MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
IP ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE DIN MOLDOVA

CATEDRA BUSSINES ȘI ADMINISTRARE

Economia Uniunii Europene

REFERAT
la unitatea de învăţare ,, Economia Modială și integrare europeană,,

Elaborat:
Elevul grupei Bar-204
Maxim GLAVAN
_________________
Profesor coordonator:
Larisa DODU-GUGEA
_________________

Chişinău, 2020

1
 INTRODUCERE
După Al Doilea Război Mondial, integrarea europeană a fost văzută ca un antidot al
naționalismului extremist care a devastat continentul. Într-un discurs ținut la 19 septembrie 1946 la
Universitatea din Zürich, Elveția, Winston Churchill a mers mai departe și a promovat apariția
Statelor Unite ale Europei. Congresul de la Haga din 1948 a reprezentat un moment esențial în
istoria federală europeană, deoarece a dus la crearea Mișcării Europene și a Colegiului Europei,
unde viitorii lideri ai Europei vor trăi și vor studia împreună.

De asemenea, a condus direct la înființarea Consiliului Europei în 1949, primul mare efort de

a aduce împreună națiunile Europei, inițial zece dintre ele. Consiliul s-a concentrat în primul rând pe
valori - drepturile omului și democrația - mai degrabă decât pe probleme economice sau comerciale
și a fost întotdeauna considerat un forum în care guvernele suverane ar putea alege să colaboreze
fără autoritate supranațională. Aceasta a generat mari speranțe de integrare europeană și au existat
dezbateri aprinse în cei doi ani care au urmat în privința modului în care acest lucru ar putea fi atins.

În prezent Uniunea Europeană (UE) este o uniune politică și economică a 27 de state

membre situate în principal în Europa. Are o suprafață de 4.233.262 km2 și o populație estimată de
aproximativ 447 milioane. UE a dezvoltat o piață unică internă printr-un sistem standardizat de legi
care se aplică în toate statele membre.

Politicile UE vizează asigurarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și

capitalurilor în cadrul pieței interne, adoptarea legislației în domeniul justiției și afacerilor interne și
menținerea unor politici comune privind comerțul, agricultura pescuitul și dezvoltarea regională.

Acoperind 7,3% din populația lumii UE a generat în 2017 un produs intern brut nominal
(PIB) de 19.670 miliarde de dolari SUA, reprezentând aproximativ 24,6% din PIB nominal global și
16,5% măsurată în termeni de paritate a puterii de cumpărare. În plus, toate cele 27 de țări ale UE
au indicele dezvoltării umane foarte ridicat conform Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace. 

Prin politica externă și de securitate comună, UE a dezvoltat un rol în relațiile externe și

apărare. Uniunea întreține misiuni diplomatice permanente în întreaga lume și este reprezentată în
cadrul Națiunile Unite, Organizația Mondială a Comerțului. Datorită influenței sale globale,
Uniunea Europeană a fost descrisă ca o superputere emergentă.

2
 UNIUNEA EUROPEANĂ

Uniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică între 27 de țări

europene.Predecesoarea Uniunii Europene a fost creată în perioada de după cel de Al Doilea Război
Mondial. Primele măsuri au constat în consolidarea cooperării economice: scopul era ca țările
implicate în schimburi comerciale să devină interdependente din punct de vedere economic și să
devină astfel mai probabilă evitarea conflictelor.

Drept urmare, în 1958, a luat naștere Comunitatea Economică Europeană, cu obiectivul

inițial de a consolida cooperarea economică dintre șase țări: Belgia, Germania, Franța, Italia,
Luxemburg și Țările de Jos.De atunci, încă 22 de țări li s-au alăturat (iar Regatul Unit a părăsit UE
în 2020), creându-se o imensă piață unică (denumită și piață „internă”), care continuă să se dezvolte
pentru a-și valorifica întregul potențial.

Ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o organizație care
acționează în numeroase domenii de politică diferite, de la politici climatice, mediu și sănătate la
relații externe, securitate, justiție și migrație. Această schimbare s-a reflectat în modificarea, în 1993,
a denumirii Comunității Economice Europene, aceasta devenind Uniunea Europeană. De mai bine
de jumătate de secol, UE asigură pacea, stabilitatea și prosperitatea, ajută la creșterea nivelului de
trai, lansând și moneda europeană unică: euro. În prezent, peste 340 de milioane de cetățeni ai UE
din 19 țări folosesc euro ca monedă proprie și se bucură de avantajele pe care le oferă aceasta.Ca
urmare a eliminării controalelor la frontieră între țările UE, oamenii pot călători liber pe aproape
întregul continent. De asemenea, le este mult mai ușor să trăiască și să muncească într-o altă țară din
Europa.

Toți cetățenii UE au dreptul și libertatea de a alege țara UE în care doresc să studieze, să

lucreze sau să se pensioneze. Fiecare stat membru al UE trebuie să le acorde cetățenilor Uniunii
exact același tratament pe care îl acordă propriilor cetățeni în ceea ce privește ocuparea locurilor de
muncă, securitatea socială și impozitele. Piața unică este principalul motor economic al UE. Aceasta
permite libera circulație a majorității mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor. UE își
propune să exploateze această resursă imensă și în alte domenii, precum piețele energiei, cunoașterii
și de capital, pentru a le garanta cetățenilor europeni beneficii conexe maxime.

3
 UE depune în continuare eforturi pentru ca instituțiile care o guvernează să fie mai
transparente și mai democratice. Deciziile sunt luate în cel mai deschis mod posibil și cât mai
aproape de cetățeni. Parlamentului European, ai cărui membri sunt aleși prin vot direct, i-au fost
acordate mai multe competențe, iar parlamentele naționale joacă un rol mai important, colaborând
îndeaproape cu instituțiile europene.

UE este guvernată de principiul democrației reprezentative, cetățenii fiind direct reprezentați

la nivelul UE în Parlamentul European, iar statele membre fiind reprezentate în Consiliul
European și în Consiliul Uniunii Europene. Cetățenii europeni sunt încurajați să contribuie la viața
democratică a Uniunii exprimându-și opiniile cu privire la politicile UE pe parcursul elaborării
acestora sau sugerând îmbunătățiri ale actelor legislative și politicilor în vigoare. Inițiativa
cetățenească europeană le oferă cetățenilor posibilitatea de a se implica și mai mult în politicile UE
care le influențează viața. De asemenea, cetățenii pot depune plângeri și pot adresa întrebări cu
privire la aplicarea dreptului UE.

Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile

respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe
respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste
valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare,
toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.” Aceste valori sunt parte integrantă
din modul de viață european. Demnitatea umană trebuie respectată și protejată, constituind baza
propriu-zisă a drepturilor fundamentale. A fi cetățean european înseamnă totodată a beneficia de
drepturi politice. Fiecare cetățean adult al UE are dreptul de a candida și de a vota în cadrul
alegerilor pentru Parlamentul European, fie în țara sa de rezidență, fie în țara de origine.

Egalitatea presupune drepturi egale în fața legii pentru toți cetățenii. Principiul egalității între
femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene și reprezintă baza integrării europene. Acest
principiu se aplică în toate domeniile. UE are la bază statul de drept. Toate acțiunile UE se bazează
pe tratate, asupra cărora statele sale membre au convenit în mod voluntar și democratic. Dreptul și
justiția sunt sprijinite de un sistem judiciar independent. Statele membre au conferit Curții de Justiție
a Uniunii Europene competența de a se pronunța definitiv în ceea ce privește dreptul UE, iar
hotărârile acesteia trebuie să fie respectate de toți. Drepturile omului sunt protejate de Carta
drepturilor fundamentale a UE. Acestea includ dreptul de a nu fi discriminat pe criterii de sex,
origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, dreptul la
4
protecția datelor cu caracter personal și dreptul de acces la justiție. În 2012, UE a primit Premiul
Nobel pentru Pace pentru susținerea cauzelor precum pacea, reconcilierea, democrația și drepturile
omului în Europa.

5
ANALIZA INSTRUMENTELOR FINANCIARE EUROPENE ÎN DOMENIUL
DEZVOLTĂRI REGIONALE DESTINATE STATELOR PARTENERE ALE
UNIUNII EUROPENE

Politicile regionale şi ca rezultat al acestora cooperarea regională, reprezintă un instrument

de solidaritate financiară şi o forţă de coeziune şi integrare economică. Solidaritatea şi coeziunea
sunt două principii indispensabile prin intermediul cărora se subînţeleg beneficii tangibile şi suport
acordat cetăţenilor şi regiunilor mai puţin dezvoltate.

Procesul de extindere a Uniunii Europene a generat continuu provocări la adresa coeziunii

interne, acestea provenind de la deficienţele structurale în domeniile cheie. Drept răspuns la
problematica dată a fost stabilită politica comunitară de dezvoltare regională care are drept scop
primordial impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor in sectorul
privat, reducerea şomajului prin crearea locurilor de muncă sau reprofilare, îmbunătăţirea nivelului
de trai care, în cele din urmă, ar contribui la reducerea disparităţilor existente între nivelele de
dezvoltare a regiunilor.

Astfel, pentru perioada 2007-2013 statele membre ale Uniunii Europene beneficiază de un
suport financiar care se ridică la o treime din bugetul UE. Fondurile pot fi accesate prin intermediul
a trei instrumente financiare: Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European,
Fondul de Coeziune. De asemenea, pentru a facilita accederea cât mai puţin dureroasă a statelor
candidate, UE a corelat politica de dezvoltare regională cu cea de extindere. O atenţie deosebită este
acordată de asemenea şi statelor din vecinătatea UE. Pentru a evita apariţia unor noi decalaje între
UE extinsă şi vecinii săi, în anul 2004 UE lansează Politica Europeană de Vecinătate (PEV), o
iniţiativă ce oferă posibilitate ţărilor care se află la frontieră cu UE să participe la diferite activităţi
ale acesteia, printr-o cooperare mai strânsă în domeniile politic, economic şi cultural, precum şi în
materie de securitate.

În anul 2009, UE vine cu o nouă iniţiativă menită să sublinieze angajamentul acesteia faţă de
şase state partenere din Estul Europei (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, R. Moldova şi
Ucraina). Astfel, pentru perioada 2010-2012 în cadrul Parteneriatului Estic a fost stabilit un buget de
600 milioane de euro dintre care 350 de milioane sunt fonduri noi adăugate la fondurile disponibile
pentru cele şase ţări partenere în cadrul ENPI. Aceste resurse financiare sunt disponibile pentru
realizarea a 3 scopuri majore şi anume: Programe Comprehensive de Dezvoltare Instituţională

6
(suport acordat procesului de negociere a Acordului de Asociere ce include stabilirea Acordului de
Comerţ Liber şi Aprofundat şi susţinerea reformelor pentru liberalizarea regimului de vize cu UE);
Programe Pilot de Dezvoltare Regională (aceste programe se vor baza pe necesităţile statelor
partenere luând în consideraţie organizarea lor teritorială şi vor fi negociate între Comisie şi Statele
Partenere până la mijlocul anului 2012); Suport acordat dimensiunii multilaterale a Parteneriatului
Estic (domeniile cheie: managementul integrat al frontierei, suport acordat întreprinderilor mici şi
mijlocii, interconexiuni energetice, eficienţa energetică).

Politicile de dezvoltare regională a UE au un spectru larg de instrumente de implementare

atât pentru statele membre, statele candidate sau ţările din vecinătate. Odată cu venirea la Guvernare
a Alianţei pentru Integrare Europeană şi expunerea clară a cursului european al ţării, R. Moldova a
reuşit să se implice mult mai activ în iniţiativele propuse de UE pentru susţinerea dezvoltării
regionale şi lichidarea treptată a disparităţilor existente între nivelele de dezvoltare a regiunilor.
Astfel, în prezent R. Moldova este considerată drept un exemplu în cadrul Parteneriatului Estic în
ceia ce priveşte implementarea reformelor şi dezvoltarea relaţiilor cu UE.

Identificarea lacunelor şi formularea recomandărilor:

1. Dezvoltarea regională reprezintă unul dintre conceptele de bază ce pot duce la

impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat
precum şi a schimbului de experienţă. De aceia, conceptul de dezvoltare regională trebuie
transformat într-o strategie de importanţă primară pentru R. Moldova. Elaborarea şi adoptarea la
nivel naţional şi regional a unor documente de planificare a dezvoltării regionale în care să fie clar
specificate direcţiile prioritare de dezvoltare la nivel regional ar contribui atât la identificarea
potenţialilor parteneri interesaţi în dezvoltarea regională cât şi la stabilirea unei legături directe între
strategiile regionale de dezvoltare şi strategiile sectoriale. De asemenea, nu mai puţin important este
principiul coeziunii economice şi sociale a regiunilor de care ar trebui să se ţină cont în elaborarea
documentelor de planificare a dezvoltării regionale.

2. După cum a fost expus mai sus R. Moldova beneficiază din partea UE de o serie de
instrumente ce promovează cooperarea regională. De-a lungul anilor asistenţa financiară acordată R.
Moldova prin intermediul acestor programe a crescut semnificativ, iar necesitatea consolidării
capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale instituţiilor naţionale şi regionale a devenit una
stringentă. Lipsa personalului calificat şi uneori chiar numeric contribuie la scăderea nivelului de
operativitate şi pierderea unor oportunităţi de accesare a fondurilor existente.
7
 3. Informarea şi comunicarea sunt alte două elemente definitorii în promovarea politicilor de
dezvoltare regională. Crearea unui mecanism de comunicare eficient între structurile statului
(autorităţile naţionale, regionale şi locale) precum şi între structurile statului şi sectorul privat şi
nonguvernamental ar contribui la o mai bună desfăşurare a activităţilor curente precum şi pentru
prevenirea eventualelor probleme. Este absolut iminent un cadru de informare masiv atât a actorilor
implicaţi în procesul de dezvoltare regională cât şi a potenţialilor beneficiari şi cetăţeni de rând, care
ar putea fi realizat prin intermediul: - creării unei pagini web ce ar cuprinde informaţie detailată
referitor la conceptul de dezvoltare regională, cadrul instituţional şi legal atât naţional cât şi
internaţional, situaţia R. Moldova, instrumentele de cooperare şi dezvoltare regională, posibilităţi de
aplicare, criterii de eligibilitate etc.; - realizarea unei campanii de informare în masă; - promovarea
şi mediatizarea subiectelor ce ţin de dezvoltarea regională; - implicarea societăţii civile în
diseminarea informaţiei şi în procesul de elaborare a politicilor de dezvoltare regională; - crearea
unei reţele de potenţiali beneficiari care să primească cu regularitate noutăţi referitoare la recentele
evoluţii şi potenţialele posibilităţi de a obţine finanţare pentru proiecte regionale.

4. Monitorizarea şi evaluarea proiectelor este un alt subiect destul de sensibil pentru R.

Moldova. Nu există o responsabilitate asumată de către autorităţile statului pentru evaluarea şi
monitorizarea implementării proiectelor cu suport extern. Deseori auzim despre lansarea diferitelor
proiecte dar, ulterior, nu mai ştim nimic de ele, precum nu reuşim nici să găsim careva rapoarte de
monitorizare sau evaluare decât la instituţia donatoare. Pentru a îmbunătăţi sistemul de monitorizare
şi evaluare a proiectelor de dezvoltare regională ar fi bine:

 să se reevalueze mecanismelor de evidenţă, monitorizare şi evaluare a impactului proiectelor

ce sunt implementate, astfel va fi mai uşor de identificat domeniile cheie care necesită
asistenţă precum şi de a evidenţia rezultatele implementării acestora;
 să se creeze unu mecanism naţional de monitorizare şi evaluare proiectelor realizate prin
intermediul asistenţei externe;
 să se armonizeze procedurilor instituţionale naţionale de evaluare şi monitorizare cu cele ale
donatorilor.
 să se mediatizeze pe larg impactul proiectelor de dezvoltare regională.

5. Promovarea cooperării în cadrul Euroregiunilor existente precum şi asistenţă acordată

procesului de instituire a unor noi euroregiuni (Euroregiunea Nistru).

8
 ANALIZA INFLUENȚEI COVID-19 ASUPRA ECONOMIA UNIUNII
EUROPENE

Blocajele create de pandemie au avut ca efect scăderi economice record în statele Uniunii
Europene, însă în general şocurile nu s-au ridicat la înălţimea temerilor iniţiale. Cu un număr de
state anunţând deja evoluţiile PIB în al doilea trimestru, se pot trage câteva concluzii: în economiile
mari, plonjonul a fost mai lent acolo unde guvernele au avut de la început o strategie coerentă de
limitare a efectelor pandemiei; apoi, toate statele sunt vulnerabile la astfel de lovituri în contextul
unor economii deschise, dependente de lanţurile comerciale şi de producţie internaţionale.

Germania, economia care contează cel mai mult pentru Uniunea Europeană, a intrat în
recesiune în primul trimestru, iar căderea a accelerat în cel de-al doilea la 10,1%, în raport cu
intervalul de trei luni anterior. În primul trimestru, scăderea a fost de 2%. Germania se confruntă
astfel cu „recesiunea secolului “, declinul ştergând practic aproape toată creşterea economică din
ultimii zece ani. Însă pandemia nu poate fi făcută vinovată pentru tot declinul, acesta urmând unei
perioade prelungite de încetinire economică „ sincronizată” în mai toată Europa şi în economiile
mari în care Germania s-a apropiat periculos de recesiune. Apoi, industria germană este în recesiune
de cel puţin un an.

Suedia, care a făcut notă discordantă în Europa evitând măsuri de tip lockdown când
pandemia de COVID-19 lovea cel mai puternic - a ţinut şcolile, restaurantele şi graniţele deschise,
cerând oamenilor să muncească de acasă şi să păstreze distanţarea socială -, încă n-a intrat în
recesiune deşi şi-a văzut economia scăzând cu 8,6% în perioada aprilie-iunie, faţă de trimestrul
anterior. Lipsa cererii pentru exporturi s-a făcut simţită din plin.

Picajul, cel mai mare din ultimii 40 de ani, nu este departe de cel al Germaniei, însă păleşte
dacă este comparat cu cel din Marea Britanie. Economia britanică, până la Brexit a doua ca mărime
din UE, a intrat în recesiune printr-o prăbuşire record de 20,4% în trimestrul doi, faţă de primul.
Guvernul britanic a mers mai întâi pe măsuri minime de protejare a populaţiei contra COVID-19,
mizând pe obţinerea imunităţii de turmă. Marea Britanie a devenit însă rapid unul dintre cele mai
mari focare de boală din lume, iar Londra a schimbat radical strategia introducând unele dintre cele
mai stricte măsuri de lockdown.

9
 Italia, statul din zona euro unde pademia a lovit cel mai dur, şi-a văzut economia
contractându-se cu 12,4%, un declin record, dar mai „moale” decât au arătat prognozele iniţiale.
Guvernul de la Roma anunţă aproape lunar extensii ale programelor de stimulare economică sau
planuri noi pentru a susţine companiile şi puterea de cumpărare a populaţiei. Banca Centrală
Europeană ţine cu puterea sa de foc enormă accesul liber al Italiei la finanţare ieftină de pe pieţele
internaţionale.

Spania este însă economia majoră din zona euro cel mai sever lovită de recesiune, cu o
scădere de 18,5% în trimestrul doi, un record negativ istoric. Economia spaniolă a crescut timp de
24 de trimestre la rând până în primul trimestru al acestui an şi începuse să-şi revină complet din
criza financiară din 2008, notează Reuters. Actuala criză a şters şase ani de creştere. Scăderea PIB
reflectă în principal reducerea cheltuielilor private, a investiţiilor şi a exporturilor. De asemenea,
lipsa turiştilor în general şi a celor britanici în special se simte puternic. PIB-ul Franţei, al doilea ca
mărime din zona euro, a scăzut cu 13,8% în trimestrul doi, acutizând astfel o recesiune despre care
iniţial se făceau prognoze apocaliptice.

Făcând o comparaţie a evoluţiilor economice din Europa Occidentală, David Oxley, analist
la Capital Economics, spune astfel: „Contracţia a arătat că Suedia nu este imună la Covid. Totuşi,
prăbuşirea economică din prima jumătate a anului este într-o ligă total diferită de groaza ce se vede
în alte părţi ale Europei.” În ceea ce priveşte Europa de Est, premierul Cehiei Andrej Babis rezumă
situaţia astfel, făcând desigur referire la economia ţării sale: „Este la fel ca în Germania şi
bineînţeles ne-am aşteptat la asta“. Economia cehă a scăzut cu 8,4% în trimestrul doi, un ritm mai
lent decât cel aşteptat, dar totuşi un declin record, cel mai mare din 1993 încoace. În ritm anualizat,
contracţia a fost de 10,7%. Institutul de statistică al Cehiei este primul din regiune care a anunţat
rezultatele economice pentru perioada aprilie-iunie. Instituţia nu a intrat în detalii, pe care le va
publica pe 1 septembrie, dar a explicat că scăderea reflectă o reducere semnificativă a cererii externe
şi a consum în gospodării şi investiţii mai mici. Economia cehă este cea mai matură din regiune, una
care de obicei creşte mai lent decât vecinii şi, la fel ca Germania, este dependentă de piaţa externă.
Economiile est-europene sunt în general conectate puternic la economia germană, de unde primesc
investiţii şi exportă produse finite şi piese şi componente. Şocurile din Germania se simt de obicei în
regiune cu o întârziere de 1-2 trimestre.

10
 În Ungaria, ministrul de finanţe Mihaly Varga a asigurat că economia s-a mai întărit în iunie,
însă pentru al doilea trimestru este aşteptată o scădere de 10% în ritm anualizat. PIB-ul s-a prăbuşit
cu 20% în aprilie faţă de aceeaşi lună a anului trecut. Scăderea a încetinit în mai, iar traiectoria s-a
inversat în iunie, a explicat ministrul. Din Polonia, Institutul Economic Polonez estimează o
contracţie de 8% pentru trimestrul doi. 2020 se anunţă a fi primul an de scădere a PIB-ului de când
Polonia a devenit o economie de piaţă.

În Grecia pandemia de coronavirus a venit într-un moment destul de dificil pentru noul
Guvern elen. Premierul Kyriakos Mitsotakis spera că 2020 va fi în sfârșit anul în care va restarta
economia, grație măsurilor pro-business pe care le gândise și unui program de investiții menit să
revitalizeze Grecia.
În ciuda faptului că pandemia i-a dat planul peste cap, prim-ministrul a câștigat capital
politic după ce grecii au reușit să evite o creștere alarmantă a numărului de cazuri, așa cum s-a
întâmplat în multe alte națiuni din Europa, susține sursa citată.
Indicatorii economici sugerează că grecii s-au întors mai devreme la muncă decât alte
națiuni, iar succesul în gestionarea pandemiei a făcut din insulele elene destinația externă favorită a
britanicilor, românilor și turiștilor din alte țări, în ciuda controalelor la vămi și a obligativității
prezentării unui test negativ pentru a putea trece granița.În acest condiții, banca centrală elenă
estimează o scădere de doar 6% a PIB-ului în acest an, astfel că Grecia se află într-o situație mai
bună decât alte state din sud-estul Europei.
Suiedia și Norvegia- Statele nordice vor ieși mai puțin șifonate din 2020 decât statele din
sudul continentului, dacă e să ne luăm după estimările legate de evoluția PIB-ului, arată sursa citată.
Suedia a avut o abordare mai relaxată în ceea ce privește gestionarea pandemiei: autoritățile nu au
impus măsurile de distanțare sociale și de protecție, ci au făcut recomandări populației. În același
timp, politicienii din Norvegia au luat rapid măsuri de controlare a răspândirii virusului.
Suedia a înregistrat până acum 85.045 de cazuri de COVID-19 și 5.787 de decese, în timp ce
Norvegia a avut până acum 10.060 de cazuri și 5.787 de decese, potrivit datelor înregistrate
de Worldometer.
Potrivit estimărilor JPMorgan, cele două țări vor avea parte de o contracție de doar 4% a PIB-ului în
2020.

11