Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA
DISTRIBUŢIA

desemnează ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor care asigură punerea la dispoziţia
utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor şi serviciilor realizate de către
întreprinderile producătoare.

reprezintă procesul prin care bunurile şi serviciile sunt puse la dispoziţia consumatorilor –
intermediari sau finali – asigurându–li-se acestora facilităţile de loc, timp, mărime, potrivit
cerinţelor pe care le manifestă în cadrul pieţei

mijloacele şi operaţiunile desemnate prin termenul de distribuţie se clasifică în două mari
categorii:

distribuţie comercială;

distribuţie fizică.
Distribuţia comercială constă în a transforma titlul de proprietate asupra produsului de la
producător la consumator. Distribuţia respectivă poate fi asigurată prin intermediul
agenţilor de distribuţie
Distribuţia fizică constă în a pune, din punct de vedere material, bunurile şi serviciile la
dispoziţia consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport şi al stocajului (logistica
comercială)
Distribuţia 1
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA

Conceptul de distribuţie nu trebuie confundat cu mişcarea mărfurilor.

În timp ce mişcarea mărfurilor are în vedere deplasarea fizică a mărfurilor de la

producţie la consum, conceptul de distribuţie are în vedere un proces mai larg,
care începe în momentul în care produsul este gata pentru a fi lansat pe piaţă şi
se sfârşeşte odată cu consumarea actului de vânzare la consumatorul final.

În acest interval de timp şi spaţiu au loc o serie de activităţi economice, cum ar
fi: livrarea mărfurilor, transportul acestora, depozitarea şi conservarea lor,
stocarea, vânzarea cu ridicata şi cu amănuntul, mobilizarea resurselor materiale,
financiare şi umane necesare realizării procesului respectiv, stabilirea
modalităţilor de transfer a titlurilor de proprietate şi asigurarea practică a acestor
titluri.

Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzătoare a nevoilor

consumatorilor şi, prin aceasta, creşterea cifrei de afaceri, generatoare de profit,
a fiecărei firme implicate în tranzacţiile comerciale.

Distribuţia 2
Prof.dr.ing. Marian Borzan

1
Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA
Noţiunea de distribuţie, în sens larg, înglobează următoarele domenii:
circuitele şi canalele de distribuţie;
logistica distribuţiei (distribuţia fizică);
organizarea şi administrarea vânzărilor;
promovarea vânzărilor şi service-ul clientelei.
Producătorii şi consumatorii sunt separaţi prin distanţă, prin ignorarea reciprocă a
mijloacelor şi nevoilor, prin disproporţii între cantităţile oferite de către fiecare producător
şi cele cerute de fiecare consumator, precum şi prin perioadele de realizare a produselor şi
momentul manifestării nevoilor.
Pornind de la aceste considerente, distribuţiei îi revine rolul de a regulariza mişcarea
bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum şi de a satisface nevoile consumatorilor,
furnizându-le o serie de servicii ca: proximitatea preţului de vânzare, posibilitatea de a
alege dintr-un sortiment larg bunurile şi serviciile ce corespund cel mai bine nevoilor şi
exigenţelor lor.
Distribuţia are rolul:

de a regulariza mişcarea bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum, amortizând,
atunci când apar, efectele negative ale fenomenelor conjuncturale ale pieţei;

de a informa producătorul asupra faptelor şi dorinţelor clientelei;

de a satisface clientela, furnizându-i un anumit număr de servicii.

Distribuţia 3
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA
Principalele funcţii ale distribuţiei:
- schimbarea proprietăţii asupra produsului, respectiv efectuarea transferului
succesiv al dreptului de proprietate de la producător la consumator, prin intermediul
actelor de vânzare – cumpărare;
- deplasarea produselor de la producător la consumator prin intermediul activităţilor
de transport, stocare, depozitare şi condiţionare, manipulare, demontare sau
ansamblare, ambalare, etalare, vânzare;
- informarea, consilierea şi organizarea service-lui după vânzare, în vederea
asigurării unei bune informări a clientelei cu privire la posibilităţile de satisfacere a
diverselor trebuinţe, facilitării operaţiunilor de alegere a produselor necesare şi
ajustării în procesul de întreţinere şi utilizare a diverselor bunuri achiziţionate;
- finanţarea unor operaţiuni comerciale. Prin această funcţie se are în vedere
existenţa unor cazuri în care agenţii de distribuţie finanţează întreprinderile de
producţie în procesul de cumpărare şi stocare a produselor, pe unele perioade în
care mărfurile vor fi produse şi nu vor fi vândute imediat clientului final.

Distribuţia 4
Prof.dr.ing. Marian Borzan

2
Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA

Faţă de producător, distribuţia operează o regularizare a activităţii de fabricaţie,

permiţându-i acestuia o eşalonare a producţiei pe parcursul întregului an gestionar,
prin comenzi în avans şi prin stocaje, operaţiuni care fac ca efectele oscilaţiilor
sezoniere sau conjuncturale ale cererii să fie anihilate, distribuţia participând la
eforturile financiare ale producătorilor, plătind bunurile care se stochează fără a
avea certitudinea vânzării lor.

Faţă de consumator, distribuţia pune la dispoziţia acestuia, acolo unde el se

găseşte şi când doreşte, bunurile necesare, în cantităţile solicitate. Prin asemenea
facilităţi, distribuţia îl scuteşte pe consumator de mari deplasări, de eforturi pentru
efectuarea unor cumpărături mari şi imobilizări de sume, care disponibilizate pot fi
folosite în alte scopuri.

Distribuţia 5
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA
CANALE DE DISTIBUŢIE
Modalităţile de trecere ale unui produs din sfera producţiei în sfera procesului
de consum formează circuitul de distribuţie al acestuia.
Circuitul de distribuţie include atât producătorul cât şi consumatorul, precum
şi toţi intermediarii cu caracter comercial, implicaţi în transferul respectiv

Canalul de distribuţie reprezintă înţelegeri comerciale, fără caracter fizic,
între firme, în scopul facilitării fluxului fizic de bunuri sau servicii (de la punctul
de producţie până la consumatorul final), punându-se accentul pe aspectul
economic al acestor fluxuri.

Înţelegerile comerciale pentru facilitarea fluxului de materii prime şi
componente spre activitatea productivă pot fi diferite de cele pentru fluxul de
distribuţie a produselor finite:

canale de aprovizionare;

canale de distribuţie.
În funcţie de orientarea strategică a firmei, rezultată din analiza estimativă a
raportului cost / profit, segmentarea pieţei poate conduce la diferite alternative
disponibile ale canalului de distribuţie.

Canalele de distribuţie 6
Prof.dr.ing. Marian Borzan

3
Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA

Adesea, canalele de distribuţie constau din lanţuri de firme. Cu excepţia furnizorului

iniţial şi a consumatorului final, celelalte firme joacă un rol de intermediere.
Lungimea unui canal de distribuţie este dată de numărul verigilor intermediare care
participă succesiv la realizarea fluxului de produse de la producător la consumator.
Există trei elemente importante care determină structura canalului de distribuţie:
1. cerinţele clientului final, la un loc, vor duce la un grup de consumatori cu nevoi
asemănătoare – adică un segment de piaţă;
2. posibilităţile firmei producătoare;
3. disponibilitatea şi dorinţa intermediarilor de a participa în cadrul canalului.

Canalul comercial constituie o variabilă a mixului de marketing. Prin urmare, este

important ca departamentul de marketing să preia iniţiativa în proiectarea şi
gestionarea canalului. Imaginea produsului, preţul şi eforturile promoţionale, ca şi
prezentarea fizică a produsului pot fi întărite sau puse în pericol de canalul de
distribuţie folosit.

Canalele de distribuţie 7
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA

Canalele de distribuţie 8
Prof.dr.ing. Marian Borzan

4
 Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA
AVANTAJELE OFERITE DE INTERMEDIARI:
• capacitatea de a satisface cererile de servicii la un cost rezonabil;
• reducerea capitalului alocat pentru distribuţie;
• mai multă flexibilitate;
• o acoperire geografică mai bună, prin crearea mai multor centre de vânzare (asigură, într-
un mod mai eficient, disponibilizarea imediată a produsului);
• costuri de operare mai mici, atât pe ansamblu, cât şi în zonele periferice (minimizarea
costurilor legate de : organizarea vânzărilor; depozitare; finanţarea stocurilor; pierderile
prin învechirea stocurilor şi creanţe nerecuperabile);
• împărţirea riscurilor implicate de relaţiile de afaceri;
• contact mai bun cu clienţii şi creşterea cotei de piaţă – vânzări sporite;
• disponibilitatea serviciilor specializate (servicii înainte şi după vânzare, diferenţiate în
funcţie de specificul local);
• mai multe informaţii legate de vânzări şi o cunoaştere mai bună a pieţei;
• abilitatea de a redistribui resursele de management;
• reducerea riscurilor totale.

Canalele de distribuţie 9
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA

DEZAVANTAJELE OFERITE DE INTERMEDIARI:

•pierderea controlului direct (pierderea controlului asupra verigilor care formează canalul de
distribuţie al produsului);
•inexistenţa unor date adecvate pentru verificare şi control;
•posibile omisiuni sau distorsionări de informaţii;
•reducerea rotaţiei stocurilor (a controlului produsului);
•creşterea costurilor de stocare datorită unor niveluri mari ale stocului;
•renunţarea la stabilirea priorităţilor;
•probleme de contabilitate (cum ar fi, înregistrarea pierderilor din stoc);
•incapacitatea de răspunde cererilor speciale;
•costuri directe mai mari;
•costuri mai mari datorate pierderilor şi deteriorărilor de produse din stoc;
•probleme de comunicare cu clienţii, cu asumarea riscului ca servirea să nu se facă
corespunzător.

Canalele de distribuţie 10
Prof.dr.ing. Marian Borzan

5
 Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA
Vânzarea directă permite vânzătorului să păstreze controlul asupra întregului
proces de comercializare.
Utilizarea sa este favorizată de existenţa:
• unui număr limitat de potenţiali cumpărători;
• grad ridicat de concentrare geografică a cumpărătorilor potenţiali;
• grad ridicat de complexitate tehnică, solicitând prestarea de servicii;
• nivel ridicat al inovaţiei tehnologice.
Oricare dintre aceşti factori, luaţi separat, este suficient pentru a susţine adoptarea
unei politicii de vânzare directă

Alternativă de compromis: distribuţia duală

Producătorul îşi vinde o parte din produse în mod direct, dar încredinţează
cealaltă parte a vânzărilor sale unui intermediar.

Această politică este favorizată de existenţa fenomenului “ jumătăţii grele”, în
care un număr limitat de utilizatori constituie cea mai importantă parte a cererii,
cu echilibrul repartizat pe un număr de utilizatori mici sau accidentali.

Principalul dezavantaj asociat distribuţiei duale: dificultatea determinării unei
împărţiri juste a pieţei între producător şi intermediar.

Canalele de distribuţie 11
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA
Activităţile cuprinse într-un canal de distrubuţie:
1. activităţi care privesc schimbarea proprietăţii produsului (negocieri, cumpărări şi
vânzări) – canalul comercial;
2. activităţi care privesc furnizarea fizică a produsului (inclusiv transportul şi
depozitarea) - reţeaua de distribuţie fizică (d.p.d.v. al logisticii atenţia principală
trebuie focalizată pe această activitate);
3. activităţi auxiliare sau care facilitează activităţile anterioare (colectarea şi
prelucrarea informaţiilor, asumarea riscului, finanţarea, activitatea promoţională).
Pentru a realiza o abordare bazată pe cooperare în cadrul relaţiilor din interiorul
canalului de distribuţie trebuie avut în vedere procesul de creare a valorii adăugate,
printr-o serie de acţiuni:

determinarea eficacităţii activităţii de distribuţie prin verificarea regulată a
acesteia;

revederea acordurilor încheiate în cadrul canalului;

luarea în considerare a modificărilor ce pot fi aduse acestor înţelegeri;

implementarea practicilor de marketing în comerţ, prin selectarea unor membri ai
canalului de distribuţie.

Canalele de distribuţie 12
Prof.dr.ing. Marian Borzan

6
 Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA

În cadrul canalului de distribuţie, obiectivele relaţiei producător distribuitor trebuie corelate cu

obiectivele consumatorului pentru a se evita eventualele conflicte producător / distribuitor .

Canalele de distribuţie 13
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA
Un parteneriat eficient în cadrul canalului de distribuţie va identifica obiective comune
menite să institue relaţii de alianţă între producător şi distribuitor. Pentru aceasta se vor
elabora planuri comune de marketing, care vor ţine seama de:

perfecţionarea schimbului de informaţii utile distribuitor – producător;

îmbunătăţirea sistemului de comandă şi de livrare a produselor;

oferirea de facilităţi de vânzare şi materiale promoţionale la locul vânzării;

realizarea de campanii publicitate şi promovare comune;

încheierea unor acorduri de creditare şi de derulare a activităţilor comerciale;

aplicarea unei politici logistice de tipul “just-in time”;

oferirea de combinaţii ale gamelor de produse;

perfecţionarea calitativă a nivelului de prezentare a produselor, inclusiv prin
schimbarea modului de ambalare şi manipulare;

diminuarea nivelului stocului de produse nevândute, deteriorate sau cu lipsuri;

exploatarea la maxim a oportunităţilor de negociere;

îmbunătăţirea calitativă a condiţiilor de comercializare şi asistenţă la vânzare;

schimbarea modului de ambalare şi a dimensiunilor acestora, astfel încât să
fie uşurată manipularea şi depozitarea loturilor;

realizarea de iniţiative de concepere în comun a produsului, etc.

Canalele de distribuţie 14
Prof.dr.ing. Marian Borzan

7
 Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA
Distribuţia implică trei decizii importante*:
1. Cum este organizată deplasarea fizică a produselor şi serviciilor (livrarea
produselor şi a serviciilor către clienţi în cel mai profitabil mod, pe baza aplicării unor
metode de optimizare adecvate – d.p.d.v. al clientului, aceasta înseamnă accesul
rapid la produs/serviciu);
2. Alegerea canalului;
3. Gradul de disponibilitate al produsului / serviciului.
Deciziile 2 şi 3 sunt legate de strategie şi se reflectă în managementul mixului de
marketing al firmei.
De-a lungul timpului canalele de distribuţie au cuprins diverse forme, în funcţie de
nevoiele clienţilor şi de diversificarea pieţelor de desfacere**:
a. canalele de distribuţie standard, tradiţional: producător – en-gros-ist – en-detail-ist;
b. canalele de distribuţie ale firmei, unde etapele succesive de producţie şi distribuţie
sunt derulate de o singură firmă;
c. canalele de distribuţie administrate, în care etapele succesive ale producţiei şi
distribuţiei sunt coordonate de cel mai puternic membru al canalului;
d. canalele de distribuţie contractuale, în care un grup de membri independenţi ai
canalului îşi integrează programele de marketing, pentru a obţine costuri mai mici
şi/sau pentru a avea un impact mai mare pe piaţă.
* [McDonald M., Gattorna J., Marketing Plans, Londra: Heinemann, 1984]
**[Lilien G., Kottler P., Marketing Decision Making: A Model Building Approach, New York: Harper & Row, 1983] 15
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA

Reţea de bază pentru distribuţia directă sursă-client

Canalele de distribuţie 16
Prof.dr.ing. Marian Borzan

8
Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA
Modelul simplu al unei reţele de bază pentru distribuţia directă sursă-
client implică numai expedieri directe de la surse către clienţi (vânzări directe) şi
poate fi aplicat atunci când se înregistrează următoarele situaţii:

loturile expediate sunt suficient de mari pentru a garanta costuri mici de
transport (mijloacele de transport fiind încărcate la maxim);

distanţa pe care se expediază mărfurile este suficient de mică pentru a
permite un timp de livrare acceptabil pentru clienţi din punct de vedere al
servirii;

distribuţia finală către clienţi se face prin „avanposturi” care devin destinaţii
în cadrul sistemului.

Când mărimea lotului este mai mică decât capacitatea mijlocului de

transport şi/sau consideraţiile de servire (mai rapidă şi mai promtă a clienţilor)
impun deplasarea stocurilor între surse şi destinaţii, trebuie intrdusă o verigă
intermediară pentru transportul produselor (depozitele intermediare)
Reţeaua de distribuţie cu transbordare

Canalele de distribuţie 17
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA

Reţea de distribuţie cu transbordare

Canalele de distribuţie 18
Prof.dr.ing. Marian Borzan

9
 Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA
Avantajele reţelei de distribuţie cu transbordare:

Reducerea costul de transport, prin utilizarea la maxim a capacităţii mijlocului de
transport, pe distanţe mai mari, până la depozitele intermediare. De aici,
mărfurile se expediază în loturi mai mici (sub capacitatea mijlocului de transport,
cu costuri mai mari), dar pe distanţe mai scurte. Per ansamblu, costurile totale
vor fi mai mici decât cele corespunzătoare unei distribuţii directe sursă-client.

Micşorarea timpilor de livrare (prin plasarea stocurilor mai aproape de client).

Sporirea siguranţei sistemului, prin dispersarea stocurilor, a.î. orice problemă
care afectează unul sau mai multe depozite să nu blocheze întregul sistem (pot
apărea probleme legate de timpul nefavorabil, revendicări sindicale, evenimente
neprevăzute).
Dezavantaje:

creşte costul stocurilor (se crează stocuri curente, de tranzit şi de siguranţă mai
mari decât în cazul distribuţiei directe);

creşte costul de depozitare din cauza unor operaţii suplimentare de manipulare,
depozitare, divizare şi comasare în depozitele intermediare. De asemenea, în
cadrul depozitelor intermediatre ar putea fi necesare o serie de operaţii
suplimentare, cum ar fi cele de reambalare, reetichetare, finisare.
În cadrul acestui tip reţea pot fi întâlnite şi situaţii în care trebuie lucrat cu loturi mai mari,
care nu necesită transbordare, fiind posibilă expedierea lor direct de la sursă la client.
Canalele de distribuţie 19
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA

Pentru a avea o eficienţă economică ridicată trebuie determinat numărul optim de
depozite intermediare, a.î. creşterea costurilor de stocare şi de depozitare să fie mai
mult decât compensată prin scăderile înregistrate în costul total de transport, iar
servirea clienţilor să se facă la nivelul dorit, fără nici o reducere (sau cu o reducere
minimă) a contribuţiei la realizarea profitului.

Atunci când majoritatea surselor sunt concentrate într-o zonă restrânsă, iar clienţii
sunt răspândiţi pe o arie largă, apare necesitatea derulării activităţii de distribuţie pe
mai multe nivele, prin introducerea unei noi verigi în reţea, poziţionată între surse şi
depozite (depozite principale sau centre de distribuţie)
Reţeaua de distribuţie multinivel

În caz contrar, nivelul stocurilor din depozite ar trebui să crească substanţial pentru
ca depozitele să fie aprovizionate în loturi mari (mai rar şi la un cost mai mic de
transport).

Canalele de distribuţie 20
Prof.dr.ing. Marian Borzan

10
Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA

Reţea de distribuţie multinivel

Canalele de distribuţie 21
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA
Reţeaua de distribuţie multinivel poate fi utilizată când numărul produselor din
stocuri este foarte mare, dar numai o mică parte din ele sunt foarte solicitate.

Centrele de distribuţie vor deţine stocuri complete, iar depozitele vor păstra numai
produsele care se deplasează rapid.

Depozitele vor putea fi reaprovizionate mai promt de către centrele de distribuţie,
faţă de situaţia aprovizionării direct de la sursă.

Prin utilizarea centrelor de distribuţie sursele au posibilitatea de a expedia
produsele către acestea utilizând la maxim capacitatea mijlocului de transport.
Produsele din centrele de distribuţie pot fi expediate spre depozitele regionale sau
direct spre clienţi.

Acest tip de reţea de distribuţie cumulează toate avantajele reţelei de distribuţie cu
transbordare cu o siguranţă mai mare în cadrul sistemului (dacă sursele sunt
afectate de evenimente negative, sistemul de distribuţie poate continua să
funcţioneze o perioadă de timp fără întreruperi, datorită exitenţei unor stocuri
suplimentare complete la celelalte nivele).

De asemenea, dezavantajele sunt aceleaşi, la ele adăugându-se faptul că sunt
mult mai dificil de condus.

Canalele de distribuţie 22
Prof.dr.ing. Marian Borzan

11
 Technical University of Cluj-Napoca
LOGISTICA
Pentru a face faţă schimbărilor multiple activitatea de distribuţie trebuie să rezolve o
serie de probleme esenţiale, cum ar fi*:

necesitatea realizării de către producător a unor produse noi sau îmbunătăţite;

necesitatea îmbunătăţirii sistemului de livrare al producătorilor;

cooperarea între membrii canalului de distribuţie;

necesitatea îmbunătăţirii tehnicilor informaţionale atât la nivelul producătorului,
cât şi al reţelei de vânzare;

necesitatea ca producătorii să-i ajute pe en-detail-işti să facă faţă lipsei de forţă
de muncă şi a costurilor salariale în creştere.
Elementul de bază al logisticii îl constitue cooperarea, realizată printr-un parteneriat,
care poate fi comparat cu o partidă în care ambii participanţi au de câştigat.
Indiferent de tipul reţelei de distribuţie utilizate, se caută, în general, să se maximizeze
contribuţia la obţinerea profitului şi nu să se minimizeze costul.
În anumite situaţii soluţia de maximizare a profitului poate fi identică cu soluţia de
minimizare a costurilor. Totuşi, există multe situaţii în care cele două soluţii sunt diferite
(numărul unităţilor, amplasarea lor, mixul de produs, fondurile alocate furnizorilor şi cele
alocate satisfacerii comenzilor vor fi diferite).

* [Bucklin R.E:, Schmalensee D.H., Viewpoints on the Changing Consumer Goods Distribution Scene, USA, 1987]

Canalele de distribuţie 23
Prof.dr.ing. Marian Borzan

Technical University of Cluj-Napoca

LOGISTICA
În practică, la proiectarea sistemelor logistice şi de distribuţie, pot exista următoarele cazuri:
1. Există diferenţe de restricţie şi de profit
În situaţia unor costuri de producţie diferite, a egalizării cheltuielilor de transport, precum şi a
unor preţuri diferite ale aceluiaşi produs în funcţie de zonele în care este solicitat (ex. sisteme
logistice internaţionale) vor exista diferenţe de profit. Dacă, în paralel cu această situaţie, orice
parte a reţelei logistice trebuie să respecte restricţii de capaciate maximă (cum ar fi:
disponibilitatea ofertei, capacitatea de producţie, de depozitare sau de transport), atunci soluţia
profitului maxim va fi întotdeauna diferită de soluţia costului minim.
2. Cererile se exprimă sub forma intervalelor de valori
Soluţia profitului maxim va fi diferită de soluţia costului minim, dacă cererile se exprimă sub
forma unor intervale de valori (minim – maxim) şi nu sub formă de valori individuale.
3. Cererile sunt descrise de curbele cererii
Când cererile sunt exprimate sub forma funcţiilor de preţ şi/sau serviciu, atunci proiectarea
reţelei logistice optime maximizează profitul, în paralel cu calcularea nivelului optim al preţului
(în aceste condiţi, minimizarea costurilor nu mai are sens).
În concluzie, este recomandabil ca organizarea sistemului logistic să fie făcută prin prisma
maximizării profitului. Când caracteristicile problemei împiedică maximizarea profitului, aşa cum
se întâmplă în cazul în care nu avem o funcţie a veniturilor, abordarea care pune accentul pe
maximizarea profitului ne oferă siguranţa că soluţia obţinută va minimiza automat costul.

Canalele de distribuţie 24
Prof.dr.ing. Marian Borzan

12