PERICARDITA

Date generale
Inima este inconjurata la exterior de un sac numit pericard.
Pericardul este format din doua foite lucioase si alunecoase: una se
muleaza perfect pe cord si se numeste viscerala, iar cealalta o
inconjoara pe cea dintai si se numeste parietala.

Pericardul contine o cantitate mica de lichid – maxim 15-40 ml.

Functia lichidului pericardic este de a asigura alunecarea celor doua
foite pericardice in timpul miscarilor cordului.

Pericardul are roluri fiziologice importante:

 de fixare a cordului
 de aparare fata de traumatisme, infectii
 de prevenire a dilatatiei cordului

DEFINITIE
Pericardita reprezinta o inflamatie a celor doua foite ale pericardului
din cauza unei infectii bacteriene sau virale cel mai adesea. Apare de
obicei la barbati intre 20 si 50 de ani, frecvent dupa o infectie
respiratori.
CLASIFICARE

Pericardita acuta
Este vorba de o inflamatie a pericardului care conduce de cele mai
multe ori la aparitia de lichid intre cele doua foite ale sale, in
cavitatea virtuala care le separa.

Pericardita lichidiana.
Prezenta de lichid in cantitate mare poate conduce chiar la sindromul
de tamponada cardiaca.
Pericardita uscata cand nu se acumuleaza lichid.

Pericardida fibrinoasa cand apar depozite de fibrina (proteina

filamentoasa din sange care intervine in procesul de coagulare).

Pericardita cronica
Apare o ingrosare importanta a pericardului, realizand un adevarat
invelis care strange inima si ingreuneaza umplerea ei.
Este vorba de o complicatie rara a unei pericardite acute, care poate
sa se instaleze in cateva luni sau in cativa ani.
Cel mai adesea apare sub forma de pericardita constrictiva.

ETIOLOGIE
 idiopatice – cauze neidentificate.
 invectii virale cu virus Coxsackie A sau B, ECHO virusuri.
 tuberculoza.
 infectii bacteriene cu: pneumococ, streptococ, stafilococ.
 infectii parazitare, fungice.
 reumatism articular acut.
 neoplasme metastazate in pericard: cancer bronhopulmonar,
leucemii acute.
 boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida,
poliarterita nodoasa, sclerodermie.
 infarct miocardic acut: fie in timpul perioadei acute, fie la 3
saptamani de la debut (sindrom Dressler).
  disectie de aorta (se acumuleaza sange in cavitatea pericardica ).
 tratament de lunga durata cu: tuberculostatice (Hidrazida),
citostatice (Doxorubicina).
 posttraumatic – traumatisme sau interventii chirurgicale pe
torace.

TABLOU CLINIC

In pericardita acuta fibrinoasa (inflamatia foitelor pericardice , dar

cu cantitate normala de lichid < 50 ml):
 durere pericardica – intensa, ascutita, in mijlocul pieptului, se
intensifica la inspir profund si se modifica ca pozitia, nu cedeaza
la nitroglicerina sublingual, dureaza ore sau zile.
 dispnee .
 febra sau subfebrilitate.
 uneori frisoane.
 tuse iritativa
La examenul fizic se percepe frecatura pericardica – zgomot de
tonalitate joasa suprapus peste zgomotele cardiace.

Pentru pericardita acuta lichidiana (cantitatea de lichid pericardic o

depaseste pe cea normala, dar presiunea intrapericardica ramane
normala; cresterea presiunii din sacul pericardic mult peste valoarea
normala caracterizeaza tamponada cardiaca):
 daca acumularea de lichid este lenta - fara simptome.
 daca acumularea de lichid este rapida – senzatie de opresiune
toracica, senzatie de sufocare, dificultate la inghitire, sughit,
tuse.
La examenul fizic se constata prezenta variabila a frecaturii
pericardice.

In cazul tamponadei cardiace:

 hipotensiune arteriala
 jugulare crescute de volum (turgescente)
 tahicardie
 dispnee
  transpiratii
 puls mic sau absent-“tardus et parvus »

Pentru pericardita constrictiva (cronica)

 fatigabilitate.
 dispnee moderata.
 scadere ponderala.
 semne de insuficienta cardiaca dreapta: hepatomegalie, jugulare
turgescente, edeme periferice, ascita , icter.

1. Exameul fizic aduce importante elemente diagnostice: la percutie,

marirea matitatii cardiace de la o zi la alta, iar la auscultatie, asurzirea
zgomotelor inimii si, uneori, persistenta frecaturii pericardice.

2. Electrocardiograma – uneori este normala, alteori apar modificari

nespecifice, cu caracter evolutiv in ore sau zile, apar microvoltaje.

3. Examenul radiologic – in cazul pericarditei lichidiene este un

mijloc pretios de precizare a diagnosticului: volumul inimii creste,
dispar arcurile si pulsatiile, inima ia o forma triunghiulara.

4. Probele de sange – pot arata sindrom inflamator nespecific: VSH,

fibrinogen, proteina C reactiva crescute, numar crescut de leucocite;
in formele infectioase se pot evidentia anticorpi specifici pentru
agentul etiologic (virus, bacterie, fungi).

5. Ecocardiografia – in cazul pericarditei lichidiene diagnosticul de

certitudine se face prin ecocardiografie transtoracica: se poate
vizualiza o cantitate crescuta de lichid la nivelul pericardului.

6. CT sau RMN – pot diferentia lichidul pericardic de grasimea

pericardica, se poate identifica si masura grosimea pericardului si
modificarile geometrice ale acestuia.
7. Cateterism si angiografie cardiaca – utile pentru diagnosticul
tamponadei cardiace si a pericarditei constrictive.

8. Pericardiocenteza - poate fi folositoare pentru diagnosticul şi

tratamentul tamponadei cardiace. Implica drenarea excesului de fluid
din cavitatea pericardica utilizand un mic tub (cateter). Lichidul
pericardic se analizeaza in laborator si astfel se poate pune si un
diagnostic etiologic: viral, tuberculos, neoplazic etc.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
-Pt pericardita acuta se face cu urmatoarele afectiuni
 infarct miocardic acut (IMA)
 pneumonie
 pleurezie – inflamatie a pleurei
 pneumotorax
 infarct pulmonar
-Pericardita cronica trebuie diferentiata de:
 insuficienta cardiaca congestiva
 miocardiopatiile restrictive
 ciroza hepatica si hepatitele cronice
 tromboza venei cave superioare
Evolutia si prognosticul depind de forma clinica si afectiunea de
fond.

Pericardita acuta in forma usoara se autolimiteaza si dispare intr-

un interval de 2-5 saptamani. Recurenta pericarditei acute are loc la
20-30% din cazuri intr-un interval de luni si ani de zile.

Prognosticul este sever in tamponada cardiaca, formele cu lichid

abundent, cu pancardita (boala inflamatorie care afecteaza toate cele
trei straturi ale inimii: pericardul, miocardul si endocardul) sau cu
insuficienta cardiaca.
Pericardita cronica constrictiva, in absenta interventiei
chirurgicale, evolueaza spre insuficienta cardiaca, cu prognostic fatal.

TRATAMENT
In cazul pericarditelor cu cantitati mari de lichid, tratamentul de
electie este evacuarea prompta a lichidului din sacul pericardic prin
pericardiocenteza.

Eficienta pericardiocentezei: creste tensiunea arteriala, se

amelioreaza starea generala.

Dupa drenajul pericardic este necesar tratamentul etiologic care

consta in:
1 antibiotice – in cazul unei pericardite bacteriene
2 citostatice – in cazul unei pericardite neoplazice
3 tratament tuberculostatic – in cazul pericarditei tuberculoase
4 corticoterapie – prednizolon 40-60 mg/zi timp de 3-4 zile, cu
reducerea progresiva a dozelor
Se mai pot adauga:
5 medicatie analgezica – pentru reducerea durerii
6 antiinflamatoare – Indometacin, cu regresia simptomelor in cateva
zile

Repausul la pat si dieta hiposodata si hiperproteica completeaza

tratamentul.