Sunteți pe pagina 1din 37

FIZIOLOGIA

APARATULUI
DIGESTIV
Curs 9 si 10
SECREŢIILE DIGESTIVE

 SALIVA
 SUC GASTRIC
 SUC PANCREATIC
 BILA
 SUC INTESTINAL
SECREŢIA SALIVARĂ

Structura glandelor salivare


 Glandele salivare sunt reprezentate de glandele parotide,
submaxilare şi sublinguale, precum şi de glandele salivare mici
diseminate la nivelul mucoasei bucale. Au o structură tubulo-
acinoasă. Fiecare lobul este alcătuit din acini, ducte intercalate şi
ducte striate.
 Celulele acinare secretoare sunt de două tipuri: seroase şi
mucoase.
 Glandele parotide - seroase
 Glandele submaxilare - mixte
 Glandele sublinguale - mixte
 Glandele micile glande - mucoase.
Proprietăţi
 Volumul salivei este de aproximativ 1-1,5 l/zi
 Aspectul salivei este opalescent
 pH-ul salivei este de 6,7 (5,6-8)

Compoziţia chimică a salivei


 Saliva conţine
 apă 99,5%
 reziduu uscat 0,5% (substanţe anorganice 0,2% şi substanţe organice
0,3%)
 Componente:
 Amilaza salivară hidrolizează amidonul preparat până la maltoză
trecând prin stadii intermediare de dextrine.
 Mucinele salivare au rol în formarea bolului alimentar, asigură
masticaţia, deglutiţia şi vorbirea, participă la sistemele tampon salivare.
 Alţi constituenţi:
 Imunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană.
 Lizozimul distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor;
 Tiocianatul are un rol antibacterian, inhibând dezvoltarea bacteriilor,
virusurilor şi micoplasmelor.
 Natriul şi clorul
 Substante anorganice: natriu, clor, potasiu, bicarbonatul, calciu, fluor.
Rol
 digestiv
 protectiv
 antibacterian
 de stimulare a receptorilor gustativi
 în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-
bazic.
 excretor pentru: metaboliţi (uree, amoniac), substanţe
toxice (Pb, Hg, alcool, cocaină, nicotină)
Mecanismul elaborării salivei
 Saliva se formează în două etape:
 acinii elaborează saliva primară
 ductele salivare au loc procese de secreţie şi
reabsorbţie.
Funcţiile acinilor glandelor salivare
 Saliva primară se formează prin mecanism
predominant pasiv (filtrarea apei), dar şi prin
mecanism activ pentru unii ioni.
 Secreţia primară conţine amilază şi/sau mucină într-o
soluţie ionică cu concentraţie asemănătoare cu cea a
lichidului extracelular. Celulele acinare conţin granulaţii
de zimogen, localizate la polul apical.
 Saliva primară este izotonă are o compoziţie similară
cu un ultrafiltrat plasmatic, dar concentraţia K+ este
mai mare decât în plasmă.
REGLAREA SECREŢIE

Reglarea se face prin mecanism nervos:


Inervaţia parasimpatică
 - gl. SM +SL : nucleu salivator superior din punte nerv VII
 - gl P: nucleu salivator inferior din bulb nerv IX
 gl.salivare mici: nucleu salivator inferior din bulb nerv IX
Inervaţia simpatică
 - origine: coarne lat.măduvă T1-T4 gg. cervical sup. gl.
salivare

Rol
 stimularea parasimpaticului secreţie salivară apoasă
 stimularea simpaticului secreţie salivară văscoasă,
bogată în mucină + lizozim
Stimularea secreţiei se face prin
mecanisme reflexe
1. NECONDIŢIONATE

•contactul cu mucoasa gustativă a limbii

•contactul cu mucoasa bucală şi dinţii

•contactul cu mucoasa laringe, faringe, esofag

2. CONDIŢIONATE

vederea + mirosul + evocarea alimentelor secreţie salivară


si
INFLUENŢE INTERCENTRALE cu centrii respiraţiei, deglutiţiei şi vomei
SECREŢIA GASTRICĂ
Proprietăţi
 lichid incolor, limpede sau uşor opalescent

 pH foarte acid datorită conţinutului în HCl.

 Volum mediu zilnic = 1,2-1,5 l.

Compoziţie
Sucul gastric
apă (99%)
substanţe solide (1%): organice si anorganice.
Mucoasa gastrică – glande gastrice
1. Celule producătoare de mucus
(zona gâtului glandelor)
2. Celule parietale (oxintice) HCl
(glande fundice)
3. Celule zimogene (principale) pepsină
4. Celule endocrine
(ex. în zona antrală: celule G gastrină )
Componente
HCl
 activează pepsinogenul
 denaturează proteinele alimentare şi formează acidproteinele care sunt mai
digerabile;
 solubilizează nucleoproteinele şi colagenul;
 transformă Fe3+ în Fe2+ absorbabil;
 rol antiseptic.
Enzimele digestive:
 Pepsina - enzimă proteolitică secretată sub forma inactivă de pepsinogen.
Labfermentul - la nou-născut, favorizează transformarea cazeinogenului în
paracazeină care în prezenţa calciului se transformă în paracazeinat de
calciu.
 Lipaza gastrică atacă acizii graşi cu lanţ scurt; este importantă la sugari.
 Catepsina - enzimă proteolitică, are rol mai ales la sugari.
 Gelatinaza - degradează gelatina de 400 ori mai intens decât pepsina.
 Alte enzime: anhidraza carbonică, lizozimul, ureaza gastrică.
Mucusul gastric - secretat de celulele epiteliale superficiale şi de celulele
mucoase auxiliare de la gâtul glandelor fundice şi pilorice.
Factorul intrinsec (Castle) - secretat de celulele parietale în paralel cu secreţia
de HCl, fiind o mucoproteină cu rol în absorbţia vitaminei B12 (factorul
extrinsec Castle).
REGLAREA SECREŢIEI GASTRICE

Reglarea secreţiei gastrice neuro-umorală:

1)REGLAREA NERVOASĂ
Inervaţia parasimpatică: nervul vag (X) gg.intramurali stomac
Stimularea parasimpaticului - HCl +pepsina
(mediator ch. Ach) - gastrina
- histamina
Inervaţia simpatică: coarne lat.măduvă T5-T10 gg.plex celiac stomac
Stimularea simpaticului secreţie gastrică cu mucus
(mediator NA)

2)REGLAREA UMORALĂ prin hormoni gastro-intestinali


 Gastrină efect stimulator
 Gastronă efect inhibitor
 VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal) efect inhibitor
 GIP (polipeptidul gastro-inhibitor) efect inhibitor
Gastrina
 eliberată de celulele G din glandele antropilorice
 acţionează pe un receptor specific (CCKb) de pe membrana celulei
parietale stimulează producţia de HCl
 stimulată de: distensia mecanică (prin GRP)
chimic: alimente bogate în AA
 inhibată de aciditate (ph < 2)

Histamina
•eliberată de celulele enterocromafine din mucoasa gastrică
•acţionează pe receptori H2 de pe membrana celulelor parietale
stimulează secreţia HCl
•acţionează sinergic cu gastrina şi acetilcolina.
•stimulată de: gastrina
acetilcolina (Ach)
Fazele secreţiei gastrice
Faza cefalică (20 - 30% răspuns)
mecanism nervos
Faza gastrică (60 – 80% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina
Paracrin: Histamina
Faza intestinală (5 - 10% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina,CCK,Secretina
FAZA
CEFALICĂ
Prin nervul vag (parasimpatic)
Vederea, mirosul, gândul, gustul alimentelor

Ach HCl
gastrina = HCl
histamina

HCl
Ach acţionează pe
celula parietală pe histamina
receptor M3
gastrina
FAZA GASTRICĂ

Distensia, alimente = reflexe


vagovagale şi locale
= HCl, pepsinogen
Distensia, alimente, stim. vagală
= eliberare gastrină
Elib. gastrină = HCl (receptor CCKB)
Faza intestinală
- începe la pătrunderea chimului gastric în duoden
(la 2-3 ore după masă; durată = 8-10 ore)
SG : 200-300 ml/5 ore;
se realizează prin mecanism umoral:
 Contactul mucoasei intestinale cu: - produşi de digestie
- SG acid
- alcool

eliberare gastrină secr. de HCl+pepsină

 Contactul mucoasei duodenale cu: lipide, chim gastric hiperton

eliberare enterogastronă
secretină secreţia gastrică
CCK
GIP
FAZA INTESTINALĂ

Acid in duoden
elib. gastrină
evacuare

gastrina
Secretina &
Cholecistokinina (CCK)

Circulatie
SECREŢIA PANCREATICĂ
Secreţia endocrină este realizată de insulele Langherhans care
secreta:
 insulina

 glucagon

 somatostatina
SUCUL PANCREATIC:
COMPOZIŢIE
Proprietăţi: cantitate = 1,5 l/zi
pH = 8 - 8,4
Compoziţie:
98,5 apă
1,5 rezidiu uscat: - substanţe anorganice:
HCO3-
- substanţe organice:
enzime pentru: G, L, P
Enzimele proteolitice
 Principalele proteaze pancreatice sunt: tripsina, chimotripsina şi
carboxipeptidaza. Ele sunt secretate sub formă inactivă de:
tripsinogen, chimotripsinogen şi procarboxi-peptidaza. Tripsinogenul
este activat specific de enteropeptidaza (enterokinaza) secretată de
mucoasa duodenală.
 Tripsina rezultată activează tripsinogenul, chimotripsinogenul şi procarboxi-
peptidaza. Tripsina este o endopeptidază ce acţionează în mod specific
rupând legăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic al celor doi acizi
aminaţi bazici: arginina şi lizina.
 Chimotripsina este o endopeptidază care hidrolizează legăturile peptidice
de la nivelul grupărilor carboxilice ale tirozinei, fenilalaninei, triptofanului,
metioninei. Prezintă şi proprietatea de a coagula laptele. Ca urmare a
acţiunii tripsinei şi chimotripsinei rezultă polipeptide.
 Carboxipeptidaza este o exopeptidază care scurtează polipeptidele cu un
aminoacid. Acţionează asupra polipeptidelor cu grupare carboxilică
terminală.
 Elastaza, produsă sub formă de proelastază şi activată de către tripsina şi
enterokinază, hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor:
alanina, serina, glicina.
 Ribonucleaza şi deoxiribonucleaza acţionează asupra acizilor ribonucleic
şi dezoxiribonucleic, desfăcând legăturile ester-fosfat, rezultând
oligopeptide.
Enzimele lipolitice
 Lipaza pancreatică separă prin hidroliză acizii graşi de
glicerol. Sărurile biliare, prin acţiunea de emulsionare
a grăsimilor, măresc suprafaţa de contact dintre
substrat şi enzimă favorizând acţiunea lipazei.
 Colesterolesterhidrolaza acţionează în prezenţa
sărurilor biliare scindând colesterolul alimentar
esterificat în colesterol liber şi acid gras.
 Fosfolipaza A2 descompune fosfolipidele în acizi
graşi şi lizofosfolipide.
Enzime glicolitice
 Sucul pancreatic conţine de asemenea o amilază care
este secretată sub formă activă. La fel ca amilaza
salivară, hidrolizează moleculele de amidon până la
maltoză.
Reglarea secreţiei pancreasului
exocrin
1) Reglarea nervoasă – se realizează prin:
 Inervaţia parasimpatică : nervul vag (X) ;
stimularea vagală SP(direct şI prin secreţiei de gastrină)
 Inervaţia simpatică: nervii splahnici;
stimularea simpatică SP

2) Reglarea umorală – se realizează cu participarea următorilor


hormoni
 Secretină
 CCK
 Gastrină
 VIP
 Somatostatină
Colecistokinina
stomac
duoden
CCK
Celule I

Peptide
Amino acizi, H+
lipide pancreas

Enzime
Secretina

lipide H+

Celule S
HCO3-

Secretina
SECREŢIA INTESTINALĂ
Intestinul subţire:
• vili la nivelul mucoasei
• cripte/glande Lieberkuhn între vili
• “margine în perie” a celulelor epiteliale
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
Proprietăţi:
cantitate: 3l/zi
pH = alcalin (8)
- în perioade interdigestive: comp. ionică şi osmolaritate ≈ plasma
- în perioade digestive: suc intestinal pur, conţine 1g proteine/l

Compoziţie: - depinde de zonă:


 în duoden predomină glande BRUNNER secretă mucus
 în restul intestinului subţire predomină glande
LIEBERKUHN produc SI propriu-zis
Glande Lieberkuhn Vil

Celule mucoase
(mucus)
Enterocite
Cel. endocrine
(margine în perie) (hormoni: reglarea
locală)

Celule Paneth
(granule secretorii)
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
ENZIME
 enterokinaza activează tripsina şi chimotripsina
 enzime proteolitice
 erepsina = amestec de enzime proteolitice; degradează pp AA
 nucleaze degradare polinucleotide mononucleotide
 nucleotidaze degradare mononucleotide nucleozid + acid
fosforic
 nucleozidaze degradează nucleozide pentoza + baza azotată
 enzime pentru glucide
 amilaza intestinală det.hidroliza amidonului maltoză
 dizaharidaze: maltaza hidroliza maltozei 2 mol. glucoză
zaharaza hidroliza zaharozei glucoză + fructoză
lactaza hidroliza lactozei glucoză + galactoză
 enzime pentru lipide: lipaza intestinală hidroliza trigliceride
(TG) AG + MG
Secreţia de mucus
Protejează
duodenul de
Glande Brunner - mucoase aciditatea
chimului gastric

SNVPS + secreţia
SNVS - secreţia

Pancreas
Secreţia intestinală - enzime şi hormoni

Enzime digestive: de la nivelul marginii în perie


Enterokinaza: secretată de mucoasa duodenală

Hormoni – secretaţi de celulele endocrine din mucoasă


Stimul: activare chemoreceptori de către componentele
din alimente
Stimulează secreţia la alte nivele:
Gastrina - duoden stomac
Cholecistokinina – intestin subţire pancreas
Secretina – intestin subţire pancreas
REGLAREA SECRETIEI
INTESTINALE
 Reflexele locale = cele mai importante mecanisme de
reglare a secreţiei intestinului subţire (în special cele
iniţiate de stimului tactili sau iritanţi).

prezenţa chimului declansarea secretiei intestinale


(volumul secretiei este d.p. cu volumul chimului)

Reglarea nervoasă
 - stimularea vagală creşte secreţia glandelor Brunner şi
probabil nu are efect asupra glandelor intestinale.
Reglarea umorală: intervin gastrina, CCK, secretina, VIP,
secreţia intestinală
SECREŢIA BILIARĂ
-este produsă de hepatocit bilă hepatică
-este eliminată în căile biliare este depozitată şi concentrată în
vezica biliară bilă veziculară
- este eliberată în duoden în perioadele digestive bilă coledociană

Proprietăţi Bilă hepatică Bilă veziculară

Culoare galbenă brună


Vîscozitate fluidă vîscoasă
pH alcalină neutru/alcalină
Conţinut mai concetrată

Secreţie continuă depozitată 40-50


750ml/zi ml
SECREŢIA BILIARĂ
hepatocite Canaliculi biliari

Epiteliu cuboid Duct biliar


Rolul şi funcţiile bilei
 Activarea lipazei pancreatice
 Emulsionarea trigliceridelor, efect tensioactiv indispensabil pentru
digestia lipidelor, prin care lipidele sunt transformate în picături fine care
pot fi supuse hidrolizei enzimatice
 Formarea micelelor, forma solubilă a produşilor hidrofobi, care permite
absorbţia lor
 Absorbţia lipidelor şi vitaminelor liposolubile.
 Metabolismul colesterolului: sinteza, secreţia şi absorbţia lui intestinală.
 Reglarea sintezei şi secreţiei biliare a fosfolipidelor.
 Stimularea peristalticii intestinale.
 Reglarea secreţiei biliare: sărurile biliare reprezintă principalul stimul
fiziologic pentru secreţia biliară (circuitul hepato-entero-hepatic al
sărurilor biliare condiţionează fracţiunea colalo-dependentă a secreţiei
biliare).

 Neutralizează chimul gastric acid trecut în duoden.


 Permite eliminarea unor produşi de degradare: pigmenţi biliari, excesul
de colesterol, unii metaboliţi ai hormonilor, unele medicamente, săruri
ale metalelor grele.