Ioan Morariu

LEGATUL. INEFICACITATEA LEGATELOR

1. Legatul.
1.1. Aspecte generale privind legatul
1.1.1. Noţiune
A. Definiție
Legatul este dispoziția testamentară prin care testatorul dispune cu privire la
transmisiunea mortis causa a patrimoniului său, desemnând una sau mai multe
persoane care, la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit întregul său
patrimoniu sau o fracțiune din aceasta ori anumite bunuri determinate.

1.1.2. Beneficiarul legatului

Persoana care decesul testatorului urmează să dobândească drepturile succesorale
determinate de către acesta poartă denumirea specifică de legatar.
Legatarul trebuie să fie o persoană determinată/determinabilă în momentul deschiderii
succesiunii. Poate fi legatar și o persoană nenscută, dar concepută la data deschiderii
moștenirii. Desemnarea legatarului trebuie făcută personal de către testator.

Desemnarea legatarului trebuie făcută prin testament, fiind obligatorie identificarea acestuia în
chiar cuprinsul testamentului. Este nul legatul prin care testatorul lasă determinarea legatarului
pe seama unui terț.

1.1.3. Obiectul legatului

Obiectul legatului, adică beneficiul pe care urmează să îl dobândească legatarul la

momentul descchiderii succesiunii, poate consta într-un patrimoniu, o fracțiune dintr-
un patrimoniu, un bun individual determinat sau o cantitate de bunuri de gen,
inclusive o sumă de bani..

Testatorul trebuie să determine lucrul legat, testamentul fiind nul dacă nu se arată în el lucrul
legat sau nu cuprinde elemente suficiente pentru determinarea lui.
Arătarea greşită a lucrului legat sau a denumirii lui nu afectează validitatea legatului, dacă lucrul
legat poate fi determinat independent de această greşeală.
1.2. Clasificarea legatelor
1.2.1. Criteriile de clasificare

Legatele pot fi clasificate în funcție de două criterii, obiectul dispoziției testamentare și

legătura cu modalitățile..
Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

1.2.2. Clasificarea legatelor după obiectul lor

În funcţie de obiectul lor, legatele pot fi: legate universale, legate cu titlu universal şi
legate cu titlu particular (art. 1054 alin. (1) C.civ.)..

1.2.2.1. Legatul universal

A. Noțiune
Legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor
persoane vocaţie la întreaga moştenire (art. 1055 C.civ.).
Ceea ce determină caracterul universal al dispoziţiei testamentare este nu întinderea efectivă
a drepturilor ce se transmit în fapt (emolumentul succesoral cules), ci întinderea chemării
(vocaţiei) succesorale a legatarului, adică puterea de absorbţie a dreptului său în eventualitatea
când drepturile moştenitorilor legali sau ale altor legatari ar rămâne caduce.
Legatarul universal are vocaţie la întreaga moştenire, la fel ca moştenitorul legal cu vocaţie
utilă.
Emolumentul moştenirii, adică ceea ce va culege efectiv legatarul universal, se va determina
la deschiderea succesiunii, adică la decesul testatorului.
Potrivit art. 1055 C.civ., pot exista unul sau mai mulţi legatari universali. Dacă fiind
instituiţi mai mulţi legatari universali ei pot şi vor să vină la moştenirea testatorului,
emolumentul acesteia se va împărţi în mod egal între ei.
Oricare dintre ei are însă vocaţie la întreaga moştenire şi dacă celălalt sau ceilalţi legatari
universali nu pot sau nu vor să vină la succesiune, cel care poate şi vrea să vină la succesiune va
culege tot emolumentul moştenirii, dacă vine în concurs cu moştenitorii legali rezervatari sau
legatari cu titlu particular, sau toată moştenirea, dacă vine singur la moştenire.

Legatul universal poate fi desemnat şi prin expresii echivalente, cum ar fi: legatul tuturor
mobilelor şi imobilelor, legatul cotităţii disponibile a moştenirii (rezerva depinzând dacă
moştenitorii legali rezervatari pot şi vor să vină la moştenire); legatul nudei proprietăţi;
legatul rămăşiţei (prisosului), legatul a ceea ce rămâne după executarea legatelor (cu titlu
universal şi cu titlu particular) cuprinse în testament.
În toate situaţiile de mai sus, dacă ceilalţi moştenitori legali sau testamentari nu pot sau
nu vor să vină la moştenire, vocaţia la tot a legatarului universal face ca el să culeagă
ceea ce ceilalţi nu pot sau nu vor să culeagă.

1.2.2.2. Legatul cu titlu universal

A. Noțiune
Legatul cu titlu universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai
multor persoane vocaţie la o fracţiune a moştenirii.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

Prin fracţiune a moştenirii se înţelege:

a) fie proprietatea unei cote-părţi din aceasta,
b) fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din
moştenire,
c) fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din
universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor (art. 1056 C.civ.)..

Caracteristica legatului cu titlu universal este vocaţia la o fracţiune din universalitate

(moştenire) cu activul şi pasivul ei, şi nu emolumentul moştenirii din momentul deschiderii
acesteia.
Legatarul cu titlu universal este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului,
personal, în proporţie cu vocaţia sa succesorală şi ipotecar pentru tot, dacă a primit un imobil al
defunctului, grevat de ipotecă, rămânându-i, în acest din urmă caz, recurs contra celorlalţi
comoştenitori sau colegatari.

1.2.2.3. Legatul cu titlu particular

A. Noțiune
Legatul cu titlu particular este legatul care conferă legata¬rului vocaţie asupra unor
bunuri succesorale singulare, determinate sau determinabile prin testament
indiferent de numărul şi valoarea lor.

Potrivit art. 1057 C.civ.-”Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un
legat cu titlu particular”.

În comparaţie cu legatul universal sau legatul cu titlu universal, legatul cu titlu particular
conferă un drept asupra unor bunuri singulare şi nu asupra unei universalităţi, respectiv
asupra unei fracţiuni din universalitate.
Ceea ce determină caracterul legatului particular nu este cantitatea de bunuri pe care
o conţine legatul, ci natura dreptului pe care îl conferă legatarului.

În principiu, toate bunurile mobile sau imobile, prezente sau viitoare, precum şi toate
drepturile reale sau personale, care se află în comerţ, pot forma obiectele unui legat cu titlu
particular. Se poate lega un lucru întreg sau numai o parte din el ori partea indiviză din dreptul
asupra unui lucru.
Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândeşte proprietatea
acestuia de la data deschiderii moştenirii.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen, este titularul unei creanţe asupra
moştenirii. Dacă testatorul nu a prevăzut altfel, cel însărcinat cu executarea acestui legat este
obligat a preda bunuri de calitate medie (art. 1059 C.civ.).

Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii

(art. 1114 alin. (3) C.civ.).
Prin excepţie, el răspunde pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile
ce formează obiectul legatului, dacă:
a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens;
b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de către
testator şi nelichidată încă;
c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor
moştenirii (nemo liberalis, nisi liberatus)..

1.2.2. Clasificarea legatelor după după legătura lor cu modalitățile

În conformitate cu prevederile art. 1054 alin.2, Cod civil, din perspectiva acestui criteriu,
legatele pot fi legate pure şi simple sau legate afectate de modalităţi, respectiv cu termen, sub
condiţie sau cu sarcină.

1.2.2.1. Legatul pur şi simplu

A. Noțiune
Legatul pur şi simplu este cel în cazul căruia manifestarea de voință a testatorului
nu este afectată de nicio modalitate, urmând a-și prodece efectele pur şi simplu.

În această situaţie, drepturile legatarului, sub rezerva acceptării legatului, se nasc chiar din ziua
deschiderii succesiunii, la fel ca şi drepturile moştenitorilor legali. Astfel fiind, din momentul
deschiderii succesiunii, legatarul poate instraina dreptul dobandit. De asemenea, in cazul mortii
legatarului dupa data deschiderii succesiunii, drepturile lui se transmit asupra propriilor
mostenitori.
1.2.2.2. Legatul cu termen
B. Noțiune
Legatul cu termen este legatul în cazul căruia posibilitatea de executare depinde de
implinirea unui anumit termen (suspensiv sau extinctiv) fixat de catre testator.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

Legatul cu termen suspensiv. Cum termenul suspensiv amână executarea legatului până la
momentul împlinirii sale, în cazul acestui tip de legat drepturile legatarului se nasc şi pot fi
înstrăinate (fie prin acte între vii, fie mortis causa) de la data deschiderii succesiunii, numai că
executarea (predarea) legatului poate fi cerută doar la data împlinirii termenului.
Legatul cu termen extinctiv. Legatul cu termen extinctiv ii permite legatarului să intre în posesia
bunului legat din momentul deschiderii succesiunii(ca și cum ar fi un legat pur șisimplu), însă, la
împlinirea termenului, drepturile sale se sting pentru viitor.
1.2.2.3. Legatul sub condiţie
C. Noțiune
Legatul sub condiţie este acela da carui valabilitate (în sensul nașterii sau stingerii
sale) depinde de indeplinirea unei conditii, ca eveniment viitor şi nesigur ca realizare
de care depinde naşterea sau stingerea dreptului transmis(condiţie suspensivă sau
rezolutorie).

Legatul sub condiţie suspensivă. Condiţia suspensivă suspendă, până la realizarea ei, dobândirea
dreptului real sau de creanţă transmis prin legat, însă, odată îndeplinită, dreptul legatarului se
naşte cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii (de exemplu, „Las imobilul fiului meu
in deplina proprietate atunci cand acesta va obtine diploma de licenta”).
Legatul sub condiţie rezolutorie, Condiţia rezolutorie nu afectează naşterea şi transmiterea
drepturilor care formează obiectul legatului. Acestea sunt dobândite şi pot fi exercitate de către
legatar de la data deschiderii succesiunii, însă, în cazul în care condiţia se realizeaza, ele se
desfiinţează cu efect retroactiv.
1.2.2.4. Legatul cu sarcină(sub modo)
Legatul cu sarcină este acela a carui valabilitate este pusă în corelație cu îndeplinirea de catre
legatar a unei obligatii (de a da, a face sau a nu face ceva) impusa de testator, obligație pe care
legatarul, odată ce acceptă legatul, este ţinut să o execute .
Sarcina poate fi prevăzută în favoarea unui tert, a testatorului sau a gratificatului însuși.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

2. Ineficacitatea legatelor
2.1. Cauzele de ineficacitate a legatelor
A. Noțiune
Cauzele de ineficacitate a legatelor reprezintă acele situații în care legatele nu îşi vor
produce efectele, fiind lipsite de eficacitate juridică pentru cauze anterioare,
concomitente sau posterioare întocmirii lor.
Cauzele de ineficacitate a legatelor pot fi grupate în patru categorii: nulitatea,
revocarea, caducitatea şi reducţiunea legatelor.

Revocarea şi caducitatea se deosebesc de nulitate şi de reducţiune prin aceea că motivele de

revocare şi respectiv de caducitate sunt întotdeauna posterioare întocmirii testamentului, pe când
cauzele de nulitate sau de reducţiune sunt anterioare sau concomitente cu întocmirea legatului.
La rândul lor, revocarea şi caducitatea se deosebesc între ele pentru că revocarea îşi are
originea în voinţa testatorului, pe când caducitatea îşi are originea în cauze străine de voinţa
testatorului.
2.2. Analiza cauzelor de ineficacitate a legatelor

2.2.1. Nulitatea legatelor

A. Noțiune
Nulitatea absolută sau relativă a legatului este sancţiunea care intervine ca o
consecinţă a încălcării dispoziţiilor legale prin care se stabilesc condiţiile de fond şi
de formă ale legatului, lipsind dispoziţia testamentară de efectele pentru care a fost
făcută de testator.

Cauzele nulităţii sunt anterioare sau concomitente întocmirii legatului şi împiedică

constituirea valabilă a legatului.
Ele pot fi cauze de nulitate comune tuturor actelor juridice (viciile de consimţământ, cauza
sau obiectul ilicite sau imorale, lipsa capacităţii de a dispune a testatorului) sau cauze de nulitate
specifice legatelor (nerespectarea interdicţiei legatului reciproc, testarea bunului altuia cu
credinţa că este al testatorului, prevederea în legat a unei substituţii fideicomisare când acesta nu
este permisă de lege etc.).
B. Efecte
Constatarea nulităţii absolute sau pronunţarea nulităţii relative a legatului produce
desfiinţarea retroactivă a legatului.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

Totuşi după moartea testatorului nulitatea legatului poate fi acoperită prin

confirmarea legatului făcută în cunoştinţa cauzei de nulitate de către moştenitorii
universali ori cu titlu universal al dispunătorului.

Potrivit art. 1010 C.civ. „Confirmarea unei libertăţi de către moştenitori universali ori
cu titlu universal al dispunătorului atrage renunţarea la dreptul de a opune viciile de
formă sau orice motive de nulitate, fără ca prin această renunţare să se prejudicieze
drepturile terţilor“.

În caz de pluralitate de moştenitori, confirmarea produce efecte numai faţă de cei care au
consimţit.
Termenul de prescripţie a acţiunii în anulare sau a acţiunii în constatarea nulităţii absolute se
va calcula nu de la întocmirea testamentului (care cuprinde legatul), ci de la data deschiderii
succesiunii.

2.2.2. Revocarea legatelor

A. Noțiune
Revocarea este o cauză de ineficacitate a legatului, născut valabil, pentru motive
apărute ulterior întocmirii lui..

Revocarea poate fi totală, când priveşte testamentul în întregime, sau parţială, când
priveşte numai legatul sau doar unul din legatele cuprinse de testament.
Recunoaşterea copilului din afara căsătoriei, făcută prin testament, este irevocabilă.
Revocarea legatelor poate fi voluntară, când este manifestarea voinţei unilaterale a
testatorului, sau judecătorească, când este pronunţată de instanţă ca o sancţiune pentru
fapte culpabile ale legatarului faţă de testator sau faţă de memoria acestuia..

2.2.2.1. Revocarea voluntară a legatelor

Spre deosebire de donaţii, care sunt în principiu irevocabile şi nu pot fi revocate decât în
mod excepţional pentru anumite cauze, testamentul şi dispoziţiile testamentare pe care le
cuprinde sunt esenţialmente revocabile.
Revocarea voluntară poate fi expresă (expresis verbis) sau tacită (factis).

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

2.2.2.1.1. Revocarea voluntară expresă

Revocarea voluntară expresă poate privi întregul testament (totală) sau numai unele din
dispoziţiile sale (parţială).

Revocarea voluntară expresă este prevăzută de art.1051 alin.(1) C.civ. care dispune că: „Un
testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act autentic
notarial sau printr-un testament ulterior”..

Revocarea voluntară expresă a testamentului este deci un act solemn, ca şi testamentul

care se revocă.
Revocarea expresă a testamentului poate fi făcută printr un testament revocator sau printr
un alt act redactat în formă autentică notarială (așadar nu doar un act legalizat şi nu orice
act redactat în formă autentică, ci doar cele autentificate de notar ).
În ceea ce privește revocarea expresă a legatelor printr un testament, este necesar ca
testamentul revocator să fie întocmit în mod valid, în oricare dintre formele recunoscute de
lege.
În această materie se manifestă și își produce efectele principiul echivalenței formelor
testamentare, în sensul că nu se cere ca el să respecte simetria formelor şi să fie făcut în
aceeaşi formă testamentară ca şi cel revocat.

Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea
a testamentului revocat (art. 1051 alin. (2) C.civ.).

Revocarea expresă a testamentului făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un
testament autentic se va înscrie de îndată de către notar, în registrul naţional notarial, ţinut în
format electronic potrivit legii. Revocarea expresă nu trebuie însă făcută în termeni solemni.
Revocarea expresă a legatelor poate fi cuprinsă şi într-un înscris autentic, altul decât
testamentul redactat special în acest scop sau poate fi conţinută într-un alt act autentic (exemplu,
donaţie).Este necesar ca revocarea să fie valabilă şi neîndoielnică.

2.2.2.1.2. Revocarea voluntară tacită

A. Noțiune
Revocarea voluntară tacită este cea care rezultă dintr o voinţă pe care testatorul nu a
exprimat o expres, dar pe care a exprimat o neîndoielnic, făcând noi acte juridice
incompatibile cu cele precedente sau acte materiale din care reiese această voinţă.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

Codul civil consideră că revocarea tacită are loc în următoarele cazuri:

a) Incompatibilitatea sau contrarietatea noului testament cu cel anterior;
b) Înstrăinarea de către testator a lucrului legat;
c) distrugerea voluntară de către testator al bunului ce constituie obiectul
legatului cu titlu particular;
d) distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf, cunoscută de testator..
a) Incompatibilitatea sau contrarietatea noului testament cu cel anterior, reprezintă
situația în care testamentul nou (ulterior) revocă în mod tacit un testament anterior întrucât
cuprinde dispoziţii necompatibile sau contrare cu dispoziţiile testamentului anterior.
Art. 1052 alin. (3) C.civ. dispune că: „Testamentul ulterior nu-l revocă pe cel anterior
decât în măsura în care conţine dispoziţii contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele
revocării nu sunt înlăturate în caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior”.

Incompatibilitatea presupune o imposibilitate materială sau juridică obiectivă şi absolută de

a executa concomitent, cumulativ, legatele din două sau mai multe testamente succesive.
Contrarietatea între legatele din două testamente succesive presupune o imposibilitate de
executare concomitentă, cumulativă a celor două legate, determinată însă subiectiv de voinţa
prezumată a testatorului.
b) Înstrăinarea de către testator a lucrului legat
Art. 1068 alin. (2) C.civ. stabileşte că „Orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul
legat cu titlu particular, consimţită de către testator, chiar dacă este afectată de
modalităţi, revocă implicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat“.

Pentru a produce revocarea, înstrăinarea trebuie să fie voluntară (consimţită de

testator), reală şi efectivă.
c) distrugerea voluntară de către testator al bunului ce constituie obiectul legatului cu
titlu particular (art. 1068 alin. (4) C.civ.).
d) distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf, cunoscută de testator,
atrage de asemenea revocarea, cu condiţia ca acesta să fi fost în măsură să-l refacă (art.
1052 alin. (2) C.civ.).
Testatorul poate revoca testamentul olograf şi prin distrugerea, ruperea sau ştergerea lui.
Ştergerea unei dispoziţii a testamentului olograf de către testator implică revocarea acelei
dispoziţii. Modificările realizate prin ştergere se semnează de către testator.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

Distrugerea exemplarului din testamentul autentic aflat la testator nu semnifică revocarea lui
tacită pentru că un alt exemplar original se păstrează în arhiva biroului notarului public care l-a
întocmit.
Este necesar ca distrugerea testamentului să fie efectivă, iar testatorul să fi avut capacitatea
de a reveni asupra dispoziţiilor testamentare (cu alte cuvinte, să nu fi pierdut capacitatea de
exerciţiu) şi voinţa lui să fie neviciată.
Dispoziţia revocatorie poate fi retractată în mod expres prin act autentic sau prin testament
(art. 1053 alin. (1) C.civ.).
Retractarea unei dispoziţii revocatorii înlătură efectele revocării, cu excepţia cazului în care
testatorul şi-a manifestat voinţa în sens contrar sau dacă această intenţie a testatorului rezultă din
împrejurările concrete.

2.2.2.2. Revocarea judecătorească

A. Noțiune
Revocarea judecătorească intervine atunci când legatarul săvârşeşte în mod culpabil
o faptă prevăzută de lege drept cauză de revocare judecătorească a legatului.
Revocarea judecătorească constituie o sancţiune pentru legatarul culpabil faţă de
defunct sau faţă de memoria acestuia.

Revocarea judecătorească intervine numai după moartea testatorului şi poate fi pronunţată

numai la cererea moştenitorilor sau a altor legatari interesaţi.

Cazurile de revocare judecătorească a legatelor având caracter de sancţiune sunt

limitativ prevăzute de lege.
Ele sunt în principiu cauzele de revocare a donaţiilor, şi anume: neîndeplinirea
sarcinilor şi ingratitudinea legatarului.
În materia legatelor există o cauză specifică de revocare judecătorească pentru
ingratitudine: injuria gravă adusă de legatar memoriei testatorului..

1) Revocarea judecătorească a legatelor pentru neîndeplinirea sarcinilor impuse de

testator.
Revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în caz de neîndeplinire culpabilă a
sarcinii instituite de testator.
Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei
testatorului, eficacitatea legatului este condiţionată de executarea sarcinii (art. 1069 alin. (1)
C.civ.).Sarcina constituie în intenţia testatorului o condiţie rezolutorie expresă la care supune
legatul.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

Testatorul poate însă înlătura expres din testament, în mod valabil, posibilitatea acţiunii în
revocare pentru neîndeplinirea sarcinii, lăsând la îndemâna persoanelor interesate numai calea
acţiunii în executare.
2) Revocarea judecătorească a legatelor pentru ingratitudine poate fi cerută şi
pronunţată dacă:
a) legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că
alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de
testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului (art. 1069 alin. (2) C.civ.).
Precizăm că numai injuria gravă a memoriei testatorului este un caz de ingratitudine
propriu-zis a legatarului, întrucât intervine după moartea testatorului.
Revocarea pentru ingratitudine poate fi cerută pe calea unei acţiuni în justiţie de către
persoanele interesate care ar profita de efectele revocării.
În principiu, revocării legatelor pentru ingratitudine i se aplică mutatis mutandis regulile
revocării donaţiilor pentru ingratitudine.

2.2.3. Caducitatea legatelor

A. Noțiune
Caducitatea legatelor este o cauză de ineficacitate, care constă în imposibilitatea de
executare a legatului, născut valabil şi nerevocat, din cauze ulterioare întocmirii
testamentului sau din cauza renunţării legata¬rului la legat după deschiderea
succesiunii.

Codul civil prevede şase cazuri de caducitate a legatului:

a) predecesul legatarului;
b) La fel este caducă orice dispoziţie testamentară făcută sub condiţie suspensivă când
legatarul a murit înaintea îndeplinirii condiţiei, dacă aceasta avea caracter pur
personal;
c) incapacitatea legatarului de a primi legatul la data deschiderii succesiunii;
d) renunţarea legatarului la moştenire;
e) nedemnitatea legatarului;
f) când bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din
motive care nu ţin de voinţa testatorului, în timpul vieţii testatorului sau înaintea
împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul.

Caducitatea desfiinţează legatul cu efect retroactiv.Împrejurările care conduc la caducitatea

legatelor sunt străine de voinţa testatorului sau de culpa legatarului.

Drept civil.Succesiuni
Ioan Morariu

În cazul pieirii obiectului legatului, aceasta trebuie să fie totală. Pieirea parţială a
obiectului legatului nu conduce la caducitatea acestuia, ci doar la micşorarea emolumentului,
legatarul având dreptul şi la despăgubiri sau la indemnizaţia de asigurare.
Dacă bunul era pierit în momentul întocmirii testamentului, legatul este nul, şi nu
caduc, pentru că obiectul său nu există.
Dacă bunul legat piere după decesul testatorului, legatul nu este caduc, ci este valabil, dar
legatarul care dobândeşte bunul în proprietate din momentul deschiderii succesiunii suportă
riscul pieirii, dacă pieirea a fost fortuită (res perit domino) sau dacă este rezultatul unei fapte
culpabile a unui terţ, are dreptul la despăgubiri de la acesta.

2.2.3. . Dreptul de acrescământ

Ineficacitatea legatului din cauza nulităţii, revocării, caducităţii sau desfiinţării pentru
nerealizarea condiţiei suspensive ori pentru îndeplinirea condiţiei rezolutorii profită
moştenitorilor ale căror drepturi succesorale ar fi fost micşorate sau, după caz,
înlăturate prin existenţa legatului sau care aveau obligaţia să execute legatul, aceste
persoane fiind: moştenitorii legali, legatarii universali sau, cu titlu universal, şi legatarii
cu titlu particular, însărcinaţi să execute legatul ineficace.

De la regula de mai sus există două excepţii prevăzute de lege, când, datorită voinţei
testatorului, ineficacitatea legatului va profita altor persoane:
a) substituţia vulgară, când ineficacitatea legatului va profita persoanei stabilite
în subsidiar de către testator pentru cazul în care primul legatar nu ar putea sau nu ar voi
să beneficieze de legat.În cazul substituţiilor vulgare, suntem practic în prezenţa a două
legate alternative, cel de al doilea producând efecte numai sub condiţia suspensivă a
ineficacităţii primului legat.
b) în cazul legatului conjunctiv, când dreptul de acrescământ operează în
favoarea colegatarului conjunct. Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv
atunci când testatorul a lăsat, prin acelaşi testament, un bun determinat individual sau
generic, mai multor legatari cu titlu particular, fără a preciza partea fiecăruia.

Art. 1065 alin. (1) şi (2) C.civ.:” În cazul legatului conjunctiv, dacă unul dintre legatari nu
vrea sau nu poate să primească legatul, partea lui va profita celorlalţi legatari ”.

Drept civil.Succesiuni