BALTAGUL –Mihail Sadoveanu

1.Autor si opera

Sadoveanu este un scriitor realist cu viziune romantică , un povestitor creator de arhetipuri, mai

degrabă un mare rapsod, un poet epic al literaturii noastre, decât un prozator propriu-zis.
Romanul ”Baltagul”(1930), apărut în etapa deplinei maturități artistice a autorului, este
considerat roman tradiționalist din punctul de vedere al invenției narative, caracterizat
de obiectivitate, concizie și armonie compozițională.

2.Incadrare specie

 Romanul este o creatie epica in proza de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in
timp si spatiu precizate, antrenand un numar mare de personaje puternic individua;izate. Prin multitudinea
aspectelor infatisate, romanul ofera o imagine asupra vietii.

Ca orice roman traditional ,si ,,Baltagul” este orientat spre o lume obiectiva ,surprinsa in existent ei social-istorica
.asadar actiunea se desfasoara in spatii determinate,reale ,obiective si urmareste evolutia personajului intr-un timp
real .Eroii Sadovenieni sunt si ei surprinsi intr-un spatiu real –de la Magura Tarcaului pana in tinutul Dornelor –si
intro durata reala ,care acopera aproximativ jumatate de an 9din toamna pana primavera ).Spatiul real si timpul
obiectiv sunt dub;ate de spatial simbolic (spatiul labirit,intinerariul symbolic al soarelui;spatial interior al visului ), de
timpul mitic (impus de legenda care deschide romanul),ca si de durata interioara ,timpul subiectiv al rememorarii ,al
amintirilor Vitoriei.Celelate elemente de structurare a discursului narativ sunt configurate de asemenea dupa canonul
traditional .Modul principal de expunere este naratiunea ,in care sunt inserate si secvente descriptive (Magura,Tara
Dornelor ,portrete fizice si moral-psihologice ),scene dialogate ,ori monologuri .Modalitatile nararii sunt diverse
,relatarea obiectiva din perspective naratorului omniscient alternand cu reprezentarea (dialoguriel,monologurile
interioare ale vitoriei ).episoadele se succed ,predominant ,prin tehnica inlantuirii (Cronologic);tehnica alternantei
contribuie la dublarea planului obiectiv,evenimential de un plan interior,urmarind zbuciumul launtric al
personajelor(amintirile ,reflectiile ,incertitudinile ,nelinistea si spaimele Vitoriei).Perspectiva narativa din care sunt
dzvaluitetrairi interioare ale eroilor ese cea omniscient (focalizare zero).Vocea care relateaza este a unui,,narator
supraindividual (Nicolae Manolescu),omniscient ,demiurgic.Specific prozei traditioanle este tipul naratorului
reprezentabil ,care exprima implicit puncte de vedere ,iei si conceptii ale scriitorului ,eroii clasici fiind surprinsi
unilateral ,din perspective naratorului ,polarizati in functie de dominant etica (bine/rau).Personajele romanului
Baltagl ilustreaza aceasta polarizare ,ceea ce constituie un nou argument pentru apartenenta la perdigma romanului
traditional .Personajele Sadoveniene din acest roman sunt construite pe o dominanta de character ,ilustrand asadar ,o
tipologie - umana .Sunt personaje de mare coerenta ,in construirea lor accentuandu-se ceea ce este tipic ,definitoriu.Ca
toti eroii traditionali ei sunt orientati spre o lume,vazuti in relatiile cu ceilalti ,cu comunitatea .Evolutia lore pica este
previzibila bine motivate prin logica interioara a roamnului

Baltagul este și roman mitic pentru că  zugră veşte o civilizaţie veche pastorală și valorifică mituri precum cel al
transhumanței (Miorița) sau cel al coborâ rii în Infern (Isis și Osiris).
Poate fi încadrat și în realismul de tip obiectiv avâ nd un narator obiectiv, omniscient, neimplicat în
acțiune, narațiune la persoana a III-a, prin realismul descrierilor și prin tehnica detaliilor folosită în portretizare.
Putem identifica și elementele reale de cronotop (Bistrița, Vatra Dornei) sau legă tura strâ nsă care se stabilește între
mediu și personaje (vezi grija soției pentru împlinirea datinilor sociale)
3.Incadrare curent
Dupa curentul in care se incadreaza ,,Baltagul” este un roman realist dar si obiectiv prin prezentarrea fara stralucire a
comunitatii arhaice cu toate demersurile sale,. Realismul este un curent litrar ,aparut in a doua jumatate a secolului al
XIX lea ,in Franta ce se bazeaza pe redarea in maniera credibila ,veridica a realitatii ,cu obiectivitate si spirit de
observatie ,pe un ton impersonal neutru.
Un prin argument pentru evidentierea facturii realiste a basmului consta in naratiunea la persoana a III-a realizata
de un narator omniscient, obiectiv , si omiprezent ,ce relateaza pe un ton neutru evenimentele,fara a avea opinii
personale sau interventii in text ,oferind impreuna cu perspectiva narativa „dindarat” si foclizare „zero” o imagine
globala asupra unei lumi ce se conduce dupa legile nescrise ae naturii ,dovedidd o relatie strasa intre om si univers .
Un al doilea argument ce ilustreaza caracterul realist al operei este constructia protagonistului dupa o sructura
realista :Vitoria Lipan este eroina fiind inzestrata cu calitati si defecte ,care invata din greseli si progreseaza.
4.Titlul
Titlul   este simbolic. În sensul  arhaic, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de ră ufăcă tori, armă a crimei
dar recucerită de erou cu scopul de a face dreptate. Ea e nedezlipită de imaginea muntenilor și denotă ceva din
hotă râ rea și dâ rzenia acestora.Astfel baltagul are o dubla semnificatie :este atat unealta cu care Nechifor Lipan este
omorat ,cat si instrumental cu care se infaptuieste actul justitiar
5.Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici: viata pastorala, natura, miturile, iubirea,
arta povestirii, intelepciunea. Tema textului este monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
6.Timpul
Timpul actiunii este vag precizat ,prin repere temporale de natura religioasa (aproape de Sfantul Andrei,in Postul
Mare),iar toposul ales este Magura Tarcaului,zona Dornelor si a Bistritei ,dar si zona e campe Cristesti ,in Balta Jijiei
7.Actiunea
În expozițiune scriitorul plasează acţiunea în satul Mă gura Tarcă ului, incipitul debutâ nd cu imaginea eroinei
principale, Vitoria Lipan, stâ nd singura pe prispă şi torcâ nd, cu gâ ndul la soţul ei Nechifor Lipan, plecat din toamnă de
acasă , la Dorna ca să cumpere nişte oi și care nu se întorsese la vremea potrivită (intriga). Femeia îşi aminteşte de anii
tră iţi împreună, de obiceiurile bă rbatului ei, de realiză rile lor, cei doi copii: Minodora care era acasă cu Vitoria şi
Gheorghiţă , care era plecat pe ţinuturile Jijiei, cu oile la iernat. Vremea se răceşte şi Vitoria este tot mai îngrijorată de
tă cerea soţului ei, de aceea, apelează la sfaturile pă rintelui Daniil, că ruia îi destă inuie necazul ei. Plă teşte slujba pentru
întoarcerea lui Lipan, posteşte, se roagă , dar trece şi pe la baba Maranda, vră jitoarea satului. Fiindcă nimic nu o
linişteşte, Vitoria îi scrie lui Gheorghiţă să se întoarcă acasă înainte de să rbă torile de iarna apoi o duce pe Minodora la
Mă nă stirea Vă ratic pentru a fi în siguranţă şi la începutul lunii Martie pleacă cu Gheorghiţă pe urmele lui Lipan.
Pleacă în că utarea adevă rului, refă câ nd drumul presupus a fi fost parcurs de soţul ei. Pe tot parcursul călă toriei, ea îi
iscodeşte pe oameni, întreabă , cere informaţii despre Lipan.
În drumul lor, la Borca, asistă la o cumetrie, unde Vitoria respectă obiceiurile unei astfel de ocazii, iar la Cruci trebuie
să facă faţă veseliei unei nunţi.În ţara Dornelor, poposind la un han, află că întradevă r Nechifor Lipan a cumpă rat în
noiembrie trei sute de oi, după care a vâ ndut o suta de oi, altor doi ciobani, continuâ ndu-şi drumul toţi trei. Vitoria
continuă de aici căutarea pe urmele celor trei ciobani pâ nă la Sabasa, la domnul Toma, şi apoi la Suha. Aici află ca în
ziua de Sfâ ntul Mihail şi Gavril a facut popas o turma de oi cu doi ciobani: Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
Femeia îşi dă seama că soţul ei fusese ucis între Suha şi Sabasa şi începe pe cont propriu cercetarea, apoi apelează la
autorită ţi. În Sabasa, în curtea unui gospodar îl gaseşte pe Lupu, câinele lui Lipan şi cu ajutorul lui descoperă
osemintele lui Nechifor Lipan, într-o pră pastie. Femeia îndeplinşte cerinţele datinei creştine, face praznic de
înmormâ ntare. Prin inteligenţă şi diplomaţie, femeia reconstituie faptele întamplate şi reuşeşte să-i demaşte pe
vinovaţi îndeplinind un act de justitie.
Calistrat Bogza iritat, reacţionează violent şi este lovit de Gheorghiţă cu baltagul şi mâ ncat de câ inele lui Lipan. Înainte
de a muri, îşi recunoaşte faptele şi doreşte ca oile sa intre în posesia stă pâ nului de drept.
Atingâ ndu-şi scopul, Vitoria şi Gheorghiţă se pregă tesc de plecarea spre casă pentru a duce la bun sfâ rşit şi alte
treburi, că ci viaţa merge înainte fiindcă toate au un rost pe lume. La praznicul de patruzeci de zile o vor duce şi pe
Minodora să vadă mormâ ntul tată lui ei.
8.Personaje
Personajul principal, femeia voluntara, este “un exponent al spetei” in relatie cu lumea arhaica, dar si o individualitate,
prin insusirile sale. Vitoria este o femeie puternica, horatara, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine
sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii. Sotie iubitoare, porneste hotarata in
cautarea barbatului: “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag in tinereta Lipan, asa-i era drag
si acuma, cand aveau copii mari cat dansii”. Tipatul dinaintea coborarii cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si
durerea pierderii sotului.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul tatalui disparut. Romanul poate
fi considerat initiatic, deoarece prezinta drumul spre maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si remorare si simbolizeaza destinul muritor al
oamenilor. Numele sau “cel adevarat si tainic”, de botez, este tot Gheorghita, dar primise numele Nechifor.
Personaje episodice sunt Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei este trimisa la manastire pentru purificarel
mos Pricop (ospitalitatea), parintele Danila (autoritatea spirituala in satul arhaic), baba Maranda (superstitiile) –
personaje reprezentative lumea satului arhaic.
Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput, in legenda pe care obisnuia sa o spuna
Lipan, rememorata de Vitoria. “Viata muntenilor e greal mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca
dansa. Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata.”
9..Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman mitic al transhumantei
apartinand curentului literar realism.