V.

Antim Ivireanul și arta oratoriei

Antim Ivireanul 1640-1650 a fost autor, tipograf, gravor, teolog,
episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de
București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de
predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o
personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost
cel care a înființat prima bibliotecă în București de astăzi, în secolul
XVIII.
Născut probabil în 1650, în Iviria ( Georgia sau Gruzia), ucis cândva în
intervalul septembrie-octombrie 1716 de către ostași turci.
Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol , este ulterior
eliberat, trăind in preajma Pareiarhiei Ecumenice, unde a învățat
sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum si limbile
greacă, arabă și turcă. Probabil tot acum a fost călugărit sun nimele
Antim și hirotonit ieromonah.
În Țara Românească
Prin 1689-1690 a fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara
Româneasca. Aici a fost învățat limbile română și slovană, precum și
meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei
domnești din București, în care a imprimat 4 cărți.
 Mitropolitul Antim Ivireanul

Didahiile primele discursuri

Mitropolit fiind s-a dovedit a fi un mare predicătot, remarcându-se
îndeosebi prin „Didahiile”sale ce reprezintă cea mai înaltă expresie a
cuvântului rostit până atunci .
Didahiile lui Antim Ivireanul sunt scrieri ecleaziastice de o valoare
deosebită, cele douăzeci și opt de discursuri diind redactate între 1706-
1716 în stilul oratoriei bizantine, cu o exactitate exemplară, și rostite la
slujbele bisericești de la București și Târgoviște.
Scrisul lui Antim este retoric, persuasiv(convingător), cu stil , multe
repetiții, interogații, ornamente stilistice in baroc, sensurile existenței
umane fiind exprimate metaforic, ca o expresie a sorții schimbătoare.
Cele mai multe dintre didahii au fost ținutela principalele sărbători
religioase ale Bisericii Ortodoxe, Duminica Floriilor, Crăciun,
Bobotează, Duminica Vameșului etc. Meritul didahiilor sale este acela
că până la ele, slujbele bisericești nu se făceau in limba română.
Mitropolitul Antim Ivireanul este primul care,rupând tradiția, se urcă în
amvonul mitropoliei ,în zilele marilor sărbători, ca să grăiască
poporului său drept de la suflet la suflet.
Până la el , în biserica noastră, locul predicii îl ținea cazania, dar
cazaniile alcătuite cu multe veacuri în urmă, cuprindeau explicarea
textelorevanghelice în linii general-omenești , ca pentru toate vremurile
și pentru toate societățile, pe când societatea românească, de la
începitul secolului al XVIII-lea avea nevoie de o învățătură vie,
adaptată la nevoile ei duhovnicești, la suferința ei, la durerile ei.
„Didahii”