UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI

FACULTATEA DE ISTORIE

Învăţământ la distanţă

LIMBA LATINĂ

AUTOR şi TITULAR:

Conf.univ.dr. Roxana-Gabriela CURCĂ

ANUL II
SEMESTRUL II
2019 - 2020
 CUPRINS

UI.1 Substantivul
UI.2 Adjectivul
UI.3. Pronumele
UI.4. Verbul (diateza activă)
UI.5. Verbul (diateza pasivă)
UI.6. Sintaxa propoziției (Nominativ, Genitiv, Dativ)
UI.7. Sintaxa propoziției (Acuzativ, Ablativ)
Teme de control
Răspunsuri la întrebările de auto-evaluare
Test de evaluare
Bibliografie
Introducere
Cursul pe care îl propunem urmăreşte să furnizeze o imagine holistică asupra morfologiei și
sintaxei propoziției în limba latină. Vom pune accent pe exemplificări cât mai numeroase, pentru o
mai bună înțelegere a părților de vorbire și de propoziție. Cursul tratează de o manieră inevitabil
succintă şi intenţionat simplificatoare materia esenţială a morfologiei și a sintaxei propoziţiei.
Sintaxa cazurilor constituie un element fundamental în înţelegerea limbii latine. Se va urmări
distincţia între aspectul funcţional-sintactic al analizei (predicat, subiect, atribut, complement) şi
aspectul ei semantic (diverse valori de sens ale cazurilor). Numai cunoaşterea funcţiilor sintactice,
dar mai ales a valorilor semantice ale cuvintelor poate asigura - pînă la un punct - inteligibilitatea
unui text în latină.

Obiective
-Cunoaşterea sistemului lexical şi gramatical al limbii latine;
-Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea adecvată a terminologiei gramaticale specifice filologiei
clasice;
-Dobândirea abilităţii de a lua parte activă la dezbaterile critice pe marginea textelor latine;
-Dezvoltarea capacităţii de analiză gramaticală a popozițiilor latinești;
-Formarea deprinderilor de traducere şi interpretare a textelor literare.

Competențe
Profesionale:
-Identificarea informaţiei despre principalele părți de vorbire.
-Producerea punctuală a unor noi cunoştinţe morfo-sintactice pe baza cunoaşterii aprofundate.
-Prezentarea orală şi scrisă a cunoştinţelor de specialitate.

Transversale:
-Analiza critică a izvoarelor istorice literare.
-Prezentarea orală şi scrisă, cu un grad ridicat de claritate, în conformitate cu standardele
academice, a unor probleme şi contexte de specialitate cu un nivel redus şi mediu de complexitate.

Rezultate așteptate
a. dezvoltarea abilităţilor interdisciplinare ale studenţilor în aşa fel încât să poată realiza o lucrare
scrisă în domeniu;
b. dezvoltarea gândirii independente şi stăpânirea de către studenţi a tehnicilor participării la o
dezbatere ştiinţifică.

Modul de transmitere al temelor de control către cadrul didactic şi, respectiv, a rezultatelor
către studenţi: prin încărcarea pe platforma eLearning.

III. Evaluare:

I. răspunsuri la examen/colocviu/lucrări practice: 70%

II. teme de control: 30%
 MORFOLOGIE

Părţile de vorbire ale limbii latine sunt: flexibile (substantiv, adjectiv, numeral, pronume,
verb) și neflexibile (adverb, prepoziție, conjuncție, interjecție). Morfemele (părţile distincte ale
unui cuvânt flexibil) sunt: rădăcina, tema, desinenţa. O explicaţie aparte necesită termenul de
terminaţie. Rădăcina sau radicalul este elementul comun al unor părţi de vorbire diferite, dar care
alcătuiesc o familie de cuvinte. Tema este partea stabilă care se găseşte în toate formele declinării
sau conjugării unui cuvânt flexibil. Desinenţa este indicele morfologic constituit dintr-unul sau
mai multe sunete care, situat după temă, exprimă în cazul flexiunii nominale, cazul, numărul şi
uneori genul, iar în cazul flexiunii verbale – persoana, numărul şi diateza. Terminaţia este
constituită din toate elementele fonetice de la sfârşitul unui cuvânt flexibil. În privinţa numelor,
terminaţiile cazuale sunt rezultatul modificărilor fonetice provenind din juxtapunerea desinenţelor
la teme.

UI.1 DECLINAREA SUBSTANTIVULUI

Introducere
În latină substantivul (nomen substantivum) are trei genuri (masculin, feminin şi neutru), două
genuri (singular şi plural) şi şase cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, ablativ şi vocativ).
Tema unui substantiv se recunoaşte prin înlăturarea desinenţei de la genitiv plural. Iată un tablou
sinoptic care combină cele două criterii de clasificare:

Obiective specifice
-Să identifice corect declinarea căreia îi aparține un anume substantiv;
-Să identifice corect terminațiile de gentiv;
-Să coreleze anumite terminații de la diferite declinări.

DECLINAREA I DECLINAREA a II-A

CAZ
Teme în -a- Teme în -o-/-e-
N. sg. rosa amicus puer monumentum
G. sg. rosae amici pueri monumenti
G. pl. rosarum amico-rum puero-rum monument-
rum

Declinarea a III-a Declinarea a IV-a Declinarea a V-a

CAZ Teme
Teme în -i- Teme în -u- Teme în -e-
consonantice
N. sg. homo mare exercitus cornu facies
G. sg. hominis maris exercitus cornus faciei
G. pl. homin-um mari-um exercit-um cornu-um facie-rum
 TABLOU COMPARATIV AL INDICATORILOR CAZUALI

DECL. I II III IV V
Teme consonantice teme în -i-
M.
GEN F. M. şi F. M.şi F. M. N. F.
N.
N. N.
SINGULAR
Nom. -a -us - _________ ________ -us -ēs
Gen. -ae um -is -is -ū -ēī, -eī
Dat. -ae -ī -ī -ī -ūs -ēī, -eī
Ac. -am -ō -em (-im) -em -uī - -em
Abl. -ā -um (nom.) (nom.) ū -ē
-ō -e -e, -ī -um -
Nom. -ī ū
Gen. -ū
Dat. PLURAL
Ac. -ae -ī -ēs -ēs - -ūs - -ēs
Abl. -ārum -a -a ia ua -ērum
-īs -ōrum -um -ium -uum -ēbus
-ās -īs -ibus -ibus -ibus -ēs
-īs -ōs - -ēs -ēs, -īs - -ūs - -ēbus
a -a ia ua
-īs -ibus -ibus -ibus

DECLINAREA SUBSTANTIVELOR
DECLINĂRILE I ŞI II
Teme în -a- Teme în -o-
SINGULAR SINGULAR
Nom. oliva fundus puer ager vir argentum
Gen. olivae fundī puerī agrī virī argentī
Dat. olivae fundō puerō agrō virō argentō
Acc. olivam fundum puerum agrum virum argentum
Abl. oliva fundō puerō agrō virō argentō
V. oliva funde puer ager vir argentum
PLURAL PLURAL
Nom. rosae fundī puerī agrī virī argenta
Gen. rosārum fundōrum puerōrum agrōrum virōrum argentorum
Dat. rosīs fundīs puerīs agrīs virīs argentīs
Acc. rosās fundōs puerōs agrōs virōs argenta
Abl. rosīs fundīs puerīs agrīs virīs argentīs
V. rosae fundi pueri agri viri argenta
 DECLINAREA A III-A
TEME CONSONANTICE MASCULINE ŞI FEMININE
CAZ SINGULAR
Nom. gens
Gen. gentis
Dat. gentī
Ac. gentem
Abl. gente
V. gens
PLURAL
Nom. gentēs
Gen. gentum
Dat. gentibus
Ac. gentēs
Abl. gentibus
V. gentes
TEME CONSONANTICE NEUTRE

CAZ SINGULAR
Nom. corpus
Gen. corporis
Dat. corporī
Ac. corpus
Abl. corpore
V. corpus
PLURAL
Nom. corpora
Gen. corporum
Dat. corporibus
Ac. corpora
Abl. corporibus
V. corpora

TEME ÎN –i ŞI MIXTE

SINGULAR
Nom. nox
Gen. noctis
Dat. noctī
Ac. noctem
Abl. nocte
V. nox
PLURAL
Nom. noctēs
Gen. noctium
Dat. noctibus
Ac. noctēs, -īs
Abl. noctibus
V. noctes
 Notă: Substantivele de declinarea a III-a se pot grupa în imparisilabice (care au la G. sg. o
silabă în plus faţă de N) şi parisilabice (care au acelaşi număr de silabe la toate cazurile).
Substantivele imparisilabice prezintă în majoritate teme consonantice, iar cele parisilabice
corespund temelor vocalice.

DECLINAREA A IV-A, teme în -u

MASC. ŞI FEM. NEUTRU

CAZ
SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL
Nom. concursus concursūs cornū cornua
Gen. concursūs concursuum cornūs cornuum
Dat. concursui concursibus cornū cornibus
Ac. concursum concursūs cornū cornua
Abl. concursu concursibus cornū cornibus
V. concursus concursūs cornū cornua

DECLINAREA A V-A, teme în –ē

MASC. ŞI FEM.
CAZ
SINGULAR PLURAL
Nom. spes spes
Gen. spei sperum
Dat. spei spebus
Ac. spem spes
Abl. spe spebus
V. spes spes

SUBSTANTIVE NEREGULATE
SINGULAR
Nom. vīs nēmō deus bōs Juppiter
Gen. – (nūllīus) deī bovis Jovis
Dat. – nēminī deō bovī Jovī
Ac. vim nēminem deum bovem Jovem
Abl. vī (nūllō) deō bove Jove
PLURAL
Nom. vīrēs – deī, diī, di bovēs –
Gen. vīrium – deōrum, deum bovum,bou –
Dat. vīribus – deīs, diīs, dīs m –
Ac. vīrēs (-īs) – deōs bōbus, –
Abl. vīribus – deīs, diīs, dīs būbus –
bovēs
bōbus,
bōbus
SINGULAR
 Nom. senex carō os
Gen. senis cornis ossis
Dat. senī carnī ossī
Ac. senem carnem os
Abl. sene carne osse
PLURAL
Nom. senēs carnēs ossa
Gen. senum – ossium
Dat. senibus carnibus ossibus
Ac. senēs carnēs ossa
Abl. senibus carnibus ossibus

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt criteriile de clasificare a substantivelor din latină în cele cinci declinări?

UI.2.DECLINAREA ADJECTIVULUI

Introducere
Adjectivul (nomen adiectivum) împrumută formele de declinare de la substantive şi se acordă în
gen, număr şi caz cu substantivul determinat.
În latină adjectivele sunt, la gradul pozitiv, de trei clase:
1. adjective cu trei terminaţii (pentru masculin, feminin şi neutru);
2. adjective cu două terminaţii (una pentru masculin şi feminin şi cealaltă pentru neutru)
3. adjective cu o singură terminaţie pentru cele trei genuri.
După declinare, deosebim adjective de declinarea I şi a II-a şi adjective de declinarea a III-
a.
Obiective specifice
-Să facă distincția clară între adjectivele cu trei, două și o terminație;
-Să identifice gradele de comparație neregulate;

ADJECTIVE DE DECLINAREA I ŞI a II-a CU TREI TERMINAŢII

SINGULAR PLURAL
CAZ
MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
Nom. carus cara carum carī carae cara
Gen. carī carae carī carōrum carārum carōrum
Dat. carō carae carō carīs carīs carīs
Ac. carum caram carum carōs carās cara
Abl. carō carā carō carīs carīs carīs
V. care cara carum cari carae cara
Nom. pulcher pulchra pulchrum pulchrī pulchrae pulchra
Gen. pulchrī pulchrae pulchrī pulchrōrum pulchrārum pulchrōrum
Dat. pulchrō pulchrae pulchrō pulchrīs pulchrīs pulchrīs
Ac. pulchrum pulchram pulchrum pulchrōs pulchrās pulchra
Abl. pulchrō pulchrā pulchrō pulchrīs pulchrīs pulchrīs
V. pulcher pulchra pulchrum pulchri pulchrae pulchra
 ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU TREI TERMINAŢII, TEME ÎN –i

SINGULAR PLURAL
MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
Nom ācer ācris ācre ācrēs ācrēs ācria
. ācris ācris ācris ācrium ācrium ācrium
Gen. ācrī ācrī ācrī ācribus ācribus ācribus
Dat. ācrem ācrem ācre ācrēs, -īs ācrēs, -is ācria
Ac. ācrī ācrī ācrī ācribus ācribus ācribus
Abl. acer acris acre acres acres acra
V.

ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU DOUĂ TERMINAŢII, TEME ÎN –i

SINGULAR PLURAL
CAZ MASC. ŞI NEU MASC. ŞI
NEUT.
FEM. T. FEM.
Nom. omnis omne omnēs omnia
Gen. omnis omnis omnium omnium
Dat. omnī omnī omnibus omnibus
Ac. omnem omne omnēs omnia
Abl. omnī omnī omnibus omnibus

ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU O TERMINAŢIE, TEME ÎN –i

SINGULAR PLURAL
CAZ MASC. ŞI MASC. ŞI
NEUT. NEUT.
FEM. FEM.
Nom. ferox ferox ferocēs ferocia
Gen. ferocis ferocis ferocium ferocium
Dat. ferocī ferocī ferocibus ferocibus
Ac. ferocem ferocem feroces ferocia
Abl. ferocī ferocī ferocibus ferocibus
Nom. patiēns patiēns patientēs patientia
Gen. patientis patientis patientium patientium
Dat. patientī patientī patientibus patientibus
Ac. patientem patientem patientēs patientia
Abl. patienti, -e patienti, -e patientibus patientibus

ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU O TERMINAŢIE, TEME CONSONANTICE

SINGULAR PLURAL
MASC. ŞI MASC. ŞI
NEUT. NEUT.
FEM. FEM.
 Nom. vetus vetus veterēs vetera
Gen. veteris veteris veterum veterum
Dat. veterī veterī veteribus veteribus
Ac. veterem vetus veterēs vetera
Abl. vetere vetere veteribus veteribus

ADJECTIVE NEREGULATE
alius, -a, -ud ūnus, -a, -um alter, -era, -erum
sōlus, -a, -um tōtus, -a, -um neuter, -tra, -trum
ūllus, -a, -um nūllus, -a, -um uter, -tra, -trum

SINGULAR
MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
Nom sōlus sōla sōlum uter utra utrum
. sōlīus sōlīus sōlīus utrīus utrīus utrīus
Gen. sōlī sōlī sōlī utrī utrī utrī
Dat. sōlum sōlam sōlum utrum utram utrum
Ac. sōlō sōlā sōlō utrō utrā utrō
Abl.
Formele de plural ca la bonus şi pulcher.

COMPARAŢIA ADJECTIVELOR

Comparativul se formează prin adăugarea sufixului –ior pentru masculin şi feminin şi –ius
pentru neutru la tema consonantică a adjectivului. În caz că adjectivele prezintă temă vocalică,
vocala finală a temei se suprimă, după care se adaugă sufixul. Superlativul se formează prin
înlocuirea desinenţei genitivului singular cu sufixul -issimus (M.), -issima (F.), -issimum (N.).
Adjectivele cu pozitivul în -er fac superlativul prin adăugarea la N. sg. masculin a sufixului -
rimus, -rima, -rimum. Adjectivele facilis, -e, difficilis, -e, similis, -e, dissimilis, -e, gracilis, -e,
humilis, -e formează superlativul cu sufixul –limus, lima, limum pus în locul desinenţei genitivului
singular (e. g. facillimus, -a, -um).

COMPARAŢIA REGULATĂ A ADJECTIVELOR

COMPARATIV SUPERLATIV
POZITIV
M, F N M F N
carus carior carius carissimus -a -um
fortis fortior fortius fortissimus -a -um
fēlix fēlīcior fēlīcius fēlīcissimus -a -um
difficilis difficilior difficilius difficillimus -a -um
-a -um

COMPARAŢIA NEREGULATĂ A ADJECTIVELOR

COMPARATIV SUPERLATIV
POZITIV
M, F N M F N
bonus melior melius optimus -a -um
malus peior peius pessimus -a -um
 magnus maior maius maximus -a -um
parvus minor minus minimus -a -um
multus ------- plūs plūrimus -a -um

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Cum se formează în latină gradele de comparaţie ale adjective

UI.3.DECLINAREA PRONOMINALĂ

Introducere
Studenții se vor familizariza cu toate pronumemele din limba latină (personal, reflexiv,
demonstrativ de apropiere, de depărtare, de întărire și de identitate, cu toata paradigma de
flexionare).

Obiective specifice
-Deprinderea studenților cu terminațiile specifice pronominale;
-Asocierea terminațiilor pronominale cu terminații specifice declinărilor.

PRONUMELE PERSONAL

CA PERSOANA I PERSOANA a II-a

Z SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL
N. ego nōs tū vōs
G. meī nostrum, nostrī tuī vestrum, vestrī
D. mihi nōbis tibi vōbis
A. mē nōs tē vōs
Abl. mē nōbīs tē vōbīs
V. tu! vōs!

PRONUMELE POSESIV

CU ANTECEDENT LA SINGULAR CU ANTECEDENT LA PLURAL

meus, -a, -um noster, -tra, -trum
tuus, -a, -um vester, -tra, trum
suus, -a, -um suus, -a, -um (reflexiv)
eius (gen. sing. de la is) eōrum, eārum, eōrum (gen. pl. de la is)

PRONUMELE DEMONSTRATIVE
(a) hic
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. hic haec hoc hī hae haec
G. huius huius huius hōrum hārum hōrum
D. huic huic huic hīs hīs hīs
A. hunc hanc hoc hōs hās haec
Abl. hōc hāc hōc hīs hīs hīs
 (b) iste
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. iste ista istud isti istae ista
G. istius istius istius istorum istarum istorum
D. isti isti isti istis istis istis
A. istum istam istud istos istas ista
Abl. isto ista isto istis istis istis
(c) is
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. is ea id eī, iī eae ea
G. eius eius eius eōrum eārum eōrum
D. eī eī eī eīs, iīs eīs, iīs eīs, iīs
A. eum eam id eōs eās ea
Abl. eō eā eō eīs, iīs eīs, iīs eīs, iīs

(d) ille
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. ille illa illud illī illae illa
G. illīus illīus illīus illōrum illārum illorum
D. illī illī illī illīs illīs illīs
A. illum illam illud illōs illās illa
Abl. illō illā illō illīs illīs illīs

PRONUMELE DE IDENTITATE

SINGULAR
CAZ
MASC. FEM. NEUT.
N. īdem eadem idem
G. eiusdem eiusdem eiusdem
D. eīdem eīdem eīdem
A. eundem eandem idem
Abl. eōdem eādem eōdem
PLURAL
MASC. FEM. NEUT.
N. eīdem, īdem eaedem eadem
G. eōrundem eārundem eōrundem
D. eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem
A. eōsdem eāsdem eadem
Abl. eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem
 PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE

CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. ipse ipsa ipsum ipsī ipsae ipsa
G. ipsīus ipsīus ipsīus ipsōrum ipsārum ipsōrum
D. ipsī ipsī ipsī ipsīs ipsīs ipsīs
A. ipsum ipsam ipsum ipsōs ipsās ipsa
Abl. ipsō ipsā ipsō ipsīs ipsīs ipsīs

PRONUMELE RELATIV
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. quī quae quod quī quae quae
G. cuius cuius cuius quōrum quārum quōrum
D. cui cui cui quibus quibus quibus
A. quem quam quod quōs quās quae
Abl. quō quā quō quibus quibus quibus

PRONUMELE INTEROGATIV
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. ŞI FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. quis quid quī quae quae
G. cuius cuius quōrum quārum quōrum
D. cui cui quibus quibus quibus
A. quem quid quōs quās quae
Abl. quō quō quibus quibus quibus

PRONUMELE NEHOTĂRÂT
PRONUME ADJECTIVE
CA (1)
Z SINGULAR
MASC. ŞI FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. quisque quidque quisque quaeque quodque
G. cuiusque cuiusque cuiusque cuiusque cuiusque
D. cuique cuique cuique cuique cuique
A. quemque quidque quemque quamque quodque
Abl. quōque quōque quōque quāque quōque

(2)
SINGULAR
MASC. ŞI FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
 N. aliquis aliquid aliquī aliqua aliquod
G. alicuius alicuius alicuius alicuius alicuius
D. alicui alicui alicui alicui alicui
A. aliquem aliquid aliquem aliquam aliquod
Abl. aliquō aliquō aliquō aliquā aliquō
PLURAL
MASC. ŞI FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. aliquī aliqua aliquī aliquae aliqua
G. aliquōrum aliquōrum aliquōrum aliquārum aliquōrum
D. aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus
A. aliquōs aliqua aliquōs aliquās aliqua
Abl. aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus
(3)
SINGULAR
MASC. FEM. NEUT.
N. quīdam quaedam quiddam (quoddam)
G. cuiusdam cuiusdam cuiusdam
D. cuidam cuidam cuidam
A. quendam quandam quiddam (quoddam)
Abl. quōdam quādam quōdam
PLURAL
MASC. FEM. NEUT.
N. quīdam quaedam quaedam
G. quōrundam quārundam quōrundam
D. quibusdam quibusdam quibusdam
A. quōsdam quāsdam quaedam
Abl. quibusdam quibusdam quibusdam
Formele din paranteze sunt folosite ca adjective.
(4)
SINGULAR
MASC. ŞI FEM. NEUT.
N. quisquam quicquam, quidquam
G. cuiusquam cuiusquam
D. cuiquam cuiquam
A. quemquam quicquam, quidquam
Abl quōquam quōquam
.
Pluralul nu este atestat.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Care sunt asemănările în declinarea diferitelor categorii de pronume?

 UI.4-5. VERBUL (1-2)

Introducere
În latină verbul prezintă două diateze (activă şi pasivă), trei moduri personale (indicativul,
conjunctivul şi imperativul), cinci moduri nepersonale (infinitivul, gerunziul, supinul care sunt
substantive verbale; gerundivul şi participiile care sunt adjective verbale), şase timpuri (prezent,
imperfect, viitor, perfect, mai mult ca perfect, viitor anterior). Indicativul are toate aceste şase
timpuri, conjunctivul – patru (prezent, imperfect, perfect, mai mult ca perfect), imperativul – două
(prezent, viitor), infinitivul şi participiul trei (prezent, perfect, viitor). Verbul prezintă, de
asemenea, trei persoane şi două numere (singular şi plural).
Formele fundamentale ale verbului sunt date în dicţionare astfel: amo, -are, -avi, -atum.
Prima formă reprezintă indicativul prezent, pers. I sg., a doua infinitivul prezent, a treia indicativul
perfect pers. I sg., a patra supinul. Pentru a afla cele trei teme din care derivă toate timpurile şi
modurile, procedăm astfel:
Tema prezentului se află prin înlăturarea sufixului –re de la infinitivul prezent.
ama – re
La verbele de conjungarea a III-a, tema se află prin înlăturarea desinenţei –o de la pers. I ind. prez.
dic – o, faci – o.
Tema perfectului se află prin înlăturarea desinenţei –i de la perfectul indicativ.
amav – i
Tema supinului se află prin înlăturarea desinenţei –m de la supin.
amatu – m
Verbul latin prezintă patru conjugări:
conjugarea I: amāre
conjugarea a II-a: habēre
conjugarea a III-a: dicĕre
conjugarea a IV-a: audīre
Desinenţele la indicativ şi conjunctiv, diateza activă, sunt aceleaşi la toate timpurile, cu
excepţia perfectului indicativ, respectiv

pers sg. pl.

.
I –ō, -m –mus
II –s –tis
III –t –nt.

Desinenţele de la perfect indicativ diateza activă sunt:

pers sg. pl.

.
I –i –imus
II –isti –istis
III –it –erunt.

Desinenţele pasive de la timpurile de la tema prezentului sunt:

pers sg. pl.

.
I –r -mur
 II –ris/-re -mini
III –tur -ntur

Obiective specifice
-Familiarizarea studentului cu modurile și timpurile verbale;
-Identificarea corectă a terminațiilor verbale;
-Identificarea corectă a diatezelor.
clamo, clamare, clamavi, clamatum clamo
a striga, a face zgomot

ACTIV PASIV
INDICATIV
Prezent clamo clamamus clamor
clamamur clamas clamatis
clamaris (-re) clamamini clamat clamant
clamatur clamantur
Imperfect clamabam clamabamus clamabar
clamabamur
clamabas clamabatis clamabaris (-re)
clamabamini
clamabat clamabant clamebatur
clamabantur
Viitor clamabo clamabimus clamabor
clamabimur
clamabis clamabitis clamaberis (-re)
clamabimini
clamabit clamabunt clamabitur
clamabuntur
Perfect clamavi clamavimus clamatus sum
clamati sumus
clamavisti clamavistis (-a, -um) es (-ae, -
a) estis
clamavit clamaverunt (-ere) est
sunt
M. m. ca perfectclamaveram clamaveramus clamatus eram
clamati eramus
clamaveras clamaveratis (-a, -um) eras (-ae, -
a) eratis
clamaverat clamaverant erat
erant
Viitor clamavero clamaverimus clamatus ero
clamati erimus
Anterior clamaveris clamaveritis (-a, -um) eris (-ae, -
a) eritis
clamaverit clamaverint erit
erunt
CONJUNCTIV
Prezent clamem clamemus clamar
clamamur
clames clametis clamaris (-re)
clamamini
clamet clament clamatur
clamantur
Imperfect clamarem clamaremus clamarer
clamaremur
clamares clamaretis clamareris (-re)
clamaremini
clamaret clamarent clamaretur
clamarentur
Perfect clamaverim clamaverimus clamatus sim
clamati simus
 clamaveris clamaveritis (-a, -um) sis (-ae, -
a) sitis
clamaverit clamaverint sit
sint
M. m. ca perfectclamavissem clamavissemus clamatus essem
clamati essemus
clamavisses clamavissetis (-a, -um) esses (-ae, -
a) essetis
clamavisset clamavissent esset
essent
IMPERATIV
Prezent/Viitor clama,clamate/clamato,clamatote,clamanto
clamare,clamamini/clamator,clamantor

INFINITIV
Prezent clamare clamari
Perfect clamavisse clamatum (-am, -um)
esse
Viitor clamaturum (-am, -um) esse
PARTICIPIU
Prezent clamans, (-tis)
Perfect clamatus (-a, -um)
Viitor clamaturus (-a, -um) clamandus (-a, -um)
(GERUNDIV)
GERUNZIU
clamandi, -o, -um, -o
SUPIN
clamatum, -u
respondeo, respondere, respondi, responsum respondeo
a r\spunde
ACTIV PASIV
INDICATIV
Prezent respondeo respondemus respondeor
respondemur respondes respondetis
responderis (-re) respondemini
respondet respondent respondetur respondentur
respondentur
Imperfect respondebam respondebamus respondebar
respondebamur
respondebas respondebatis respondebaris (-re)
respondebamini
respondebat respondebant respondebatur
respondebantur
Viitor respondebo respondebimus respondebor
respondebimur
respondebis respondebitis respondeberis (-re)
respondebimini
respondebit respondebunt respondebitur
respondebuntur
Perfect respondi respondimus responsus sum
responsi sumus
respondisti respondistis (-a, -um) es (-ae, -a) estis
respondit responderunt (-ere) est sunt
M. m. ca perfectresponderam responderamus responsus eram
responsi eramus
responderas responderatis (-a, -um) eras (-ae, -
a) eratis
responderat responderant erat
erant
Viitor respondero responderimus responsus ero
responsi erimus
Anterior responderis responderitis (-a, -um) eris (-ae, -
a) eritis
responderit responderint erit
erunt
CONJUNCTIV
Prezent respondeam respondeamus responder
respondemur
respondeas respondeatis responderis (-re)
respondemini
respondeat respondeant respondetur
respondentur
Imperfect responderem responderemus responderer
responderemur
responderes responderetis respondereris (-re)
responderemini
responderet responderent responderetur responderentur
Perfect responderim responderimus responsus sim
responsi simus
responderis responderitis (-a, -um) sis (-ae, -a) sitis
responderit responderint sit
sint
M. m. ca perfectrespondissem respondissemus responsus essem
responsi essemus
respondisses respondissetis (-a, -um) esses (-ae, -
a) essetis
respondisset respondissent esset
essent
IMPERATIV
Prezent/Viitor responde,respondete/respondeto,respondetote,respondento

respondere,respondemini/respondetor,respondentor
INFINITIV
Prezent respondere responderi
Perfect respondisse responsum (-am, -um) esse
Viitor responsurum (-am, -um) esse
PARTICIPIU
Prezent respondens, (-tis)
Perfect responsus (-a, -um)
Viitor responsurus (-a, -um) respondendus (-a, -
um)(GERUNDIV)
GERUNZIU
respondendi, -o, -um, -o
SUPIN
responsum, -u
statuo, statuere, statui, statutum statuo
a decide, a hot\r^
ACTIV PASIV
INDICATIV
Prezent statuo statuimus statuor
statuimur statuis statuitis
statueris (-re) statuimini
statuit statuunt statuitur statuuntur
Imperfect statuebam statuebamus statuebar
statuebamur
statuebas statuebatis statuebaris (-re)
statuebamini
statuebat statuebant statuebatur
statuebantur
Viitor statuam statuemus statuar
statuemur
statues statuetis statueris (-re)
statuemini
statuet statuent statuetur
statuentur
Perfect statui statuimus statutus sum statuti
sumus
statuisti statuistis (-a, -um) es (-ae, -a) estis
statuit statuerunt (-ere) est sunt
M. m. ca perfectstatueram statueramus statutus eram statuti
eramus
statueras statueratis (-a, -um) eras (-ae, -
a) eratis
statuerat statuerant (-a, -um) eris (-ae, -
a) erant
Viitor statuero stauerimus statutus ero statuti
erimus
Anterior statueris statueritis (-a, -um) eris (-ae, -
a) eritis
statuerit statuerint erit
erunt
CONJUNCTIV
Prezent statuam statuamus statuar
statuamur
statuas statuatis statuaris (-re)
statuamini
statuat statuant statuatur
statuantur
Imperfect statuerem statueremus statuerer
statueremur
statueres statueretis statuereris (-re)
statueremini
statueret statuerent statueretur statuerentur
Perfect statuerim statuerimus statutus sim statuti
simus
statueris statueritis (-a, -um) sis (-ae, -a) sitis
statuerit statuerint sit
sint
M. m. ca perfectstatuissem statuissemus statutus essem statuti
essemus
 statuisses statuissetis (-a, -um) esses (-ae, -
a) essetis
statuisset statuissent esset
essent
IMPERATIV
Prezent/Viitor statue,statuite/statuito,statuitote,statuiunto
statuere,statuimini/statuitor,statuiuntor
INFINITIV
Prezent statuere statui
Perfect statuisse statutum (-am, -um)
esse
Viitor statuturum (-am, -um) esse
PARTICIPIU
Prezent statuens, (-tis)
Perfect statutus (-a, -um)

Viitor statuturus (-a, -um) statundus (-a, -um)

(GERUNDIV)
GERUNZIU
statuendi, -o, -um, -o
SUPIN
statutum, -u
vinco, vincere, vici, victum vinco
a ^nvinge

ACTIV PASIV
INDICATIV
Prezent vinco vincimus vincor
vincimur vincis vincitis
vinceris (-re) vincimini
vincit vincunt vincitur vincuntur
Imperfect vincebam vincebamus vincebar
vincebamur
vincebas vincebatis vincebaris (-re)
vincebamini
vincebat vincebant vincebatur
vincebantur
Viitor vincam vincemus vincar
vincemur
vinces vincetis vinceris (-re)
vincemini
vincet vincent vincetur
vincentur
Perfect vici vicimus victus sum victi
sumus
vicisti vicistis (-a, -um) es (-ae, -a) estis
vicit vicerunt (-ere) est sunt
M. m. ca perfectviceram viceramus victus eram victi
eramus
viceras viceratis (-a, -um) eras (-ae, -
a) eratis
vicerat vicerant (-a, -um) eris (-ae, -
a) erant
Viitor vicero vicerimus victus ero victi
erimus
Anterior viceris viceritis (-a, -um) eris (-ae, -
a) eritis
vicerit vincerint erit
erunt
CONJUNCTIV
Prezent vincam vincamus vincar
vincamur
vincas vincatis vincaris (-re)
vincamini
vincat vincant vincatur
vincantur
Imperfect vincerem vinceremus vincerer
vinceremur
vinceres vinceretis vincereris (-re)
vinceremini
vinceret vincerent vinceretur vincerentur
Perfect vicerim vicerimus victus sim victi
simus
viceris viceritis (-a, -um) sis (-ae, -a) sitis
vicerit vicerint sit
sint
M. m. ca perfectvicissem vicissemus victus essem victi
essemus
vicisses vicissetis (-a, -um) esses (-ae, -
a) essetis
vicisset vicissent esset
essent
IMPERATIV
Prezent/Viitor vince,vincite/vincito,vincitote,vincunto
vincere,vincimini/vincitor,vincunt
INFINITIV
Prezent vincere vinci
Perfect vicisse victum (-am, -um)
esse
Viitor victurum (-am, -um) esse
PARTICIPIU
Prezent vincens, (-tis)
Perfect victus (-a, -um)

Viitor victurus (-a, -um) vincendus (-a, -um)

(GERUNDIV)
GERUNZIU
vincendi, -o, -um, -o
SUPIN
victum, -u
sentio, sentire, sensi, sensum sentio
a sim]I, a-[i da seama

ACTIV PASIV
INDICATIV
Prezent sentio sentimus sentior
sentimur sentis sentitis
sentiris (-re) sentimini
sentit sentiunt sentitur sentiuntur
Imperfect sentiebam sentiebamus sentiebar
sentiebamur
sentiebas sentiebatis sentiebaris (-re)
sentiebamini
sentiebat sentiebant sentiebatur
sentiebantur
Viitor sentiam sentiemus sentiar
sentiemur
senties sentietis sentieris (-re)
sentiemini
sentiet sentient sentietur
sentientur
Perfect sensi sensimus sensus sum sensi
sumus
sensisti sensistis (-a, -um) es (-ae, -a) estis
sensit senserunt (-ere) est sunt
M. m. ca perfectsenseram senseramus sensus eram sensi
eramus
senseras senseratis (-a, -um) eras (-ae, -
a) eratis
senserat senserant (-a, -um) eris (-ae, -
a) erant
Viitor sensero senserimus sensus ero sensi
erimus
Anterior senseris senseritis (-a, -um) eris (-ae, -
a) eritis
senserit senserint erit
erunt
CONJUNCTIV
Prezent sentiam sentiamus sentiar
sentiamur
sentias sentiatis sentiaris (-re)
sentiamini
sentiat sentiant sentiatur
sentiantur
Imperfect sentirem sentiremus sentirer
sentiremur
sentires sentiretis sentireris (-re)
sentiremini
sentiret sentirent sentiretur sentirentur
Perfect senserim senserimus sensus sim sensi
simus
senseris senseritis (-a, -um) sis (-ae, -a) sitis
senserit senserint sit
sint
M. m. ca perfectsensissem sensissemus sensus essem sensi
essemus
sensisses sensissetis (-a, -um) esses (-ae, -
a) essetis
sensisset sensissent esset
essent
IMPERATIV
Prezent/Viitor senti,sentite/sentito,sentitote,sentunto
sentire,sentimini/sentitor,sentiuntor
INFINITIV
Prezent sentire sentiri
Perfect sensisse sensum (-am, -um)
esse
Viitor sensurum (-am, -um) esse
PARTICIPIU
Prezent sentiens, (-tis)
Perfect sensus (-a, -um)

Viitor sensurus (-a, -um) sentiendus (-a, -

um)(GERUNDIV)
GERUNZIU
sentiendi, -o, -um, -o
SUPIN
sensum, -u
laudo, are, -avi, -atum = a lăuda
CONJUGAREA PERIFRASTICĂ ACTIVĂ

Modul indicativ

Prezent: Sg. laudatūrus, -a, -um sum, es, est = am de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a sumus, estis, sunt = avem de gând să lăudăm.
Imperfect: Sg. laudatūrus, -a, -um eram, eras, erat = aveam de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a erāmus, erātis, erant = avem de gând să lăudăm.
Viitor: Sg. laudatūrus, -a, -um ero, eris, erit = voi avea de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a erīmus, erītis, erunt = vom avem de gând să lăudăm.
Perfect: Sg. laudatūrus, -a, -um fui, fuisti, fuit = am avut de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a fuīmus, fuistis, fuērunt = am avut de gând să lăudăm.
M. m. ca perfect: Sg. laudatūrus, -a, -um fuěram, fuěras, fuěrat = avusesem de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a fuerāmus, fuerātis, fuĕrant = avuseserăm de gând să lăudăm.
Viitorul Ant.: Sg. laudatūrus, -a, -um fuĕro, fuĕris, fuĕrit = voi fi avut de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a fuĕrīmus, fuerītis, fuĕrint = voi fi avut de gând să lăudăm.

Modul conjunctiv

Prezent: Sg. laudatūrus, -a, -um, sim, sis, sit = să am de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a simus, sitis, sint = să avem de gând să lăudăm.
Imperfect: Sg. laudatūrus, -a, -um essem, esses, esset = aş avea de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a essēmus, essētis, essent = am avea de gând să lăudăm.
Perfect: Sg. laudatūrus, -a, -um fuěrim, fuěris, fuěrit = să fi avut de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a fuerīmus, fuerītis, fuĕrint = să fi avut de gând să lăudăm.
M. m. ca perfect: Sg. laudatūrus, -a, -um fuissem, fuisses, fuissent = aş fi avut de gând să laud
Pl. laudatūri, -æ, -a fuissēmus, fuissētis, fuissent = am fi avut de gând să lăudăm.

Modul infinitiv

Prezent: Sg. laudatūrum, -am, -um esse = că voi avea de gând să laud
Pl. laudatūros, -as, -a esse = că vom avea de gând să lăudăm.
Perfect: Sg. laudatūrum, -am, -um fuisse = că voi fi avut de gând să laud
Pl. laudatūri, -as, -a fuisse = că voi fi avut de gând să lăudăm.
CONJUGAREA PERIFRASTICĂ PASIVĂ

Modul indicativ

Prezent: Sg. laudandus, -a, -um sum, es, est = trebuie să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a sumus, estis, sunt = trebuie să fim lăudaţi
Imperfect: Sg. laudandus, -a, -um eram, eras, erat = trebuia să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a erāmus, erātis, erant = trebuia să fim lăudaţi.
Viitorul I: Sg. laudandus, -a, -um ero, eris, erit = va trebui să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a erīmus, erītis, erunt = va trebui să fim lăudaţi
Perfect: Sg. laudandus, -a, -um fui, fuisti, fuit = a tebuit să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a fuīmus, fuistis, fuērunt = a trebuit să fim lăudaţi
M. m. ca perfect: Sg. laudandus, -a, -um fuěram, fuěras, fuěrat = trebuise să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a fuerāmus, fuerātis, fuĕrant = trebuise să fim lăudaţi
Viitorul Ant.: Sg. laudandus, -a, -um fuĕro, fuĕris, fuĕrit = va fi trebuit să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a fuĕrīmus, fuerītis, fuĕrint = va fi trebuit să fim lăudaţi

Modul conjunctiv

Prezent: Sg. laudandus, -a, -um, sim, sis, sit = să trebuiască să fiu laud
Pl. laudandi, -æ, -a simus, sitis, sint = să trebuiască să fiu lăudăm.
Imperfect: Sg. laudandus, -a, -um essem, esses, esset = ar trebui să fiu lăudat
Pl. laudandus, -æ, -a essēmus, essētis, essent = ar trebui să fim lăudaţi
Perfect: Sg. laudandus, -a, -um fuěrim, fuěris, fuěrit = să fi trebuit să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a fuerīmus, fuerītis, fuĕrint = să fi trebuit să fim lăudaţi
M. m. ca perfect: Sg. laudandus, -a, -um fuissem, fuisses, fuissent = ar fi trebuit să fiu lăudat
Pl. laudandi, -æ, -a fuissēmus, fuissētis, fuissent = ar fi tebuit să fim lăudaţi

Modul infinitiv

Prezent: Sg. laudandum, -am, -um

Pl: laudandos, -as, -a esse = că trebuie să fiu (să fim) lăudat (i)

Perfect: Sg. laudandum, -am, -um

Pl: laudandos, -as, -a fuisse = că a trebuit să fiu (să fim) lăudat (i)
 VERBE DEPONENTE

arbitror, arbitrari, arbitratus sum arbitror

a observa, a fi de p\rere, a socoti

ACTIV
INDICATIV
Prezent arbitror arbitramur
arbitraris (-re) arbitramini
arbitratur arbitrantur
Imperfect arbitrabar arbitrabamur
arbitrabaris arbitrabamini
arbitrabatur arbitrabantur
Viitor arbitrabor arbitrabimur
arbitraberis arbitrabimini
arbitrabitur arbitrabuntur
Perfect arbitratus sum arbitrati sumus
(-a, -um) es (-ae, -a) estis
est sunt
Mai mult ca perfect arbitratus eram arbitrati eramus
(-a, -um) eras (-ae, -a) eratis
erat erant
Viitor arbitratus ero arbitrati erimus
Anterior (-a, -um) eris (-ae, -a) eritis
erit erunt
CONJUNCTIV
Prezent arbitrarer arbitremur
arbitreris arbitremini
arbitretur arbitrentur
Imperfect arbitrarer arbitraremur
arbitrareris (-re) arbitraremini
arbitraretur arbitrarentur
Perfect arbitratus sim arbitrati simus
(-a, -um) sis (-ae, -a) sitis
sit sint
Mai mult ca perfect arbitratus essem arbitrati essemus
(-a, -um) esses (-ae, -a) essetis
esset essent
IMPERATIV
Prezent/Viitor arbitrare,arbitramini/arbitrator,arbitrator,arbitrantor
INFINITIV
Prezent arbitrari
Perfect arbitratum (-am, -um) esse
Viitor arbitraturum (-am, -um) esse
PARTICIPIU
Activ Pasiv
Prezent arbitrans,(-tis)
Perfect arbitratus (-a, -um)
Viitor arbitraturus (-a, -um) arbitrandus(-a,-um)(GERUNDIV)
GERUNZIU
arbitrandi, -o, -um, -o
SUPIN
arbitratum, -u
 VERBE SEMIDEPONENTE

audeo, audere, ausus sum

audeo
a îndrăzni
INDICATIV
Prezent.
audeō audēmus
audēs audētis
audet audēnt
Imperfect audēbam audēbamus
audēbas audēbatis
audēbat audēbant
Viitor audēbo solebimus
audēbis solebitis
audēbit solebunt
Perfect ausus sum ausi sumus
(-a, -um) es (-ae, -a) estis
est sunt
Mai mult ca perfect ausus eram ausi eramus
(-a, -um) eras (-ae, -a) eratis
erat erant
Viitor ausus ero ausi erimus
Anterior (-a, -um) eris (-ae, -a) eritis
erit erunt
CONJUNCTIV
Prezent audeam audeamus
audeas audeatis
audeat audeant
Imperfect auderem auderemus
auderes auderetis
auderet auderent
Perfect ausus sim ausi simus
(-a, -um) sis (-ae, -a) sitis
sit sint
Mai mult ca perfect ausus essem ausi essemus
(-a, -um) esses (-ae, -a) essetis
esset essent
IMPERATIV
Prezent/Viitor aude,audete audēto, audetote,audento
INFINITIV
Prezent audere
Perfect ausum (-am, -um) esse
Viitor ausurum (-am, -um) esse
PARTICIPIU
Activ Pasiv
Prezent audens (-tis)
Perfect ausus (-a, -um)
Viitor ausurus (-a, -um) GERUNZIU audendi,-o,-um
SUPIN
GERUNDIV audendus, -a, -um ausum,- u
 VERBUL SUM, ESSE, FUI
sum, esse, fui
sum

a fi, a exista

ACTIV
INDICATIV
Prezent sum sumus
es estis
est sunt
Imperfect eram eramus
eras eratis
erat erant
Viitor ero erimus
eris eritis
erit erunt
Perfect fui fuimus
fuisti fuistis
fuit fuerunt (-ere)
Mai mult ca perfect fueram fueramus
fueras fueratis
fuerat fuerant
Viitor fuero fuerimus
Anterior fueris fueritis
fuerit fuerint
CONJUNCTIV
Prezent sim simus
sis sitis
sit sint
Imperfect essem (forem) essemus (foremus)
esses (fores) essetis (foretis)
esset (foret) essent (forent)
Perfect fuerim fuerimus
fueris fueritis
fuerit fuerint
Mai mult ca perfect fuissem fuissemus
fuisses fuissetis
fuisset fuissent
IMPERATIV
Prezent /Viitor es,este/esto,estote,sunto
INFINITIV
Prezent esse
Perfect fuisse
Viitor futurum (-am, -um) esse (fore)
PARTICIPIU
Activ Pasiv
Prezent ens, -tis
Perfect
Viitor futurus (-a, -um)
GERUNZIU
SUPIN

EXERCIȚII RECAPITULATIVE
Câte timpuri sunt la diateza activă?
UI.6. Nominativ, Genitiv, Dativ

Introducere
Se vor prezenta principalele valențe semantice ale cazurilor Nominativ, Genitiv, Dativ, cu
exemplificări.

Obiective specifice
-Deprinderea principalelor funcții sintactice ale cazurilor.

NOMINATIV

Nominativul este, prin excelenţă, cazul subiectului, dar poate avea şi alte valori sintactice:
-subiect
Labor omnia vincit.
Munca le învinge pe toate.
-atribut adjectival al subiectului.
Servus parvus erat in horto.
Sclavul mic era grădină.
-apoziţie a subiectului
Sychaeus, Didonis coniux, ei veteres thesauros recludit.
Sychaeus, soţul Didonei,îi arată vechi tezaure.
-nume predicativ; prezintă această funcţie după verbe:
1) copulative (fio, videor, appareo, nascor, maneo)
2) apelative la diateza pasivă (appellor, nominor etc).
3) elective la diateza pasivă (creor, eligor).
4) sentiendi la diateza pasivă (putor, existimor, ducor, habeor).
Ille rex creatus est.
Acela a fost ales rege.

GENITIV

GENITIVUL ATRIBUT

I. Genitivul posesiv sau al apartenenţei

Indică posesorul sau obiectul posedat.
In domo illius sumus.
Suntem în casa aceluia.
Genitivul apartenenţei poate depinde şi de verbele esse, videri etc., cu funcţie
predicativă.
Haec domus patris est.
Această casă este a tatălui.

II Genitivul originii, filiaţiei.

Indică fie filiaţia, fie înrudirea.
Xantipa, Socratis uxor fuit.
Xantipa a fost soţia lui Socrate.
III. Genitivul subiectiv (Genitivus subiectivus)
Depinde de un substantiv de origine verbală şi indică subiectul acţiunii determinate.
Clamor mulierum = mulieres clamant.
Strigătul femeilor = femeile strigă.

IV. Genitivul obiectiv (Genitivus obiectivus)

Indică obiectul acţiunii implicite în numele determinat.
Lectio epistulae sifficilis est.

V. Genitivul calităţii (Genitivus qualitatis)

Exprimă calităţi şi caracteristici ale fiinţelor şi obiectelor, dar şi determinări de timp,
vîrstă, măsură etc.
Puella magnae prudentiae.
Fată de mare modestie.

VI. Genitivul explicativ sau epexegeticus (gr.epexegeomai= prezint, explic)

Se întîlneşte după un substantiv cu sens generic, indicînd specia sau precizînd sensul.
Haec urbs este Athenae.
Acesta este orașul Atena.

VI. Genitivul conţinutului sau al materiei (Genitivus materiae)

Indică materia din care este confecţionat un obiect sau conţinutul său.
Haec sunt flumina lactis.
Acestea sunt râuri de lapte.

VII. Genitivul partitiv (Genitivus partitivus)

Genitivul partitiv indică totul din care se ia sau se consideră o parte. Se întîlneşte după:

-substantive colective (pars, multitudo, copia, numerus, agmen, grex,manus, pondus).

Multitudo latronum.
Mulțime de tâlhari.
-Adjective la comparativ şi superlativ
Minor fratrum.
Fratele mai mic.
-Pronume (interogative, nehotărîte, demonstrative)
Quis nostrum ?.
Care dintre noi ?.
-Numerale cardinale şi ordinale
Duae sororum mearum nunc sunt in horto.
Două dintre surorile mele sunt acum în grădină.

VIII. Genitivul de cantitate

Este o formă particulară a genitivului partitiv care depinde de:
-substantive care exprimă cantitatea (copia, modius, pondus, vis, urna)
Mulier magnam lacrimarum vim profudit.
Femeia a vărsat multe lacrimi.
 GENITIVUL CU ROL DE COMPLEMENT

1.Cer genitivul adjectivele care indică:

a) memoria ( memor, immemor).
Omnes homines immemor beneficii oderunt.
Toţi oamenii pe omul care uită de binefacere.
b) dorinţa sau aversiunea (avidus, studiosus, cupidus, fastidiosus, avarus).
Romani iuvenes laudis avidi erant.
Tinerii romani erau însetaţi de glorie.

2. Cer genitivul verbele care exprimă:

-memoria sau uitarea (genitivus memoriae): memini, reminiscor, recordor, commemor,
mentionem facio).
Huius diei semper memini.
Îmi amintesc întotdeauna de această zi.

-ideea de acuzare/ învinuire/absolvire( verba iudicialia: accusare, absolvere, damnare,

condamnare, appellare. Acest genitiv se numeşte genitivus criminis.
Ille accusatus est proditionis.
Acela a fost acuzat de trădare.

-ideea de pedeapsă ( genitivus poenae)

Hi damnati mortis fuerunt.
Aceştia au fost condamnaţi la moarte.

-estimări valorice, evaluări cantitative ( genitivus pretii)

Quanti est?
Cît costă?

Genitivul urmează şi după verbe impersonale care exprimă un sentiment (miseret, piget, pudet,
paenitet, taedet).
Tamen me vestrum misceret.
Totuşi îmi este milă de voi.

Cer genitivul adverbele care indică timpul sau locul (ubi, usquam, aliquo, postideo, eo,
ubicumque).
Tum temporis, vos laudabam.
Pe vremea aceea vă lăudam.
 DATIV

Este prin excelenţă cazul complementului indirect. Determină verbe, adjective şi

interjecţii, prezentînd diferite valori semantice.

I. Dativul de atribuire determină:

1.verbe tranzitive active şi pasive (concedere, dare, mittere, scribere, dicere).

ACTIVE PASIVE
Tibi librum donebo. Liber donebitur tibi.
Ţie îţi voi da o carte. Cartea îţi va fi dată ţie.
2. verbe intranzitive în latină, tranzitive în română (invideo, suadeo, persuadeo,
ignosco, pareo, studeo).
Persuadent homibus.
Ei îi conving pe oameni.

II. Dativul posesiv (Dativus possesoris) se foloseşte atunci cînd locutorul subliniază
nu neapărat posesorul, ci obiectul posedat. Astfel:
-Termenul care indică posesorul stă în dativ.
-În locul verbului habeo construit cu nominativul, se foloseşte esse construit cu
dativul.
-Obiectul posedat este subiect în cazul nominativ.
Dativul posesiv este cunoscut şi sub formulele: " sum pro habeo", sau “dativul cu esse”.
Mihi filius unus est.
Eu am un singur fiu.
în loc de:
Unum filium habeo.
Amplissimae tibi fortunae sunt.

III. Dativul interesului indică persoana în folosul sau în dauna căreia se îndeplineşte acţiunea
verbului (Dativus commodi vel incommodi).
Sol omnibus lucet.
Soarel strălucește pentru toți.

IV. Dativul de scop (Dativus finalis).

Dativul folosit pentru a indica scopul pentru care se săvîrşeşte o acţiune (exprimată de verb) se
întîlneşte în exemple de tipul:
Mihi homines auxilio venerunt.
Mie mi-au venit oamenii în ajutor.

V. Dativul etic (Dativus ethicus <gr. ethikos) este reprezentat de în pronumele personale
mihi, tibi, vobis şi indică persoana implicată moral în acţiunea exprimată de verb.
Quid tu mihi tristis es?
De ce îmi ești trist?

VI. Dativul punctului de vedere (Dativus iudicantis) indică persoanele pentru care enunţul
din propoziţii este adevărat. Este folosit mai des cu participii pentru a indica poziţia geografică
sau determinarea temporală.

VII. Dativul de agent (Dativus auctoris). Arată persoana care îndeplineşte acţiunea exprimată
de verb în cadrul conjugării perifrastice pasive cu rol de subiect logic şi pe lîngă unele forme
verbale pasive, în special la perfect.

Haec nobis tractanda sunt.

Acestea trebuie să fie tratate de noi.
VIII. Dativul după interjecţii:
Vae victis.
Vai de cei învinşi.

EXERCIŢII RECAPITULATIVE:
Explicați Genitivul cu rol de complement
Explicați Dativul punctului de vedere
 UI.7.Acuzativ, Ablativ
Introducere
Se vor prezenta principalele valențe semantice ale cazurilor Acuzativ și Ablativ, cu
exemplificări.

Obiective specifice
-Deprinderea principalelor funcții sintactice ale cazurilor.

I. Acuzativul - Complement direct

Complementul obiect direct se exprimă prin cazul acuzativ, depinzînd de toate verbele
tranzitive din limba latină. Am făcut această ultimă precizare, întrucît nu toate verbele tranzitive
din latină sunt tranzitive în limba română.
1. Între tranzitivele din latină, atragem atenţia asupra următoarelor categorii de verbe:
-care exprimă un sentiment (doleo, fastidio, reformido, lugeo, horreo, queror,
lamentor, rideo etc.), care exprimă o percepţie fizică (oleo, redoleo, sapio, sitio), verbe,
precum abdico, defficio, delecto, desum, despero etc.
Manus manum lavat.
O mână spală pe alta.

-verbe de mişcare intranzitive care prin compunere cu prepoziţii care cer cazul acuzativ, devin
tranzitive.
Transeo flumen
Traversez râul.

Acuzativul intern
Unele verbe intranzitive, care au înţeles deplin prin ele însele( vivo, servio, pugno), pot
fi însoţite de un substantiv (de obicei determinat de un adjectiv în acuzativ, numit intern).
Acuzativul obiectului intern este astfel numit întrucît derivă – semantic şi/sau formal - din
verbul care-l conţine implicit.
Vitam iucundam vivere.
A trăi o viață fericită.

Acuzativul dublu
Denumeşte situaţia în care într-un enunţ apare un acuzativ complement direct (al
persoanei) şi un alt complement direct (al lucrului). Acesta din urmă poate avea, uneori, funcţia
de nume predicativ.
Doceo pueros grammaticam.
Îi învăț pe copii gramatica.

Acuzativul de relaţie
Indică la ce anume se referă acţiunea verbului. Se exprimă prin acuzativul unor
pronume sau adjective la genul neutru.
Id gaudeo.
Mă bucur de (în ce priveşte) asta/acest lucru.

Acuzativul exclamativ
Se explică cîteodată prin eliziunea unui verb şi indică persoana sau lucrul ce constituie
obiectul exclamaţiei.
Pro deum fidem !
În numele zeilor !
 EXECIŢII RECAPITULATIVE:

Traduceţi textele şi precizaţi valorile sintactice şi semantice ale formelor cazuale:

Tempus lapides et adamantem terit.

Non toleremus vitia nostra neque nostrorum amicorum.
Metus insidias.
Graeci exsilium Aristidis doluerunt.

ABLATIV

Ablativul (ablativus casus) este, prin excelenţă, cazul complementului circumstanţial.

Etimologic, ablativul provine de la ablativus (participiul verbului aufero  abfero, a separa. În
esenţă, ablativul exprimă ideea de separaţie, de îndepărtare, de privare etc., dar include şi
funcţiile altor două cazuri specifice indoeuropenei comune, dispărute formal în latină, respectiv
instrumental-sociativ şi locativ.
Cele trei funcţii fundamentale ale ablativului sunt:
Ablativul propriu-zis sau ablativul separativ;
Ablativul instrumental-sociativ;
Ablativul locativ.

I. Ablativul propriu-zis/separativ (ablativus separativus)

Exprimă in sens propriu sau figurat:

a) îndepărtarea/separaţia;
b) originea/ provenienţa;
c) comparaţia;
d) materia;
e) subiectul de tratat;
f) privarea;
g) agentul;
h) partitiv.

Ablativul separaţiei/ îndepărtării sau al punctului de plecare urmează după verbe, substantive
şi adjective (pello, prohibeo, desisto, deficio, abduco, remotus, defectio, liber etc.). Poate fi
utilizat cu sau fără prepoziţii, cele mai des întîlnite fiind a, ab, e, ex. Indică persoana sau lucrul
de care se separă, se îndepărtează, se eliberează, se abţine cineva/ceva.
Themistocles Graeciam a Persis liberavit.
Themistocles a eliberat Grecia de perși.

Ablativul originii/provenienţei (Ablativus originis)

Se construieşte îndeosebi cu verbele nascor (la participiu perfect natus, sau orior şi, în
mod frecvent, cu participiile prognatus, procreatus, satus,oriundus, fără, sau cu prepoziţie.
Libero homine natus est.
S-a născut dintr-un om liber.

Ablativul materiei (Ablativus materiae)

 Se referă la materia din care (vezi legătura cu ideea de separaţie) este făcut sau alcătuit
ceva. Însoţit de prepoziţiile ex sau de se întîlneste după verbe ca: fingere, facere, constare,esse
etc.

Templum de marmore.
Templu construit din marmură.

Ablativul subiectului de tratat (Ablativus argumenti)

Pe lîngă nominativul clasic al titlurilor, se întîlneşte uzul ablativului prepoziţional (de)
atunci cînd dintr-o întreagă materie ( subiect de tratat) se ia în considerare doar un aspect.
De oratore vs Orator

Ablativul de agent
Este însoţit de regulă de prepoziţia ab şi se întîlneşte după verbe pasive, indicînd
autorul acţiunii exprimate de verb.
Me leguntur hi libri.
Aceste cărți sunt citite de mine.

Ablativul partitiv
Este întîlnit după numerale cardinale.
Duo ex filiis iam viri sunt.
Doi dintre fiii mei sunt deja bărbaţi.

II. Ablativul instrumental-sociativ

Exprimă în mod esenţial mijlocul sau instrumentul prin intermediul căruia se realizează
o acţiune exprimată de verb.

Ablativul instrumentului (Ablativus instrumenti)

Contra hostes armis utebantur
Se foloseau de arme contra dușmanilor.

Ablativul sociativ (Ablativus sociativus)

Se recunoaşte cu uşurinţă după utilizarea prepoziţiei cum.
Ille ad me multis cum sociis venit.
Acela a venit la mine cu colegi.

Unele gramatici includ în această categorie ablativele care exprimă:

a)relaţia/limitarea;
b) măsura/cantitatea;
c) modul;
d) calitatea;
e) cauza;
f) preţul.

Ablativus relationis sive limitationis. Indică obiectul/obiectele la care se referă acţiunea

exprimată de verb, reprezentînd în fond o limitare.
Dialogus de amicitia.
Dialog despre prietenie.

Ablativul de mod (Ablativus modi) indică cum se desfăşoară acţiunea exprimată de verb. Se
construieşte fără prepoziţie sau cu prepoziţiile cum sau sine.
Magna cum cura ego illum curari volo.
Vreau ca el să fie îngrijit cu mare atenţie.
 e) Ablativul cauzei
Gramaticile disting un ablativ al cauzei interne referitor la sentimentele propriului suflet
(amore pereo, anxius ira), de un ablativ al cauzei externe.
Ob eam causam erat interfectus.
Din această cauză a fost ucis.

III. 1. Ablativul locativ (Ablativus locativus)

a) Ablativul locativ se întrebuinţează fără prepoziţii pentru numele de oraşe şi
substantive care indică locul (regione, parte, loco).
Totis civitatibus pugnatur.
Se luptă în toate orașele.

2. Ablativul timpului (Ablativus temporis)

Poate răspunde la întrebările: quando ? = cînd, quanto tempore ? = în cît timp?
Nostra aetate.
Pe vremea noastră.

EXERCITII RECAPITULATIVE
Definiți Ablativul calității

Teme de control
TC1: Realizați o schemă a terminațiilor substantivale.
TC2: Realizați o schemă a terminațiilor verbale.

Răspunsuri la întrebările de auto-evaluare

UI.1
-terminația de genitiv singular;
UI.2
-ior, -ius
UI.3
-asemănări legate de terminațiile substantivale
UI.4-5
-6
UI.6.
-memoria; dorinţa sau aversiunea; experienţă, practică, cunoaştere, ignoranţă; participarea
- indică persoanele pentru care enunţul din propoziţii este adevărat. Este folosit mai des cu
participii pentru a indica poziţia geografică sau determinarea temporală.
UI.7.
-Are o valoare descriptivă, referindu-se la stări de spirit momentane şi la calităţi fizice.
Test de evaluare

1.Câte pronume sunt în limba latină?

2.Care sunt diatezele în limba latină?
3.Care sunt principalele valențe semantice ale genitivului?
4.Care sunt principalele valențe semantice ale ablativului?
 BIBLIOGRAFIE

 Barbu, N. I, Toma Vasilescu, Gramatica limbii latine, Bucureşti, 1961

 Devoto, G. - Storia della lingua di Roma, Bologna, 1969
 Ernout A., Morphologie historique du latin, Paris, 1953
 Ernout A., Aspects du vocabulaire latin, Paris, 1954
 Ernout, A., Les éléments dialectaux du vocabulaire latin, Paris, 1928
 Fischer, I., Morfologia istorică a limbii latine, Bucureşti,1985
 Lascu N., Manual de limba latină pentru învăţământul superior, Bucureşti, 1957
 Meillet, A. Esquisse d’une histoire de la langue latine, Paris, 1928
 Palmer,L.R., The Latin Language. London: Faber and Faber, 1954
 Paraschiv, M, Curs de fonetică si morfologie latină,vol.I II,Ed.Univ.Al.I.Cuza, Iaşi, 2000-
2001
 Pârlog M., Gramatica limbii latine, Bucureşti, 1996
 Pisani, V. Gramatica latina storica e comparatura, Torino, 1952
Serbat, G., Les structures du latin. Le système de la langue classique; son évolution
jusqu’auxlangues romanes. Paris: Picard, 1975