Sunteți pe pagina 1din 9

Capitolul VIII

COMUNICAREA EDUCAŢIONALĂ
1. Unităţi de conţinut

 Comunicarea didactică;
 Dimensiunea relaţională a procesului de învăţământ.

Argument
Acest capitol îşi propune să prezinte procesul de învăţământ ca act de comunicare reliefând
rolul şi importanţa comunicării în formarea personalităţii, în transmiterea unui capital cultural, dar
şi în dezvoltarea unor relaţii echilibrate între cei doi poli ai actului didactic (profesorul şi elevul).

Obiective
 să evidenţieze specificul comunicării didactice
 sa analizeze comunicarea didactică pe baza modelului comunicării interumane
 să evidenţieze rolul feed-back – ului in comunicarea didactică
 să exemplifice tipurile de feed-back valorificând experienţa şcolară
 să identifice obstacolele / blocajele în comunicare şi factorii ce asigura eficienta ei
 sa analizeze comunicarea nonverbală specifică profesorului şi elevilor exemplificând
 sa exerseze ascultarea activă pe parcursul rezolvării sarcinilor de seminar
 să explice dimensiunea relaţională (psiho-socială) a comunicării didactice

2. Concepte cheie

 Comunicarea este procesul de transmitere, receptare şi interpretare a mesajelor, prin


intermediul căruia relaţionăm unii cu alţii şi cu lumea înconjurătoare.
 Comunicarea didactică este o comunicare instrumentală direct implicată în susţinerea unui
proces sistematic de învăţare.
 Retroacţiunile comunicării didactice – sunt acţiuni recurente propagate în sens invers – de
la efecte la cauze, de la rezultate spre planurile iniţiale; sunt modalităţi care permit adaptarea
interlocutorilor unul la celalalt, la situaţie si la finalitatea urmărita.

3. Aplicaţii – teme, scheme, grafice


3.1. Modelul comunicarii interumane

Zgomot
Codare Decodare

Emiţător (E) Receptor (R)

Canal

Re
Rr
Re Rr
Fig. 1. Modelul de comunicare interumană (după W. Meyer – Eppler)

98
Re- repertoriul emiţătorului Rr- Repertoriul receptorului

99
Repertoriul reprezintă ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor şi experienţelor
personale precum şi nivelul dezvoltării celui care participă la actul comunicării, indiferent de poziţia
pe care o ocupă.

 Sarcini de lucru:
1. Pe baza schemei de mai sus, analizaţi şi evidenţiaţi elementele definitorii ale comunicării
interumane.
2. Evidenţiaţi specificul comunicării didactice pe baza modelului comunicării interumane.

3.2. Formele comunicării (adaptate si dezvoltate după L. Iacob, 1998)

Criterii Forme Precizări


1. Parteneri a) c. intrapersonală - cu sine (monologul interior sau verbalizat)
b) c. interpersonală - între doua persoane
c) c. în grup mic - în cazul unei relaţii grupale de tip “faţă în faţă”
d) c. publică - auditorul este un public larg, în relaţie directă (conferinţe, miting)
sau indirectă (ziar, TV) cu emiţătorul
2. Statutul a) c. verticală - între parteneri care au statute inegale (elev-profesor, soldat-ofiţer
interlocutorilor etc)
b) c. orizontală - între parteneri cu statute egale (elev-elev, soldat-soldat etc)
3. Codul folosit a) c. verbală - informaţia este transmisă prin intermediul cuvântului; poate fi orală
sau scrisă
b) c. paraverbală - informaţia este transmisă prin elemente vocale şi prozodice care
însoţesc cuvântul (accentul, ritmul, intonaţia, pauza etc.)
c) c. nonverbală - printr-o mare diversitate de semne legate de postura corpului,
mişcările, gesturile, mimica, tăcerea, înfăţişarea partenerilor
d) c. mixtă - combinările celor 3 forme (a, b, c) sunt foarte variate
4. Finalitatea actului a) c. accidentală - transmiterea întâmplătoare de informaţii, ce nu sunt vizate de
comunicativ emiţător, nelegate de tema abordată
b) c. subiectivă - exprimarea directă (verbal, paraverbal, nonverbal) unei stări
afective, în vederea descărcării, echilibrării, de ex. “Bravo” sau “M-
aţi dezamăgit”
c) c. instrumentală - vizează un obiectiv precis, urmăreşte producerea unui anumit efect
la receptor si se modifică funcţie de reacţia receptorului. Este forma
dominantă de comunicare.
a) c. lateralizată - fără feed-back (comunicare prin film, radio, TV, banda magnetica
(unidirecţională) etc., forme care nu admit interacţiunea instantanee)
b) c. nelateralizată - cu feed-back concomitent, determinat de prezenta interacţiunii
emiţător-receptor
a) c. referenţială - vizează un anumit adevăr (ştiinţific sau de altă natură) care face
obiectul expres al mesajului
b) c. operaţional – - vizează înţelegerea acelui act, felul in care trebuie operat, mental
metodologică sau practic, pentru ca adevărul transmis să fie descifrat
c) c. atitudinală - valorizează cele transmise, situaţia comunicării si partenerul

Fig.2. Formele comunicării


 Sarcini de lucru:
1. Analizaţi tabelul de mai sus şi precizaţi care dintre formele comunicării sunt specifice
comunicării didactice.
2. Explicaţi importanta comunicării verbale, paraverbale şi nonverbale în comunicarea didactică.
Pentru a înţelege mai bine, faceţi următorul exerciţiu: un coleg să mimeze în faţa clasei, după
regulile jocului “mim”, un obiect, o acţiune, o stare afectivă, iar voi să ghiciţi despre ce este
vorba.
3. Precizaţi caracteristicile specifice comunicării didactice.

100
4. Daţi exemple de gesturi şi mimică specifice profesorilor şi elevilor întâlnite frecvent în activitatea
didactică.

101
3.3. Comunicarea este caracterizată de retroacţiune (feed-back) interlocutorii putând să
afle care sunt efectele sale, în orice moment. Sunt două forme de retroacţiuni:
 feed-forward = modalitatea prin care anticiparea finalităţii redevine cauzalitate
 feed-back = modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. L. Iacob realizează o
clasificare a tipurilor de feed-back existente pe parcursul comunicării.

Nr Exemple
. Criteriul Forme ale feed-back – ului Feed-back I Feed-back II
crt (R → E) (E → R)
1. activitatea reglată a) feed-back I (al mesajului) atenţia clasei, calitatea
răspunsurilor
b) feed-back II (al învăţării) nota, comentarea răspunsului,
reacţia la temă etc.
2. nivelul feed-back-ului a) feed-back 0 lecţia prin TV, radio extemporalul neadus, nota
necomunicată
b) feed-back insuficient indici ai neînţelegerii, fără detalii nota in sine
despre cauze
c) feed-back optim indici edificatori asupra cauzelor evaluarea (nota) explicata
reacţiei copiilor
d) feed-back redundant reluarea aceleiaşi informaţii, abundenta penalizărilor sau
exces pe aceeaşi tema încurajărilor; pentru aceeaşi
realizare: nota, lauda,
premiere, popularizare etc.
3. calea urmata de feed- a) feed-back direct reacţia spontana a clasei nota, lauda, blamul primite
back personal
b) feed-back indirect intervenţia unui intermediar informaţia ocolită care ajunge
(diriginte, părinte, situaţie) la elev prin: coleg, părinte,
diriginte, carte etc.
4. momentul apariţiei feed- a) feed-back concomitent reacţia clasei in timpul predării asistenta pe moment in
back - ului lecţiei realizarea sarcinilor de
învăţare
b) feed-back ulterior răspunsurile la ascultarea corectarea temei, examenul,
curentă sau recapitulativă concursul
5. raportul cu conţinuturile a) feed-back consistent confirmarea interesului la note pe merit
anterioare (ale mesajului, predare prin răspunsurile bune
învăţării sau altor feed- de a doua zi
back-uri) b) feed-back inconsistent reacţie pozitiva la predare, evaluarea greşita,
răspunsuri slabe a doua zi inconsecventa in cerinţe
6. modalitatea de codificare a) feed-back verbal (orb) intervenţii de genul: “Mai tare !” comentarii, întrebări,
“Repetaţi !” “N-am înţeles !” exprimarea atitudinii
b) feed-back paraverbal (orb) intonaţie, accent, pauza semnificativa
c) feed-back nonverbal (mut) mimica, gestica, privire, mişcarea clasei
d) feed-back mixt combinări intre a) b) si c)
7. sursa feed-back-ului a) feed-back individual unul sau altul dintre elevi profesorul, cartea, un coleg
b) feed-back colectiv clasa prin sincronia reacţia clasei la activitatea
interacţională elevului
8. semnificaţia feed-back – a) feed-back pozitiv (+) confirmarea, sincronia încurajarea, lauda, nota bună
ului pentru beneficiari interactională
b) feed-back negativ (-) lipsa sincroniei, neatenţia blamul, admonestarea, nota
slabă
c) feed-back “alb” reacţii neclasificabile din cauza “opacităţii” lor, gen “fata de poker”
9. conţinut a) feed-back limitat indiferent de forma (verbal, nonverbal) el “spune” doar “da” / ”nu”
b) feed-back liber orice informaţie necesara lămuririi profesorului sau elevului
* Feed-back-ul consistent si cel inconsistent se deosebesc prin poziţia lor polară fata de conţinuturile anterioare. Primul
le confirmă, iar al doilea le infirmă.
Fig. 3 Tipurile de feed-back (după L. Iacob)

Feed-back care regleaza mesajul (fb I)

Ei emisiune - informaţie Ri
Ee acţiune -răspuns
Re

Feed-back care reglează învăţarea (fb II)


Fig. 4 Sensul feed-back-urilor în acţiunea didactica (după L. Iacob, 1998)

102
 Sarcini de lucru:
1. Explicaţi acţiunea celor două tipuri de feed-back-uri existente in comunicarea didactică, pe baza
schemei de mai sus.
2. Evidenţiaţi consecinţele absentării unuia din tipurile de feed-back mai sus analizate.
3. Descrieţi o situaţie şcolară în care să apară un feed-back care să întrunească concomitent
următoarele caracteristici: feed-back II, direct, individual, verbal, negativ, inconsistent,
concomitent.
3.4. Factorii care asigură eficienţa comunicării didactice
Diferenţele ce apar adeseori între ceea ce vrea să comunice profesorul şi ceea ce reţin elevii
se datorează blocajelor ce pot să intervină în comunicarea didactică.

CE DORESTE SA
Cadrul COMUNICE PROFESORUL
didacti
c Ce comunica in mod real

Ce aud elevii

Ce asculta

Ce inteleg

Ce acceptă

Ce reţin
Elevi
1/3 1/3 1/3
Fig. 5 Raportul între ce doreşte să comunice cadrul didactic şi ce reţin elevii

 Sarcini de lucru:
1. Explicaţi raportul între ceea ce doreşte să comunice cadrul didactic şi ce reţin elevii pe baza
schemei de mai sus.
2. Identificaţi obstacolele ce pot interveni în comunicarea didactica şi completaţi tabelul de mai
jos:

Obstacole/blocaje Exemple
- ce ţin de profesor 


- ce ţin de elev 

- ce ţin de mediul fizic - 
material 

3. Sunt o serie de factori ce asigură eficienţa comunicării didactice. Identificaţi aceşti factori,
completând tabelul de mai jos:

103
Factori de eficienţă Exemple
- ce ţin de profesor
- ce ţin de elev
- ce ţin de repertoriul E si R
- ce ţin de context
- ce ţin de conexiunea inversă

O altă modalitate de eficientizare a comunicării didactice o reprezintă ascultarea activă, ce


presupune ca ascultătorul eficient să aibă o serie de caracteristici şi să respecte unele reguli de
ascultare eficientă.

Chei pentru ascultarea


Ascultătorul ineficient Ascultătorul eficient
eficientă
Găseşte câmpul de interese Selectează subiectele aride Vede oportunităţile, se întreabă ce
este interesant pentru el în acel
subiect
Judecă conţinutul, nu modul Consideră prezentarea foarte Judeca conţinutul, nu ţine seama
de prezentare slabă de erorile de prezentare
Ascultarea ideilor Ascultă faptele Ascultă temele centrale
Flexibilitatea Notează tot, folosind un Notează puţin dezvoltat în 4-5
singur sistem sisteme
Rezistenţa la distrageri Este uşor de distras Evită distragerile, ştie cum să se
concentreze
Adaptabilitate Reacţionează emoţional la Interpretează cuvintele “colorate”,
cuvinte dar nu se agaţă de ele

Fig. 6 Caracteristicile ascultătorului ineficient şi eficient (după O. Pânişoară,)

10 sfaturi pentru o ascultare eficientă

1. Încetează să vorbeşti – nu poţi asculta în timp ce vorbeşti


2. Uşurează situaţia vorbitorului – ajută-l să se simtă liber să vorbească
3. Arată vorbitorului că vrei să-l asculţi – privirea şi comportamentul să denote interesul; nu
citi notiţele, corespondenţa sau ziarul în timp ce vorbeşte cineva; ascultă pentru a înţelege,
nu pentru a te opune.
4. Renunţă la gesturi care distrag atenţia – nu mâzgăli, nu bate “darabana” cu degetele, nu
umbla cu hârtii.
5. Pune-te în situaţia vorbitorului – încearcă să vezi din punctul lui de vedere
6. Fii răbdător – acordă destul timp, încearcă să nu întrerupi, evită să pleci în timp ce altul
vorbeşte.
7. Nu te înfuria – furia poate duce la interpretări greşite
8. Nu fii dur in dispute si critici si nu te impune ca atotcunoscător – acesta poziţie îi face
pe oameni mai defensivi, tăcuţi sau furioşi.
9. Pune întrebări – acest fapt îl încurajează pe vorbitor, îi arată ca îl asculţi, ca poţi şi vrei să-l
ajuţi să-şi dezvolte / încheie demonstraţia.
10. Încetează să vorbeşti – primul si ultimul sfat, deoarece celelalte depind de acesta.

3.5. Dimensiunea relaţională a procesului de învăţământ

Comunicarea înseamnă relaţionare. Un nivel mai ridicat sau mai redus al comunicării
reflectă şi tipul de relaţie: una superficială / formală sau una intensă / autentică. Se poate vorbi
despre simpatii sau antipatii după nivelul comunicării. De exemplu dacă unui elev îi place de un
coleg va încerca să comunice cu el; dacă, din contra vrea să-l evite, atunci va interacţiona cât mai

104
puţin cu el; dacă un coleg nou într-o clasă de elevi va dori să se integreze în colectivul clasei, atunci
va comunica mai mult.

 Sarcini de lucru:
1. Analizaţi procesul de învăţământ ca act de comunicare. Modalitatea de lucru: Philips 6/6. După
rezolvarea sarcinii realizaţi fiecare o diagrama a interacţiunilor din timpul rezolvării sarcinii de
lucru, pentru grupul din care aţi făcut parte. Comparaţi diagramele intre voi şi apoi prezentaţi
concluziile la care aţi ajuns.
2. Analizaţi şi exemplificaţi aspecte de relaţionare ale comunicării didactice pe baza diagramelor
obţinute de voi în exerciţiul anterior. Prezentaţi modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor prin
comunicarea didactica.

În derularea procesului de învăţământ, între profesori şi elevi se stabilesc mai multe tipuri de
relaţii.

Tipuri Forme Precizări


Relaţii de comunicare - transmitere de Explicarea terminologiei, enunţarea faptelor, interpretarea
informaţii informaţiilor, exprimarea opiniilor etc.;

- de structurare Atenţia este concentrată asupra subiectului şi a procedurilor de


lucru;
- de răspuns Elevii răspund solicitărilor profesorului;
- de reacţie Acceptarea, modificarea, respingerea etc. a celor spuse
anterior; de apreciere de către profesor a răspunsurilor elevilor;

- de exprimare Exprimarea unor stări afective: satisfacţie, plăcere, iritare,


uimire etc.;
Relaţii de conducere - de dominare Profesorul creează un climat de autoritate, accentul fiind plasat
pe activitatea sa;
- democratice Profesorul creează un climat de cooperare, colaborare,
stimulând interesul şi curiozitatea elevilor, încurajând
manifestarea spontaneităţii şi creativităţii elevilor;

- îngăduitoare ( laissez- Profesorul nu manifestă forme de intervenţie autoritară în


faire) dirijarea sau orientarea învăţării / instruirii elevilor, accentul
fiind plasat pe dezvoltarea liberă a copiilor, pe desfăşurarea la
voia întâmplării a activităţii acestora;
Relaţii socio – afective Între profesor şi elevi se pot manifesta spontan sentimente de
atracţie sau de respingere, simpatie sau antipatie, de acceptare
sau neacceptare etc.

Fig. 7 Tipuri de relaţii profesor – elevi (adaptate şi dezvoltate după I. Cerghit ş.a., 1990)

 Sarcina de lucru:
Analizaţi şi exemplificaţi ponderea manifestării tipurilor de relaţii , mai sus prezentate, într-
o lecţie de specialitate şi una de dirigenţie.

105
4. Sinteză
Comunicarea didactică este un proces de transmitere a cunoştinţelor de la E (profesor) la R
(elevul / clasa de elevi) şi invers în scopul realizării unor finalităţi. Şi comunicarea didactică este
caracterizată de retroacţiune. Feed-back – ul este important pentru ameliorarea comunicării, dar şi a
relaţiilor dintre interlocutori. Putem vorbi de o tipologie a feed-back – urilor, prezentă în literatura
de specialitate.
Comunicarea didactică este prezentă sub diverse forme. În literatura pedagogică ea există în
clasificări mai mult sau mai puţin complexe. Cele mai des întâlnite forme ale comunicării sunt
comunicarea verbală, comunicarea paraverbală şi comunicarea nonverbală. Pentru o comunicare
eficientă, atât profesorii cât şi elevii trebuie să le îmbine.
De asemeni, pentru asigurarea unei comunicări eficiente există o serie de factori ce ţin de
personalitatea profesorului, de personalitatea elevilor, de context si de conexiunea inversă.
Comunicarea didactica este una dintre caracteristicile procesului de învăţământ, care reflectă
fidel tipologia relaţionărilor dintre protagoniştii actului didactic şi anume profesorii şi elevii.

Temă de reflecţie
Scrieţi un eseu de trei pagini în care să descrieţi modul în care doriţi să comunicaţi şi să
relaţionaţi cu elevii dvs. atunci când veţi profesa.

Bibliografie

1. Barna, A., Antohe, G., Pedagogie, Ed. Logos,Galaţi, 2001, vol. I.

2. Cerghit, I Didactica, manual pentru liceele pedagogice, EDP, Buc., 1990.

3. Cerghit, I., Neacşu, I., Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iaşi, 2002
Negreţ, I., Pânişoară, I. O.,
4. Creţu, D., Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Ed. Imago, Sibiu, 1999

5. Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998.

6. Cucoş, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996.

7. Cucoş, C., (coord.) Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.

8. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, E.D.P., Bucureşti, 1990.

9. Nicola, I., Pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1994

10. Popescu D., Arta de a comunica, Ed. Tehnica, Buc., 2000

11. * * *, Psihopedagogie Univ. „AL. I. Cuza”, Iaşi, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, filiala
Iaşi, Ed. „Spiru Haret”, Iaşi 1994

106

S-ar putea să vă placă și