport este realizat în cadrul Acordului de servicii de asistență tehnică privind „Dezvoltarea
capacității administrației publice centrale de a elabora analize de impact” încheiat la data de 9 martie
2016 de către Secretariatul General al Guvernului și Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare. Acesta face parte din Livrabilul 1, „Două rapoarte privind evaluarea impactului, un raport
privind colectarea datelor și metodologia analitică utilizată pentru evaluarea impactului în medicina
de urgență, un raport privind metodologia analitică pentru evaluarea impactului în contorizarea
inteligentă și un raport care documentează evenimentul de diseminare pentru a împărtăși experiența
internațională privind contorizarea inteligentă, în maniera prevăzută în Componenta A.1 (b) și A.1 (c),”
în conformitate cu acordul mai sus menționat, respectiv cu Modificarea nr. 1 la acord.
Echipa Băncii Mondiale care a lucrat la acest proiect este compusă din: Francesca de Nicola, Arabela
Aprahamian, Mădălina Prună și Oana Franț. Giuseppa Ottimofiore, Mariangela Benedetti, Nicoletta
Rangone și Paola Coletti au furnizat expertiză în domeniul EIR, în timp ce Dr. Peter Gordon și Dr. Radu
Dop au sprijinit îndrumarea Grupului de Lucru. Manuela Sofia Stănculescu și Monica Marin au analizat
datele colectate prin sondaj și au furnizat recomandari .
Echipa ar dori să îi mulțumească lui Marialisa Motta, Paulo Guilherme Correa, Tatiana Proskuryakova
și Echipei de Portofoliu din România pentru consilierea furnizată în mod continuu și pentru sprijinul
acordat. Raportul a beneficiat de comentariile utile furnizate de către următorii colegi și referenți:
Marcelo Bortman, Cătălin Păuna, Alfredo Briseno și Cristina Petcu.
Echipa ar dori să mulțumească Grupului de Lucru din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru
cooperarea și pentru angajamentul acestuia. De asemenea, mulțumiri speciale tuturor actorilor
principali și părților interesate care au participat la sondaje și la întâlnirile desfășurate pe durata
proiectului.
Echipa ar dori să mulțumească totodată omologilor din cadrul Direcției Coordonare Politici și Priorități
din cadrul Secretariatului General al Guvernului, condusă de către Oana Pintilei, Ramona Oana Lohan,
Radu Puchiu, Dragoș Negoita și Anca Lupu pentru sprijinul și colaborarea extrem de productivă.
Precizări legale
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Băncii
Mondiale. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă neapărat
opiniile directorilor executivi ai Băncii Mondiale sau ale Guvernelor pe care le reprezintă. Banca
Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în acest document.
Prezentul raport nu reprezintă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Declarația privind drepturile de autor
Materialul din această publicație este protejat prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
unor părți din acesta fără permisiune poate fi o încălcare a legislației aplicabile.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice parte a prezentului document, vă rugăm să
transmiteți o solicitare cu informații complete fie către: (i) Secretariatul General al Guvernului -
Cancelaria Primului Ministru, Direcția Coordonare Politici și Programe (Piața Victoriei, nr. 1, București,
România) fie către (ii) Grupul Banca Mondială din România (str. Vasile Lascăr, nr. 31, Et. 6, Sector 2,
București, România).
7
REZUMAT
Dezvoltarea capacității de elaborare a analizelor de impact pentru fundamentarea reglementărilor și
strategiilor este esențială pentru elaborarea unei politici adecvate și eficiente de asistență medicală în
România. În special, evaluarea programului de rezidențiat în medicină de urgență (PRMU) este
fundamentală pentru a înțelege dacă medicii de urgență sunt instruiți corespunzător și au
cunoștințele, abilitățile și atitudinile care să le asigure competența necesară în toate domeniile
relevante ale sferei clinice, permițându-le să acționeze ca practicanți independenți în mediul lor de
lucru. Asigurarea faptului că doctorii sunt instruiți corespunzător este esențială pentru promovarea
calității îngrijirii pacienților.
Atât în interiorul, cât și în rândul statelor membre UE, există discrepanțe în ceea ce privește calitatea
și siguranța asistenței medicale acordate cetățenilor, iar originile acestor discrepanțe se află în mare
măsură în calitatea formării oferite medicilor. Acest lucru este valabil și pentru asistența medicală
oferită prin medicina de urgență (MU) și pentru rezidențiatul în medicina de urgență (PRMU) și se
datorează dezvoltării și standardizării relativ târzii a specialității de medicină de urgență, în special în
Europa continentală. Recunoașterea medicinei de urgență ca specialitate primară la nivelul UE a fost
asigurată prin adoptarea directivei UE privind calificările medicale, cunoscută sub denumirea
„Directiva medicilor”, publicată pentru prima dată în 1993/16 CE și actualizată cel mai recent în 2006
/ 100 / CE. În România, înființarea unui program specific pentru rezidenții de medicină de urgență a
avut loc în 1993, în cadrul unei abordări în care învățarea în medii clinice reprezentă o componentă
esențială a instruirii în MU.
Evaluarea sistemului PRMU în cadrul diferitelor centre PRMU din România arată că (i) reglementarea
care este în vigoare nu este pusă în aplicare în mod corespunzător din cauza mecanismelor insuficiente
sau inadecvate și (i) anumite elemente pot fi / trebuie îmbunătățite pentru a se asigura că obiectivele
PRMU sunt îndeplinite în toate centrele.
Raportul prezintă informații cheie privind modul de efectuare a unei evaluări a impactului
reglementărilor, inclusiv analiza actorilor implicați în procesul politic, definirea problemei, obiectivele
programului RMU, opțiuni posibile de politici și evaluarea calitativă a impactului potențial din opțiunile
de soluții propuse. De asemenea, o secțiune largă prezintă variante de politici implementate în alte
țări și practicile internaționale care pot fi transpuse în România pentru a îmbunătăți sistemul PRMU
existent.
Definirea problemei: Performanța adecvată a sistemului PRMU în România nu este asigurată din
cauza lipsei unei calități uniforme în formarea medicilor MU și a unor instrumente suficiente care să
asigure implementarea standardelor de rezidențiat în centrele de instruire. Analiza stării curente arată
că rezultatele programelor actuale de formare postuniversitară în MU nu îndeplinesc uniform
standardele de calitate cerute în ceea ce privește dobândirea de către rezidenți a unei programe
bazate pe competențe. Variabilitatea implementării standardelor de rezidențiat în domeniul medicinei
de urgență la nivelul diferitelor centre PRMU (în ceea ce privește organizarea, coordonarea și
monitorizarea programului RMU) se datorează faptului că (i) actualul sistem în vigoare nu atinge
obiectivul de a asigura punerea în aplicare a standardelor de rezidențiat în diferitele centre PRMU și
(ii) sistemul actualmente în vigoare nu atinge obiectivul de a se asigura că programul de rezidențiat se
desfășoară în mod uniform în diferitele centre PRMU.
Departe de a fi o simplă problemă de neconformitate, variația calității formării oferite în întreaga țară
poate avea implicații serioase asupra rezultatelor asistenței medicale și a furnizării unui serviciu public
esențial - menit să asigure un acces egal la servicii de îngrijire de aceeași calitate. În plus, cercetările
efectuate până în prezent indică, de asemenea, elemente lipsă din ordinul actual, care ar putea
îmbunătăți standardele de calitate în ceea ce privește dobândirea de către rezidenți a curriculumului
bazat pe competențe.
8
Obiective: Scopul sistemului de rezidențiat în medicina de urgență este acela de a asigura faptul că
rezidenții MU dobândesc în egală măsură cunoștințele și abilitățile necesare pentru prevenirea,
diagnosticarea și gestionarea aspectelor acute și urgente ale bolilor și leziunilor care afectează
pacienții din toate grupele de vârstă, cu un spectru complet de tulburări fizice și comportamentale
nediferențiate, cu scopul îmbunătățirii rezultatelor individuale și /sau comunitare în materie de
sănătate.
Pentru a asigura îndeplinirea acestui obiectiv, este necesară punerea în aplicare de noi instrumente,
mecanisme și elemente care vizează combaterea cauzelor ce stau la baza problemei definite. Actuala
reglementare/actualele soluții nu au soluționat până în momentul de față problemele sistemice ce
cauzează discrepanțele de la un centru PRMU la altul. Acest raport își propune să sublinieze că o
consecință directă a lipsei unei calități uniforme în formarea medicilor în medicina de urgență conduce
direct la o performanță suboptimală a întregului sistem MU.
Opțiuni de politici:
• Opțiunea 0: non-acțiune (se menține starea actuală);
• Opțiunea 1: introducerea unui set de instrumente care să asigure punerea efectivă în aplicare
a reglementării în vigoare ;
• Opțiunea 2: introducerea unui set de modificări de reglementare (modificarea reglementării
actuale pentru a asigura faptul că obiectivele PRMU sunt implementate); sau
• Opțiunea 3: adoptarea unei reglementări noi, care să includă instrumente și mecanisme de
implementare pentru îmbunătățirea continuă a sistemului PRMU.
Acest raport recomandă opțiunea care va aduce cel mai mare impact pozitiv în ceea ce privește
punerea în aplicare în mod uniform a programului PRMU și, în consecință și, cel mai important,
îmbunătățirea rezultatelor individuale și/sau comunitare în materie de sănătate și propune direcții de
acțiune pentru continuarea consultării cu părțile interesate relevante.
Raportul este completat de un raport însoțitor intitulat „Optimizarea mediului de învățare clinic în
cadrul programului de rezidențiat în medicina de urgență din România. Raport cu privire la colectarea
datelor și analiza cantitativă” (Banca Mondială, 2018), care detaliază datele colectate pentru a susține
analiza efectuată.
9
1 Introducere
Această analiză este elaborată ca parte a proiectului „Dezvoltarea capacității administrației publice
centrale de a elabora analize de impact” realizat de către Secretariatul General al Guvernului României
și Banca Mondială și implementat în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Interne (MAI) .
Scopul proiectului este acela de a dezvolta capacitatea Ministerului de a elabora analize de impact
pentru a fundamenta reglementările, strategiile și politicile privind educația. Așa cum este definit de
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Evaluarea Impactului Reglementărilor
(EIR) „este o abordare sistemică pentru evaluarea critică a efectelor pozitive și negative ale
reglementărilor propuse și existente și ale alternativelor nelegislative” 1 și este, prin urmare, un
instrument utilizat pentru îmbunătățirea procesul decizional bazat pe dovezi.
Acest raport se concentrează asupra Programului de formare postuniversitară în medicina de urgență
(PRMU – Programul de Rezidențiat în Medicina de Urgență). 2 Acest raport a fost elaborat pe baza
următoarelor obiective:
(a) o mai bună înțelegere a situației actuale, punând accentul pe evaluarea actualelor
reglementări privind PRMU din România (inclusiv standardele relevante) și pe punerea în
aplicare a acestora, pentru identificarea lacunelor și limitărilor;
(b) Definirea precisă a problemei generale pe care acest raport urmărește să o abordeze, și anume
că performanța adecvată a sistemului PRMU în România nu este asigurată din cauza lipsei
unei calități uniforme în formarea medicilor de MU și a unor instrumente suficiente care să
asigure faptul că standardele de rezidențiat sunt implementate în centrele de formare, precum
și factorii facilitatori si consecințele acestora;
(c) să propună opțiuni de soluții potențiale, bazate pe bunele practici internaționale și pe lacunele
și deficiențele identificate;
(d) să evalueze impactul potențial al opțiunilor de soluții propuse, bazate pe realizarea
obiectivelor predefinite ale PRMU.
1
A se vdea „Regulatory Impact Analysis” disponibilă la http://www.OECD.org/gov/regulatory-policy/EIR.htm
2
Metodologia propusă în acest raport poate fi utilizată și pentru alte programe de rezidențiat, pentru a
îmbunătăți calitatea și standardele din sectorul sănătății din România, în măsura în care Guvernul României
consideră că acest lucru este adecvat.
10
2 Starea actuală
În conformitate cu reglementările europene relevante și cu (bunele) practici internaționale, medicina
de urgență a fost recunoscută și reglementată ca specialitate medicală primară în România. Această
secțiune prezintă în primul rând motivele pentru care este esențial ca medicina de urgență să fie
considerată drept specialitate medicală, iar medicii să fie instruiți corespunzător în acest domeniu. În
al doilea rând, această secțiune analizează cadrul de reglementare al Uniunii Europene și experiența
internațională din mai multe țări, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu asupra elementelor
fundamentale care trebuie sau pot fi luate în considerare pentru organizarea și furnizarea unei formări
MU de înaltă calitate într-o anumită țară. În cele din urmă, ne vom concentra pe starea actuală din
România pentru a evidenția caracteristicile pozitive și negative ale actualului sistem de rezidențiat în
medicina de urgență din România, pe baza conținutului regulamentului în vigoare și a implementării
acestuia.
2.1 Medicina de urgență ca specialitate medicală

„Sistemul de medicină de urgență” poate fi definit ca un ansamblu de personal, facilități și
echipamente pentru furnizarea eficientă și coordonată a serviciilor de medicină de urgență necesare
pentru prevenirea și gestionarea incidentelor care apar ca urmare a unei urgențe medicale sau a unui
accident, dezastre naturale sau situații similare 3.
Pentru a instrui adecvat medici în medicina de urgență, aceștia trebuie să se specializeze în medicina
de urgență și să-și dezvolte cunoștințele, abilitățile și atitudinile care să le asigure dobândirea de
cunoștințe în toate domeniile relevante ale competenței clinice, permițându-le, în final, să acționeze
ca practicanți independenți în mediul lor de lucru. România a instituit un program specific pentru
rezidenții de medicină de urgență (PRMU) în 1993.
Potrivit Uniunii Europene a Specialiștilor Medicali (UEMS) 4 și a Societății Europene de Medicină de
Urgență (SEMU) 5, „Medicina de urgență este o specialitate bazată pe cunoștințele și abilitățile
necesare pentru prevenirea, diagnosticarea și gestionarea aspectelor de prim ajutor și de urgență ale
bolilor și leziunilor care afectează pacienții de toate vârstele, cu un spectru complet de tulburări fizice
și comportamentale nediferențiate. Este o specialitate în care timpul este critic. Practica medicinii de
urgență cuprinde triajul pre-spitalicesc și spitalicesc, resuscitarea, evaluarea inițială și gestionarea
cazurilor nediferențiate urgente și de urgență medicală până la descărcarea sau transferul în îngrijirea
unui alt medic sau doctor. Aceasta include, de asemenea, implicarea în dezvoltarea sistemelor
medicale pre-spitalicești și spitalicești” 6.
La nivelul UE, standardele de competență pentru medicii de urgență sunt descrise în Programa
Europeană și pot fi dobândite fie în cadrul formării postuniversitare de medicină de urgență
(rezidențiat), fie în cadrul programelor specifice de formare în medicina de urgență.
Statele membre UE sunt responsabile pentru organizarea programelor de pregătire postuniversitară
a medicilor, deoarece învățarea în medii clinice este o componentă esențială a instruirii tuturor
cadrelor medicale. În acest sens, standardele naționale privind programele de formare, centrele și
3
A se vedea OMS (2008).
4
Uniunea Europeană pentru Medicina de Urgență (SEMU) este o organizație non-guvernamentală ce reprezintă
asociațiile națională de specialiști în domeniul medical din Uniunea Europeană și tarile asociate fără scop
lucrativ, care promovează conceptul, filosofia și arta medicinii de urgență în întreaga Europa:
https://www.uems.eu/about-us
5
Societatea Europeană pentru Medicina de Urgență (UESEM INPO) este o organizație științifică fără scop
lucrativ, care promovează conceptul, filozofia și arta medicinii de urgență în întreaga Europa:
https://www.UEsem.org/about-us.
6
UEMS și SEMU (2013).
11
evaluarea competenței medicale au fost stabilite, în mod normal, pentru a se asigura că medicii sunt
pregătiți corespunzător și capabili să ofere cetățenilor îngrijire de cea mai înaltă calitate. Standardele
de înregistrare, de acreditare sau de competență stabilite de organismele profesionale (acolo unde
acestea există) reprezintă mecanismul adecvat pentru a se asigura că programele de educație clinică
respectă standardele minime în scopuri educaționale sau de formare.
Potrivit UEMS, o organizație în cadrul căreia România este membru cu drepturi depline, astfel de
eforturi sistematice de îmbunătățire a calității îngrijirii medicale prin îmbunătățirea calității instruirii
oferite profesioniștilor din domeniul sănătății au generat parțial rezultatele așteptate.
Cu toate acestea, există discrepanțe în ceea ce privește calitatea și siguranța asistenței medicale
furnizate cetățenilor, atât la nivel național, cât și în statele membre, iar originile acestor discrepanțe
se regăsesc în calitatea formării oferite medicilor. Acest lucru este valabil și pentru asistența medicală
de urgență (MU) și pentru formarea postuniversitară în medicina de urgență (PRMU). Acest lucru se
datorează dezvoltării și standardizării relativ târzii a specialității de medicină de urgență, în special în
Europa continentală. Recunoașterea MU ca specialitate primară la nivelul UE a fost asigurată prin
adoptarea Directivei UE privind calificările medicale, cunoscută sub numele de „Directiva medicilor”,
publicată pentru prima dată în 1993/16 / CE și actualizată cel mai recent în 2006/100/CE. 7
2.2 Practica internațională

2.2.1 Cadrul juridic European
2.2.1.1 Regulamentul UE
Medicina de urgență include resuscitarea și managementul cazurilor urgente până la momentul
externării sau transferului către alte specialități; drept urmare, medicina de urgență este o specialitate
interdisciplinară ce este corelată cu toate celelalte discipline clinice.
Sistemul de asistență medicală și practica medicală includ mai multe tradiții medicale, diferite sisteme
de înregistrare profesională și liste de specialități medicale. Uniunea Europeană - în special
departamentul sau direcția generală care se ocupă de piața internă - abordează recunoașterea
reciprocă a diplomelor și a altor aspecte legate de libera circulație pentru armonizarea diferitelor
sisteme și practici din țările UE.
Principala directivă Europeană privind calificările medicale - cunoscută sub numele de Directiva
medicilor - a fost emisă pentru prima dată în 1993/16/CE, dar a fost actualizată ulterior în
2006/100/CE.
Caseta 1. Standarde de calitate în Programul de rezidențiat al UE pentru medicina de urgență
Uniunea Europeană: Standardele de competență pentru medici de urgență descrise în curriculumul

european
• Studii postuniversitare în MU (rezidențiat) sau
• Programe specifice de instruire în MU
Statele Membre UE sunt responsabile de:
• Organizarea programelor de rezidențiat
• Instituirea standardelor naționale de calitate pentru:
o Programe de rezidențiat
o Centre de formare pentru rezidenți
o Evaluarea competenței medicale
Conform regulamentului european, una dintre specialitățile medicale spitalicești este denumită
„Medicină de intervenție și de urgență” (în Regatul Unit și Irlanda, această rubrică a fost oficial
7
Directiva 2006/100/CE din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive în domeniul liberei circulații a
persoanelor, ca urmare a aderării Bulgariei și României
12
schimbată în „Medicină de urgență”). Directiva impune ca perioada de formare pentru medicina de
urgență să fie de cel puțin cinci ani.
În ultimul deceniu, în contextul European, mai multe țări au recunoscut medicina de urgență drept o
specialitate primară cu aceste cerințe de formare (în special Belgia, Estonia, Croația, Italia, Letonia,
Luxemburg, Slovenia, Norvegia, Malta, România, Lituania, Republica Cehă și Spania). Medicina de
urgență există, de asemenea, în mai multe țări ca o supra-specialitate (Grecia, Franța și Elveția). Țările
care au o specializare medicală oficială în MU sunt în creștere din cauza a trei factori principali: 1)
strângerea unui volum vast de cunoștințe specifice în domeniu; 2) dezvoltarea de tehnologii avansate
de diagnostic și tratament în situații de urgență; și 3) cerința ca anumite competențe și abilități MU să
răspundă în mod corespunzător situațiilor de urgență.
2.2.1.2 Diseminarea contextului de către organizațiile Europene de specialitate

Diseminarea conceptului de MU a fost realizată de mai multe instituții europene și internaționale.
Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști (UEMS) reprezintă specialiști în medicină spitalicească în
cadrul Uniunii Europene și urmărește asigurarea celei mai înalte calități a asistenței medicale de
urgență pentru pacienți, furnizarea asistenței medicale în cadrul compartimentelor de primiri urgențe
de către specialiști instruiți în medicina de urgență și un standard comparabil de îngrijire clinică în
secțiile de urgență din Europa. Este o organizație non-guvernamentală, care promovează calitatea și
standardele de formare în scopul armonizării îngrijirii și promovării liberei circulații a medicilor în
cadrul UE. De asemenea, a creat secțiuni specializate pentru fiecare disciplină majoră. În 1962, UEMS
a creat secții specializate pentru promovarea și apărarea intereselor diferitelor specialități la nivel
European. În prezent, în cadrul organizației activează 43 de secții specializate, 14 comisii mixte
multidisciplinare și peste 20 de diviziuni. Medicina de urgență a fost acceptată în cadrul UEMS ca un
comitet multidisciplinar mixt (CMM), care include reprezentanți din alte secții de sine stătătoare cu
interes în medicina de urgență.
Pentru a încuraja educația, formarea și cercetarea în medicina de urgență în Europa, Societatea
Europeană de Medicină de Urgență (SEMU) a înființat în 1994 și a inclus un grup multidisciplinar de
experți în medicina de urgență. SEMU este o organizație științifică fără scop lucrativ, al cărei obiectiv
este de a sprijini statele europene să instituie medicina de urgență ca specialitate. Din 2005, SEMU a
încorporat o federație care include în prezent 30 de societăți naționale de medicină de urgență.
După cum a arătat Comitetul mixt multidisciplinar privind medicina de urgență (2009) al UEMS
specialitatea medicinii de urgență implică câteva particularități:
Medicina de urgență este o specialitate medicală bazată pe cunoștințele și abilitățile necesare pentru
prevenirea, diagnosticarea și gestionarea aspectelor acute și urgente ale bolilor și leziunilor care
afectează pacienții din toate grupele de vârstă, cu un spectru complet de tulburări fizice și
comportamentale nediferențiate. Este o specialitate în care timpul este critic. Practica medicinei de
urgență cuprinde recepția pre-spital și internă, resuscitarea și gestionarea cazurilor de urgență
nediferențiată și de urgență până la externarea din Compartimentul de Primiri Urgențe sau transferul
în îngrijirea unui alt medic. Aceasta include, de asemenea, implicarea în dezvoltarea sistemelor
medicale pre-spitalicești și spitalicești.
Caracteristicile esențiale ale specializării MU includ un domeniu unic de acțiune, atât în cadrul
departamentului de urgență, cât și la nivelul întregii comunității, iar documentul programă revizuit
încorporează atât volumul relevant al cunoștințelor, cât și competențele asociate, dar stabilește, de
asemenea, principiile esențiale pentru un program riguros de formare.
Drept urmare, adoptarea unei programe revizuite, ca bază pentru o specialitate de medicină de
urgență, a reprezentat un obiectiv comun al țărilor europene în vederea asigurării liberului schimb de
medici MU între țările UE și de a se conforma Directivei Medicilor din UE. Comitetul mixt
multidisciplinar de medicina de urgență al SEMU a revizuit documentul; acesta a decis să extindă
conținutul programei de studiu astfel încât să reflecte evoluțiile din specialitate. În septembrie 2006,
13
UEMS a înființat un grup de lucru compus din câte un reprezentant al fiecărei societăți naționale
incluse în cadrul Federației la cel de-al patrulea Congres European pentru Medicina de Urgență.
Roberta Petrino (Italia) a fost președinte, iar grupul a fost compus din 18 membri din diferite țări.
Consiliul Societății Europene de Medicină de Urgență și Comitetul mixt multidisciplinar de medicină
de urgență al UEMS au aprobat programa de studiu.
Declarația fundamentală a programei de studiu comune o reprezintă distingerea specialității de
medicină de urgență de asistența medicală de urgență, care aparține expertizei medicilor din multe
alte specialități. Potrivit UEMS, definiția programei europene ar trebui să descrie scopurile și
obiectivele, conținutul, experiențele, rezultatele și procesele programului educațional al unei
specialități, așa cum a fost stabilit de grupul de lucru al Societății Europene de Medicină de Urgență
pentru programă:
Aceasta ar trebui să includă o descriere a structurii de formare, cum ar fi cerințele de admitere, durata
și structura programului, inclusiv flexibilitatea acestuia, precum și sistemul de evaluare și o descriere
a metodelor așteptate de învățare, predare, feedback și supervizaree. Programa ar trebui să cuprindă
atât zone generice profesionale, cât și domenii specifice de specialitate.
Pentru gestionarea pacienților cu simptome nediferențiate, indicele cunoștințelor de bază privind
sistemul este definit după cum urmează: tulburări congenitale, tulburări inflamatorii și infecțioase,
tulburări metabolice, probleme traumatice și conexe, tumori, ischemie și hemoragie, tulburări
vasculare și alte tulburări 8. Structura formării specialiștilor din medicina de urgență la nivel european
se concentrează pe următoarele aspecte:
• Procesul de instruire
• Facultatea
• Stagiarii
• Centrele de instruire
• Evaluarea instruirii
Conform Directivei Europene 2005/36/CE, durata formării ar trebui să fie de cel puțin 5 ani de formare
frecvență de zi pentru o specialitate medicală primară, iar rezidenții ar trebui să petreacă cel puțin 3
ani într-un compartiment de primii urgențe acreditat pentru formare. Trebuie stabilită o evaluare
formativă a progresului fiecărui cursant.
Sub îndrumarea Departamentului de Medicină de Urgență a UEMS, GEREMU (Grupul European de
Referință pentru Examinare în Medicina de Urgență) a constituit Examenul European de Evaluare în
domeniul Medicinei de Urgență (EEMU), care reprezintă un examen în două părți, menit să confirme
capacitatea candidatului de a practica independent ca medic de urgență în orice țară din Uniunea
Europeană. Examenul evaluează nivelul de cunoștințe, abilitățile și comportamentele necesare pentru
practica clinică a medicinei de urgență. Examenul are la bază Curriculumul European de Medicină de
Urgență. Deși acest examen a fost utilizat în ultimii trei ani, promovarea acestuia nu conferă dreptul
legal de a lucra nici ca nespecialist, nici ca specialist în vreuna dintre țările Europene. Acest lucru
depinde în continuare de cerințele autorităților naționale competente.
2.2.2 Acreditarea formării în medicina de urgență în Statele Unite: exemplu de bună

practică de opțiune de politică în PRMU
Această secțiune prezintă opțiunea de politică aleasă în Statele Unite, care se concentrează pe
mecanisme și instrumente ce vizează furnizarea unei formări egale la nivel înalt pentru viitori medici
de urgență-medici.
8
Lista completă poate fi consultată la https://www.eusem.org/education/european-curriculum-of-emergency-
medicine.
14
2.2.2.1 Context
Potrivit literaturii de specialitate relevantă, Statele Unite sunt cunoscute pentru excelența în
programele de instruire în medicina de urgență, și dețin lecții importante privind acreditarea pregătirii
medicale pentru România. Informațiile din acest subcapitol se bazează pe Raportul privind mediul de
învățarea clinică din 2016 și pe Raportul național privind constatările Consiliul de Acreditare pentru
Educația Medicală Universitară (CAEMU) din 2016 și pe discuțiile din cadrul grupului de lucru MAI.
Acreditarea formării medicale nu este o atribuție guvernamentală. Aceasta este administrată de către
o organizație non-profit independentă, condusă de medici, CAEMU, care stabilește și monitorizează
standardele educaționale profesionale esențiale pentru pregătirea doctorilor capabili să ofere
cetățenilor servicii medicale sigure și de înaltă calitate.
CAEMU acreditează instituțiile sponsor (cum ar fi spitale, colegii medicale și universități) și programele
de rezidențiat ce sunt gestionate de spitale specifice.
CAEMU are în componența sa următoarele organizații membre ce controlează capacitatea de a oferi
instruire medicală specializată:
1. Consiliul American al Specialităților Medicale = grupuri de certificare a consiliilor (de
exemplu, Consiliul American pentru Medicina de Urgență);
2. Asociația Americană a Spitalelor (AAS), care poate fi publică sau privată;
3. Asociația Medicală Americană (AMA): una dintre cele mai mari organizații de lobby pentru
politici adresate medicilor din Statele Unite;
4. Asociația Colegiilor Medicale Americane (ACMA), reprezentând universitățile;
5. Consiliul Societăților de Specialitate Medicală (CSSM) = grupuri de specialiști (exemplu:
Colegiul American de Medici de Urgență);
6. Asociația Americană de Osteopatie (AAO), care reprezintă asociația medicilor osteopatici;
7. Asociația Americană a Colegiilor de Medicină Osteopatică (AACMO), compusă din școli
medicale de osteopatie.
Solicitările de acreditare a instituțiilor de rezidențiat - create de CAEMU - sunt evaluate de comitetele
de evaluare, care sunt compuse din medici voluntari specializați în respectiva disciplină,
rezidenți/bursieri și reprezentanți publici.
Există 28 de comisii de evaluare instituțională; acestea revizuiesc și acreditează anual instituțiile care
sponsorizează programe de educație medicală pentru absolvenți pe baza datelor primite de
programele sau instituțiile acreditate sau solicitante. În anul universitar 2017-2018, au existat
aproximativ 10.787 de rezidențiate acreditate de CAEMU, și 135.584 de rezidenți de gardă 9.
2.2.2.2 Sistemul de acreditare CAEMU

Misiunea Consiliului de acreditare pentru educația medicală universitară (CAEMU) este de aceea de a
acredita programe de educație medicală universitară (EMU). Pe pagina sa de internet, CAEMU oferă
informații despre stadiul de acreditare a programelor EMU acreditate, precum și numele unora dintre
unitățile clinice mai mari cu programe acreditate.
CAEMU stabilește standarde pentru programele de instruire operativă și monitorizează respectarea
acestor standarde. Fiecare program de rezidențiat sau de bursă acreditat de CAEMU trebuie să fie
9
A se vedea linkul:
https://apps.acgme.org/ads/Public/Reports/ReportRun?ReportId=3&CurrentYear=2017&AcademicYearId=201
7).
15
supervizat și susținut de o instituție sponsor acreditată de CAEMU, care trebuie să respecte cerințele
instituționale CAEMU.
Comitetul de Evaluare Instituțională al CAEMU (CEI) evaluează conformitatea instituțiilor sponsor cu
standardele CAEMU prin inspecții periodice de acreditare.
Pentru a asigura medici și îngrijire a pacientului de cea mai înaltă calitate, comitetele de specialitate
(comitetele de evaluare) ale medicilor voluntari creează un set uniform de standarde înalte pentru
fiecare specialitate acreditată și subspecialitate aplicate în toate programele de rezidențiat americane
acreditate și programele de burse de educație și instruire a medicilor din aceste domenii.
Prin urmare, programele de rezidențiat acreditate și programele de bursă sunt monitorizate în mod
constant în ceea ce privește respectarea cerințelor aplicabile stabilite de către comitetele de evaluare,
care colectează date și evaluări, sondaje și fac vizite la fața locului, pentru a revizui periodic cerințele
de acreditare bazate pe cele mai bune practici actuale în domeniu.
CAEMU stabilește standarde pentru un mediu de învățare bazat pe lucru în echipa pentru rezidenți și
bursieri pentru a oferi asistență medicală de înaltă calitate centrată pe pacient.
Rezidenții și bursierii oferă feedback regulat CAEMU despre programele acestora, oferind o viziune
interioară care ajută organizația să îmbunătățească calitatea generală a programelor acreditate.
2.2.2.3 Inspecția de acreditare a unității

Pentru a evalua conformitatea cu cerințele instituționale și de program, procesul de acreditare a
programelor și instituțiilor sponsor include inspecții periodice la fața locului pentru a examina
aplicațiile tuturor programelor de specialitate și a multor programe de subspecialitate. La sfârșitul
perioadei inițiale de acreditare (doi ani) și înainte de decizia comitetului de evaluare de a oferi o
acreditare completă, toate programele și instituțiile sponsor sunt supuse unei inspecții la fața locului.
CAEMU a colectat anual date de acreditare prin Sistemul de Date privind Acreditările (SAD). În cazul
unor potențiale probleme apărute în urma analizelor efectuate sau a plângerilor primite, CEI poate
programa o inspecție la fața locului pentru a clarifica și aborda părțile critice ale programului.
La fiecare 10 ani, toate programele și instituțiile sponsor trebuie să elaboreze un raport care să
prezinte modul în care programul sau instituția sponsor creează un mediu eficient de învățare și de
lucru, precum și rezultatele educaționale obținute. În plus, sunt programate inspecții complete de
acreditare.
CEPR (Comitetul de evaluare a programului de rezidențiat al CAEMU) pune sub control în mod curent
programe și adresează avertismente în cazul în care acestea nu îndeplinesc standardele; dacă
problemele nu sunt remediate, programul este oprit.
2.2.3 Elaborarea indicatorilor și standardelor de performanță: exemple de bune practici

internaționale
Această secțiune prezintă exemple internaționale de mecanisme de supervizare axate pe
siguranța/rezultatul/experiența pacienților într-un mod mai topic - aplicabil pentru formarea
rezidențială, dar, în sens mai larg, vizează îmbunătățirea sistemului de sănătate în ceea ce privește
îndeplinirea obiectivelor relevante.
2.2.3.1 Comisia pentru calitatea îngrijirii medicale din Regatul Unit
Comisia pentru Calitatea Îngrijirii Medicale (CCÎM) este un organism public non-departamental
executiv al Departamentului de Sănătate și Asistență Socială din Regatul Unit. Acesta îndeplinește
16
funcțiile Comisiei pentru îngrijirea sănătății, a Comisiei pentru inspecție socială și a Legii privind
sănătatea mintală. A fost înființată în 2009 pentru reglementarea și inspectarea serviciilor de asistență
medicală și asistență socială din Anglia și asigurarea faptului că serviciile de îngrijire a sănătății și de
asistență socială oferă persoanelor servicii de îngrijire sigure, eficiente și de înaltă calitate.
CCÎM controlează procesul de înregistrare a noilor servicii de sănătate și asistență socială pentru
adulți, ceea ce garantează o serie de cerințe legale, inclusiv standarde fundamentale de calitate și
siguranță.
În plus, CCÎP supraveghează inspecțiile și monitorizarea prin colectarea unei game de surse de date
care pot indica probleme cu serviciile. Inspecțiile se bazează pe următoarele întrebări-cheie despre
fiecare serviciu de îngrijire:
• Este sigur? Sunteți protejat de abuz și de daune evitabile?
• Este eficient? Îngrijirea, tratamentul și sprijinul oferite dvs. dau rezultate bune și vă ajută să vă
mențineți calitatea vieții și se bazează pe cele mai bune dovezi disponibile?
• Vă oferă îngrijirea necesară? Membrii personalului vă implică și vă tratează cu compasiune,
bunătate, demnitate și respect?
• Este receptiv? Serviciile sunt organizate astfel încât să poată satisface nevoile dvs.?
• Este bine condus? Conducerea organizației se asigură că oferă îngrijiri de înaltă calitate care se
bazează pe nevoile dvs.? Încurajează învățarea și inovarea și promovează o cultură deschisă și
echitabilă?
Comisia pentru Calitatea Îngrijirii Medicale (CCÎM) a publicat un raport mobilizator pe tema
„Abordarea provocării de a oferi servicii de calitate: diseminarea exemplelor de bune practici de către
conducătorii clinici.” După cum s-a raportat, „compartimentul de primiri urgențe este ușa din față a
sistemului nostru de sănătate unde mulți pacienți vin în contact cu serviciul nostru pentru prima dată,
care este acolo pentru a satisface nevoile cele mai urgente și serioase de sănătate ale acestora” 10.
Drept urmare, îngrijirea de calitate trebuie să fie sigură, eficientă, receptivă și bine gestionată. În
special, prin „sigur”, CCÎM desemnează faptul că oamenii sunt protejați de abuz și de daune evitabile.
Caseta 2. Procesul electronic de protejare a copilului
Bune practici din inițiativa „Abordarea provocării de a oferi servicii de calitate: diseminarea
exemplelor de bune practici de către conducătorii clinici din compartimentele de primiri urgențe”:
Spitalul Royal Bournemouth a introdus un proces electronic de protejare a copiilor și identificare a
acestora prin deschiderea unui formular electronic, care trimite automat un e-mail atât medicului
generalist al pacientului, cât și unui serviciu social local.
Bristol Royal Infirmary a conceput și elaborat lista de verificare a siguranței SHINE, care este un
cadru prescriptiv de sarcini și conține toate elementele de bază ale îngrijirii. Scopul acestei liste de
control este de a diminua riscurile asociate cu supra-aglomerarea în compartimentul de primiri
urgențe, în special în cazul pacienților care suferă de accident vascular cerebral, atac de cord sau
sepsis.
Compartimentul de primiri urgențe al Spitalului St. Thomas recunoaște că noul personal ar trebui
să aibă posibilitatea de a învăța din investigații anterioare incidentului. O cultură transparentă de
învățare este esențială pentru a se asigura că respectivele compartimente de primiri urgențe oferă
în mod constant îngrijire sigură. Clinicienii discută rapoarte despre incidente la ședințele
administrative pentru a realiza o „memorie organizațională” pentru a învăța din incidente. Având în
vedere fluctuația mare de personal din cadrul departamentului, clinicienii revizuiesc incidentele din
ultimele șase luni, astfel încât personalul nou să fie informat despre rezultatul unui incident care a
avut loc înainte ca aceștia să înceapă lucrul.
10
Declarația lui Sir Robert Francis, membru în Comisia pentru Calitatea Îngrijirii Medicale (2017) p.1.
17
La Spitalul Frimley Park, compartimente de primiri urgențe elaborează un buletin lunar de siguranță
bazat pe incidentele apărute. Acesta este diseminat prin e-mail, publicat pe o pagină securizată a
grupului rețelei de socializare al personalului și afișat pe avizierele din întregul departament.
Fiind eficienți, îngrijirea oamenilor, tratamentul acestora și sprijinul au rezultate bune, promovează o
bună calitate a vieții și se bazează pe cele mai bune dovezi disponibile.
Caseta 3. Elaborarea unui tablou de bord

Bune practici din inițiativa „Abordarea provocării de a oferi servicii de calitate: diseminarea exemplelor de
bune practici de către conducătorii clinici din compartimentele de primiri urgențe”:
Unii dintre clinicieni au considerat că cele 50 de standarde de calitate ale Colegiului Regal de Medicină de
Urgență erau prea specifice și ar trebui să fie utilizate pentru elaborarea unui tablou de bord. Deși tablourile
de bord pot fi utile, unii medici consideră că nu au control asupra anumitor indicatori sau valori din tabloul
de bord. Tablourile de bord sunt, probabil, cele mai eficiente atunci când sunt elaborate de către
departamentul de urgență și nu sunt impuse acestora.
Personalul din cadrul Spitalului Royal Derby a participat la un sondaj despre care cred aceștia că sunt markerii
îngrijirii de calitate. Acest sondaj a avut un răspuns foarte bun și departamentul a utilizat feedbackul pentru
a elabora „SAFECARE”, acronimul pentru opt standarde interne ale grupurilor de îngrijire: • sepsis • analgezie
• primul consult/timp de așteptare pentru consultație • a încredința/transfera • evaluare de către
consultant/medic specialist/primar• timpul de internare • evaluarea de către clinicianul senior • experiența
(pacientul). Un conducător pentru fiecare grup (compus atât din asistente medicale cât și din medici) este
responsabil pentru standardele de îngrijire. Programele de îmbunătățire a calității îngrijirii medicale sunt
dezvoltate pentru a sprijini obiectivele incluzând rezultate măsurabile.
Fiind „receptive”, serviciile răspund nevoilor oamenilor.
Caseta 4. Abordarea „utilizatorilor cu impact ridicat”

Inspirație de bune practici din inițiativa „Abordarea provocării de a oferi servicii de calitate: diseminarea
Bristol Royal Infirmary a dezvoltat o inițiativă inovatoare de abordare a „utilizatorilor cu impact ridicat” în
compartimentul său de primiri urgențe. Populația locală are o incidență ridicată a lipsei de adăpost, a
consumului de alcool, a dependenței de droguri și a tulburărilor de sănătate mintală. Această inițiativă a
simplificat și a personalizat abordarea pentru pacienții frecvenți cu nevoi complexe, permițând
compartimentului de primiri urgențe să aibă o abordare fiabilă și să facă accesibile serviciile locale.
Prin „bine condus” CCÎM indică faptul că managementul, conducerea și administrația organizației
asigură furnizarea unei îngrijiri medicale centrate pe persoană, de înaltă calitate, sprijină învățarea și
inovarea și promovează o cultură deschisă și corectă. Scopul este de a înțelege capacitatea de lider și
capacitatea de a oferi asistență medicală de calitate înaltă.
Caseta 5. Utilizarea softului de management proiect
Spitalul Royal Bournemouth Infirmary utilizează softul de management proiect pentru a menține medicii,
asistentele medicale și managerii la curent cu riscurile, politicile noi, instruirea și alertele de siguranță din
compartimentul de primiri urgențe. Personalul îl poate accesa de acasă, la locul de muncă sau de pe
telefoanele sau dispozitivele portabile. Acesta a îmbunătățit foarte mult comunicarea în rândul personalului.
Spitalul a conceput, de asemenea, o suită de formulare electronice de feedback adresate personalului.
Acestea includ preocupări legate de siguranță, accidentele potențiale, idei bune și raportarea evenimentelor
pozitive, schimbând cultura spre raportare a învățării pozitive. În plus, spitalul a implementat Happy App - un
portal pentru bună starea personalului, care măsoară „starea de spirit” a secției. Acest lucru oferă tuturor
18
membrilor secției o voce și permite membrilor de rang înalt să răspundă preocupărilor personalului, să
aprecieze ideile bune.
Capacitatea efectivă de gestionare a riscurilor și a proceselor de escaladare reflectă cât de bine este
administrată secția. O relație directă și continuă cu echipa de conducere este necesară pentru a
înțelege și răspunde rapid nevoilor compartimentului de primiri urgențe și dezvoltării acestuia.
Caseta 6. Modelarea predictivă și tablourile de bord

Ambele spitale, Luton & Dunstable și Spitalul Ipswich, utilizează modele de predicție și tablouri de bord pentru
monitorizarea activităților cu scopul de a oferi informații despre cum utilizează aceștia procesul de escaladare.
La spitalele Luton & Dunstable, șefii de tură trebuie să-și folosească experiența clinică pentru a prezice nevoia
unui pat pentru fiecare pacient într-o oră de la sosirea pacientului. Acest lucru permite echipei care se ocupă
de fluxul de pacienți să estimeze cu exactitate necesarul de paturi cu până la patru ore în avans.
La Spitalul Royal Surrey, se întrunește săptămânal un grup de coordonare dedicat îngrijirii medicale de
urgență prezidat de directorul executiv la care participă în mod regulat și ceilalți membri ai echipei executive.
Acesta se concentrează pe proiecte de încredere pentru a îmbunătăți fluxul pacienților, incluzând căile
medicale acute și fragile.
În plus, colectarea feedback-ului de la persoanele care folosesc serviciile, adică din partea publicului,
a personalului și a partenerilor externi, este esențială pentru a învăța din experiența acestora și pentru
a îmbunătăți serviciile sustenabile de calitate înaltă. Schimbul de experiențe pozitive sau negative
raportate de pacienți poate fi colectat mai presus de toate la nivel local. O cultură transparentă de
învățare este esențială pentru a se asigura faptul că departamentele de urgență oferă în mod constant
îngrijire în siguranță. Un proces robust de învățare din experiențele trecute și de îmbunătățire
continuă a calității, ce poate fi realizat dacă liderii sunt pe deplin dedicați acestui proces și alocă timpul
și resursele necesare, ar trebui să fie o parte intrinsecă a tuturor locurilor de muncă.
Caseta 7. Concentrarea pe îmbunătățirea continuă și furnizarea de servicii

Spitalul Royal Derby organizează întâlniri de comunicare privind experiența pacientului pentru
compartimentul de primiri urgențe, care reunesc reprezentanți din asistența medicală, șefi de recepție,
voluntari, echipa de experiență a pacienților și doi reprezentanți ai pacienților. Grupul a contribuit decisiv la
elaborarea unui „pașaport CPU”. Acesta este un document anonim care include numărul spitalului și
precizează planul de gestionare al pacientului și îi oferă posibilitatea de a-și declara prioritățile. Acest lucru a
fost foarte util pentru conștientizarea personalului cu privire la ceea ce este important pentru pacient.
Bristol Royal Infirmary a dezvoltat un flux integrat de îmbunătățire a calității. Există 10 echipe, alocate anual,
cuprinzând personal clinic de toate gradele și personal auxiliar, inclusiv surori medicale și personalul
administrativ. Aceștia gestionează un program de audit pentru îmbunătățirea calității și implementează
schimbări și reevaluează rezultatele. Spitalul are un responsabil dedicat auditului clinic și eficacității și publică
un raport anual care evidențiază progresul fiecărei îmbunătățiri a calității.
Spitalul Western Sussex, parte a sistemului național de sănătate (NHS = National Health System) si a Trustului
alcătuit din Spitalele St. Richard, Chichester si Worthing, implementează o îmbunătățire continuă a serviciilor
medicale, inclusiv prin reducerea timpului de triaj, îmbunătățirea standardului și reducerea posturilor libere
la nivel de asistente medicale. Se pune accent pe „atenția acordată pacientului în primul rând”, iar
măsurătorile de performanță sunt concepute în funcție de acest obiectiv. Există contribuții evidente și
îndrumare din partea liderilor de nivel executiv, iar întregul personal simte că are voce și li se dă putere să
promoveze o îngrijire medicală de calitate înaltă.
19
Abordarea specifică adoptată se referă la necesitatea de a pune oamenii pe primul loc, așa cum este
definită de „abordarea centrată pe utilizator”. Aceasta implică planuri personalizate de îngrijire care
au fost convenite între pacient și medici pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului și pentru
gestionarea gamei de nevoi a unui pacient și a complexității acestora.
După ce a inspectat serviciile, CCÎM depune rapoarte despre spitalul inspectat și publică rezultatele pe
paginile sale de internet. Fiecare spital este supus inspecției în funcție de nivelul calității de îngrijire
(sigur, eficient, diligent, receptiv, bine condus).
Conform dovezilor raportului privind cele mai bune practici, „Abordarea provocării de a oferi servicii de
calitate: diseminarea exemplelor de bune practici de către conducătorii clinici din compartimentele de primiri
urgențe”, un indicator fiabil al culturii unui compartiment de primiri urgențe este reprezentat de gradul
de colaborare cu alte specialități din spital, care este strict legat de activitatea multidisciplinară.
2.2.3.2 Elaborarea indicatorilor de performanță și a standardelor în Australia (Statul

Victoria) 11
În 2008, Departamentul Victorian de Sănătate și Servicii Umane (DSSU, Departamentul, fostul

Departament de Sănătate, DS) a solicitat elaborarea proiectului Bune practici în mediile de învățare
clinică (BPMÎC). Obiectivul inițial al acestui cadru a fost acela al educației clinice oferite cursanților la
medicină, asistență medicală și disciplinele afiliate din domeniul sănătății, cu accent pe studenții
înscriși la cursurile profesionale de bază. Cadrul de monitorizare a performanțelor BPMÎC a fost
elaborat pentru identificarea indicatorilor de măsurare și monitorizare a calității educației și formării.
Cadrul BPMÎC s-a bazat pe datele colectate de la serviciile de sănătate, furnizorii de educație și cei care
învață în cele șapte discipline (medicină, asistență medicală, fizioterapie, podiatrie, asistență socială,
logopedie și medicina muncii). Proiectul pilot a fost dezvoltat grație procesului de consultare a părților
interesate în vederea identificării a elementelor-cheie ale unui mediu de învățare clinic conform
bunelor practici, precum și indicatorii potențiali care facilitează monitorizarea acestor elemente. Prin
intermediul a două proiecte ulterioare au fost adăugate un pachet de resurse și un cadru de
monitorizare a performanței la setul de instrumente BPMÎC care a fost implementat în sistem pilot
într-o serie de servicii de sănătate în 2012. Finalmente, a fost elaborat un instrument online pentru a
asista serviciile de sănătate în cadrul procesului de implementare.
Dezvoltarea indicatorilor permite monitorizarea calității educației și formării clinice, precum și a
progresului asistenței medicale într-o anumită perioadă de timp. Mai mult, în Victoria, departamentul
a identificat o serie de indicatori ce pot fi incluși în criteriile de finanțare și de performanță, permițând
ca viitoarele finanțări pentru educație și formare să fie legate corelate cu indicatori cantitativi, cât și
calitativi.
Cele patru principii care stau la baza cadrului sunt următoarele:
Principiu 1: Îngrijirea pacientului (sau a clientului) reprezintă o parte integrantă a educației
clinice de calitate.
Principiu 2: Învățarea în mediile clinice este o componentă esențială a instruirii tuturor
cadrelor medicale.
Principiu 3: Standardele de înregistrare, de acreditare sau de competență stabilite de
organismele profesionale reprezintă mecanismul adecvat pentru a se asigura că facilitățile de
educație clinică respectă standardele minime în ceea ce privește rezultatele educaționale sau
de formare.
11
A se vedea Departamentul de Sănătate și Servicii Umane (statul Victoria)(2016).
20
Principiu 4: Există numeroase modele diferite de educație și formare clinică care produc cu
succes profesioniști în domeniul sănătății având competențele necesare și conform
standardelor.
Pentru a fi eficace, mediile de învățare clinice trebuie să ofere cursanților posibilitatea de a
experimenta practica profesională într-un mediu sigur. Acest lucru se realizează prin asigurarea
accesului cursanților la pacienți /clienți; interacțiunile cu personalul clinic; un context în care cursantul
poate evalua critic o practică și poate reflecta; oportunități pentru cursanți de a urmări la lucru medici
experimentați care pot servi ca și modele; și oportunități de a-și asuma responsabilitatea, de a lucra
independent (sub supraveghere) și de a primi feedback.
Mai jos se regăsesc cele șase elemente esențiale pentru un mediu de învățare clinic de calitate și care
sunt interdependente:
Elementul 1: O cultură organizațională care apreciază învățarea
Elementul 2: Exemple de bune practici clinice
Elementul 3: Un mediu pozitiv de învățare
Elementul 4: O relație eficientă între furnizorii de servicii de sănătate și educație
Elementul 5: Procese de comunicare eficiente
Elementul 6: Resurse și facilități adecvate
Cadrul de monitorizare a performanțelor BPMÎC realizat pentru a completa Cadrul BPMÎC include 55
de indicatori pentru cele șase elemente ale cadrului.
2.2.3.3 Evaluarea performanței: linii de acțiune posibile bazate pe bunele practici

internaționale 12
Evaluarea performanțelor medicilor poate fi utilizată pentru a îmbunătăți eforturile, responsabilitatea
sau a plăti pentru programele de performanță și ar trebui să fie în concordanță cu anumite criterii
pentru promovarea asistenței medicală de calitate și rentabilă. În sectorul sănătății, plata pentru
performanță (P4P) este un model de plată ce oferă stimulente financiare medicilor, spitalelor și
grupurilor medicale în cazurile în care sunt stabilite măsuri de performanță. Scopul evaluării
performanței ar trebui să fie identificarea oportunităților de îmbunătățire a îngrijirii pacienților.
Evaluarea performanței compartimentului de primiri urgențe este o sarcină dificilă din cauza lipsei de
consens asupra măsurilor de performanță ce reflectă calitatea, eficiența și durabilitatea ridicate. Pot
fi semnalate preocupări cu privire la valabilitatea indicatorilor de calitate, a autonomiei pacienților și
medicilor și a vieții private, precum și creșterea sarcinilor administrative. Mai mult, rezultatele clinice,
cum ar fi prelungirea ratei de supraviețuire, sunt dificil de măsurat. Drept urmare, plata pentru
sistemele de performanță evaluează de obicei calitatea și eficiența procesului, cum ar fi măsurarea
tensiunii arteriale, scăderea tensiunii arteriale sau consilierea pacienților să renunțe la fumat. Acest
model penalizează, de asemenea, furnizorii de asistență medicală pentru rezultate slabe, erori
medicale și costuri crescute.
Cadrele de evaluare generală recunoscute, cum ar fi Balanced Scorcard și Business Excellence
(excelența în afaceri), au fost implementate cu succes în domeniul asistenței medicale. Inspirat de
12
Referințele bibliografice pe acest subiect sunt numeroase: consultați în special Sørup C, Jacobsen P and
Forberg J (2013); Alberti G (2005); Solberg LI, Asplin BR, Weinick RM and Magid DJ (2003); Walley P, Silvester K
and Mountford S (2006); Shetty A, Gunja N, Byth K and Vukasovic M (2012); Hallas P, Ekelund U, Bjornsen LP and
Brabrand M (2013); Göransson KE, Ehrenberg A and Ehnfors M (2005); Graff L, Stevens C, Spaite D and Foody J
(2002); Neely A, Gregory M and Platts K (2005); Kaplan RS and Norton DP (2005); Nicolay CR, Purkayastha S,
Greenhalgh A, Benn J, Chaturvedi S, Phillips N and Darzi A (2012); Huang S, Chen P, Yang M, Chang W and Lee H
(2004); Samani DZ and Kohan MZ (2011); and Coleman P and Nicholl J (2010).
21
modalitatea de evaluare a proceselor de lucru din sectorul privat de servicii, factorii de decizie în
domeniul sănătății au recunoscut în general importanța creșterii numărului de inițiative de măsurare
a calității și a performanței. Un procent ridicat de inițiative de măsurare a performanțelor eșuează
pentru că sunt slab concepute sau prea greu de pus în practică.
Cu toate acestea, s-au raportat implementări de succes în sistemele de sănătate și se pot elabora
măsuri de performanță, luând în considerare următoarele atribute:
• Concentrarea pe îmbunătățirea rezultatelor relevante ale îngrijirii pacienților și pe
receptivitatea față de culturi, valori și preferințele pacienților;
• Să se bazeze pe cele mai bune dovezi și să reflecte variațiile de îngrijire în conformitate cu o
judecată profesională adecvată;
• Să ia în considerare echilibrul dintre calitatea îngrijirii și povara colectării datelor, în special în
ceea ce privește agregarea măsurilor multiple;
• Evaluarea bunăstării pacientului, a satisfacției, a accesului la îngrijire, a disparităților și a stării
de sănătate;
• Actualizarea periodică și raportarea ca metodologie transparentă.
Eficacitatea evaluării nivelului de îngrijire, asociată cu nivelul corespunzător de calitate a îngrijirii, a
fost utilizată sub forma seturilor de măsurare a performanței.
Pentru promovarea evaluărilor obiective, ar trebui să fie utilizate doar măsurile cele mai semnificative,
bazate pe dovezi pentru responsabilizare și alte decizii semnificative. Valoarea aplicării măsurilor de
performanță ar trebui să fie, de asemenea, evaluată în contextul medicului, a practicii și a sarcinii
sistemului de sănătate, a costurilor, a economisiri și a impactului asupra rezultatelor orientate către
pacient care contează.
Măsura ar trebui să se bazeze pe dovezi, să reflecte certitudinea științifică și să îmbunătățească
rezultatele semnificative pentru pacienți. Nevoia, calitatea și acceptabilitatea unei măsuri de
performanță ar trebui să fie evaluate cu atenție în funcție de perspectiva orientată către pacient și de
potențialul de a avea un impact substanțial asupra stării de sănătate, asupra rezultatelor în materie
de sănătate și asupra satisfacției pacienților individuali.
Indicatorii trebuie să fie clar definiți, fiabili și consecvenți în diferite medii de practică. Exercițiul de
măsurare trebuie să fie valabil științific și să se bazeze pe dovezi de înaltă calitate privind eficacitatea
și eficiența. Trebuie demonstrată în practică transpunerea celor mai bune dovezi de eficacitate.
Specificațiile măsurii trebuie să fie definite cu exactitate și ar trebui să includă a) raționamentul
măsurii; b) o descriere a comunității căreia i se aplică măsura de performanță; c) definiția surselor de
date, instrucțiunile de colectare a datelor și elementele care pot fi verificate de practicienii/medicii
evaluați; și d) un numitor definit cu criterii explicite de includere și excludere.
Comparația semnificativă cu performanța celorlalți implică necesitatea adaptării la risc, având în
vedere diferențele dintre specialități, mediile de practică, preferințele pacientului, factorii culturali și
sociali și luarea deciziilor adecvate între medici și pacienți. Din punct de vedere empiric, trebuie luate
în considerare caracteristicile care au impact asupra rezultatelor în materie de sănătate în rândul
diferitelor populații, inclusiv cele care depășesc sfera de control a sistemului de sănătate.
Măsura nu ar trebui să impună o povară administrativă inadecvată asupra celor care colectează datele.
Costul colectării datelor ar trebui să fie justificat de impactul pozitiv asupra rezultatelor orientate către
pacient pentru a alinia costul colectării datelor cu îmbunătățirea performanței.
• Pentru ca o măsură să fie fezabilă, medicul trebuie să poată realiza următoarele:
• Să aibă datele disponibile pentru măsuri;
• Să păstreze confidențialitatea pacientului;
• Să se identifice un număr rezonabil de măsuri necesare;
22
• Să mențină măsurile pe o perioadă suficientă pentru a obține îmbunătățiri;
• Să asigure măsuri prin considerarea diferențelor dintre setările de practică/specialități,
preferințele pacienților, factorii culturali și sociali și luarea deciziilor adecvate între medici și pacienți;
• Să se asigure că măsurarea performanței poate fi implementată și menținută cu un efort și o
rentabilitate rezonabile.
2.3 Cadrul juridic din România

2.3.1 Sistemul de rezidențiat medical din România
Prima inițiativă de reglementare formală a pregătirii medicale în România datează din 1993. Ordinul
Ministrului Sănătății Publice nr. 1214 din 2 septembrie 1993 a aprobat metodologia de formare în
specialitățile medicale și farmaceutice prin programul de rezidențiat.
Ordinul a fost principala reglementare privind programul de rezidențiat al medicilor și farmaciștilor
până în 2007, când a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1141.
În ajunul aderării României la Uniunea Europeană (ianuarie 2007), au fost emise mai multe
reglementări care să completeze disciplina privind organizarea învățământului postuniversitar medical
(a se vedea caseta 8). Principalele aspecte prevăd următoarele:
1. patruzeci și nouă de specialități medicale recunoscute;
2. toate specialitățile medicale au un program oficial de formare care definește cunoștințele și
aptitudinile considerate necesare pentru a deveni un specialist medical complet calificat;
3. o formare postuniversitară uniformă și specifică a medicilor generaliști prin intermediul
sistemului de rezidențiat;
4. oricare instituție de sănătate interesată de formarea specialiștilor în medicină trebuie să
treacă printr-un proces de acreditare (sau reacreditare);
5. un examen anual național pentru admiterea în programul de rezidențiat
Caseta 8. Principalele reglementări din România privind sistemul de rezidențiat
• Ordonanța de urgență nr. 45 din 31 august 2016 pentru completarea Legii 95 privind reforma în domeniul
sănătății;
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1224/2010 privind „aprobarea normelor de personal pentru
asistența medicală spitalicească, precum și modificarea și completarea Ordinului Ministrului Sănătății
Publice nr. 1.778 / 2006 privind aprobarea normelor de personal”;
• Ordonanța Guvernului nr. 18 din 29 august 2009 privind „organizarea și finanțarea programului de
rezidențiat”, modificată prin Ordonanța de urgență nr. 6 din 27 martie 2012;
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1.509 / 2008 privind aprobarea Nomenclatorului specializărilor
medicale, stomatologice și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală (inclusiv toate modificările
și completările aduse anexei prin Ordinul nr. 1109 din 6 octombrie 2016 și prin Ordinul nr. 905 / 2017,
ambele emise de către Ministrul Sănătății);
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr.
1141/1386/2007 privind „modul de efectuare a programului de rezidențiat în specialitățile prevăzute de
nomenclatorul specializărilor medicale, dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală”
(inclusiv toate modificările și completările aduse prin Ordinul nr.1398 din 4 noiembrie 2009, Ordinul nr.
1.225 din 29 iulie 2011 și Ordinul nr. 911 din 4 august 2017);
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1.214 din 24 septembrie 1993 privind „instituirea programului
de rezidențiat ca pregătire specializată a medicilor și farmaciștilor” (intrat în vigoare începând cu data de
15 august 1994 până la 30 septembrie 2007, abrogat prin Ordinul 1141/2007).
23
Pe larg:
Ordinul Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr.
1141/1386/2007 privind „ modul de organizare a programului de rezidențiat în specialitățile prevăzute
de nomenclatorul specializărilor medicale, dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență
medicală.
Prin acest ordin, Guvernul României a adoptat reglementările care stabilesc modul de desfășurare a
programului de rezidențiat (anexa 1) și a instituit criteriile de acreditare (sau reacreditare)(Anexa 2).
Ordinul include și lista centrelor acreditate ale universităților (și a unităților sanitare)(Anexa 3) și
programa detaliată de studii pentru fiecare specialitate medicală (Anexa 4).
În ceea ce privește organizarea programului de rezidențiat, ordinul stabilește că activitățile de formare
a rezidenților trebuie să se desfășoare în centre universitare acreditate sau în unități sanitare.
Perioada de acreditare este de cinci ani. După cinci ani, este necesară obținerea unei confirmări de re-
acreditare emisă de către o comisie formată din următorii membri: 3 coordonatori de program de
rezidențiat (sau 3 directori de programe în cazul specializării de medicină de urgență), 2 îndrumători
rezidenți (denumiți și responsabili), 1 reprezentant al Ministerului Sănătății Publice 13, 1 reprezentant
al „Școlii Naționale de Sănătate Publică, Management și Dezvoltare Profesională – București” și 1
reprezentant al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.
Centrele universitare acreditate sunt direct numite prin ordin. În conformitate cu Anexa 3, acestea
sunt București, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Iași, Timișoara, Craiova, Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și
Constanța.
În fiecare centru acreditat trebuie să fie numite următoarele două funcții: coordonatorul și
responsabilul programului de rezidențiat (sau îndrumătorul de formare al rezidenților).
Tabelul 1. Funcțiile de coordonator și responsabil al programului de rezidențiat

Coordonator Coordonatorul programului de rezidențiat este o funcție de conducere; acesta este
program de responsabil pentru buna desfășurare și calitatea instruirii rezidenților și coordonează
rezidențiat activitățile programului de rezidențiat.
Instituțiile acreditate, cu avizul organismelor sau asociațiilor profesionale, sunt responsabile
pentru nominalizarea coordonatorului 14.
În conformitate cu articolul 2 din Anexa 1 (așa cum a fost modificată în 2017), criteriile de
eligibilitate sunt următoarele:
a) să fie șef de catedră, șef de departament, șef de laborator sau farmacist certificat în
specialitatea programului;
b) să fie cadru didactic universitar (profesor, lector, sau șef de catedră).
Responsabil Relația de mentorat, și anume relația dintre un medic și un rezident, constă în furnizarea de
program de îndrumare și sprijin pentru cursanți. Un responsabil este desemnat cu responsabilitatea de a
rezidențiat consilia și de a îndruma rezidentul prin procesele, procedurile programului de rezidențiat și
reperele cheie de învățare.
Responsabilul urmărește evoluția pregătirii specializate a rezidentului care îi este repartizat.
13
Înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr. 911/2017, Comisia includea în componența sa și 1 reprezentant
al „Școlii Naționale de Sănătate Publică, Management și Dezvoltare Profesională – București” (Centrul Național
pentru Perfecționare în Domeniul Sanitar București).
14
Înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr. 911/2017, „Școala Națională de Sănătate Publică, Management
și Dezvoltare Profesională – București” numea coordonatorul programului de rezidențiat.
24
În conformitate cu articolul 8 din Anexa 1, responsabilul participă la evaluarea rezidentului;
organizează seminare periodice; și are discuții cu rezidenții pe teme specifice (programa de
formare, prezentări de caz, articole, etc.)
Trebuie să fie îndeplinite următoarele criterii eligibilitate:
a) să fie profesor universitar, specialist confirmat în specialitatea programului de rezidențiat,
doctorand sau să dețină titlul științific de doctor;
b) să fie medic primar sau medic specialist cu o experiență de cel puțin 5 ani în specialitatea
programului de rezidențiat, să lucreze în unitatea sanitară acreditată în care se desfășoară
programul de formare a rezidenților;
c) să fie cercetător de gradul I sau II cu activitate de cercetare desfășurată în unitatea sanitară
acreditată în care rezidentul urmează programul de rezidențiat
În cele din urmă, Ordinul nr. 1141-1386 /2007 stabilește, de asemenea, drepturile și obligațiile
rezidentului. Medicul rezident - atât stagiar cât și furnizor de îngrijire medicală - poate examina
pacienții și poate aplica soluții terapeutice sub supravegherea strictă a îndrumătorului, folosind
abilitățile dobândite în concordanță cu nivelul său de pregătire. În același timp, rezidentul ar trebui să
țină o evidență a activităților proprii astfel încât coordonatorul programului să le poată verifica. De
exemplu, rezidentul trebuie să înregistreze următoarele :
• Lista de cazuri examinate;
• Datele fiecărei gărzi;
• Modulele de formare urmate, evaluările și rezultatele obținute;
• Studiile clinice efectuate sub îndrumarea medicului curant al pacienților incluși în studiile
clinice.
Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 se referă la „organizarea și finanțarea programului de
rezidențiat". Prin această ordonanță, Guvernul României a stabilit cine decide numărul de rezidenți;
modul în care este posibil să se obțină statutul de rezident; cine gestionează formarea rezidenților;
cum este organizat programul de rezidențiat; și cine are autoritatea de a conduce program de
rezidențiat și cum.
Tabelul 2. Organizarea și finanțarea programului de rezidențiat

Numărul de medici rezidenți Numărul de medici rezidenți este aprobat anual printr-o ordonanță
comună a Ministrului Sănătății și a Ministrului Educației, Cercetării și
Inovării
Statutul de medic rezident Pentru a fi admiși în programul de rezidențiat, absolvenții trebuie să
promoveze examenul concurs național organizat de către Ministerul
Sănătății printr-un test de selecție bazat pe o metodologie aprobată
printr-un ordin comun al Ministrului Sănătății și al Ministrului Educației,
Cercetării și Inovației.
Concursul național România a adoptat un examen concurs anual național pentru candidații
la programul de rezidențiat. Aceasta înseamnă că întreaga procedură
de evaluare conduce la un clasament ce cuprinde toți candidații la nivel
național: cei de pe primele poziții preferă să selecteze specialitatea și
instituția preferată dintre toate posturile naționale de pregătire
disponibile, iar posturile rămase pot si selectate de către cei aflați în
partea inferioară a clasamentului.
Organizarea programului de Rezidenții încheie contracte pe durata programului de rezidențiat pe
rezidențiat post sau funcție.
25
Programul de rezidențiat - Întreaga activitate de formare a rezidenților se desfășoară sub
formare autoritatea Ministerului Sănătății și a Ministerului Educației, Cercetării
și Inovării și în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, Colegiul
de Stomatologie și Colegiul Farmaciștilor din România.
Cum este administrat programul Programul de rezidențiat trebuie să se desfășoare într-un mod
de rezidențiat descentralizat, regional, la nivelul centrelor universitare acreditate cu
facultăți de medicină, prin intermediul departamentelor de învățământ
postuniversitar medical.
Ordonanța de Urgență nr. 45 din 31 august, 2016 transpune Directiva 2005/36/CE privind
recunoașterea calificărilor medicale.
2.3.2 Sistemul de Medicină de Urgență din România

În ciuda faptului că este un segment foarte important al sistemului general de sănătate și servicii
medicale, medicina de urgență este una dintre cele mai tinere specialități medicale. Acest lucru nu
este unic pentru România, dar se aplică în majoritatea țărilor. Cu toate acestea, expansiunea rapidă a
sistemului medical de urgență din România a făcut ca presiunile asupra sistemului de formare a
medicilor în specialitate de medicină de urgență să fie deosebit de acute.
În plus, asistența medicală de urgență este compusă din mai multe componente, inclusiv sistemele
MU, compartimente de primiri urgențe (CPU), sistemele de învățământ și formare universitară și
postuniversitară în MU și specialitatea medicală MU.
Caseta 9. Reglementările privind sistemul de MU din România
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 1.333 din 20
decembrie 2012 pentru „aprobarea Regulamentului privind efectuarea pregătirii prin rezidențiat în specialitatea
medicină de urgență”;
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 2021/691 din 12 decembrie 2008 pentru „aprobarea Normelor
metodologice de aplicare ale titlului IV Sistemul național de asistență medicală de urgență și prim ajutor
calificat” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ;
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1706 din 2007 privind „conducerea și organizarea unităților și
compartimentelor de primiri urgențe” (așa cum a fost modificat prin Ordinele Ministrului Sănătății nr. 1.523 din 3
septembrie 2008, nr. 310 din 16 martie 2009; 94 din 17 februarie 2011);
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Afacerilor Interne 1092/1500 din 8 decembrie 2006
privind „stabilirea competențelor și îndatoririlor echipajelor publice de intervenție de diferite niveluri în faza
prespitalicească”;
• Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății (titlul IV privind sistemul național de
asistență medicală de urgență și primul ajutor calificat);
• Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1764 din 22 decembrie 2006 „privind aprobarea criteriilor de
clasificare a spitalelor de urgență locale, județene și regionale din punctul de vedere al competențelor,
resurselor materiale și umane și al capacității lor de a asigura asistența medicală de urgență și îngrijirile
medicale definitive pacienților aflați în stare critică”.
Serviciul Medical de Urgență din Romania
Conform Legii nr. 95, există trei unități diferite de îngrijire de urgență:
1. Unitățile de primiri urgențe – UPU – unitatea centrală de urgență interdisciplinară dintr-un
spital județean sau regional. Această unitate oferă tratament primar în spital pentru pacienții
de urgență cu probleme medicale acute care vin spontan la spital sau care sunt transportați
prin ambulanțe. În plus, UPU este singura structură de urgență care colaborează la operarea
26
unui serviciu de ambulanță cu serviciile de pompieri și funcționează ca unitate de resuscitare
de 24/24 ore pentru întregul spital.
2. Compartimentele de primiri urgențe – CPU – unitatea centrală de urgență interdisciplinară
într-un spital municipal, dar și în spitalele de non-urgență (spitalele de nivel 3 și 4). Această
unitate oferă tratament primar în spital pentru pacienții de urgență cu probleme medicale
acute care vin spontan la spital sau care sunt transportați prin ambulanțe. În plus, CPU
funcționează ca o unitate de resuscitare de 24 de ore pentru întregul spital.
3. Serviciul mobil de urgență, reanimare și descarcerare – SMURD – serviciul de salvare de
urgență, care include echipe de reanimare specializate în asigurarea de asistență medicală și
tehnică de urgență, precum și echipe cu personal paramedical, specializate în acordarea de
ajutor în calitate de prim respondenți.
Formarea în medicina de urgență și programa de studiu pentru formarea medicilor de urgență în

România
Medicina de urgență este în prezent recunoscută ca specialitate medicală primară în 15 state membre
ale Uniunii Europene, inclusiv în România. Prin urmare, a fost elaborat un program specific de formare
pentru rezidenți.
Ordinul nr. 1.333 din 20 decembrie 2012 reprezintă prima reglementare adoptată în acest sens.
Tabelul 3. Centre de formare în medicina de urgență recunoscute în România

Centru de Centrele universitare enumerate în Anexa nr. 2 într-un spital acreditat în acest sens. 15
formare Activitățile de instruire sunt realizate de centre universitare acreditate în colaborare cu
spitalele care au fost acreditate în acest sens prin Ordinul nr. 1141/1386/2007.
I. Centrul Spitalul Clinic de Urgență București în colaborare cu:
Universitar Spitalul Universitar de Urgență București
București Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar – Arseni” București
Alte instituții medicale din București sau alte centre universitare
care pot oferi programe de formare rezidenților în anumite zone
acoperite de programul de rezidențiat
II. Centrul Spitalul Clinic de Urgență Județean Cluj-Napoca în colaborare cu:
Universitar din Alte instituții medicale din Cluj sau alte centre universitare care pot
Cluj-Napoca oferi programe de formare rezidenților în anumite zone acoperite
de programul de rezidențiat
III. Centrul Spitalul Clinic de Urgență Județean Craiova în colaborare cu:
Universitar din Alte instituții medicale din Craiova sau alte centre universitare care
Craiova pot oferi programe de formare rezidenților în anumite zone
IV. Centrul Spitalul Clinic de Urgență Județean „Sfântul Spiridon” din Iași în
Universitar din colaborare cu:
Iași Alte instituții medicale din Iași sau alte centre universitare care pot
oferi programe de formare rezidenților în anumite zone acoperite
de programul de rezidențiat
V. Centrul Spitalul Clinic de Urgență Județean din Târgu Mureș în colaborare
Universitar din cu:
Târgu Mureș
15
Conform art. 175 din Legea nr.95 / 2006, acreditarea spitalelor este o procedură fără caracter obligatoriu prin care un
spital, după obținerea autorizației sanitare de operare, solicită "Serviciului Național de Acreditare al Spitalelor" să verifice
dacă operează în conformitate cu standardele stabilite prin lege.
27
Alte instituții medicale din Târgu Mureș sau alte centre universitare
care pot oferi programe de formare rezidenților în anumite zone
VI. Centrul Spitalul Clinic de Urgență Județean din Timișoara în colaborare cu:
Universitar din Alte instituții medicale din Timișoara sau alte centre universitare
Timișoara care pot oferi programe de formare rezidenților în anumite zone
Centre universitare cu centre universitare afiliate și spitale. Ordinul nu explică ce
înseamnă „afiliere”.
VII. Centrul Afiliat la Centrul Universitar Cluj-Napoca
Universitar din Spitalul Clinic de Urgență Județean din Oradea
Oradea
VIII. Centrul Afiliat la Centrul Universitar Timișoara
Universitar din Spitalul Clinic de Urgență Județean din Arad
Arad
IX. Centrul Afiliat la Centrul Universitar Târgu Mureș
Universitar din Spitalul Clinic de Urgență Județean din Brașov
Brașov
X. Centrul Afiliat la Centrul Universitar Iași
Universitar din Spitalul Clinic de Urgență Județean din Galați
Galați
XI. Centrul Afiliat la Centrul București
Universitar din Spitalul Clinic de Urgență Județean din Constanța
Constanța
Dacă alte centre universitare și spitale doresc să implementeze un program de
rezidențiat MU, acestea ar trebui să solicite acreditare de la Ministerul Sănătății. Pentru
obținerea acreditării pentru programul de rezidențiat de medicină de urgență, Ordinul
1.333 a stabilit o procedură specifică. Acreditarea se acordă de către o comisie formată
din 5 manageri /coordonatori ai programelor de rezidențiat, un reprezentant al Direcției
Generale Resurse Umane și Certificare din cadrul Ministerului Sănătății și un
reprezentant al Direcției Învățământ Superior Postuniversitar din cadrul Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Un ordin comun al Ministrului Sănătății Și a Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului constituie comisia de acreditare.
Criteriile de acreditare sunt stabilite prin Anexa 4 la Ordinul 1.333: 1. Structura trebuie
să fie un spital regional sau un spital județean de urgență de categoria I sau II, cu acces
24/24 la laboratorul de urgență; radiologie convențională; tomografie computerizată;
ecografie; și angiografie. Structura spitalului poate conduce, de asemenea, un program
de rezidențiat în colaborare cu alte spitale din cadrul aceluiași centru universitar sau din
alte centre universitare. În acest scop este necesar un protocol de colaborare între
spitalul care implementează programul de rezidențiat și cealaltă structură.
Poziții de Un director de program coordonează programul de rezidențiat în centrele universitare
conducere acreditate. Un coordonator al programului de rezidențiat supraveghează activitățile din
cadrul centrului afiliat și al spitalelor.
Aceștia trebuie să îndeplinească unul dintre următoarele criterii specifice pentru a fi
eligibili:
• să fie profesor universitar de medicină de urgență;
• să fie specialist sau consultant în medicina de urgență cu rezidențiat în
medicina de urgență și 5 ani de vechime în unitatea de primiri urgențe
(UPU/CPU);
• să fie specialist în anesteziologie și terapie intensivă cu vechime de 5 ani în
unitatea de primiri urgențe (UPU/CPU).
Cadrul juridic românesc respectă, prin urmare, standardul internațional de „învățare-
prin practică”.
Responsabil Acesta monitorizează evoluția rezidenților și îi ghidează prin modulele de formare
pentru a se asigura că dobândesc cunoștințele și abilitățile practice necesare.
28
Persoana responsabilă de formare trebuie să îndeplinească următoarele criterii de
eligibilitate:
• să fie consultant sau specialist în medicina de urgență, cu rezidențiat în
medicina de urgență și terapie intensivă și 5 ani de vechime în unitatea de
primiri urgențe (UPU/CPU);
• să lucreze de gardă în cadrul unității de primiri urgențe în care rezidenții își
desfășoară activitatea de formare.
Programul de Conform Curriculumului European pentru Medicina de Urgență, programul de
rezidențiat în rezidențiat trebuie sa fie finalizat într-un interval de 5 ani.
MU
Obligațiile Rezidenții MU sunt obligați să scrie următoarele în caietul rezidentului:
rezidentului • când și ce module de instruire au urmat;
• ce manevre/proceduri/tehnici au efectuat în timpul modulelor sau în timpul
serviciului de gardă.
Examenul de Înainte să poată participa la examen, candidații trec printr-un proces de evaluare
specialitate ulterioară pentru a se asigura că etapele de pregătire teoretică și practică au fost urmate
în mod eficient și efectiv.
Examenul este organizat în doar două centre universitare:
• Spitalul clinic de urgență din București;
• Spitalul clinic de urgență Târgu Mureș.
Ministerul Sănătății este responsabil pentru pregătirea și organizarea examenului de
specialitate.
Examenul constă din teste cu trei componente: scris, teoretic și practic. Fiecare dintre
acestea trebuie să fie trecut. Pentru a fi declarat admis, candidatul trebuie să obțină un
scor de cel puțin 70% la fiecare test.
Caseta 10 prezintă pe scurt principalele puncte slabe ale reglementării privind PRMU identificate de
autorii acestui raport pe baza analizei reglementării/legislației în vigoare și având în vedere bunele
practici internaționale prezentate la secțiunea 2.2.2.
Caseta 10. Principalele puncte slabe ale PRMU identificate în cadrul juridic din România
• Procesul de acreditare nu implică un audit și un sistem de monitorizare.
• Criteriile și procesele de reacreditare sunt definite vag doar în anexa nr. 4 la Ordinul nr. 1333 și nu par să
fie implementate.
• Lipsa evaluării anuale a progresului rezidenților.
• Relațiile dintre spitalele universitare și cele acreditate sau afiliate sunt neclare și nu sunt bine definite.
• Existența diferitelor tipuri de centre în care se desfășoară formarea: universitate acreditată; spital
acreditat; și spital afiliat.
• Spitalele și universitățile acreditate și spitalele afiliate au fost identificate direct prin legislație.
2.4 Implementarea sistemului PRMU în România

2.4.1 Colectarea de date
Datele utilizate în cadrul acestui raport au fost colectate din diferite surse, inclusiv: date furnizate de
Ministerul Sănătății, date furnizate de Ministerul Afacerilor Interne, studiu realizat de dr. Hadrian
Borcea în 2017, evaluări independente ale centrelor RMU efectuate în 2006 și 2014 și studiul realizat
de Banca Mondială în contextul acestui proiect pentru a colecta informații cu privire la situația actuală
a standardelor aplicate în toate cele 13 centre de formare postuniversitară de MU în România
desfășurate în perioada mai-iulie 2017 16. Acest ultim studiu a fost elaborat pentru a înțelege mai bine
16
Optimizarea mediilor de învățare clinică în medicina de urgență în România. Raport privind colectarea datelor
și analiza cantitativă (Banca Mondială, 2018)
29
situația actuală, pentru a identifica lacunele și, în cele din urmă, pentru a face propuneri cu privire la
posibilele soluții (denumit în continuare „Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă”
sau „raport anexă”). Acesta s-a axat pe următoarele aspecte principale: instituțiile implicate în
program; resursele și personalul programului; selecția rezidenților; programul educațional; evaluarea;
și programul de rezidențiat în mediul de învățare și de lucru.
Cercetarea a implicat participarea tuturor părților interesate relevante, pe baza unui mix de metode
de cercetare cantitativă și calitativă. Au fost utilizate următoarele instrumente de colectare a datelor:
• Interviuri cu directorii și coordonatorii programului de rezidențiat;
• Interviuri cu responsabilii programului de rezidențiat;
• Grupuri tematice cu rezidenții;
• Chestionare pentru rezidenți (solicitate tuturor participanților la grupurile tematice);
• Chestionare pentru rezidenți (sondaj online pentru rezidenții care nu au participat la
grupurile tematice);
• Interviuri cu managerii de spitale.
Alte date au fost colectate prin cercetări, întâlniri și interviuri efectuate pe întreaga durată a
proiectului. Orice altă sursă este menționată în notele de subsol.
2.4.2 Constatări cu privire la implementarea reglementării PRMU în România

Figura 1 prezintă rezultatele evaluării prevederilor Ordinului nr. 1.333, care reglementează programul
PRMU, efectuat pentru întocmirea raportului anexă. Au fost evaluate toate prevederile pentru care
au fost colectate date în acest context.
Figura 1 Tabloul de bord al Ordinului 1.333 actual care reglementează programul PRMU
Capitolul I
Capitolul II Capitolul III Capitolul IV Capitolul VI Capitolul VII
Art. 4 Art. 18 Art. 24 Art. 32 Art. 49
Art. 10 Art. 30 Art. 38 Art. 55
Art. 11 Capitolul V Art. 39 Art. 56
Art. 12 Art. 40
Art. 13 Art. 41 Anexa 1
Art. 46
Legendă
Art. 47
Nerespectate Art. 48
Respectate parțial
Respectate
Neevaluate
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă.
30
Evaluarea sistemului PRMU în întreaga țară arată (a) că regulamentul în vigoare nu este implementat
în mod corespunzător din cauza mecanismelor insuficiente sau inadecvate (a se vedea figura de mai
jos) și că (b) anumite elemente pot /trebuie să fie îmbunătățite pentru a asigura faptul că obiectivele
PRMU sunt îndeplinite în toate Unitățile de Primiri Urgențe.
Aceste constatări confirmă concluziile evaluărilor independente ale centrelor PRMU efectuate în
2006 17 și 2014 18. Principalele constatări ale evaluării din 2006 sunt rezumate (cu privire la doar 6
centre) în anexa 1 și dezvăluie nu numai condiții inegale între diferitele centre, ci și o situație generală
în formarea PRMU care trebuie îmbunătățită foarte mult. O concluzie a raportului din 2014 constată
următoarele :
Situația programelor de rezidențiat este destul de neuniformă. Susținem că unele programe sunt în
concordanță cu cerințele stricte stabilite pentru programele de instruire în medicina de urgență mai
mult în cuvinte decât în practică. Într-adevăr, este clar că rata de promovare a rezidenților din diferite
programe de formare la examenul de specialitate național este extrem de diferită, ceea ce sugerează
că variază calitatea educațională de la un program la altul programelor.
Figura 2 arată că ratele de promovare în perioada 2013-2017 diferă foarte mult între centrele PRMU,
Constanța, Galați și Brașov având doar 42-47% dintre rezidenții care au promovat examenul de
specialitate național, în timp ce 80% dintre stagiarii din Târgu Mureș sau Cluj-Napoca au promovat cu
succes examenul.
Figura 2 Rata de promovare a rezidenților din diferite centre PRMU la examenul de specialitate (2013-2017)
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
not passed
respinși passed
admiși
Sursa: Date furnizate de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Departamentul pentru Situații de Urgență în aprilie
2018
2.4.2.1 Factori instituționali implicați în PRMU

Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Departamentul pentru Situații de Urgență
Departamentul pentru Situații de Urgență al MAI este unitatea operațională a Ministerului Afacerilor
Interne, responsabilă cu coordonarea la nivel național a tuturor activităților legate de prevenirea și
combaterea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale și financiare
17
Gordon P (2006)
18
Boeriu C, Borcea H, Daramus I and Gordon P (2014)
31
care sunt necesare pentru a restabili normalitatea după situații de risc. Printre responsabilitățile sale,
acesta coordonează - la nivel operațional - spitalele MU. De asemenea, asigură Secretariatul Tehnic al
Comisiei Interministeriale de Suport Tehnic (CIMST), care este organizată și funcționează ca un
organism interministerial, vizând coordonarea (planificarea, derularea și finanțarea) activităților
legate de Sistemul Național de Asistență Medicală de Urgență și Prim Ajutor, precum și servicii
profesionale pentru situații de urgență 19.
Ministerul Sănătății (MS)
Ministerul Sănătății se ocupă de reglementarea programelor de rezidențiat (împreună cu Ministerul
Educației) și, conform Ordinului 1.333, stabilește criteriile de acreditare pentru programul de
rezidențiat MU și acreditează centrele universitare, programele de rezidențiat în medicina de urgență
și spitalele implicate în programe la fiecare 5 ani. Acesta desemnează directorii, coordonatorii și
responsabilii programelor de formare profesională (în prezent, cei numiți prin Ordinul 1.333 din 2012,
anexa 3) și aprobă prin ordin comun al Miniștrilor Sănătății și Educației numărul de posturi disponibile
pentru programele de rezidențiat, programa de studiu pentru rezidențiat și standardele naționale
privind manevrele, procedurile, diagnosticele și tehnicile de terapie pe care rezidenții trebuie să le
dobândească în timpul programelor.
Ministerul Educației Naționale (MEN)
Împreună cu Ministerul Sănătății, Ministerul Educației Naționale reglementează programele de
rezidențiat. În plus, conform Ordinului 1.333, stabilește și criteriile de acreditare pentru programul de
rezidențiat de medicină de urgență și acreditează centrele universitare, programele de rezidențiat și
spitalele implicate în programe la fiecare 5 ani. Acesta desemnează, de asemenea, directorii,
coordonatorii și responsabilii programelor de formare (în prezent, cei numiți prin Ordinul 1.333, Anexa
3) și aprobă, printr-o decizie comună a miniștrilor sănătății și educației, numărul de posturi disponibile
pentru programele de rezidențiat precum și programa de rezidențiat și standardele naționale privind
manevrele, procedurile, diagnosticele și tehnicile de terapie pe care rezidenții trebuie să le
dobândească în timpul programelor.
Colegiul Medicilor
Colegiul Medicilor emite avize profesionale cu privire la programele naționale de rezidențiat înainte
de adoptarea lor prin ordinul comun al Miniștrilor Sănătății și Educației (dar nu are un rol în
reglementare) 20. Colegiul Medicilor stabilește și monitorizează, de asemenea, regulile și
reglementările legate de practica medicală, în special acreditările necesare pentru practica medicală. 21
Centrele de instruire pentru programul de rezidențiat în medicina de urgență (centre acreditate și
afiliate)
Centrele de formare propun programa modulelor de formare. Totodată, acestea eliberează
certificatele de formare la finalizarea programului și organizează examenul de specialitate care încheie
programul de rezidențiat (absolvire) la solicitarea Ministerului Sănătății. Un director (pentru un centru
acreditat) sau un coordonator (pentru un centru afiliat) și mai mulți supervizori de formare
coordonează un centru universitar. Fiecare responsabil ar trebui să se ocupe de un număr maxim de
5 rezidenți.
19 Vezihttp://www.mai.gov.ro/eng/eng00_3.html
20 Colegiul Medicilor organizează, de asemenea, la nivel național Programul de Educație Medicală Continuă - Dezvoltare
Profesională Continuă (EMC-DPC) pentru toate specialitățile medicale și nu vizează o specialitate anume. Reglementarea în
domeniu este „Decizia nr. 1/ 2013 privind stabilirea sistemului procedural de evaluare a activităților de educație medicală
continuă a medicilor, precum și a criteriilor și normelor de acreditare, respectiv creditare a furnizorilor și formelor de
educație medicală continuă,” a Consiliul Național al Colegiului Medicilor din România, modificată prin Decizia nr. 3/2015.
21 Acest lucru este semnificativ, mai ales că Ordinul 1333 precizează competențele bazate pe nivelurile de instruire (pe an de
formare), dar acest lucru nu este întotdeauna acceptat sau clar reglementat de Colegiul Medicilor.
32
2.4.2.2 Structura instituțională a sistemului PRMU
Criteriile de acreditare pentru universitățile de medicină care implementează PRMU (centre sponsor).
Rezidențiatul în MU „activitatea de formare va fi desfășurată în centrele universitare […], într-un spital
acreditat în acest scop” (Ordinul 1.333, Art. 4 (1) Și Anexa 2).
Tabelul 4. Universitățile de medicină care implementează PRMU

Anul în care centrul Universitatea are un
universitar a fost departament de studii
Dacă DA, acreditat pentru postuniversitare sau o
Suport
Oraș Centru PRMU centrul programe de structură similară
instituțional
universitar… învățământ superior responsabilă pentru
din domeniul implementarea
științelor medicale programului de rezidențiat
CLUJ-NAPOCA CJ Acreditat 2015 Da Da
CONSTANTA CT Afiliat 1990 Da Da
CRAIOVA DJ Acreditat 1970 Da Da
TIMIȘOARA TM Acreditat NR Da Nu
ORADEA BH Afiliat Nu Nu
TÂRGU MUREȘ MS Acreditat 1991 Da Da
ARAD AR Afiliat 2002 Da Da
BUCUREȘTI BU Afiliat Nu Nu
BUCUREȘTI BB Afiliat Nu Nu
BUCUREȘTI BF Acreditat Niciun răspuns Niciun răspuns Nu
IAȘI IS Acreditat 2007 Da Da
BRAȘOV BV Afiliat Nu Nu
GALAȚI GL Afiliat 2009 Nu Nu
Sursa: Date din raportul anexă, obținute din interviuri cu directorii/coordonatorii.
Note: N = 16 directori/coordonatori; NR = Niciun Răspuns
Universitățile de medicină și centrele acreditate și afiliate pot gestiona programul RMU. Activitatea de
„formare în cadrul programului de rezidențiat MU va fi desfășurată în centre universitare [...], într-un
spital acreditat în acest scop” (Ordinul 1.333, articolul 4 alineatul (1) și anexa 2)
Criteriile specifice de reglementare a acreditării necesare pentru ca centrul universitar să
implementeze PRMU prevăd sunt următoarele:
• Criterii structurale
• Acces la investigații medicale
Criterii structurale
Spitalul principal precum și unitățile de primiri urgențe (UPU) care implementează programul PRMU ar
trebui să fie „un spital regional sau spital județean de urgență de categoria I sau II” (punctul I.1, rândul
I și punctul II, alin. 1) .
Structura principală a spitalului „va include cel puțin următoarele secții sau clinici: 1. UPU pentru adulți
sau adulți și copii ; 2. ATI pentru adulți; 3. Chirurgie generală; și 4. Cardiologie” (Punctul I.1, rândul 2).
Spitalul principal sau cele partenere „ar trebui să includă cel puțin următoarele secții sau clinici: 5. UPU
pentru pediatrie dacă urgențele de pediatrie nu sunt primite în unitatea de primiri urgențe a spitalului
principal; 6. ATI pentru copii; 7. ATI cardiovasculară; 8. terapie intensivă coronariană; 9. Neonatologie;
10. Pediatrie; 11. Obstetrică-ginecologie; 12. Chirurgie plastică; 13. Chirurgie toracică; 14. Ortopedie”
(punctul I.1, al patrulea rând și punctul II, al doilea rând).
Raportul anexă arată că criteriile structurale nu sunt îndeplinite în cel puțin 3 dintre centrele PRMU
(din 13).
Pentru a îmbunătăți această situație, 11 spitale principale au încheiat protocoale de lucru pentru
îmbunătățirea relațiilor dintre UPU și celelalte spitale, după cum au declarat managerii de spital. Cu
toate acestea, aceste protocoale de lucru nu acoperă relațiile dintre UPU și secțiile din alte spitale
(altele decât cele principale, în cazul în care organizarea PRMU implică utilizarea
33
facilităților/modulelor etc., altele decât cele existente în spitalul principal) și sunt necesare protocoale
la nivel național pentru a face lucrurile să se întâmple. Atunci când există astfel de protocoale, ele sunt
doar ghiduri, care nu sunt obligatorii și, prin urmare, sunt rareori aplicate.
Datele de acreditare și anii de acreditare a programului RMU nu sunt specificate în Tabelul 4, deoarece
diferă de la o universitate de medicină la alta pe baza sistemului de reglementare în vigoare la un
moment dat:
• Înainte de 2007, unele departamente MU au fost evaluate în timpul unui proces care a
conceput sub formă de acreditare;
• După anul 2007, departamentele MU au fost desemnate ca centre de formare prin Ordinul
1.333;
• Cu toate acestea, centre precum Oradea, Brașov, Constanța au instruit rezidenții MU din 1997
chiar dacă nu erau încă acreditate.
Accesul la investigații medicale

Un alt criteriu de acreditare enumerat în Ordinul 1.333 din anexa 4 este accesul la investigații
medicale.
Unitatea de primiri urgențe trebuie să aibă acces 24/24 ore la următoarele investigații medicale:
• laborator de urgență
• radiologie convențională
• computer tomograf (CT)
• ultrasunete (ecografie)
• angiografie (punctul I.1, al treilea rând)
În timp ce accesul la un laborator de urgență și radiologie convențională pare să fie asigurat în practică,
informațiile disponibile indică faptul că accesul la CT este limitat la 1-3 ori pe zi, în special în cele două
spitale mai mari. Accesul la ecografie este raportat a fi oarecum limitat în diverse centre. În ceea ce
privește angiografia (angiografie coronariană, accident vascular cerebral, periferic, intervențional),
accesul este mai mic de 24/24 ore (inclusiv nu este accesibil) în cel puțin 6 centre.
Procedura de reacreditare
Centrele universitare și spitalele [...] care doresc să implementeze programul de rezidențiat pentru
specialitatea medicină de urgență vor solicita acreditarea acestora de către Ministerul Sănătății, cu
condiția îndeplinirii criteriilor de acreditare.
Acreditarea este acordată de o comisie ad-hoc care trebuie stabilită la fiecare 5 ani pentru a
reacreditarea centrelor PRMU „[...] pe baza unei analize a activității și a rezultatelor obținute, condusă
de comisia de acreditare a programului de rezidențiat în medicina de urgență.
Criteriile și procesele relevante de reacreditare sunt definite vag numai în Ordinul 1.333. De fapt, nu
există dovezi că vreun centru a trecut vreodată prin procedura de reacreditare.
Deoarece centrele acreditate sunt cele deja definite ca atare de ordin, și există instrumente puține sau
deloc de monitorizare a activităților și a rezultatelor acestora în ceea ce privește formarea în PRMU;
sistemul general de acreditare este, în practică, lipsit de conținut.
Spitalele care implementează PRMU (centrele PRMU)
Tabelul 5. Principalele spitale care implementează un Program RMU

Există un acord oficial încheiat Acordul privind programul
Centru între centrul universitar și un de rezidențiat acoperă și
Oraș Spital principal
PRMU spital acreditat pentru medicina de urgență sau
implementarea programului de există un acord specific
34
rezidențiat (indiferent de privind punerea în
specialitate) aplicare a PRMU
Directori/ Manageri de Directori/ Manageri
coordonatori spital coordonatori de spital
ARAD SCJU ARAD AR nu nu nu nu
BRAȘOV SCJU BRAȘOV BV da da da da
BUCUREȘTI SU UNIVERSITAR BUCUREȘTI BU da da nu da
BUCUREȘTI SCUB FLOREASCA BF nu da nu da
BUCUREȘTI BAGDASAR ARSENI BB nu da nu da
CLUJ- da da da
SCJU CLUJ CJ da
NAPOCA
CONSTANTA SCJU CONSTANTA CT da da da da
CRAIOVA SCJU CRAIOVA DJ nu da nu da
GALAȚI SCJU „SF. AP. ANDREI” GALAȚI GL da nu da nu
IAȘI SCJU „SF.SPIRIDON” IAȘI IS da da da da
SCJU „PIUS BRINZUE” da da
TIMIȘOARA TM da nu
TIMIȘOARA
TÂRGU
SCJU TÂRGU MUREȘ MS nu nu nu nu
MUREȘ
ORADEA SCJU ORADEA BH da da nu da
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Interviuri cu directorii / coordonatorii.
Notă: Celulele marcate indică declarații confirmate pe baza unei examinări a documentelor oficiale sau pe baza
discuțiilor cu departamentul juridic al spitalului.
Centrele „acreditate” sunt cele definite ca atare de reglementarea în vigoare (legat de universități), în
timp ce centrele rămase sunt afiliate teoretic prin protocoale relevante.
Capacitatea de formare a centrelor PRMU
Datele oficiale furnizate arată că numărul de medici MU din sectorul public a crescut între 2011 și
2016, în timp ce numărul rezidenților MU a scăzut în aceeași perioadă, dar a crescut din nou în iunie
2017 (573). Anual, fiecare centru de instruire PRMU notifică Ministerului Sănătății numărul locurilor
disponibile pentru rezidenții MU. Ministerul Muncii alocă apoi numărul de locuri pentru fiecare centru
de instruire.
Numărul total de posturi pentru rezidenții de medicină de urgență și posturile solicitate de centrul
PRMU în perioada 2014-2016 a variat între 0 și 150, în funcție de centrul PRMU. Numărul total al
locurilor de rezidențiat și al posturilor aprobate de Ministerul Sănătății a variat semnificativ în aceeași
perioadă. Procentul din numărul total de locuri și posturile aprobate (de către MS) care au rămas
vacante a variat considerabil de la un an la altul (de la 40% în 2014 la 60% în 2015 și la 20% în 2016;
2016, în BF, CT, GL și IS, 15-20% în 2016, în CJ, AR și BH).
Mecanismul instituțional de solicitare și aprobare a locurilor și posturilor de rezident în medicină de
urgență nu este însă suficient de clar.
Figura 3 Rezidenţi şi formatori MU
35
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Residents
Rezidenți Trainers
Formatori
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă,

Notă: *„Formatori” se referă la directori/coordonatori și responsabili.
Raportul anexă arată că în toate cazurile, raportul rezidenților per responsabil impus de regulament
(5 rezidenți per responsabil) este respectat, cu excepția centrului din Galați caz în care raportul este
de 9 rezidenți per responsabil. În Constanța și Dolj, raportul este de 5 rezidenți per responsabil. Cu
toate acestea, toate centrele PRMU reușesc cumva să respecte acest raport prin implicarea în
programul RMU și a altor medici, pe lângă cei care au fost declarați oficial ca responsabili PRMU.
Figura 4 Rezidenții MU pe an de rezidențiat pe centre universitare
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Year 5 Year 4 Year 3 Year 2 Year 1
Sursa: Cercetare a doctorului Hadrian Borcea (iunie 2017).

Legendă: Anul 5, anul 4, anul 3, anul 2, anul 1.
Diferența dintre anii 3 și 4 de rezidențiat se consideră a fi multifactorială: pe de o parte, retenția poate

fi cauza principală; cu toate acestea, după cum se precizează în acest raport, există și o variabilitate
mare de la an la an în alocarea locurilor de rezidențiat.
Centre PRMU afiliate
Cele două criterii principale sau motivele pentru care centrele afiliate să se alăture programului RMU
implementat în centre acreditate se presupune că sunt următoarele conform regulamentului:
36
• Tradiția/ experiența (centrelor acreditate)
• Geografic (sau regional)
Cu toate acestea, în practică, aceste criterii par neclare și nu există nicio dovadă a unui acord oficial
încheiat între un centru afiliat și unul acreditat în ceea ce privește implementarea unui program RMU.
Deși se presupune că centrele acreditate și cele afiliate cooperează (în chestiuni legate de cursuri de
formare, conferințe, ateliere de lucru, de obicei organizate în centrele acreditate, precum și migrația
temporară a rezidenților MU, adică transferuri și stagii) în ceea ce privește implementarea
programului RMU, relația dintre centrele acreditate și cele afiliate PRMU nu este clară. Informațiile
colectate au indicat că cooperarea este pur teoretică sau se bazează pe o relație destul de
informală/personală și că, în cel mai bun caz, există o relație de cooperare numai pentru anumite
activități/subiecte (a se vedea raportul anexă pentru detalii).
Spitalele partenere
Ordinul 1.333 prevede criteriile de acreditare pentru spitale în ceea ce privește colaborarea cu alte
spitale în vederea completării modulelor de formare.
Centrele PRMU colaborează (nu neapărat în baza protocoalelor oficiale) cu diferite secții din spitalul
principal, din alte spitale din cadrul aceluiași centru universitar sau din alte centre universitare pentru
a efectua modulele /stagiile PRMU necesare. Raportul însoțitor documentează următoarele
informații:
Majoritatea centrelor PRMU cooperează cu spitalele partenere pentru implementarea programului
PRMU.
În ansamblu, există 29 de spitale partenere în întreaga țară (în plus față de cele 13 spitale principale).
Caracteristicile spitalelor partenere nu sunt bine cunoscute de directorii și coordonatorii PRMU ale
principalelor spitale.
Doar centrele PRMU din Arad și Galați au spitale partenere în alte localități (Timișoara și Iași).
Relațiile zilnice de muncă între centrele PRMU și celelalte spitale sunt considerate a fi mai bune în
centrele afiliate PRMU.
Cu cât este mai mare numărul de rezidenți MU într-un centru, relațiile dintre centrele PRMU și alte secții
sunt considerate mai dificile și cu mai multe efecte negative asupra formării rezidenților MU. Acest lucru
se aplică și în cazul centrelor cu număr mare de responsabili PRMU din cadrul unui centru.
Pentru a aborda astfel de dificultăți și impactul lor negativ asupra calității formării rezidenților MU, 11
spitale principale (cu excepția BB și GL) au elaborat protocoale de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor
dintre centrul PRMU și alte spitale. Cu toate acestea, aceste protocoale, atunci când există, acoperă
doar colaborarea dintre centrul PRMU și principalele spitale și nu se aplică cooperării cu alte spitale.
De asemenea, aceste protocoale nu sunt standardizate (adică nu asigură o practică uniformă și
consecventă) sau obligatorii într-un context în care cooperarea între spitale poate fi obstrucționată de
conflictele locale dintre factorii de decizie și organismele de finanțare.
Managementul calității
Conform datelor colectate, un sistem de management al calității este disponibil într-un singur centru
RMU pentru programul de rezidențiat. La nivelul spitalului, un sistem de management al calității
serviciilor medicale este mai des întâlnit, dar trebuie îmbunătățit semnificativ. Dezvoltarea și
implementarea unui astfel de sistem de management al calității pentru programul de rezidențiat bazat
pe un „model” stabilit la nivel național, asigurarea unui anumit nivel de uniformitate de la un centru
la altul - sunt esențiale pentru asigurarea calității mediului clinic de formare și, ca urmare, calitatea
asistenței acordate în centrele PRMU.
2.4.2.3 Factorii responsabili cu implementarea
37
Managerii de spital
Ministerul Sănătății numește managerii de spitale pentru a asigura gestionarea spitalului relevant.
Responsabilitățile lor implică acordarea de sprijin directorului/coordonatorului de rezidențiat MU
pentru asigurarea implementării adecvate a PRMU (în ceea ce privește aspectele logistice și
organizaționale).
Cu toate acestea, rolul administratorilor de spitale și procedura de numire a acestora nu sunt clar
prevăzute în regulamentul aplicabil.
Directorii/Coordonatorii PRMU
Cerințe legislative
Un director gestionează programul RMU în centrele acreditate, în timp ce în centrele afiliate,
coordonatorul este responsabil de implementarea corespunzătoare a programului de formare
(articolul 5 și anexa 3 la Ordinul 1.333). Atât directorii, cât și coordonatorii PRMU au aceleași funcții;
denumirea poziției indică doar dacă lucrează într-un centru acreditat sau într-un centru afiliat.
De asemenea, în trei centre acreditate (Cluj, Timișoara și Mureș) un „director delegat” este responsabil
de co-gestionarea programului de rezidențiat pentru medicina de urgență - în special, acesta
supraveghează procesul de învățare. Totuși, această poziție nu este definită sau reglementată.
Un director/coordonator PRMU trebuie să îndeplinească două condiții (Art. 18):
1. Să îndeplinească unul din criteriile de mai jos:
(a) Să fie cadru universitar (șef de lucrări, conferențiar sau profesor) în disciplina medicină de
urgență;
(b) Să fie medic primar sau medic specialist în medicina de urgență, având rezidențiat în MU și 5
ani vechime în UPU;
(c) Să fie medic primar ATI, cu cinci ani vechime în UPU
2. Să facă gărzi în cadrul unei Unități de Primiri Urgențe
După cum se arată în tabelul de mai jos, prevederile Art. 18 sunt îndeplinite în fiecare centru PRMU
de cel puțin un director/coordonator.
Tabelul 6. Directorii/coordonatorii PRMU

Centru Art. 18 Art. 18
Funcție Art. 18 (1a) Art. 18(1b) Art. 18 (1c)
PRMU (1 = a sau b sau c) (2)
AR Coordonator da da nu da da
BV Coordonator nu da nu da da
BU Coordonator nu da nu da da
BF Director nu da nu da da
BB Coordonator nu da nu da da
CJ Director delegat nu da nu da da
CJ Director da da nu da da
CT Coordonator da da nu da da
DJ Director da da nu da da
GL Coordonator nu da da da da
IS Director da da nu da da
TM Director nu da nu da da
TM Director delegat da da nu da da
MS Director da nu da da nu
MS Director delegat nu nu da da da
BH Coordonator nu da nu da da
Sursa: Date furnizate de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Departamentul pentru Situații de Urgență în aprilie
2018.
38
Notă: Celulele marcate indică situațiile în care nu se respectă art. 18 din Ordin.
Centrele PRMU cu coordonatori /directori MU care dețin o diplomă de doctorat sunt cel puțin 4 (DJ,
MS, AR și IS), în timp ce cel puțin 6 centre PRMU nu au coordonatori/directori cu doctorat (GL, BV, BF,
TM, BU și BH). Deținerea unei diplome de doctorat nu este o cerință stabilită de actuala
reglementare/legislație MU. De asemenea, pe baza bunelor practici internaționale, acest lucru nu ar
trebui să fie utilizat ca un criteriu semnificativ/relevant pentru numirea directorilor de departamente
MU.
În plus, „directorul/coordonatorul de program va avea cel puțin un subordonat responsabil de formare
în timpul rezidențiatului pentru fiecare 5 rezidenți” (articolul 6). Datele oficiale de la Ministerul
Sănătății arată că un centru PRMU (GL) nu respectă cerințele legislative.
În cele din urmă, un singur director și un coordonator au raportat că au participat la un proces formal
de selecție pentru obținerea funcțiilor lor în cadrul PRMU. Directorii delegați nu au fost selectați printr-
un proces formal de selecție. Există un program clar de selecție pentru directori, directori delegați și
coordonatori (consultați raportul anexă pentru detalii).
Obligațiile directorilor/coordonatorilor PRMU
Conform legislației în vigoare, un director/coordonator al PRMU ar trebui să îndeplinească un set de
sarcini de la (a) la (j) (articolul 19). Pe baza datelor colectate, problemele cele mai stringente se referă
la următoarea cerință: „(j) directorul programului de rezidențiat din centrele care coordonează și un
centru afiliat de instruire a rezidenților are obligația de a coordona și monitoriza acest centru”
(articolul 19) , lucru nerespectat la nivel național.
În conformitate cu Ordinul 1.333, un director/coordonator al PRMU ar trebui să gestioneze
discrepanțele legate de modulele de formare și stagii, atât în spitalul principal cât și în orice spital
partener, atunci când este necesar. Această obligație este una dintre 5 cele mai evaluate performanțe
ale directorilor/coordonatorilor pe baza datelor colectate (fără diferențe semnificative între
evaluatori). Totuși, această performanță necesită mult timp din partea directorilor și coordonatorilor.
Un mecanism adecvat de soluționare a plângerilor implementat într-o manieră uniformă și
consecventă (care ar include și un sistem de primire a reclamațiilor, eventualele reclamanți etc.) nu
există, dar ar putea adăuga valoare PRMU.
Principalele obstacole/provocări raportate în îndeplinirea atribuțiilor directorilor/coordonatorilor
PRMU au fost programul prea încărcat, numărul activităților birocratice, lipsa suportului instituțional
și lipsa unor sarcini clare (a se vedea raportul însoțitor pentru detalii).
Datele privind îndeplinirea sarcinilor nu pot fi coroborate cu alte informații fiabile, deoarece nu pare
să existe un sistem pentru evaluarea adecvată a îndeplinirii atribuțiilor directorilor/coordonatorilor în
niciunul dintre centrele PRMU.
Responsabili PRMU
Cerințe din partea responsabililor PRMU
Numărul de responsabili PRMU ar trebui să fie corelat cu numărul total de rezidenți MU (Art. 7).
Tabelul 7. Numărul de responsabili PRMU

Numărul
Numărul Raportul
total de
total de % medici % medici UPU dintre
medici
medici UPU (în Nr. de (în iunie 2017) Numărul Raportul rezidenții
primari și
Centru UPU direct iunie 2017) responsabili implicați în total de rezidenților MU /
specialiști
PRMU implicați în implicați în PRMU date programul rezidenți MU / medicul
în cadrul
formarea programul oficiale PRMU ca MU responsabil UPU direct
UPU în
rezidenților PRMU responsabili implicați
iunie
MU în
2017
39
programul
PRMU
(A) (B) (B)*100/(A) (C) (C)*100/(A) (D) (D)/(C) (D)/(B)

AR 28 7 25 6 21 15 3 2
BV 8 5 63 4 50 16 4 3
BU 32 22 69 9 28 35 4 2
BF 34 34 100 18 53 74 4 2
BB 12 12 100 12 100 22 2 2
CJ 27 27 100 12 44 40 3 1
CT 26 13 50 6 23 30 5 2
DJ 38 10 26 7 18 33 5 3
GL 12 7 58 2 17 17 9 2
IS 26 26 100 18 69 56 3 2
TM 23 15 65 13 57 49 4 3
MS 23 13 57 11 48 34 3 3
BH 31 25 81 7 23 23 3 1
Sursa: Date oficiale de la Ministerul Sănătății și Raportul cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă,
Interviuri cu directorii/coordonatorii (N=16).
Directorii/coordonatorii rezolvă raportul rezidenți MU/formator prin implicarea în programul PRMU
a unui număr de medici UPU mai mare decât cel de responsabili PRMU oficial declarat.
Analiza a constatat faptul că 38% dintre responsabilii PRMU sunt specialiști recent atestați în cadrul
programului de formare. Mai mult de jumătate dintre aceștia au absolvit rezidențiatul în MU în
perioada 2011-2015. În plus, aceștia nu par a fi motivați corespunzător sau adecvat instruiți pentru
această poziție, cel puțin în anumite centre.
Cu toate acestea, potrivit raportului însoțitor, foarte puțini responsabili au declarat că au participat la
un proces formal de selecție pentru obținerea funcțiilor lor în cadrul programului PRMU. Din cele 47
de persoane desemnate ca responsabili ai PRMU în perioada 2012-2017, doar unul dintre aceștia a
trecut printr-un proces formal de selecție. În practică, lipsește un proces de selecție clară a
responsabililor de formare.
Criteriile de acreditare referitoare la autoritățile de supervizare PRMU
Conform regulamentului (articolul 24 din Ordinul 1.333), un supervizor al PRMU ar trebui:
1. Să îndeplinească unul din următoarele criterii:
(a) Să fie medic primar sau specialist în MU cu rezidențiat absolvit în specialitatea medicină de
urgență sau
(b) Să fie medic primar ATI, cu minim 3 ani vechime în UPU
2. Să facă gărzi în cadrul UPU în care rezidenții urmează programul de formare.
Tabelul 8. Criteriile de acreditare pentru autoritățile de supervizare PRMU

Numărul total de
Centru Art. 24 Art. 24 Art. 24 Art. 24 Art. 24 Non-respondenți
responsabili
PRMU (1a) (1b) (1= a sau b) (2) (1 și 2) (total sau parțial)
PRMU
AR 6 4 4 4 6 4 0
BV 4 4
BU 9 9 9 9 9 9 0
BF 18 11 11 11 9 9 7
BB 12 8 8 8 7 7 5
CJ 12 12 12 12 12 12 0
CT 6 5 5 5 5 5 1
DJ 7 6 6 6 5 5 2
GL 2 2 2 2 2 2 0
IS 18 15 15 15 14 14 3
40
TM 13 10 10 10 10 10 3
MS 11 9 9 9 9 9 2
BH 7 7 7 7 7 7 0
Total 125 98 98 98 95 93 27
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Chestionare pentru responsabili PRMU.
Notă: Celulele marcate indică centrele care nu respectă Ordinul, art. 24. Datele despre 27 de responsabiliPRMU
nu sunt suficiente pentru o evaluare.
Rezultatele din raportul însoțitor arată că cel puțin 3 centre PRMU nu respectă aceste cerințe. Unele
dintre aceste centre au medici care lucrează în departamentele MU cu vechime și cu experiență, dar
nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 24 din Ordinul 1.333. Aceste centre se bazează pe acest
personal disponibil, decât să nu asigure responsabili pentru rezidenți.
Atribuțiile responsabililor PRMU
Art. 25 din Ordinul 1.333 furnizează setul de sarcini - de la (a) la (j) - pe care trebuie să le îndeplinească
un responsabil. Sarcinile la care responsabilii PRMU înregistrează cea mai bună performanță
(percepută) includ următoarele:
• (a1) Monitorizarea generală a activității PRMU, indiferent de anul de formare
• (f) Organizarea cursurilor de pregătire teoretică și practică
• (c1) Orientarea rezidenților și soluționarea problemelor pe parcursul modulelor de formare astfel
încât aceștia să dobândească cunoștințele și abilitățile practice oferite de fiecare modul
Așa cum este documentat în raportul anexă, sarcinile legate de responsabilii PRMU care au
performanțele (percepute) cele mai slabe includ următoarele:
• (b2) Facilitarea implementării modulelor de formare și a stagiilor în spitalele partenere
• (c2) Monitorizarea sarcinilor „de gardă” (plătite) ale rezidenților din diferite secții ale spitalului
O problemă evidențiată în raportul anexă este că pentru majoritatea sarcinilor cu evaluări mai slabe
(autoevaluări), majoritatea responsabililor PRMU consideră că potențialul lor de a îmbunătăți situația
în viitor este extrem de scăzut.
Alte provocări-cheie raportate în cazul responsabililor PRMU de a-și îndeplini în mod corespunzător
îndatoririle sunt reprezentante de programul supraîncărcat al acestora; programul supraîncărcat al
rezidenților; numărul insuficient de responsabili; lipsa unor reglementări clare; lipsa de formare
specializată; lipsa de motivare în rândul rezidenților; lipsa motivației personale; și lipsa unor resurse
suficiente/adecvate.
Responsabilii nu sunt plătiți pe baza rolului și sarcinilor lor în ceea ce privește PRMU, deoarece graficul
salarial și regulile nu sunt clare. Modul în care salariul este calculat depinde foarte mult de conducerea
spitalului.
Formarea formatorilor PRMU
Formarea inițială și continuă a directorilor/coordonatorilor și a responsabililor PRMU (adică,
formatori) este reglementată prin art. 22, 23, 28, 29 și 30 din Ordinul 1.333. Cu toate acestea,
Ministerul Sănătății nu a organizat un program intensiv de formare pentru formatorii nou-numiți ai
programului PRMU din 2007. Acest lucru este valabil și în cazul programelor de formare continuă.
La nivelul centrelor PRMU, doar centrele din Dolj și Iași au declarat că au un program de
selecție/instruire/evaluare a responsabililor.
Tabelul 9. Formarea formatorilor din cadrul PRMU
DIRECTOR/COORDONATOR responsabil
Centrul Formare Formare
Formare Forme de Formare Forme de
PRMU inițială pentru inițială pentru
continuă pregătire în continuă pregătire în
poziția PRMU poziția PRMU
41
pentru postul domeniul pentru postul domeniul
PRMU PRMU PRMU PRMU
AR 1 0 1 2 0 2
BV 0 0 0 0 0 0
BU 0 0 0 0 0 0
BF 0 0 0 0 0 0
BB 1 0 1 1 1 2
CJ 0 0 0 1 0 1
CT 0 0 0 0 0 0
DJ 1 1 1 6 6 6
GL 0 0 0 0 0 0
IS 1 1 1 0 2 2
TM 1 0 1 5 2 5
MS 2 0 2 2 0 2
BH 0 0 0 0 1 1
Total 7 2 7 17 12 21
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Interviuri cu directorii/coordonatorii (N = 16)
și cu responsabilii (N = 104). Notă: Tabelul arată numărul de persoane.
Un program de formare formatori este esențial pentru îmbunătățirea calității procesului de învățare
clinică și a rezultatelor, pe baza obiectivelor programului PRMU și a sarcinilor și îndatoririlor actorilor
relevanți în implementare (directori/coordonatori, pe de o parte, și responsabili, pe de altă parte).
Ministerul Sănătății sau oricare organizație căreia i se deleagă o astfel de funcție ar putea să o pună în
aplicare cu ușurință. Universitățile sau centrele PRMU ar putea să o pună în aplicare, atâta timp cât
autoritatea de reglementare oferă orientări disponibile privind conținutul și obiectivele unui astfel de
program de formare pentru a asigura coerența și uniformitatea între toate centrele PRMU.
Performanța formatorilor PRMU
Evaluarea performanței formatorilor (directori/coordonatori, responsabili) nu este luată în
considerare în regulament. Nu există o procedură sau o metodologie pentru evaluarea formatorilor.
Stabilirea unor indicatori cheie de performanță, coerenți și uniformi pentru toți formatorii vor fi
definiți și implementați în toate centrele PRMU.
Rezidenții
Numărul de rezidenți
Numărul total al rezidenților și al pozițiilor solicitate de centrul PRMU (de către universitate și/sau de
DSP) în perioada 2014-2016 variază între 5 rezidenți (în AR, CT, GL și BH); 15-20 de rezidenți (în IS, TM
și CJ numai în 2016); și 150 de rezidenți (în BF). Celelalte 5 centre PRMU nu au furnizat date sau nu au
declarat solicitarea niciunui rezident.
Ministerul Sănătății a aprobat un număr de locuri și posturi de rezidențiat. Cinci rezidenți au fost
aprobați în 2014 și 2015 pentru AR, CT, GL și BH, însă în 2016 numai AR și BH au primit aprobarea, în
timp ce în GL și CT numărul a fost redus la zero fără explicații. Cincisprezece rezidenți au fost aprobați
în 2016 pentru centrele IS, TM și CJ RMU. Pentru BF, numărul de rezidenți MU aprobați a scăzut
continuu de la 100 în 2014 la 80 în 2015 și 60 în 2016. În DJ numărul de locuri și posturi de rezident
aprobate a crescut de la 0 în 2014, la 3 în 2015 și la 9 în 2016. Celelalte 4 centre PRMU nu au furnizat
date. Acest lucru contribuie în mare măsură la instabilitatea și discontinuitatea programelor de
formare, deoarece numărul de cursanți fluctuează foarte mult. De asemenea, acest lucru face foarte
dificilă menținerea memoriei instituționale, întrucât cerințele educaționale asupra departamentului
se schimbă rapid.
42
Mecanismul instituțional de solicitare și aprobare a locurilor și posturilor de rezident in MU nu este
clar, deoarece este descris în moduri diferite în diferite centre PRMU.
Examenul de admitere
Rezidenții se înscriu în PRMU în urma unei proceduri de examinare considerate inadecvate de un
număr semnificativ de respondenți, pe baza următoarelor motive principale: bibliografia depășită și
inadecvată; examenul nu testează suficient abilitățile practice; și nu se include un interviu ca parte a
examenului (așa cum se întâmplă în modelul de evaluare occidental). Ca rezultat, candidații MU sunt
adesea percepuți de către formatori ca fiind prea puțini, insuficient instruiți și nemotivați. În schimb,
pe baza datelor colectate, 72% dintre rezidenții MU au declarat că MU a fost prima lor opțiune.
Calitatea, relevanța și conținutul examenului de admitere și modul în care acesta ar trebui să fie
îmbunătățit nu vor fi analizate în cadrul acestui raport, deoarece indică o problemă legată de educația
medicală din România în general (înainte de înscrierea la o specialitate) și nu este specifică specializării
MU.
2.4.2.4 Programul de formare

Implementarea programului de formare PRMU în centrele PRMU
Conform Art. 37 din Ordinul 1.333:
în timpul rezidențiatului în medicina de urgență în unitățile de primiri urgențe, rezidentul va avea un
program obligatoriu de formare conform programei de formare prezentate în anexa nr. 1.
Odată cu prima serie de rezidenți care încep programul de formare după aplicarea acestei ordonanțe,
se vor respecta durata etapelor și modul lor de execuție conform prevederilor prezentei ordonanțe.
(Articolul 52)
Datele colectate sugerează că nivelul de respectare este semnificativ mai mare în centrele PRMU cu
un număr mai mic de rezidenți MU (în medie, 72% dintre toți rezidenții de la A2 la A5). Programa de
formare prevăzută în regulament este mai probabil să nu fie respectată în centrele PRMU din grabă,
acolo unde rezidenții MU din A1 și A2 sunt suprareprezentați (23%).
Din cauza modului în care regulamentul prevede respectarea planurilor de formare, fiecare centru
PRMU ar trebui să-și elaboreze propriul program detaliat care să fie implementat pe baza celor
prevăzute în regulament. Deși s-a raportat că astfel de programe detaliate există în mai multe centre,
astfel de dovezi nu au putut fi colectate pe durata proiectului, iar conformitatea sau posibilele
inconsecvențe nu au putut fi evaluate.
Cunoștințe teoretice
Principalele deficiențe privind dobândirea cunoștințelor teoretice în cadrul programului PRMU, care
au rezultat din colectarea datelor, au fost următoarele:
Bibliografie depășită, greoaie și irelevantă;
Lipsa accesului la manuale sau la cele mai recente ediții ale manualelor articolelor științifice;
Lipsa accesului liber și sau a sprijinului financiar pentru a participa la cursuri relevante pentru obținerea
punctelor de educație medicală continuă;
„Lipsa de timp” pentru ca rezidenții să participe la cursuri și să învețe singuri;
„Lipsa de timp" pentru ca supervizorii să organizeze cursuri teoretice în cadrul programului PRMU;
Cunoștințele teoretice dobândite depind în mare măsură de interesul și efortul individual al rezidentului;
Cunoștințele teoretice dobândite depind în mare măsură de pregătirea și efortul supervizorului;
Lipsa unei evaluări periodice;
Lipsa unui sistem eficient de înregistrare a nemulțumirilor în ceea ce privește implementarea părții
teoretice a programului.
43
Instruire practică PRMU
Conform Ordinului 1.333:
[…] rezidentul poate dobândi anumite abilități practice în timpul programului de rezidențiat înainte de
a ajunge la anul de formare în care aceste competențe sunt obligatorii. Recomandările programei
anexate se referă la faptul că rezidentul nu poate încheia etapa de formare respectivă fără a cunoaște
aspectele stipulate în programa pentru anul respectiv, prin practica curentă sau prin instruirea pe
simulatoare și exerciții.
Colectarea datelor pentru acest proiect s-a concentrat pe toate cele 31 de proceduri clinice și abilități
fundamentale, atribuite anilor corespunzători de formare în PRMU atunci când rezidenții MU ar trebui
să le îndeplinească obligatoriu 22 . Rezultatele prezentate mai jos reflectă răspunsurile furnizate numai
de rezidenții care au completat chestionarul. Există în mod clar o lipsă de evidență în diferitele centre
PRMU în ceea ce privește efectuarea de către rezidenți a procedurilor clinice necesare. Nu există
nicio înregistrare înainte de implementarea platformei de formare. Deși platforma de formare permite
rezidenților să înregistreze procedurile clinice efectuate și responsabililor și/sau directorilor/
coordonatorilor să verifice câte proceduri au fost efectuate, platforma pare să fie insuficient utilizată.
Mai mult, nicio cifră care să reflecte astfel de proceduri nu ar putea fi obținută pe baza datelor
înregistrate în platformă.
Procedurile clinice și abilitățile obligatorii pentru rezidenții MU în primul an
1. Echipa BLS
2. Interpretarea gazelor sanguine
3. Ventilația non-invazivă
5. Monitorizarea pacientului în timpul analgeziei-sedării
7. Interpretarea CEG 12-16 derivații
10. Imobilizarea coloanei
14. Tehnici de transport pentru pacientul cu traumă
15. Tehnici de suturare a rănilor
28. Traumă (politraumă: explozie / distrugere / încarcerare / arsură, traumă pe segmente
Figura 5 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A1

100
80
60
40
20
100 100 99 97 98 98 97 89 98
0
manevră
Clinical 2 3 5 7 10 14 15 28 de
Clinical
clinică 1 manevre
procedure 1 Exposure tolacases
Expunere inpentru
cazuri order to practice
a exersa procedure
clinice
28
22 În restul secțiunii, numărul de lângă fiecare procedură trebuie interpretat ca un cod de identificare. Codul este utilizat în
interpretarea figurilor 5 până la 12.
44
Figura 6 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A1 - tipul de practică
1 manevră 28 de
clinică Practică pe simulator/manechin ȘI pacient manevre
Practică doar pe simulator/manechin SAU doar pe pacient clinice
Niciun fel de practică
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Chestionarele aplicate rezidenților MU (N = 232).
Procentele tuturor rezidenților MU.
Manevre clinice și abilități obligatorii pentru rezidenții MU în anul 2

18. Tehnici de comunicare cu pacientul
19. Documentarea deciziilor clinice
20. Planul de management al diagnosticului
21. Susținerea diagnosticului - diagnostic diferențiat
22. Planul de monitorizare și reevaluare a pacientului
25. Coma (metabolică, toxică, vasculară, hipoxică)
26. Șocuri (cardiogene, hipovolemice, toxice septice, neurogenice)
27. SCR - stop cardio respirator -situații speciale (ritm șocant / fără ritm șocant )
29. Deshidratarea copiilor (induse, greață, diaree)
Figura 7 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU în A2
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10 92 93 92 96 97 96 97 98 76
0
Clinical
18 19 20 21 22 25 26 27 Clinical
29 de
procedure
manevre procedure
manevre
clinice
18 29
clinice
Exposure tolacases
Expunere inpentru
a exersa
45
Figura 8 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU în A2 - tipul de practică
100% 6 6 6 6 4
90% 15 13 13
25 26
80% 28 31 33
30 36
70% 33 31
60% 31
50%
40%
66 63 71
30% 57 56 58 61
53
20% 43
10%
0%
Clinical
18 19 20 21 22 25 26 27 Clinical
29 de
procedure
manevre procedure
manevre
18
clinice 29
clinice
NoPractică
practicepeat all
simulator/manechin ȘI pacient
Practice
Practicăonly
doaron
pesimulator/mannequi ORdoar
simulator/manechin SAU onlypeon patient
pacient
Practice onde
Niciun fel both simulator/mannequi AND patient
practică
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Chestionarele aplicate rezidenților MU (N =
232). Procentele tuturor rezidenților MU.
Manevrele clinice și abilitățile obligatorii pentru rezidenții MU în anul 3
4. Drenajul toracic
9. Tehnici de decontaminare
11. Asistență de urgență: colici retro uretrale, insuficiență renală acută
23. IMA / dureri toracice severe (STEMI, non STEMI, șoc cardiogenic, aritmie)
24. Lipsă (aritmie, AVC, vasovagal)
Figura 9 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A3
99 99 99
100 82
80 65
60
40
20
0
4 manevre
Clinical clinice 4
procedure 9 11 23 24Clinical
de manevre clinice
procedure
Expunere la cazuri pentru a exersa 24
Exposure to cases in order to practice
Figura 10 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A3 - tipul de practică
46
100%
90%
80% 32 34
70% 52
70 64
60%
50% 31 26
40%
30% 43
20% 37 40 27 33
10%
0% 5 3 3
Clinical procedure
4 manevre clinice 4 9 11 23 Clinical
24 procedure
de manevre clinice24
Practicăboth
Practice pe simulatoare / manechine ȘI pacient
on simulator/mannequin AND patient
Practice
Practicaonly onpesimulator/mannequin
numai simulator / manechin sauOR only
doar on patient
pe pacient
Practice not at all

Nicio practică
232). Procentele tuturor rezidenților MU.
Manevre clinice și abilitățile obligatorii pentru rezidenții MU în anul 4
6.Interpretare imagistică- ecografie osoasă/pulmonară/abdominală
8. Mini traheostomie percutanată
12. Examen neurologic rapid, evaluare neurologică acută
13. Asistență în caz de urgență: corpuri străine intraoculare, glaucom cu unghi închis
16. Telemedicină și tehnici de transmitere a datelor
17. Tehnici de comunicare a problemelor etice și legislative
30. Eclampsie (comă, aspirație, aritmie)
31. Intoxicații cu medicamente, fungoide, alcool metilic)
Figura 11 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A4
100 94 99 99
90 83
80 68
70 63 62
60
50
36
40
30
20
10
0
Clinical
6 manevre clinice 8 12 13 16 17 30 31 deClinical
manevre clinice
procedure 6 Exposure tolacases
Expunere inpentru
a exersa procedure 31
Figura 12 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU 4 - tipul de practică
47
100% 6
90% 25
80% 37 42 33
50 30
70% 57 58
60% 27
50% 24 25
40% 34
30% 40 63
20% 40 48 40 43 38
10% 24
0% 10 3 4
Clinical 8 12 13 16 17 30 Clinical
31 de manevre
6 manevre clinice
procedure 6 procedure
clinice 31
Practice both
Practică on simulator/mannequin
pe simulator/manechin AND patient
ȘI pacient
Practice only
Practică onpe
doar simulator/mannequin OR only
simulator/manechin SAU doaron
pepatient
pacient
Practice not at all
Niciun fel de practică
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Chestionarele aplicate rezidenților
MU (N = 232). Procentele tuturor rezidenților MU.
Figura 13 Realizări sub-standard și peste standard ale rezidenților MU în raport cu practicile la nivel național
100%
90% 13
27
80% 13 37
53 45 50
70% 57 53 60 58
67 17 65 67
60% 5
50% 47 9
23 15
40% Supra-performanți
Over-achievers
14 13 14
30% 32 35 58 13 7 12
45 22 6 Conform
According to programei
the curricula
20% 13 13
29 27 5 33 13 Atât sub-performanți cât și supra-
10% 22 23 Both Under- and Over-
11 11 12 13 9 13 performanți
0% achievers
Sub-performanți
Under-achievers
AR BV BU BF BB CJ CT DJ GL IS TM MS BH Total
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
232).
Note: Procentele tuturor rezidenților MU per coloană.
Pe baza rezultatelor graficelor de mai sus, cerința de a aplica programa de studiu integral stipulată de
art. 39 din Ordinul 1.333 nu este respectată. Acest lucru este valabil în special în ultimii 3 ani de
formare, în care se presupune că cele mai complicate intervenții și practici clinice au fost efectuate
pentru a deveni un medic MU independent. Doar 50% dintre rezidenții din anul 3, 33% din rezidenții
din anul 4 și 15% din rezidenții din anul 5 par să fi efectuat procedurile clinice conform programei. În
plus, performanța procedurilor clinice variază considerabil în funcție de centrele PRMU23. De
asemenea, după cum se arată în figura 14, un total de 41% din rezidenții MU din anul 2 până la anul 5
(sau 28% dintre toți rezidenții) au raportat o lipsă de expunere la cazuri care implică cel puțin o
procedură clinică obligatorie pentru practică în anul/anii precedent(ți) de formare.
Figura 14 Expunerea la cazuri în cadrul programului PRMU
23
Trebuie remarcat faptul că dovezile demonstrează că realizările slabe și superioare ale rezidenților MU în
relație cu practica sunt corelate atât cu respectarea programului de instruire, cât și cu volumul de muncă din
UPU implicând cazuri critice.
48
Lipsa de expunere la cazuri împlicând una sau mai multe proceduri clinice obligatorii pentru
oricare dintre anii precedenți
67
43 39 41
28
12
Y2 Y3 Y4 Y5 Total Totalul
of residents Total
Totaloftuturor
all EM
Y2 to 5 din
rezidenților residents
rezidenților(all
de
anii 2-5 years) de
medicină
urgență (toți
anii de
rezidențiat)
232).
Note: Procentele tuturor rezidenților MU per coloană
Manevrele clinice despre care rezidenții au raportat cea mai mare lipsă de expunere la cazuri au fost
următoarele:
4. Drenaj toracic
8. Traheostomie mini percutanată
9. Tehnici de decontaminare
13. Asistență în cazuri de urgență: corpuri străine intraoculare, glaucom cu unghi închis
15. Tehnici de suturare a rănilor
16. Tehnici de telemedicină și tehnici de transmitere a datelor
17. Tehnici de comunicare a problemelor etice și legislative
29. Deshidratarea copiilor (induse, greață, diaree)
30. Eclampsie (comă, aspirație, aritmie)
În plus, în interviuri, alte manevre (de exemplu, cricotirotomie, infuzie intraosoasă, pericardiocenteză,
intubație dificilă) au fost menționate ca fiind abia făcute nu numai de către rezidenți, ci și de specialiști.
Aceste rezultate sunt un motiv de îngrijorare, deoarece majoritatea manevrelor și intervențiilor
enumerate sunt foarte elementare.
Abilitățile practice sunt dobândite în moduri diferite și pe suporturi/echipamente diferite (pe
manechine, prin simulatoare, direct pe un pacient - sub supraveghere, după verificarea faptului că
teoria este cunoscută în prealabil), pentru a dezvolta abilitățile manuale ale rezidenților MU. Probleme
mari sunt raportate în ceea ce privește utilizarea manechinului sau a altor echipamente, chiar dacă se
presupune că materialul a fost achiziționat. Acest lucru se datorează cel mai probabil lipsei de instruire
a formatorilor în ceea ce privește modul de utilizare și /sau modul de predare utilizând echipamentul.
Principalele deficiențe raportate în dobândirea de competențe și proceduri de învățare au fost
următoarele: nu există suficiente cunoștințe teoretice din partea rezidenților; lipsa controlului asupra
procedurilor de învățat în afara UPU; „lipsă de timp” din parteasupervizorilor; cunoștințele practice
depind în mare măsură de interesul și efortul individual al rezidentului; iar cunoștințele practice
depind în mare măsură de motivația supervizorului.
Aptitudini de bază ale medicului de medicină de urgență

Anexa 1 a Ordinului 1.333 prevede că programul PRMU ar trebui să ofere rezidenților condițiile
adecvate pentru a dobândi abilitățile de bază enumerate.
49
Table 10. Dobândirea aptitudinilor de bază
Aptitudini de Constatări din raportul
Îmbunătățiri necesare
bază anexă
Facilitățile materiale actuale
Îngrijirea Nu este luată în considerare în cadrul prezentului
nu permit îngrijirea adecvată
pacientului raport
a pacienților
Nu este luată în considerare în cadrul prezentului
raport
În plus față de studiul - Procedura / programul clar / transparent legat de
Cunoștințe
individual, alți factori externi modul în care sunt livrate modulele /stagiile
medicale și
influențează negativ - Actualizarea programei la nivel național, dacă este
abilități clinice
dobândirea acestei abilități posibil și relevant, și un program clar și publicat
despre modul în care programa va fi implementată
în fiecare spital, indicând obiectivele și țintele.
- Lipsa de formare / modul
/ stagiu atât pentru
- Rezidenții trebuie să fie instruiți pe această temă
Abilități de rezidenți cât și pentru
- Îmbunătățirea comunicării cu pacienții, cu familiile
comunicare și de personal
acestora, cu alte spitale și cu mass-media - prin
colaborare - Comunicarea este
instruire, îndrumare, numirea unei persoane
interpersonală percepută ca fiind
responsabile instruite corespunzător etc.
problematică de toți
actorii și la toate nivelurile
- Formarea trebuie îmbunătățită atât pentru
formatori, cât și pentru cursanți: conținutul formării
trebuie să fie clar definit la nivel național și trebuie
Lipsa sau insuficienta
Aspecte etice și să includă situații reale din viața de zi cu zi
pregătire a rezidenților și
juridice - Spitalele ar trebui să furnizeze în mod regulat
personalului
informații despre cele mai recente schimbări
legislative și implicațiile lor în legătură cu MU
- Pregătirea ghidurilor la nivel național
Abilități de - Program clar, transparent, publicat al stagiului în
planificare, Accentul se pune pe fiecare centru PRMU
organizare și gestionarea cazurilor - Dacă este necesar, conținutul stagiului poate fi
management stabilit într-o manieră detaliată la nivel național
Auto-educație și
perfecționare, activități
Educație și
didactice, evaluare critică a Ar trebui să fie îmbunătățită în general
cercetare
literaturii, principii de bază
ale cercetării clinice
Printre abilitățile clinice care trebuie învățate de către rezidenții MU, raportul anexă sugerează că
tehnicile de comunicare a problemelor etice și legislative și a tehnicilor de comunicare cu pacientul
sunt cele mai puțin dezvoltate abilități, în timp ce abilitățile cele mai bine cotate sunt sprijinirea
diagnosticului (diagnostic diferențiat) și planificarea monitorizării și evaluării pacientului (în toate
centrele). Rezultatele interviurilor sugerează, de asemenea, diferențe semnificative între diferitele
centre PRMU. Sunt necesare orientări standardizate, obiective clare și urmărirea activităților și / sau
a evaluării, asigurarea formării uniforme și consecvente a diferitelor tipuri de abilități, precum și între
diferitele centre PRMU. Aceasta ar trebui, de asemenea, să fie dezvoltată și pusă în aplicare pentru
elementele esențiale ale competențelor fundamentale și gestionarea cazurilor - unde sunt raportate
diferențe semnificative în ceea ce privește măsura în care acestea sunt transmise rezidenților.
Ajustări ale programului de formare PRMU
Ordinul 1.333 prevede că, printre alte sarcini, directorul /coordonatorul PRMU „trebuie să facă
schimbările justificate în planul de formare pentru rezidenții care necesită o instruire mai intensă într-
un anumit domeniu, nu [...] eliminând total un modul în favoarea altora, dar reducând cel mult 30%
50
din durata unui modul în favoarea altuia, acest drept fiind practicat numai în cazuri speciale.” De
asemenea, „directorii programelor de rezidențiat vor avea dreptul să adapteze durata modulelor de
instruire și modul în care se desfășoară rezidențiatul pentru rezidenții aflați în anii I, II, III, IV și V, prin
documentarea schimbărilor în registrul de monitorizare a formării fiecărui rezident separat” (Art. 51).
Pe baza datelor colectate, această obligație specifică a obținut cel mai scăzut scor de performanță, cu
un scor mediu de autoevaluare de 4,2 (pe o scară de la 1 la 10). În numai 5 centre PRMU, directorii /
coordonatorii au raportat că au făcut unele ajustări pentru corelarea programei din 2007 cu cea din
2012.
Ar trebui să li se acorde îndrumări directorilor / coordonatorilor PRMU cu privire la criteriile care
trebuie să fie utilizate și la elementele care trebuie luate în considerare la ajustarea programului,
pentru a evita diferențele excesive de abordare în diferite centre PRMU.
Metode de supervizare și trasare a sarcinilor
Metode de supervizare
În conformitate cu Ordinul 1.333, „un responsabil al PRMU poate avea rezidenți din anii de formare
diferiți”. Pe baza informațiilor colectate, 73 din 102 de responsabili coordonează rezidenții din ani de
formare diferiți.
Două dintre cele mai utilizate metode de supervizare sunt responsabilul sau alt specialist care este
prezent fizic sau este disponibil imediat prin telefon. Cu toate acestea, criteriile de stabilire a metodei
de supervizare care trebuie să fie adoptate nu sunt foarte clare, așa cum se arată în tabelul de mai
jos.
Tabelul 11. Metoda de supervizare în timpul PRMU – Depinde de anul de rezidențiat?

Responsabili
Centru RMU Director/coordonator
da nu
AR da 5 1
BV da 1 1
BU nu 7 2
BF da 7 9
BB nu 2 6
CJ da/nu 1 10
CT da 4 0
DJ nu 2 5
GL da 2 0
IS da 13 2
TM da/nu 5 5
MS da 6 2
BH nu 1 4
N 16 56 47
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Interviuri cu directorii / coordonatorii și
responsabilii.
Planificarea turelor/gărzilor
În majoritatea centrelor PRMU, rezidenții sunt organizați în ture / pe linii de gardă pentru a se asigura
că fiecare rezident beneficiază de oportunitatea de a lucra în diverse echipe, cu cât mai mulți medici
sau specialiști în îngrijirea primară posibil. Conform datelor colectate, modul în care turele sunt
gestionate în prezent a fost evaluat ca fiind „foarte benefic” pentru formarea rezidenților. Cu toate
acestea, nu pare să existe instrumente sau reguli specifice care să garanteze că nu există diferențe
semnificative între diferitele centre PRMU și să se asigure că diversitatea vizată este în fapt respectată.
51
Trasarea sarcinilor clinice
Conform reglementării, atribuirea sarcinilor clinice depinde în principal de (a) anul de formare și (b)
cunoștințele, abilitățile și aptitudinile rezidentului. Cu toate acestea, multe centre PRMU nu par să
aibă un proces formal prin care rezidenții să fie promovați de la un nivel la altul superior asociat cu
responsabilități sporite în timpul perioadei de formare. În plus, nu există o procedură formală care să
fie aplicată în mod uniform în întreaga țară.
2.4.2.5 Monitorizarea și evaluarea progresului rezidenților

Evaluarea progresului rezidenților
Evaluarea teoretică și practică a fiecărui rezident la fiecare șase luni este prevăzută între sarcinile
responsabililor. Rezultatele colectării datelor indică faptul că, pe lângă evaluarea efectuată la sfârșitul
modulelor/stagiilor, nu toate centrele PRMU efectuează astfel de evaluări. Dintre aceștia, doar câțiva
dintre ei efectuează evaluări bazate pe o procedură formală. În plus, instrumentele de evaluare,
regularitatea cu care se desfășoară (vezi Figura 16) și participanții la evaluări (vezi Figura 15) variază
de la centru la centru.
Figura 15 Cine participă la evaluarea progresului rezidenților? (%)
Director/coordonat
Nu știu or
17% 15%
Alții medici UPU împreună cu

directorul/coordonatorul și/sau
responsabilul
5%
Responsabil/i
30%
Director/coordonat
or sau r/i
33%
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Interviuri cu directorii /

coordonatorii (N = 14) și cu supervizorii (N = 80), care au declarat că există o evaluare a progresului
rezidenților (pe lângă cea de la sfârșitul modulelor). Răspunsurile lipsă nu sunt incluse.
Figura 16 Cât de frecvent are loc evaluarea?
52
Anual
Annualy
Bianual
Biannually
Odată
Once la 3-4
every 3-4months
luni
Odată
Once la 33months
every luni
Odată la 2-3 luni
Once every 2-3 months
Odată la 2 luni
15% 16% Once every 2 months
Lunar
Monthly
Odată la 3 săptămâni
Once every 3 weeks
De două ori pe
27% Twice every week
săptămână
Zilnic
Daily
At În anii 3-5
Y3.5
La întâmplare
Random
Nu s-a
It was mai făcut
no longer done
Nu know
Don't știu
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Interviuri cu directorii / coordonatorii (N =
14) și cu supervizorii (N = 80), care au declarat că există o evaluare a progresului rezidenților (pe lângă cea de la
sfârșitul modulelor). Răspunsurile lipsă nu sunt incluse.
Datele colectate sugerează de asemenea că testele teoretice (teste cu răspunsuri multiple) și testele
clinice teoretice (prezentări orale) sunt efectuate mai des decât testele practice (pe simulatoare de
pacient). Rezultatele evaluărilor nu au alte consecințe decât stimularea /motivarea rezidenților sau,
pentru cei din A3 la A5, aceasta poate duce la restricții de la efectuarea gărzilor plătite în timpul
serviciului. În cele din urmă, rezultatele sunt disponibile pentru consultare de către rezidenți doar în
câteva cazuri (a se vedea figura 17).
Figura 17 Au rezidenții posibilitatea să vadă rezultatele? (%)
nu știu
Don't know
alte situații
Other
situation
întotdeauna
Always
la cerereUpon
request
0 20 40 60
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Interviuri cu directorii / coordonatorii (N =
14) și cu supervizorii (N = 80), care au declarat că există o evaluare a progresului rezidenților (pe lângă cea de la
sfârșitul modulelor). Răspunsurile lipsă nu sunt incluse.
Dovezile colectate arată că nu există nicio metodologie, nicio procedură formală care să fie aplicată în
mod uniform în întreaga țară. Rolul instrumentelor de evaluare ar trebui să fie clar și să servească
53
obiectivelor PRMU. Evaluările ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra aptitudinilor practice
care trebuie învățate de către cursanți, iar rezultatele ar trebui să fie disponibile pentru revizuire.
Caietul rezidentului
Art. 32 din Ordinul 1.333 prevede utilizarea de către rezidenți a unui caiet pentru a-și monitoriza
pregătirea. Elementele care trebuie să fie înregistrate în acest caiet sunt următoarele:
a) modulele de formare desfășurate, perioada în care au fost efectuate și semnătura și ștampila
tutorelui;
b) evaluările periodice și rezultatele obținute, cu semnătura și ștampila responsabilului de rezidențiat;
c) data fiecărui schimb de gardă în cadrul UPU sau SMURD, semnată și ștampilată de către medicul
primar la serviciu în ziua respectivă;
d)manevrele / procedurile / tehnicile efectuate în timpul activităților și modulelor de urgență (intubare,
drenaj toracic, inducerea anesteziei, catetere centrale venoase etc.);
e) înregistrările, perioadele și modulele efectuate în timpul detașării;
f) seminarele, cursurile și conferințele la care au participat vor fi scrise într-un capitol separat.
Figura 18 Utilizarea caietului de rezident
Numărul de răspunsuri "DA"

45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Au rezidenții un caiet în Sunt caietele 100% Sunt caietele rezidenților Există o procedură
care să își înregistreze completate, luând în permanent monitorizate instituită pentru evaluarea
activitățile specifice, considerare toate de către responsabil? caietelor rezidenților?
veridice, pe care le-au manevrele care trebuie
efectuat pe parcursul dobândite?
PRMU?
Dir/coord Responsabili Rezidenți MU
Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă, interviuri cu directorii / coordonatorii (N =
16) și responsabilii (N = 105), precum și chestionarele rezidenților MU (N = 226).
Informațiile disponibile colectate pe tot parcursul proiectului sugerează că rezidenții MU nu utilizează

caietul de monitorizare într-o manieră sistematică. Motivele speciale raportate sunt următoarele:
Caietele nu sunt obligatorii.
Conținutul caietelor nu este relevant sau coerent cu situațiile din viața reală (adică este nerealist).
Caietele nu sunt utilizate în scopuri de evaluare.
Informațiile incluse în caiet nu sunt fiabile.
Caietele sunt prea greu de utilizat.
54
Platforma de monitorizare MU (PMMU)
Platforma de monitorizare MU este un instrument electronic care a fost introdus pentru asigurarea
unei monitorizări mai bune a PRMU. Cu toate acestea, informațiile colectate pe tot parcursul
proiectului indică faptul că rezidenții și formatorii nu o utilizează în mod sistematic sau corect. În
particular, așa cum se arată în figurile 19 și 20, nu există o corelație între înregistrările în platformă și
utilizarea acesteia de către rezidenții MU.
Figura 19 Rezidenții MU înscriși în PMMU
Rezidenții MU înscriși pe platforma electronică (au un nume de utilizator și o parolă) (% din toți rezidenții)
100% 6 7 11
80% 28 27 34
42
60% 74 No
94 93 89
40% 72 73
58 66
20%
26
0%
per
Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 By place Byper post
position Total
loc
Figura 20 Rezidenții MU care utilizează sistematic platforma
Rezidenții MU care utilizează platforma în mod sistematic (% dintre rezidenții

înregistrați pe platformă)
100%
90%
80% 38
70% No
60% 67 71 73 78 69 72 70
50%
40%
30% 50
20%
10% 28 26 27 20 27 26 27
0%
Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Byper
place By position Total
per post
loc
Sursa: Raportul cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă. Chestionare aplicate rezidenților MU (N =
226).
Ca urmare, activitățile actuale și specifice efectuate de rezidenți nu sunt înregistrate sistematic și nu

există o urmărire efectivă a manevrelor pentru care trebuie dobândite cunoștințele. Pe de altă parte,
formatorii nu utilizează sistematic platforma pentru a monitoriza permanent datele înregistrate, iar
datele disponibile nu sunt evaluate.
Pe baza constatărilor din raportul anexă, utilizarea insuficientă a platformei se datorează mai multor
motive:
55
Probleme tehnice (platforma nu funcționează corect la început, lipsa calculatoarelor pe care să o
utilizeze - deși recent a fost activată o aplicație care permite accesul platformei prin intermediul
telefoanelor inteligente)
Platforma nu este folosită ca instrument de evaluare sau ca instrument de furnizare de feedback
Există o lipsă de înțelegere a scopului platformei din partea formatorilor, precum și lipsa de stimulente
pentru utilizarea acesteia
Este posibil ca funcționalitățile platformei să trebuiască să fie revizuite și îmbunătățite pentru a fi mai
ușor de utilizat, accesibile medicilor din toate specialitățile etc.
56
3 Definirea problemei
3.1 Problema generală
Analiza situației existente realizată în secțiunea 2 a prezentului raport indică faptul că rezultatele
actualelor programe de formare postuniversitară în domeniul medicinei de urgență nu respectă în
mod uniform standardele de calitate necesare cu privire la însușirea de către rezidenți a programei
bazată pe competențe. Variabilitatea în implementarea standardelor pentru rezidențiatul în medicina
de urgență la nivelul diferitelor centre PRMU (cu privire la organizarea, coordonarea și monitorizarea
programului de rezidențiat în medicina de urgență) se datorează faptului că (a) actualul sistem în
vigoare nu ajută la atingerea obiectivului de a se asigura că standardele privind rezidențiatul sunt
implementate în diversele centre PRMU și că (b) actualul sistem în vigoare nu ajută la atingerea
obiectivului de desfășurare a programului de rezidențiat în mod uniform în diferitele centre RMU.
Rezultatele generate de colectarea datelor evidențiază o variație în implementarea diferitelor
standarde care trebuie aplicate în mod uniform în România pentru a spori calitatea programului de
formare în medicina de urgență, și, în consecință, o diferență de calitate a formării furnizate de
diferitele centre.
Departe de a fi o problemă legată de o simplă neconformitate, această variație a calității formării
oferite la nivel național poate avea implicații grave asupra rezultatelor sistemului de sănătate și în
ceea ce privește furnizarea unui serviciu public esențial - menit să ofere acces egal la o calitate
uniformă a îngrijirii.
În plus, secțiunea 2 prezintă și cazuri în care studiile efectuate până în prezent arată nu numai o lipsă
a uniformității implementării, ci și elemente care lipsesc din ordinul actual - elemente care ar putea
îmbunătății standardele de calitate cu privire la însușirea programei bazată pe competențe de către
rezidenți.
Pe lângă rezultatele prezentate în secțiunea 2.4. a acestui raport (Implementarea sistemului RMU în
România), care se bazează pe date calitative și cantitative, precum și pe percepția măsurată a
respondenților care au participat la colectarea datelor, se poate afirma, pe baza analizei reglementării
în vigoare (secțiunea 2.3. a acestui raport), că acesteia din urmă îi lipsesc instrumentele și
mecanismele adecvate menite să asigure implementarea reală și uniformă a cerințelor reglementate.
Aceasta duce a o disfuncție a sistemului de acreditare în sine, care a fost dezbrăcat de sens și conținut,
pentru că reglementarea nu oferă mecanisme și instrumente suficiente și adecvate pentru a asigura
(a) acreditarea inițială reală a centrelor PRMU (deja definite ca atare în reglementare), (b)
autoevaluarea și procesele de evaluare externă a nivelului lor de performanță față de standardele
stabilite și (c) metode de implementare pentru a îmbunătății continuu performanța sistemului.
Conform celor de mai sus, este nevoie să se implementeze instrumente, mecanisme și elemente noi
pentru a contracara cauzele care stau la baza problemei. Soluțiile/reglementarea actuală nu au/a
rezolvat încă aspectele sistemice care conduc la discrepanțe între un centru PRMU și altul. Acest raport
dorește să sublinieze faptul că o consecință directă a lipsei unei calități uniforme în formarea medicilor
MU rezultă direct într-o performanță sub nivelul optim a întregului sistem MU, afectând astfel
spitalele, rezidenții, cetățenii care au nevoie de îngrijire de urgență și protejarea optimă a interesului
public. În absența unor mijloace care să asigure calitatea uniformă a instruirii în fiecare centru RMU,
în cazul în care medicina de urgență (ca sistem) este necesară, sistemul de sănătate poate fi afectat
negativ, cu un potențial impact advers pentru întreaga populație. Aceasta se datorează caracterului
neadecvat al formării și numărului medicilor MU.
Zonele critice de îmbunătățire pentru asigurarea atingerii obiectivelor PRMU sunt (a) introducerea
unor criterii mai clare pentru a se asigura respectarea standardelor PRMU și însușirea competențelor
profesionale, (b) implementarea unei monitorizări și evaluări periodice a performanței centrelor
57
PRMU pe baza programului de formare, și (c) clarificarea mandatelor, îndatoririlor și obiectivelor
factorilor instituționali și ale celor care se ocupă de implementare.
Pe baza problemelor identificate mai sus, obiectul raportului s-a concentrat pe o evaluare a
standardelor actuale și implementarea acestora pentru consolidarea cadrului de acreditare pentru
programul românesc de formare postuniversitară în domeniul MU, inclusiv criteriile de acreditare și
reacreditare, procedurile și arhitectura instituțională necesară. Dintr-o perspectivă guvernamentală,
provocarea va fi să se aleagă - din punct de vedere al politicii educaționale și de sănătate, strategiei și
al resurselor disponibile - gradul de oportunitate al următoarelor:
• Opțiunea 0: menținerea stării de fapt;
• Opțiunea 1: introducerea unui set de instrumente pentru a se asigura implementarea reală a
reglementării;
• Opțiunea 2: modificarea reglementării actuale pentru a se asigura că obiectivele PRMU sunt
implementate; sau
• Opțiunea 3: adoptarea unei reglementări noi, care ar include instrumente și mecanisme
pentru îmbunătățirea continuă a sistemului PRMU.
Secțiunea 5 a acestui raport furnizează mai multe detalii.
Structura Programei Europene pentru Medicina de Urgență și structura și rezultatele finale a formării
în specialitatea MU din buna practică internațională, pot determina linii de acțiune și soluții de politici
care să fie luate în considerare pentru rezolvarea cauzelor de fond ale problemei din România.
3.2 Formularea problemei

Performanța adecvată a sistemului PRMU în România nu este asigurată din cauza lipsei unei
calități uniforme a formării medicilor MU și a instrumentelor insuficiente menite să asigure
implementarea standardelor privind rezidențiatul în centrele de formare
Prin „medici MU,” ne referim la medici specializați în medicina de urgență care au cunoștințele,
abilitățile și atitudinile (implicând atât abilitatea de a comunica cu pacienții și rudele acestora, cât și
abilitatea de a face față stresului și presei, printre altele) care să asigure competență în toate
domeniile relevante ale competenței clinice, permițându-le să acționeze ca practicieni independenți
în mediul lor de lucru.
Prin „sistem MU,” înțelegem „aranjamentul de personal, facilități și echipament pentru livrarea
efectivă și coordonată a serviciilor MU necesare pentru prevenirea și gestionarea incidentelor care
apar fie ca rezultat al urgențelor medicale, fie ca rezultat al unui accident, catastrofă naturală sau
situație similară.” 24
Problema este cauzată de către următoarele aspecte problematice:
• Deficiență în implementarea sistemului de acreditare (evaluarea și monitorizarea
performanței centrelor de formare, precum și cea a factorilor responsabili cu implementarea),
rezultând în probleme (sau diferențe, cel puțin) legate de (a) competențele profesionale ale
rezidenților și (b) standardele de atins de către centrele de formare în implementarea
programului RMU.
• Indicatorii de performanță nu sunt suficienți și clar menționați.
24
Kuehl, AE. (Ed) (2002).
58
• Un sistem neadecvat de guvernare (proliferarea actorilor implicați, cu funcții și
responsabilități nu întotdeauna definite și/sau îndeplinite clar) – care nu asigură
implementarea și funcționarea corespunzătoare și eficiente ale sistemului RMU.
Ca rezultat al celor menționate mai sus, actualul sistem de acreditare nu asigură o formare RMU care
să fie (a) implementată corespunzăt or prin intermediul diferitelor centre de formare, care să fie (b)
implementată corespunzător și în mod uniform în întreaga țară, iar (c) criteriile și cerințele cheie cu
privire la standardele și competențele profesionale sunt respectate.
Diferitele componente ale problemei, precum și factorii determinanți și consecințele sale, sunt
descrise în arborele problemei de mai jos.
Figura 21 Arborele problemei
EFECTE
Probleme aferente
*O slabă planificare a
resurselor umane
*Calitatea
rezidenților MU
*Lipsa unei imagini
complete
Problema standardelor de calitate a Lipsa instrumentelor de evaluare și

monitorizare
Configurația instituțională Lipsa standardelor uniforme Organizarea programului:

*Proliferarea factorilor privind performanța *Implementarea programelor
care influențează *Lipsa unor obiective clare *Lipsa îndrumării și proceselor
politicile *Lipsa standardelor de formale
*Insuficiente mecanisme performanță pentru centrele *Evaluarea insuficientă a
de responsabilizare RMU progresului rezidenților
*O relație neclară între *Lipsa unor îndatoriri clare *Insuficienta urmărire a
centrele PRMU pentru intervențiilor CAUZE
directori/coordonatori și
3.3 Factorii determinanți ai problemei

Lipsa medicilor cu același nivel de pregătire din sistemul MU din România, este asociată cu modul în
care PRMU este reglementat, organizat și supravegheat, care nu garantează faptul că fiecare centru
care oferă formare PRMU respectă aceleași standarde de calitate ridicată necesare pentru a se asigura
că toți viitorii specialiști MU beneficiază de un program de formare satisfăcător. Configurația
instituțională, lipsa unor standarde clare de performanță și organizarea programului RMU sunt
principalii factori ce determină problema generală.
3.3.1 Configurația instituțională

i. Proliferarea factorilor care influențează politicile
Există (prea) mulți factori ce influențează politicile implicați în sistemul PRMU, dar rolurile acestora nu
sunt suficient sau clar stabilite, și există o lipsă de mecanisme de coordonare (verticală și/sau
orizontală) pentru a asigura o consecvență și cooperare adecvată din punct de vedere decizional.
ii. Lipsa evaluării și monitorizării centrelor PRMU
59
Nu există niciun mecanism real instituțional adecvat care să asigure o implementare efectivă a
mecanismului de acreditare (și reacreditare). De asemenea, actualul sistem nu permite asigurarea
succesului sistemului de acreditare în contexte în care factorii instituționali și cei responsabili cu
implementarea se feresc de o implementare reală a sistemului de acreditare. Deoarece centrele
acreditate sunt cele deja definite ca atare de către ordin, și există puține instrumente pentru
monitorizarea activităților și rezultatelor fiecărui centru legat de formarea PRMU sau uneori aceste
instrumente lipsesc complet, întregul sistem de acreditare este, în practică, lipsit de conținut.
iii. Insuficiente mecanisme de responsabilizare a centrelor PRMU
Reglementarea nu oferă un mecanism menit să asigure o evaluare internă efectivă și responsabilizarea
centrelor PRMU. Nu există nicio dovadă a faptului că la nivelul centrelor PRMU există sisteme de
management al calității. Așa cum arată raportul anexă, directorii/coordonatorii au raportat că
existența unui sistem formal de management al calității pentru programul de rezidențiat nu e
consecventă. În timp ce directorii/coordonatorii din AR, BF, CJ, IS și MS au raportat existența unui
sistem de management al calității (cu punctaje suficiente între 5 și 8), directorii spitalelor au declarat
că un astfel de sistem este disponibil doar în București.
iv. Relația dintre centrele implicate este neclară
Nu există acorduri formale încheiate între centrele afiliate și cele acreditate cu privire la
implementarea unui program RMU. Cu toate că centrele acreditate și afiliate ar trebui să cooperează
(în aspectele legate de cursurile de instruire, conferințe, ateliere de lucru — organizate de obicei în
centrele acreditate — precum și migrarea temporară a rezidenților MU (transferuri și stagii de
pregătire) cu privire la implementarea programului RMU, relația dintre centrele PRMU acreditate și
afiliate nu este clară. De asemenea, protocoalele cu spitalele partenere sau alte secții spitalicești nu
sunt standardizate sau obligatorii în contextul în care cooperarea dintre spitale este vitală pentru
asigurarea calității formării și poate fi obstrucționată de conflictele locale dintre diferiții actori.
3.3.2 Lipsa unor obiective și standarde de performanță uniforme

i. Lipsa unor obiective clare ale sistemului RMU
Nu au fost stabilite obiective clare cu privire la programele de formare PRMU, factorii instituționali și
cei responsabili cu implementarea, etc.
ii. Lipsa standardelor de performanță pentru evaluarea și monitorizarea activităților centrelor
PRMU
Diferențele observate în diferitele centre ce oferă formare MU în România pot fi explicate prin lipsa
unor standarde de performanță uniforme care ar putea fi impuse și controlate prin acreditare.
Criteriile de acreditare stabilite în această reglementare se referă la două categorii diferite de
chestiuni. Pe de o parte, acestea se referă la spitalul în sine (structura spitalului și colaborarea cu alte
spitale necesară pentru a completa formarea oferită); pe de altă parte, există criterii specifice privind
unitățile de primiri urgențe ale respectivelor spitale. Totuși, nu există niciun criteriu legat de actuala
performanță a programului de formare, care pare să fie o bună practică internațională.
Lipsa unor criterii mai detaliate pentru acreditarea și reacreditarea programelor de formare MU per
total deschide posibilitatea unei variații mari între centrele de formare, în modul în care
implementează actualele reglementări privind formarea MU, inclusiv pe cele legate de programa MU.
O astfel de variație nu ar trebui confundată cu autonomia de care se bucură și ar trebui să se bucure
centrele universitare. În schimb, este important să se stabilească criteriile de bază necesare care pot
contribui la asigurarea unei practici mai uniforme și de o calitate superioară, pentru a face programele
MU mai atractive și mai performante în viitor. Asigurarea faptului că acreditarea și reacreditarea devin
60
stimulente pentru o formare MU mai eficientă reprezintă o provocare pe care toate părțile interesate
ar trebui să o susțină și să o promoveze 25.
iii. Lipsa unor îndatoriri clare (și obiective) pentru directori/coordonatori și responsabili
Lipsesc obiectivele clare legate de performanța directorilor/coordonatorilor și responsabililor.
Îndatoririle acestora sunt prevăzute în reglementare, dar nu sunt suficient de clare și detaliate, ceea
ce conduce adesea la confuzie. De asemenea, indicatorii de performanță nu sunt clar stipulați și
lipsesc evaluările performanței obiectivelor relevante și îndatoririlor ce urmează a fi îndeplinite.
Lipsește complet o procedură sau metodologie pentru evaluare.
3.3.3 Organizarea programului

i. Programele reglementatoare nu sunt implementate holistic sau uniform în centrele PRMU
Implementarea programului RMU reglementat variază de la un centru PRMU la altul. Cu toate că
reglementarea națională stabilește programele pentru fiecare an de rezidențiat (în Anexa 1 a Ordinului
1333), nu există instrumente pentru a asigura implementarea reală a acestora. Centrele PRMU fie o
implementează direct, fie adoptă propriul program pe baza acesteia. Totuși, există întotdeauna o
nevoie de a o adapta nevoilor seriilor de rezidenți cu privire la cursuri, prezentări de caz, ghiduri,
simulări de caz și instruire practică pentru abilități. Atunci când există, programul de implementare al
fiecărui centru PRMU și conformitatea sa cu programa stabilită de reglementare nu sunt evaluate.
Lipsesc și ghidurile standardizate, obiectivele clare și monitorizarea activităților și/sau evaluarea
necesară pentru a se asigura o formare uniformă și consecventă pe diferitele tipuri de abilități și în
rândul diferitelor centre RMU.
Cele de mai sus se aplică și conținutului și desfășurării modulelor obligatorii/modulelor predate de
alte specialități.
ii. Lipsa îndrumării și proceselor formale
Organizarea deficientă a programului RMU, incluzând lipsa de îndrumare cu privire la criteriile și
procesele formale duce la faptul că rezidenții nu-și însușesc în mod corespunzător și/sau în mod egal
abilitățile și competențele profesionale necesare:
• Componentele esențiale ale programului RMU, cum ar fi planificarea turelor/îndatoririlor sau
desemnarea îndatoririlor clinice nu sunt efectuate în mod adecvat/uniform.
• Nu se oferă îndrumare directorilor/coordonatorilor RMU cu privire la criteriile ce urmează a
fi utilizate și la elementele ce urmează a fi luate în considerare la ajustarea programului pentru
a evita diferențele excesive de practică în diferitele centre RMU.
• Nu sunt clare criteriile pentru a decide metoda de supervizare ce urmează a fi folosită pentru
fiecare rezident.
• Se observă decalaje în formare în timpul rotațiilor (timp petrecut, proceduri învățate).
• Nu este întotdeauna asigurat accesul adecvat la laboratorul de urgență și la echipamentul
necesar.
• Nu există un mecanism adecvat de depunere a plângerilor într-o manieră uniformă și
consecventă.
iii. Evaluarea insuficientă sau inexistentă a progresului rezidenților pe parcursul programului
Cu toate că evaluarea teoretică și practică a progresului rezidenților o dată la șase luni este prevăzută
de reglementare în rândul îndatoririlor supervizorilor, aceste evaluări nu sunt efectuate în toate
25
Posibilele ținte ale unei proceduri de acreditare și reacreditare pentru programele de rezidențiat în MU ar
trebui să includă i) instituțiile implicate, inclusiv un organism de acreditare; ii) personal și resurse; iii) admiterea
rezidenților în program; iv) un program de formare (obiective, programa bazată pe competențe, orarele muncă-
educație-odihnă); și v) evaluarea (rezidenți, personalul didactic și de formare, program).
61
centrele RMU. În plus, instrumentele de evaluare, frecvența cu care sunt realizateși participanții la
evaluare variază de la centru la centru. Dovezile colectate arată că nu există o metodologie și nici o
procedură formală care să fie aplicată în mod uniform în întreaga țară.
Testele teoretice și testele clinice teoretice sunt efectuate mai des decât cele practice. În final, când
se efectuează evaluări, acestea nu implică un feedback ulterior către rezidenți.
iv. Insuficienta monitorizare a intervențiilor efectuate
Conform cerințelor programei reglementate, rezidenții ar trebui să efectueze proceduri medicale
(practică reală și simulată). Aceasta presupune că ar trebui să se acorde o atenție specială pentru a se
asigura repetarea necesară a manevrelor practice în cadrul programului de rezidențiat la
implementarea programelor în diferitele centre PRMU. Ar trebui să existe și o evidență credibilă a
intervențiilor, procedurilor clinice și manevrelor efectuate de rezidenți.
O cerință a reglementării prevede ca toți rezidenții să dețină și să completeze Caietul rezidentului și
un Registru al Procedurilor, ambele fiind în mare măsură sub-utilizate (inclusiv pentru că acestea nu
au fost tipărite în ultimul timp de către Ministerul Sănătății). O altă problemă este că aceste
instrumente se concentrează pe urmărirea cantitativă a procedurilor efectuate de rezidenți, în loc de
calitatea acestora. Drept rezultat, există un decalaj între nota pe care o primește rezidentul când
termină un modul de formare și nivelul calitativ și cantitativ al abilităților dobândite în timpul
modulului de formare.
În prezent, este disponibilă o soluție online, dar este sub-utilizată în acest moment. Platforma de
monitorizare MU a fost dezvoltată acum câțiva ani la inițiativa MAI pentru monitorizarea formării
rezidenților MU (numărul de proceduri efectuate, în funcție de tip pentru fiecare modul de formare).
Rezidenții ar trebui să completeze detaliile procedurilor efectuate, iar responsabilul ar trebui să
valideze informația încărcată. Aplicația este menită să furnizeze date online în timp real cu privire la
modul în care este implementat programul de formare (și cu ce rezultate) și poate fi utilizată pentru a
adapta organizarea formării în vederea atingerii obiectivele așteptate. Totuși, cu toate că rezidenții au
spus că aplicație este utilă și cu toate că acum este disponibilă pe telefoanele inteligente, aceasta nu
este folosită în mod uniform, parțial pentru că Ministerul Sănătății nu a instituționalizat utilizarea sa.
Un alt motiv posibil ar fi faptul că este percepută ca o povară administrativă suplimentară pe umerii
actorilor implicați în programul de rezidențiat (formatori și rezidenți).
Există o lipsă clară a documentării și urmăririi procedurilor clinice necesare efectuate de către rezidenți
în diferitele centre RMU. Nu par să existe evidențe disponibile dinainte de implementarea platformei
de formare.
v. Aspecte legate de resursele umane
Un număr de aspecte problematice sunt legate de selecția, formarea și starea resurselor umane:
• În ciuda unor eforturi recente de identificare a problemelor în programul rezidenților PRMU
și formării formatorilor (în special, cu un curs realizat în ianuarie 2016), formatorii (atât
directori/coordonatori și responsabili) sunt insuficient formați.
• Lipsește un program de selecție clar pentru directori, directori delegați și coordonatori.
• Nu există o dovadă că responsabilii, în special, sunt recompensați adecvat pentru munca
acestora de formatori, fapt care este simptomatic pentru alte aspecte problematice:
o fișa postului nu este suficient de clară
o componentele educaționale ale activității acestora sunt banalizate (incluzând faptul
că nu există un timp alocat pentru predare și coordonarea educației, volumul de
pacienți nu este redus, etc.)
62
o abilitățile lor educaționale nu sunt suficient respectate, iar responsabilii nu sunt
încurajați să-și îmbunătățească în mod continuu acele abilități prin dezvoltare
profesională
o nu există o recunoaștere a calificărilor lor educaționale
o activitățile educaționale nu sunt întotdeauna contorizate și luate în considerare ca
parte a avansării în carieră
vi. Organizarea și conținutul examenului de specialitate
Examenul de specialitate are nevoie de anumite îmbunătățiri pentru a acoperi cât mai multă
informație critică posibil pentru a deveni un doctor MU competent.
3.4 Consecința problemei definite

Drept rezultat al celor de mai sus, rezidenții nu sunt bine pregătiți în mod uniform pentru a susține
examenul de specialitate la finalul perioadei de rezidențiat. Și mai important, sistemul PRMU nu se
asigură că rezidenții vor deveni medici specializați care sunt pregătiți să practice profesia în mod
corespunzător.
Toate acestea presupun consecințe directe asupra calității îngrijirii și gestionării pacientului (în special,
compromiterea calității îngrijirii, și furnizarea unei îngrijirii de calitate egală de la un spital la altul) și,
astfel, asupra rezultatelor finale asupra sănătății indivizilor și/sau comunității.
Departe de a fi o problemă legată de o simplă neconformitate, această variație a calității formării
oferite la nivel național are implicații grave asupra rezultatelor sistemului de sănătate și în ceea ce
privește furnizarea unui serviciu public esențial - menit să ofere acces egal la o aceeași calitate a
îngrijirii.
3.5 Alte probleme specifice

3.5.1 O planificare slabă a resurselor umane
O planificare neadecvată a resurselor umane și nerespectarea standardelor existente privind forța de
muncă pentru unitățile MU din cauza constrângerilor bugetare afectează negativ sistemul MU
românesc. Spre exemplu, pe baza rezultatelor din raportul atașat, bugetul pentru formarea
personalului este suficient să acopere cererile din partea PRMU, precum și programele de rezidențiat
ale altor specializări doar în două centre PRMU. Aceasta conduce și la o lipsă de conștientizare a
nevoilor medicilor din spitalele mai mici și un număr neadecvat de poziții de rezidențiat MU conform
nevoilor sistemului MU.
În plus, în special din cauză că sunt implicate două organisme de reglementare diferite cu păreri și
așteptări diferite, și cu puțină coordonare, nu există un plan centralizat care să determine câți
specialiști MU ar trebui să fie produși. Aceasta este o lacună semnificativă, care se manifestă în special
în lipsa unei evaluări cuprinzătoare a forței de muncă existente în MU (număr, vârste, nivel de formare,
ani de experiență în MU și numărul de medici MU care părăsesc România să muncească în alte țări),
în comparație cu așteptările și nevoile relevante din sector.
Totuși, problema este în afara obiectului acestei analizei 26. Din punct de vedere metodologic, lipsa
unui număr adecvat de personal în sistemul MU este o consecință a diferitelor elemente care nu sunt
legate doar de acest subiect (precum stimulente, condiții de plată, activități legate de risc pe durata
26
Datele Eurostat privind cheltuielile pentru sistemul de sănătate (Ultima actualizare: 24.01.2018; extras la
15.02.2018), arată că România a alocat 7 925,31 milioane euro pentru sistemul de sănătate, în timp ce Regatul
Unit a alocat 254 827,09 milioane euro, iar Franța a alocat 241 366,2 milioane euro.
63
vieții profesionale, echilibrul dintre viața personală și cea profesională, programul de lucru,
perspective de carieră, etc.).
3.5.2 Numărul adecvat și ‘calitatea’ rezidenților MU nu sunt asigurate

Procesul de selecție a rezidenților MU nu se asigură că un număr corespunzător de rezidenți se înscriu
în programul PRMU și nici că cei care se înscriu au aptitudinile cerute de profesie.
Rezidenții se înscriu în programul RMU în urma unei proceduri de examinare care este considerată de
către mulți ca neadecvată din cauza următoarelor motive principale: bibliografia este învechită și
neadecvată; examenul nu testează suficient abilitățile practice; examenul nu include niciun interviu
(așa cum se întâmplă în modelul vestic de evaluare). Calitatea, relevanța și conținutul examenului de
admitere și modul în care ar trebui să fie îmbunătățit nu vor fi analizate în acest raport, din moment
ce aceste aspecte indică o problemă generală a educației medicale din România (anterior înscrierii la
specializare) și nu sunt specifice specializării MU.
Numărul de rezidenți MU care nu planifică/intenționează să termine programul RMU — pentru că
intenționează să-și schimbe specializarea, să se mute în străinătate sau să abandoneze programul —
variază în mod considerabil în centrele PRMU. Acest lucru se poate datora altor cauze decât calitatea
programului RMU sau modului în care este implementat 27, dar putem conchide în mod rezonabil că
respectiva calitate și condițiile în care se desfășoară programul PRMU sunt reflectate de numărul de
oameni care păsăresc programul.
3.5.3 Specialității îi lipsește o percepție și imagine completă

Specialității îi lipsește o „imagine” completă din cauza unei lipse de comunicare cu privire la
specialitate pe întregul drum educațional medical și printre celelalte specializări medicale mai
consacrate. În consecință, rezidenții rareori cunosc elementele specifice ale specialității înainte de a
intra în programul de rezidențiat. În plus, colaborarea cu alți specialiști medicali este uneori (dar nu
uniform) dificilă.
În plus, sistemului MU îi lipsește o cartografiere completă pentru a îmbunătăți percepția privind
specialitatea, pe baza vizualizării întregii structuri și funcțiilor sistemului.
Următoarele sunt câteva motive:

27
• Efortul este adesea considerat disproporționat față de beneficii. Acest lucru este legat de aspectele financiare
(i.e., nicio posibilitate de a obține o remunerare suplimentară ca la alte specializări) dar și echilibru viață-muncă,
durata turei fiind greu de gestionat, etc. Stimulentele financiare/salariile pentru practicienii MU urmează, totuși,
să fie abordate într-un cadru diferit (plată unitară din fonduri publice) și implică Ministerul Finanțelor Publice ca
principal factor de interes.
• Potrivirea cu profesia nu poate fi evaluată înainte de rezidențiat.
• Profesia suferă din cauza unei siguranțe insuficiente cu privire la carieră (si anume, medicina de urgență adesea
nu poate fi practicată după o anumită vârstă din cauza limitărilor fizice, cum ar fi anduranța, lipsa somnului, etc.).
• Condițiile de lucru și de viață sunt considerate a fi mai bune în alte țări: În general, emigrarea în sistemul de
sănătate pentru România este masivă și crește anual, așa cum indică datele RCP: la începutul anilor 1990, au fost
circa 55.000 de medici, în timp ce în 2014 doar 37.363 au fost înregistrați ca activi. Cauzele acestui exod au fost
identificate într-un studiu, în care nivelul venitului a fost situat doar pe al cincilea loc, principalele cauze fiind
mediul de lucru nesănătos, o lipsă a succesului profesional, lipsa oportunităților de dezvoltare profesională,
dotarea tehnică nesatisfăcătoare, lipsa stimulentelor, lipsa aprecierii din partea superiorilor și colegilor, prestigiul
social scăzut și programul lung de lucru.
64
4 Scopul și obiectivele programului RMU
Conform programei europene pentru Medicina de Urgență 28, „Medicina de urgență este o specialitate
medicală bazată pe cunoștințele și abilitățile necesare pentru prevenirea, diagnosticarea și
gestionarea aspectelor acute și urgente ale bolilor și vătămărilor afectând pacienții de toate vârstele
cu o gamă completă de tulburări comportamentale și fizice nediferențiate. Este o specialitate în care
timpul este vital. Practica Medicinei de Urgență include recepția prespitalicească și intraspitalicească,
resuscitarea și gestionarea cazurilor urgente și de urgență nediferențiate până la externarea din
Compartimentul de Primiri Urgențe sau transferul în îngrijirea altui medic. Include și implicarea în
dezvoltarea sistemelor medicale de urgență prespitalicești și intraspitalicești.”
O declarație similară este prevăzută de Colegiul Regal al Medicilor și Chirurgilor din Canada, care
include și o definiție a medicului MU: „Medicina de urgență este o ramură a practicii de specialitate
care se ocupă de gestionarea gamei largi de boli și vătămări acute ale tuturor categoriilor de vârstă.
Specialistul în medicina de urgență este în primul rând un medic care folosește abilități foarte
dezvoltate de raționament clinic pentru a îngriji pacienții cu probleme medicale acute și adesea
nediferențiate, de multe ori înainte ca informațiile clinice și diagnosticul să fie disponibile.” 29
Pe baza definițiilor specifice de mai sus, scopul sistemului de rezidențiat în medicina de urgență este
acela de a asigura faptul că studenții dobândesc în egală măsură cunoștințele și abilitățile necesare
pentru prevenirea, diagnosticarea și gestionarea aspectelor acute și urgente ale bolilor și vătămărilor
afectând pacienții de toate categoriile de vârstă cu o gamă completă de tulburări comportamentale și
fizice nediferențiate, cu scopul de a îmbunătății starea de sănătate individuală și/sau a comunității..
În acest sens, sistemul PRMU trebuie să atingă următoarele obiective și sub-obiective:
• Asigurarea unei calități ridicate a mediului clinic de formare pe durata programului RMU, prin:
a. obiective și îndatoriri transparente și clare ale tuturor factorilor implicați
b. transparența și claritatea configurației instituționale
c. resursele umane adecvate (factorii responsabili cu implementarea)
d. stimulente și motivarea rezidenților
• Stabilirea unui program care să conducă la rezidenți bine pregătiți, încurajându-i pe rezidenți să
stăpânească cunoștințele, abilitățile clinice și atitudinile esențiale pentru o practicare eficace a
medicinei de urgență, și anume:
a. cunoștințe practice ale bazei teoretice a specialității
b. cum să folosească metode pertinente de prioritizare, evaluare, intervenție, resuscitare și
gestionare ulterioară a pacienților până la momentul transferului
c. abilități organizatorice în managementul compartimentului de primiri urgențe și gestionarea
catastrofelor
• Realizarea unui program care să asigure faptul că rezidenții devin în mod uniform medici MU
competenți — și anume, unul care să asigure că fiecare centru RMU respectă standardele
necesare și are ca scop îmbunătățirea continuă a sistemului RMU, prin:
a. mecanisme și instrumente instituționale și organizaționale adecvate pentru a se asigura (cu
ajutorul evaluării și monitorizării corespunzătoare) că standardele privind rezidențiatul sunt
implementate în mod egal în diferitele centre PRMU.
b. monitorizarea și evaluarea progresului rezidenților (inclusiv mecanisme de feedback)
28 Disponibil la: https://www.eusem.org/education/european-curriculum-of-emergency-medicine

29 Vezi Royal College of Physicians and Surgeons of Canada (2014).
65
5 Alternative de politică
Ghidul EIR revizuit, din 2015, 30 prevede următoarele în privința opțiunilor de politică:
Opțiunile de politică trebuie să fie corelate în mod demonstrabil atât cu cauzele problemei, cât și cu
obiectivele.
Se poate diferenția o opțiune pe baza conținutului intervenției (modificări substanțiale), sau tipului de
intervenției (forma instrumentului ales).
Opțiunile de politică reprezintă soluții pentru problema formulată la Secțiunea 3 a acestui raport. Nu
toate opțiunile de politică de mai jos au capacitatea de a rezolva problemele din definiția problemei.
Totuși, fiecare opțiune de politică este corelată cu formularea problemei și diferitele sale elemente.
Merită să subliniem că în toate cazurile, sistemul ar trebui să vizeze evitarea fragmentării deciziilor și
atribuțiilor între instituții și rolurile la nivelul Ministerul Sănătății, Ministerul Economiei, diferite
universități și asociații medicale.
Cercetarea desfășurată și evoluțiile recente ale sistemului PRMU în România indică faptul că
îmbunătățirea sistemului PRMU ar trebui să fie o prioritate. Asta presupune dezvoltarea unei noi
abordări/unui model nou al metodologiei programului de rezidențiat, care să acopere toate aspectele:
programele și standardele, criteriile de admitere, organizarea programelor de rezidențiat, examenele
de final de an, acreditarea și reacreditarea etc. A avea programe RMU suficient de mari și robuste va
contribui la crearea pe termen mediu și lung a unei forțe de muncă foarte bine pregătită care va
îmbunătăți calitatea tuturor serviciilor.
Poate fi tentant să se urmeze o strategie pragmatică pentru a îmbunătăți calitatea forței de muncă
existente și pentru a reduce decalajele existente, pe termen scurt. Totuși, în circumstanțele actuale,
există șanse mari ca acestei abordări să îi lipsească sprijinul necesar pentru a avea succes, din diferite
motive:
• Această abordare ar fi percepută ca privind spre trecut. Din 1993, accentul a fost pus pe construirea
unui sistem de rezidențiat pentru pregătirea specialiștilor.
• Această abordare, are și ea șanse să fie percepută ca amenințătoare. Ar putea rezulta în
subminarea (și mai mare) a eforturilor care s-au făcut după 1993 pentru a crea sistemul de
rezidențiat.
• În trecut, reglementatorul a încercat să umple golurile din MU prin numirea de specialiști din afara
MU. Măsura a fost percepută ca un dictat și nu a beneficiat de sprijin de la părțile interesate cheie.
Aceste considerente sugerează dezvoltarea unui cadru complex pentru formarea PRMU care să
acopere toate aspectele și elementele necesare pentru a se asigura că sistemul va funcționa adecvat
în toate centrele de formare pe termen mediu și lung. Acest aspect ar conferi și credibilitate
eforturilor care s-au depus până acum către abordarea bazată pe specializare a practicii medicale în
MU.
5.1 Opțiuni de politică posibile în România

5.1.1 Opțiunea 0: non-acțiune (menținerea stării de fapt);
În lipsa unei acțiuni guvernamentale, nu se așteaptă o îmbunătățire semnificativă sau durabilă a
problemei generale definite (vezi evaluarea relevantă a impactului a opțiunii 0 de la secțiunea 7.1. a
acestui raport).
30
Ghidul a fost elaborat pentru a-i ajuta pe funcționarii publici din ministere și din organismele de stat
însărcinați cu elaborarea notelor de fundamentare.
66
5.1.2 Opțiunea 1 - Introducerea unui set de instrumente pentru a se asigura punerea în
aplicare a reglementării în vigoare;
Opțiunea de politică 1 este soluția mai puțin ambițioasă, dar are avantajul evitării oricărei modificări
sau amendări a reglementării în vigoare în România. Este menită să asigure implementarea
reglementării actuale într-o manieră uniformă și făcând posibilă atingerea obiectivelor de
reglementare la nivel național. Aceasta sugerează un set de instrumente și măsuri ce pot fi dezvoltate
într-un cadru de timp rezonabil și cu eforturi și resurse modeste, în special dacă sunt luate în
considerare următoarele recomandări suplimentare:
1. Acolo unde este posibil, lecțiile pot fi învățate, iar exemplele pot fi preluate de la centrele
PRMU considerate ca fiind ‘cele mai performante’ din țară sau din bunele practici
internaționale 31, sau instrumentele și măsurile ce există în anumite centre pot fi luate ca bază
și îmbunătățite ulterior pentru a avea un model sau ‘standard’ uniform la nivel național.
2. O componentă cheie a opțiunii 1 este pregătirea instrumentelor, procedurilor și documentelor
standard pentru a asigura un nivel satisfăcător al calității formării PRMU în diferitele centre
PRMU. Astfel de procese și instrumente vor stabili un minim de atins, dar centrele PRMU
dispuse să atingă standarde mai ridicate pot decide să-și îmbunătățească conținutul și/sau să
introducă elemente care sunt inovatoare și/sau bazate pe bunele practici internaționale.
i. Sistemul de acreditare și reacreditare
1. Ca prioritate, constituirea unei comisii ad-hoc responsabilă de reacreditarea centrelor PRMU
pe baza unei analize a activității și a rezultatelor obținute de către comisia de acreditare a
programului de rezidențiat în medicina de urgență, conform reglementării în vigoare.
2. Demararea procesului de reacreditare a diferitelor centre PRMU în termen de 2 luni de la
constituirea respectivei comisii ad-hoc.
3. Finalizarea procesului de reacreditare a centrelor PRMU în termen de 18 luni de la constituirea
respectivei comisii ad-hoc.
4. Un mecanism informal (‘soft’) de coordonare între factorii instituționali implicați poate fi
stabilit pentru a se asigura că sistemul de reacreditare este realmente implementat
ii. Cadrul instituțional
1. Dezvoltarea de protocoale de lucru standard menite să îmbunătățească relațiile (și
responsabilitățile) între UPU-uri și alte secții și personalul de specialitate. Astfel de protocoale
vor acoperi responsabilitățile și așteptările ce guvernează interacțiunile dintre UPU și secții și
consultații, atât intraspitalicești cât și între spitale, și se concentrează pe îmbunătățirea
coordonării dintre diferitele centre.
2. Dezvoltarea unui protocol standard de afiliere pentru a reglementa relațiile dintre centrele
PRMU afiliate și cele acreditate.
iii. Factorii responsabili cu implementarea
1. Pregătirea caietului de sarcini (CS) pentru directori/coordonatori și responsabili la nivel
național în baza îndatoririlor și obiectivelor acestora, conform reglementării în vigoare.
2. Dezvoltarea unui proces standard de evaluare a performanței directorilor/coordonatorilor și
responsabililor pe baza îndatoririlor prevăzute în reglementare.
3. Continuarea programului de ‘formare a formatorilor.’
31
Secțiunea 2.2.2 a acestui raport oferă o serie de exemple care pot fi implementate la nivel național sau
doar de anumite centre dispuse să-și îmbunătățească practica, rezultatele, și eficacitatea.
67
iv. Programul de formare
1. Dezvoltarea unei proceduri standard pentru adaptarea programului de formare.
2. Pregătirea unei proceduri standard pentru nemulțumiri/plângeri, nu doar pentru rezidenții
MU, ci și pentru responsabili, cu privire la implementarea deficitară a modulelor și/sau
stagiilor de către diferite secții ale spitalului principal, precum și ale spitalelor partenere.
3. Crearea de stimulente pentru responsabili pentru a îmbunătății calitatea instruirii.
4. Dezvoltarea unei proceduri formale pentru stabilirea îndatoririlor clinice în timpul
programului de lucru pentru cursanți, responsabili și directori/coordonatori, ce urmează să fie
aplicată în mod uniform la nivel național.
5. Dezvoltarea unei proceduri standard care să guverneze planificarea turelor/îndatoririlor
utilizând bunele practici cunoscute.
6. Pregătirea liniilor directoare pentru programele școlare standard ale (a) procedurilor clinice și
abilităților practice și (b) cursurilor teoretice.
7. Pregătirea liniilor directoare pentru a introduce consultarea și participarea la luarea deciziilor
pentru a îmbunătăți modul în care programul de formare este implementat.
v. Evaluarea și monitorizarea progresului rezidenților
3. Introducerea în centre a unei evaluări periodice standard a rezidenților bazată pe obiective
specifice, inclusiv pregătirea unei proceduri uniforme și standardizate pentru a evalua succesiv
competențele rezidenților, așa este prevăzut de în programa școlară (acoperind gama de
abilități și competențe pe care trebuie să și-o construiască).
4. Dezvoltarea și îmbunătățirea funcționalităților platformei de învățare pentru a supraveghea
progresul rezidenților și pentru a monitoriza activitățile întreprinse (în special cele legate de
procedurile clinice și abilitățile practice).
5. Crearea de stimulente (pentru rezidenți și formatori) pentru utilizarea platformei de învățare.
vi. Indicatorii de dezvoltare
1. Dezvoltarea unui sistem de management al calității standardizat pentru programul de
rezidențiat ce urmează a fi introdus în diferitele centre PRMU.
2. Crearea de stimulente pentru a determina centrele să introducă (și să utilizeze) un sistem de
management al calității.
3. Pentru a contribui la evitarea stresului psihologic, extenuării și a un echilibru dificil între viața
personală și muncă, oferirea de stimulente pentru a introduce un program de respiro sau un
alt program/proces de combatere a oboselii.
5.1.3 Opțiunea 2 - Introducerea unui set de modificări de reglementare (modificarea

reglementării actuale pentru a se asigura că obiectivele PRMU sunt implementate)
Opțiunea 2 propune un set de modificări aduse reglementării în vigoare în prezent pentru a se asigura
că obiectivele de reglementare sunt implementate în mod uniform la nivel național, printr-un
mecanism de evaluare și acreditare adecvat. Adoptarea acestei soluții de politică necesită implicarea
reglementatorului, precum și introducerea și implementarea unor procese și instrumente noi și a unui
mecanism de penalizare atunci când centrele RMU vor fi considerate neconforme.
5.1.3.1 Factorii care influențează politicile
68
1. Clarificarea rolului, puterilor și mandatului fiecărui actor instituțional (în prezent:
Departamentul pentru Situații de Urgență al MAI, Comisia Interministerială pentru Asistență
Tehnică, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației Naționale și Colegiul Medicilor).
2. Atunci când este posibil, reducerea numărului de factori instituționali; dacă acest lucru nu este
posibil, clarificarea relațiilor dintre aceștia. Cea din urmă poate include un mecanism de
coordonare.
3. Clarificarea mecanismului și responsabilității instituționale pentru solicitarea și aprobarea
locurilor și pozițiilor în cadrul PRMU.
5.1.3.2 Acreditarea și reacreditarea

Îmbunătățirea sistemului de acreditare reglementat cu privire la obiectivele (standardele) de atins,
mecanismele de implementare și evaluare și guvernanța pentru asigurarea transparenței și clarității
rolului instituțional al diferiților actori, prin intermediul următoarelor acțiuni:
1. Stabilirea clară a modului în care mecanismul de acreditare va fi stabilit, alcătuit, etc.
(mecanism definit ca un proces de autoevaluare și evaluare externă folosit pentru a evalua cu
acuratețe nivelul de performanță în raport cu standardele stabilite și pentru a implementa
moduri de îmbunătățire continuă) pentru implementarea programului RMU — comisia
prevăzută de actuala reglementare în vigoare.
2. Definirea clară a criteriilor și procedurilor de acreditare și reacreditare și constituirea
mecanismelor adecvate pentru a se asigura că procedura este implementată și că îndeplinirea
criteriilor relevante este evaluată și monitorizată în mod corespunzător.
3. Definirea clară a consecințelor pentru PRMU-urile care nu reușesc să îndeplinească criteriile
de acreditare și reacreditare și care delimitează clar căile către remedierea sau terminarea
PRMU.
4. Acordarea unui caracter obligatoriu sistemelor de management al calității pentru programul
de rezidențiat pe baza unui «model» standard stabilit la nivel național.
5. Constituirea unui organism competent (acesta ar putea fi organismul de acreditare sau o
comisie sau un grup de lucru) responsabil de evaluarea îndeplinirii criteriilor reglementate la
cererea centrelor (în afara procesului de reacreditare), și care să facă recomandări cu privire
la ce ar trebui și poate fi îmbunătățit și la modul de a promova oportunitățile de îmbunătățire.
5.1.3.3 Cadrul instituțional

Crearea unor mecanisme de reglementare în rândul diferitelor centre PRMU pentru a se asigura că
formarea PRMU poate fi realizată într-o manieră adecvată32:
1. Stabilirea protocoalelor de lucru menite să asigure o relație adecvată, consacrată și
reglementată, pentru fiecare centru RMU atunci când programa rezidentului MU deleagă
formarea în alte secții spitalicești.
2. Dezvoltarea de protocoale de afiliere obligatorii pentru a reglementa relațiile dintre centrele
afiliate și cele acreditate.
3. Reglementarea detaliată a relațiilor dintre centrele PRMU, fie acestea acreditate sau afiliate,
pentru a se asigura că fiecare PRMU are protocoale și acorduri suficiente pentru a satisface
32
Instituțiile — însemnând în primul rând centrele acreditate — trebuie să aibă resursele să formeze rezidenții
MU. Aceste resurse (care adesea sunt alte servicii medicale de specialitate) trebuie să fie capabile și dispuse să
ofere formare rezidenților MU. Este crucială existența unui mecanism pentru a verifica îndeplinirea reală a
angajamentelor lor de a face aceasta. Centrele afiliate trebuie să le ofere în mod consecvent rezidenților lor
accesul la formarea care poate să nu fie disponibilă în propria lor instituție.
69
toate cerințele acreditării. Acest angajament va fi un criteriu de acreditare, iar implementarea
efectivă a colaborării va fi criteriul de reacreditare — adică, eșecul de a face acest lucru va
atrage consecințele prevăzute pentru îndeplinirea criteriilor de acreditare și reacreditare.

1. Stabilirea, prin intermediul reglementării, (a) a unei definiri clare și detaliate a îndatoririlor și
obiectivelor pentru directori/coordonatori și responsabili, (b) a unui mecanism de evaluare a
performanței, precum și (b) a unui proces de selecție pentru angajarea formatorilor PRMU, fie
aceștia directori, directori delegați, coordonatori sau responsabili.
2. Stabilirea unui program pentru oferirea unei formări corespunzătoare formatorilor (formare
inițială și formare continuă).

1. Actualizarea programei școlare conform bunelor practici internaționale (din punct de vedere
al conținutului) pentru a o face mai ușor și direct aplicabilă. Aceasta va include teorie și
practică (inclusiv simulare și practică clinică).
2. Obligativitatea aprobării programului pentru implementarea programei școlare în centrele
PRMU (inițial și la fiecare 5 ani), precum și publicarea acesteia și actualizările periodice.
3. Includerea în reglementare a procedurii pentru desemnarea responsabilităților clinice.
4. Dezvoltarea unei proceduri standard cu privire la planificarea turelor/responsabilităților.
5. Introducerea unei proceduri pentru adaptarea la programul de formare.
6. Introducerea unui mecanism corespunzător și eficace pentru nemulțumiri/plângeri, nu doar
pentru rezidenții MU, ci și pentru supervizorii din diferitele centre, cu privire la implementarea
defectuoasă a modulelor și/sau stagiilor de către diferite secții ale spitalului principal, precum
și ale spitalelor partenere.
7. A face obligatorii consultarea și participarea la procesul decizional pentru a îmbunătăți modul
în care este realizat programul de formare.
8. Includerea criteriilor legate de însușirea abilităților de bază, competențelor de cercetare și
performanța activităților educaționale în rândul indicatorilor de performanță ce urmează a fi
atinși de rezidenți și formatori.
9. Dezvoltarea și îmbunătățirea funcționalităților platformei de învățare.
5.1.3.6 Evaluarea și monitorizarea progresului rezidenților

1. Introducerea unei evaluări periodice obligatorii a rezidenților bazată pe obiective specifice,
constând în evaluarea competențelor rezidenților, așa cum sunt specificate în programa
școlară (acoperind gama de abilități și competențe pe care trebuie să și-o însușească).
2. Obligativitatea utilizării platformei de învățare (nu numai pentru rezidenți, ci și pentru
formatori) și includerea acesteia în metodologia națională și/sau procedura de evaluare.
3. Standardizarea examenului de specialitate cu privire la partea clinică/practică (de tip OSCE,
VIVA, predare) prin reglementare pe baza obiectivelor formării.
5.1.3.7 Indicatorii de dezvoltare

1. Introducerea de măsuri care să ajute la evitarea stresului psihologic, extenuării și a unui
echilibru dificil între viața personală și muncă: implementarea unui program de respiro sau
unui alt program/proces de combatere a oboselii, a unui program de lucru flexibil, etc.
70
2. Introducerea obligației de a implementa un sistem de management al calității în centre.
5.1.4 Opțiunea 3 - O reglementare nouă (inclusiv implementarea de instrumente și

mecanisme pentru îmbunătățirea sistemului PRMU)
Opțiunea 3 este cea mai ambițioasă propunere și presupune nu numai implicarea reglementatorului
și introducerea de instrumente și elemente inovatoare pe baza bunei practici internaționale, ci și
modificări substanțiale — atât la nivel legal, cât și în practică. Aceasta este menită să se asigure că
toate centrele PRMU livrează formare PRMU de cea mai înaltă calitate, luând în considerare
circumstanțele, resursele disponibile și realitatea pe cât mai constant și uniform posibil.
5.1.4.1 Factorii care influențează politicile

Crearea unui Comitet de Coordonare pentru Formarea în Medicina de Urgență, alcătuit din
reprezentanți ai Departamentului pentru Situații de Urgență al MAI, Comisiei Interministeriale pentru
Asistență Tehnică, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și ai Colegiului Medicilor
care să ofere asistență autorității de acreditare.
5.1.4.2 Acreditarea și reacreditarea

Înființarea unei autorități de acreditare (AA) care să nu fie parte integrantă a vreunui departament
guvernamental pentru a se asigura că aceasta funcționează și își desfășoară activitatea departe de
influența politică. Totuși, ministrul de resort poate fi responsabil, în ultimă instanță, de organismul de
acreditare.
1. AA ar trebui să includă membri care sunt în prezent certificați de comisie și activi clinic în
specialitatea Medicina de urgență.
2. AA acreditează instituțiile sponsor PRMU (universități), centrele PRMU și programele de
formare.
3. AA stabilește standardele de acreditare pe baza obiectivelor RMU, programului de formare și
obiectivelor educaționale.
4. Procesul de acreditare se încheie doar după o perioadă de probă, care include o vizită pe
teren.
5. AA dezvoltă, cu implicarea Comitetului de Coordonare, indicatorii de performanță ce trebuie
îndepliniți de către centrele MU, programe și medici33.
6. Centrele RMU trebuie să-și autoevalueze activitățile în raport cu altfel de indicatori 34, să caute
să-și îmbunătățească treptat și continuu rezultatele relevante și să trimită raportul relevant
anual către AA.
33
Exemplele de bune practici internaționale pot fi valoroase pentru dezvoltarea unor astfel de indicatori.
Cadrul de monitorizare a performanței, inspirat de experiența din Australia, poate fi elaborat pentru a urmări
calitatea educației și formării clinice și a progreselor sistemului de sănătate într-o anumită perioadă de timp (vezi
secțiunea 2.2.2.). Un mediu educațional clinic de calitate s-ar baza astfel pe următoarele elemente:
• O cultură organizațională care valorizează educația
• O practică clinică conform bunelor practici
• Un mediu educațional pozitiv
• O relație eficace serviciu de sănătate - furnizor de educație
• Procese eficace de comunicare
• Resurse și facilități adecvate
34
Potențiale metode privind modul în care se poate măsura performanța pe baza experienței internaționale
bune sunt incluse în secțiunea 2.2.2. a acestui raport.
71
7. AA desfășoară vizite de reacreditare periodice la fiecare 5 ani după acreditarea inițială. Pe
lângă respectarea tuturor standardelor procesului de acreditare inițială, reacreditarea va
include o analiză a performanței absolvenților centrului la examenul național de final în
Medicina de urgență.
8. Evaluările negative din partea AA pot conduce la implementarea unui statut de „acreditare de
probă”, necesitând crearea unui plan de remediere și repetarea vizitei pe teren în termen de
18 luni pentru evaluarea eficacității remedierii. Evaluările negative repetate pot conduce la
retragerea acreditării.
5.1.4.3 Cadrul instituțional

1. Directorii spitalelor ar trebui să certifice angajamentul instituțiilor lor de a respecta
standardele de acreditare MU.
2. Directorii Compartimentelor de Primiri Urgențe ar trebui să certifice angajamentul lor de a
respecta standardele de acreditare MU.
3. Centrele acreditate ar trebui să furnizeze scrisori de înțelegere din partea Șefilor de servicii
recunoscând condițiile impuse pentru formarea și educarea rezidenților în specialitatea
medicină de urgență în cadrul instituției lor.
4. Centrele afiliate ar trebui să elaboreze un „plan suplimentar de învățământ” ce descrie modul
în care rezidenții acestora vor respecta toate cerințele programei de formare MU, dacă
aceasta nu poate fi respectată în cadrul instituției de care aparțin. Acest plan suplimentar ar
trebui să fie însoțit de scrisori de aprobare pentru prestarea acestor servicii, de la o altă
instituție. Existența unei implementări reale a unui „plan suplimentar de învățământ” și
scrisoarea de aprobare atașată vor fi un criteriu de reacreditare — adică, imposibilitatea de a
face acest lucru va atrage consecințele prevăzute pentru îndeplinirea criteriilor de acreditare
și reacreditare.

1. Stabilirea, prin intermediul reglementării, (a) a unor definiții clare și detaliate a îndatoririlor și
obiectivelor pentru directori/coordonatori și responsabili, (b) a unui mecanism de evaluare a
performanței, precum și (b) a unui proces de selecție pentru angajarea formatorilor PRMU, fie
aceștia directori, directori delegați, coordonatori sau responsabili.
2. Stabilirea unui program pentru asigurarea unei formări corespunzătoare formatorilor
(formare inițială și formare continuă).
3. Formatorii ar trebui să dedice formării o mare parte a eforturilor lor profesionale și ar trebui
să li se acorde timp suficient pentru a respecta cerințele educaționale ale programului.

1. Actualizarea programelor școlare prevăzute în actuala reglementare în raport cu conținutul
„Programei europene pentru medicina de urgență”, pe baza următoarelor arii de competență:
a. Îngrijirea pacientului
b. Cunoștințe medicale
c. Abilitățile interpersonale, comunicare și

Limbă

Evaluarea Impactului Opțiunilor de Revizuire A Rezidențiatului În Medicina de Urgență PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluarea Impactului Opțiunilor de Revizuire A Rezidențiatului În Medicina de Urgență PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA

Acord de Servicii de Asistență Tehnică privind

Evaluarea impactului asupra sistemului de

Linii de acțiune referitoare la o EIR cu privire la rezidențiatul în

Ministerul Afacerilor Interne

Listă acronime .................................................................................................................. 6

2 Starea actuală ......................................................................................................... 11

3 Definirea problemei ................................................................................................ 57

5 Alternative de politică ............................................................................................. 66

Anexa 2. Programa școlară a programului de rezidențiat în specialitatea medicină de

2.1 Medicina de urgență ca specialitate medicală

2.2 Practica internațională

Uniunea Europeană: Standardele de competență pentru medici de urgență descrise în curriculumul

2.2.1.2 Diseminarea contextului de către organizațiile Europene de specialitate

2.2.2 Acreditarea formării în medicina de urgență în Statele Unite: exemplu de bună

2.2.2.2 Sistemul de acreditare CAEMU

2.2.2.3 Inspecția de acreditare a unității

2.2.3 Elaborarea indicatorilor și standardelor de performanță: exemple de bune practici

2.2.3.1 Comisia pentru calitatea îngrijirii medicale din Regatul Unit

Caseta 3. Elaborarea unui tablou de bord

Fiind „receptive”, serviciile răspund nevoilor oamenilor.

Caseta 4. Abordarea „utilizatorilor cu impact ridicat”

Caseta 6. Modelarea predictivă și tablourile de bord

Caseta 7. Concentrarea pe îmbunătățirea continuă și furnizarea de servicii

2.2.3.2 Elaborarea indicatorilor de performanță și a standardelor în Australia (Statul

În 2008, Departamentul Victorian de Sănătate și Servicii Umane (DSSU, Departamentul, fostul

2.2.3.3 Evaluarea performanței: linii de acțiune posibile bazate pe bunele practici

2.3 Cadrul juridic din România

Tabelul 1. Funcțiile de coordonator și responsabil al programului de rezidențiat

Tabelul 2. Organizarea și finanțarea programului de rezidențiat

2.3.2 Sistemul de Medicină de Urgență din România

Formarea în medicina de urgență și programa de studiu pentru formarea medicilor de urgență în

Tabelul 3. Centre de formare în medicina de urgență recunoscute în România

2.4 Implementarea sistemului PRMU în România

2.4.2 Constatări cu privire la implementarea reglementării PRMU în România

Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă.

2.4.2.1 Factori instituționali implicați în PRMU

Tabelul 4. Universitățile de medicină care implementează PRMU

Accesul la investigații medicale

Tabelul 5. Principalele spitale care implementează un Program RMU

Figura 3 Rezidenţi şi formatori MU

Sursa: Raport cu privire la colectarea datelor și analiza cantitativă,

Figura 4 Rezidenții MU pe an de rezidențiat pe centre universitare

Year 5 Year 4 Year 3 Year 2 Year 1

Sursa: Cercetare a doctorului Hadrian Borcea (iunie 2017).

Diferența dintre anii 3 și 4 de rezidențiat se consideră a fi multifactorială: pe de o parte, retenția poate

2.4.2.3 Factorii responsabili cu implementarea

Tabelul 6. Directorii/coordonatorii PRMU

Tabelul 7. Numărul de responsabili PRMU

(A) (B) (B)*100/(A) (C) (C)*100/(A) (D) (D)/(C) (D)/(B)

Tabelul 8. Criteriile de acreditare pentru autoritățile de supervizare PRMU

Tabelul 9. Formarea formatorilor din cadrul PRMU

2.4.2.4 Programul de formare

Figura 5 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A1

interpretarea figurilor 5 până la 12.

Manevre clinice și abilități obligatorii pentru rezidenții MU în anul 2

Figura 7 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU în A2

Figura 10 Proceduri clinice obligatorii pentru rezidenții MU din A3 - tipul de practică

Practice not at all

Figura 12 Manevre clinice obligatorii pentru rezidenții MU 4 - tipul de practică

Figura 14 Expunerea la cazuri în cadrul programului PRMU

Aptitudini de bază ale medicului de medicină de urgență

(A) (B) (B)100/(A) (C) (C)100/(A) (D) (D)/(C) (D)/(B)