Ionescu Sorin-Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Student EFSMS anul I

Educatie interculturala
Cerințe:

1. Analizați planul de învățământ pentru liceu. Alegeți din fiecare arie

curriculară, pentru o singură clasă, o disciplină de învățământ și
identificați posibile elemente de conținut sau experiențe ce pot fi
valorificate din perspectiva schimbului de valori culturale (de ex., la
Geografie, pe lângă cunoștințele pe care le prevede programa școlară,
ce alte elemente de conținut ați adăuga pentru a contribui la lărgirea
orizontului cultural al elevilor).

Analizand planul de invatamant pentru liceu am ales disciplina Educatie

fizica si sport, deoarece eu consider ca obiectivele educaţiei fizice si sportului,
sunt în strânsă legătură cu scopurile generale ale sistemelor educaţionale ale
majorităţii ţărilor, fiind, de asemenea influenţate de mediul cultural şi social.
Scopul educaţiei fizice si sportului, este de a contribui la dezvoltarea
completă armonioasă a potenţialului mental şi psihomotor al copiilor, astfel
încât toţi, indiferent de gen şi originea etnică, să poată dezvolta personalităţi
sănătoase şi să trăiască împreună în armonie. Ca o consecinţă, educaţia fizică se
adreseaza celor trei mari tipologii de personalitate ale elevilor – cel psihomotor,
emoţional şi cognitiv – într-un efort de a dezvolta cunoştinţele, deprinderile şi
comportamentele elevilor.
Din punctul meu de vedere, în curriculumul educaţiei fizice din
Romania, ar trebui introduse urmatoarele domenii de studiu :
Domeniul Fizic-Psihomotor
• Dezvoltarea abilităţilor perceptuale prin organele de simt (kinestezic, visual,
auditiv, tactil, echilibru... );
• Dezvoltarea abilităţilor de coordonare;
• Dezvoltarea abilităţilor motorii;
• Dezvoltarea mobilităţii expresive şi creative;
• Dezvoltarea ritmului;
• Dezvoltarea abilităţilor fizice (putere, viteză, rezistenţă, flexibilitate);
• Promovarea sănătăţii şi stării de bine
Domeniul Emotional
• Dezvoltarea aptitudinilor emoţionale şi sociale (comunicare, cooperare,
spirit de echipă, participare egală, disciplină, responsabilitate, percepţie
de sine pozitivă);
• Educarea şi dezvoltarea standardelor etice (onestitate, fair play, acceptarea
diversităţii, respectarea regulilor, respectarea competitorilor, răspunsul pozitiv
atât la victorie cât şi la înfrângere, etc.);

Domeniul Emotional
• Dezvoltarea aptitudinilor emoţionale şi sociale (comunicare, cooperare,
spirit de echipă, participare egală, disciplină, responsabilitate, percepţie
de sine pozitivă);
• Educarea şi dezvoltarea standardelor etice (onestitate, fair play, acceptarea
diversităţii, respectarea regulilor, respectarea competitorilor, răspunsul pozitiv
atât la victorie cât şi la înfrângere, etc.);
• Înțelegera conceptelor de bază ale educaţiei fizice;
• Cunoştinţe despre educaţia fizică şi sport;
• Cunoştinţe despre regulamentele diferitelor sporturi şi evenimente atletice;
• Cunoştinţe despre idealurile olimpice;
• Cunoştinţe despre dansul tradiţional, muzică şi cântece la nivel local şi
naţional;
• Cunoştinţe despre igiena de bază şi primul ajutor;
• Dezvoltarea imaginaţiei şi a creativităţii;
• Preluarea de obiceiuri de mişcare;
• Dezvoltarea unei atitudini pozitive în ceea ce priveşte exerciţiile fizice pe toată
durata vieţii, prin înţelegerea beneficiilor acestora în sănătate;

Educaţia fizică ar trebui combinată cu etica pentru a promova înţelegerea

interculturală: Educaţiei fizice în mediul educaţional formal ar trebui s-a i se
oferie o înţelegere mai largă şi o perspectivă metodologică pentru a încorpora
educaţia etică. Educaţia etică ajută la dezvoltarea gândirii critice, reflecţiei şi
încurajează elevii să îl vadă pe celălalt nu ca pe un competitor, ci ca pe o
persoană de la care poţi să înveţi. Prin accentuarea reflecţiei asupra valorilor şi
activităţilor care promovează colaborarea şi rezolvarea non-violenţă a
conflictelor, educaţia fizică devine o unealtă puternică în a învaţă să trăim alături
de alţii.
 2. Identificați și enumerați principalele obstacole/blocaje/bariere care
apar în comunicarea interculturală, în procesul de interacțiune cu
indivizi aparținând altor culturi. Daca este posibil, realizați o grupare
a acestor bariere pe categorii.

Putem identifica multiple obstacole în calea comunicării interculturale,

pornind de la neînțelegerea limbii, credința în superioritatea propriei culturi și
disprețul față de alte culturi, capacitatea redusă de ascultare, lipsa de sinceritate,
etc. Un element care constituie o barieră importantă în comunicarea
interculturală îl reprezintă șocul cultural fenomen în strânsă legătură cu
adaptarea culturală.
Șocul cultural reprezintă incapacitatea de a înțelege sau accepta persoane
cu seturi de valori, standarde și stiluri de viață diferite de ale noastre. E o lipsă
de acceptare, recunoaștere și apreciere a ceea ce indivii aparținând unei alte
culturi consideră ca fiind important. Teoriile care analizează adaptarea culturală
consideră șocul cultural consideră un fenomen care se întâmplă firesc tuturor
indivizilor care încearcă să se adapteze unei culturi și societăți diferite, evident
intensitatea șocului fiind diferită în funcție de capacitatea la adaptare a fiecăruia.

Factori care influențează comunicarea interculturală:

• Sistemele de valori: sunt bazate pe evoluția culturală și determină opțiunile

individuale și de grup, pot genera tensiuni sau conflicte imposibil de mediat.
• Limba: limba engleză este validată pe plan internațional ca limbă principală
de comunicare în relațiile economice, diplomatice sau culturale. Influența
acesteia rezultă în mare măsură din faptul că țările în care această limbă este
utilizată ca limbă maternă influențează fundamental domeniile de utilizare.
Orice limbă de circulație internațională stăpânită reprezintă un atu pentru
persoana capabilă să o folosească, deschizând accesul catre noi culturi.
• Religia: percepția sacrului, sărbătorile religioase, influența religiei asupra
bucătăriei, practicilor zilnice, etc, este un factor fundamental în comunicarea
interculturală. În țările în care religia este clar separată de stat sau politică are
o influență mai redusă, însă în țările în care nu există o astfel de separare,
influența asupra comunicării interculturale e decisivă (ex. Statele islamice).
• Percepția asupra timpului: concepția time is money vs. o abordare lejeră a
punctualității influențează total comunicarea în context intercultural. Trebui
reflectat asupra întrebării: Ce înseamnă în cultura mea să întârzii la o
întâlnire? Dar pentru celălalt?
• Stilul de comunicare: există culturi în care gesturile care însoțesc
comunicarea sunt de o complexitate care reprezintă cheia decodificării
mesajului verbal.

3. Precizați/argumentați modalitățile posibile prin care şcoala poate

facilita comunicarea interculturală (între elevii aparținând diferitelor
culturi).

Educaţia este cea care respectă, celebrează și recunoaște normalitatea

diversității în toate componentele vieții umane. Educaţia conduce către ideea că
oamenii au dezvoltat în mod natural moduri diferite de viață, obiceiuri și viziuni
asupra lumii și că această gama variată ne îmbogățește pe noi toți. Educația este
cea care promovează egalitatea și drepturile omului, lupta împotriva
discriminării și promovează valorile pe care egalitatea se bazează." Învățarea
interculturală are ca scop:
- o mai bună înțelegere a culturilor în societățile moderne;
- o mai mare capacitate de comunicare între oameni din culturi diferite; 
- o atitudine mai flexibilă faţă de diversitatea culturală în societate; 
- o mai bună capacitate de participare la interacțiunea socială, precum și
recunoașterea patrimoniului comun al umanității.
  Prin învățarea interculturală ar trebui să fim în măsură să folosim
dialogul intercultural. Dialogul intercultural poate fi descris ca fiind un schimb
deschis și politicos de opinii între indivizi și grupuri din diferite medii etnice,
culturale, religioase și lingvistice, pe bază de înțelegere reciprocă și respect.
Atunci când utilizăm învăţarea interculturală în şcoală, ar trebui să acordăm
atenţie deosebită  trăsăturilor caracteristice educaţiei interculturale.
 Acestea sunt:
  Educaţia interculturală se adresează tuturor elevilor, indiferent de etnia
lor. Din moment ce toți elevii trăiesc într-o țară și o lume care devin din ce în ce
mai diverse, trebuie să-i pregătim pentru această lume. Educația interculturală
este o parte importantă a experienței de învățare a fiecărui elev, indiferent dacă
el / ea se află într-o școală care se caracterizează prin diversitate etnică, într-o
școală predominant mono-etnică, sau dacă elevul aparţine unei culturi
dominante sau minoritare.
  Educația interculturală se adresează tuturor elevilor, indiferent de vârsta
lor. Dacă admitem că diversitatea este o caracteristică normală la om, educaţia
interculturală este adecvată la toate vârstele.
   Dialogul și povestirea sunt identificate ca elemente fundamentale ale
educației interculturale. Desigur că este important să li se ofere tinerilor
informații corecte care să combată stereotipurile și ideile preconcepute, însă
educaţia interculturală este mai eficientă în cazul în care aceasta se face printr-
un dialog deschis, care le permite să-și exprime gândurile, temerile și
percepțiile, mai degrabă decât pur și simplu să li se prezinte "binele şi răul”
dintr-o situație.
 Educația interculturală se face în mod natural, prin "curriculum-ul
ascuns" al lumii sociale și vizuale în care elevul învață. În timp ce este posibil și
necesar să se includă idei interculturale în "curriculum-ul formal" predat,
imaginile, mesajele și valorile care sunt transmise sunt, de asemenea, cruciale.
În explorarea curriculum-ului ascuns, este important să reținem că ceea ce este
absent poate fi la fel de important ca ceea ce este prezent. Educația interculturală
are în vedere elemente precum etnia și cultura, culoarea pielii neavând nicio
relevanţă.