1.

Definiţi conceptul de „constituţie”, prezentaţi caracterele juridice și

conținutul normativ al Constituției. 0,25

Definiție: Lege fundamentală a unui stat, care stabilește forma de guvernământ și de

organizare statală, precum și drepturile și obligațiile fundamentale ale cetățenilor.

Caracterele juridice:

a) Criteriul material – care are în vedere conținutul normativ al Constituției. În raport cu

acest criteriu se desemnează prin noțiunea de constituție ansamblul regulilor
referitoare la principiile de bază ale organizării politico-statale, drepturile
fundamentale și statutul juridic al cetățeanului, organizarea și funcționarea
principalelor autorități publice, regimul de separație și echilibru în stat. – ce conține o
Constituție
b) Criteriul formal – vizează modalitatea de consacrare a nromelor constituționalizate;
din punct de vedere formal, normele constituționale se caracterizează prin aceea că
sunt elaborate într-o formă sistematizată de către un organ de stat anume constituit și
adoptarea după o procedură specială, deosebită de cea prevăzută pentru adoptarea
legilor ordinare. -cum este organizată

2. Prezentaţi funcţiile Constituţiei și explicaţi conceptul de

« constituţionalism » 0,25

Constituționalismul este un curent de gândire de la începutul secolului al XVIII cu relevanță

în mediul juridic, politic și filosofic. Principalul său obiectiv a fost să înlocuiască cutuma din
rândul izvoarelor de drept cu izvoarele de drept scrise, respectiv Constituția, ce permitea
limitarea puterii suveranului și încadrarea în limitele unei legi cunoscute și cu o forță supremă
în stat.

Def: Constituționalismul se identifică ca lupta neîncetată dintre a indivizilor pentru idealul de

libertate și de demnitate umană. La baza sa stau principiul separației puterilor în stat,
proclamarea, promovarea, apărarea și garantarea drepturilor fundamentale, inalienabile ale
omului, conceptul de stat de drept și instituționalizarea controlului de constituționalitate ca
garanție a supremației Constituției.
 3. Explicaţi conceptul de « supremaţie a Constituţiei », enunţaţi
consecinţele şi garanţiile supremaţiei Constituţiei. 0,25

Supremația Constituției desemnează acea calitate ce situează Constituția în vârful piramidei

actelor legislative, respectiv a instituțiilor politico-juridice ale statului de drept. Din această
perspectivă, Constituția reprezintă norma supremă pentru aprecierea validității tuturor actelor
și faptelor socio-economice, treapta cea mai înaltă din punct de vedere al dreptului pozitiv,
dispunând de o poziție supraordonată în sistemul de drept, justificând atât procedura de de
adoptare, prin locul pe care îl ocupă autoritatea emitentă, cât și prin normele juridice pe care
le curpinde.

Conceptul de supremație a Constituției și asigurarea acestei supremații își găsesc justificarea

prin necesitatea clarității, previzibilității sistemului juridic, realizate prin raportarea tuturor
legilor la un singur act normativ. Acest act reglementează cele mai importante relații sociale,
iar stabilitatea se determină prin stabilitatea tuturor celorlelte raporturi juridice dintr-un stat.

4. Definiţi conceptul de « putere constituantă originară » și de e « putere

constituantă derivată » 0,25
a) Putere constituantă originară – care intervine atunvi când nuexistă sau nu mai există
constituție în vigoare (state noi, revoluții). Puterea constituantă originară este puterea
primară, atașată poporului sau, uneori, individului sau grupului social care
promovează o nouă idee de drept, ca expresie a unei noi concepții politice și filosofice.
Prin urmare, ea aparține celui care a creat statul sau a înfăptuir revoluția, care a avaut
ca obiectiv, printre altele, stabilirea unei forțe juridice.
b) Putere constituantă derivată – est prevăzută de Constituția în vigoare (sau anterioară)
atât în ceea ce privește competența, cât și organizarea și funcționarea ei. Puterea
insitutită este deci oo putere condiționată prin reguli constituționale prestabilite, atât în
ceea ce privește organizarea, cât și prerogativele.

5. Caracterizaţi constituţia acordată, statutul și pactul ca forme de

adoptare a Constituţiei. 0,25
a) Constituția acordată – este adoptattă de către monarh ca stăpân absolut și acordată
poporului. Este o capitulare a monarhului în fața unei forțe sociale în ascensiune.
 Presupune redactarea și sancționarea sa de către monarh și acordarea către popor,
printr-o declarație scrisă
b) Statutul sau constituția plebistitară – este o variantă a Constituției acordate, înn sensul
că este adoptată de monarh și aprobată prin plebicist. Plebicistul a fost în practica
constituțională modul obișnuit de adoptare a constituțiilor autoritare
c) Pactul sau constituția pact – este considerată a fi un contract între rege și popor, care
se postează pe poziții egale și au legitimitate egală. Tranzacția este supusă adoptării de
către Parlament, iar apoi monarhului.
6. Caracterizaţi constituţia convenţie, constituţia referendară și
constituţia parlamentară ca formă de adoptare a Constituţiei. 0,25
- Constituția convenție: opera unei adunări, denumită convenție, special aleasă pentru a
adopta constituția. Este o modalitate de exercitare a suveranității naționale, deoarece
poporul decide deasupra Parlamentului, fără concursul vreunei alte autorități.
- Constituția referendară: o variantă a constituției convenție în sensul că opera puterii
constituante este supusă apoi aprobării prin referendum
- Constituția parlamentară: o modalitate întâlnită după cel de-al II-lea RM mai ales în
țările din Estul Europei, care presupune următoarea procedură: inițiativa, elaborarea
proiectului, discutarea publică a proiectulu și adoptarea proiectului de către Parlament
cu o majoritate calificată (în RO în anii 1948, 1952, 1965)

7.Explicaţi înţelesul conceptului de „constituţie rigidă”, al conceptului

de „constituţie flexibilă” și prezentaţi modalităţi (elemente) de
rigidizare a constituţiilor. 0, 25

După modul cum sunt reglementate: a) cine poate avea inițiativa revizuirii, b) procedura de
urmat, c) dispozițile Constituției susceptibile de a fi revizuite, distingem între constituții
rigide și constituții suple sau flexibile (în sistemul constituțiilor flexibile modificarea
acestora se realizează printr-o simplă lege adoptată de parlament cu o anumită majoritate ex.
Croația)

În sistemul constituțiilor rigide modificarea acestora presupune formalități speciale pentru

modificarea lor, distincte de ale celorlalte legi. Este susținută astefel valoarea și autoritatea
Constituției care impune o anumită permanență în timp a principiilor și regulilor pe care le
consacră.

Elemente de rigidizare:

a) Stabilirea în cuprinsul Constituției a faptului că aceasta nu poate fi modificată o

anumită perioadă de timp;
b) Stabilirea unei proceduri complicate de modificare;
c) Stabilirea faptului ca nu se poate proceda la revizuirea Constituției în anumite
perioade;
d) Unele state au introdus în constituții clauze referitoare la imposibilitatea de
modificare, pe calea revizuirii, a unor dispoziții considerate de esența regimului politic
și constituțional.

7. Arătaţi cui poate aparţine iniţiativa de revizuire a Constituţiei, în

conformitate cu art.150 din Constituţia României.0, 25

ARTICOLUL 150

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea

Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi
de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din
judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie
înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

9. Explicaţi ce se înţelege prin „limite ale revizuirii Constituţiei” și

arătați care sunt limitele revizuirii Constituţiei, în conformitate cu
art.152 din Constituţia României. 0, 25

ARTICOLUL 152

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi

indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului,
independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor
şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în
timp de război.

10. Prezentaţi procedura de adoptare şi aprobare a legii de revizuire a

Constituţiei, în conformitate cu art.151 din Constituţia României.0, 25

ARTICOLUL 151

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat,
cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul,
în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi
senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de
zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

11. Explicaţi rolul Curţii Constituţionale în procedura de revizuire a

Constituţiei României.0, 25

Curtea Constituțională se pronunță din oficiu:

a) asupra inițiativelor de revizuire a Constituției

b) asupra legii de revizuire a Constituției aprobate de Parlament

Controlul de constituționalitate cu privire la legile constituționale vizează:

a) respectarea procedurii de revizuire;

b) respectarea limitelor de fond stabilite în materia revizuirii Constituției
(constituționalitate intrinsecă).

12. Realizați o fișă de lucru în care să prezentați conținutul normativ al Constituției unui
stat membru al Uniunii Europene (altul decât România) (0,50)
13. Realizați un eseu de maxim 5 pagini pornind de la afirmația: «O constituție – ca și
constituționalismul- trebuie să tindă a fi ”un pictor al vieții moderne”, deoarece
amândoi trebuie să fie capabili să ”desprindă din modă ceea ce poate ea conține ca
element poetic în istorie, să extragă eternul din ceea ce e trecător”. Dreptul
constituțional trebuie să explice cum experiențele trecătoare ale regimului politic se
”potrivesc” logicii constituționale a unei societăți», R. Schutze- Dreptul constituțional al
Uniunii Europene, Editura Universitară, București, 2012, pp.3-4 (0,50)