Lungi zile de-așteptare, și care nu mai sunt ! Desfășurarea iute de ore-nfrigurate Și cele de-amintire și umbre-ndoliate Să treacă-nălțând ochii, cu pleoapele lor grele, Și-apoi să și-i închidă. De-ai ști zilele-acele, Copil ce-mi dai un zâmbet, tu poate că m-ai plânge. Și-ai spune la fereastră, colo, unde se strânge Și se agață bine măceșul înverzit : "Prea tânără ești încă, să fi-ndurat cumplit !"