Profilul antreprenorului de succes

Ludovic al XVI-lea obisnuia sa afirme ca o tara este bogata cand oamenii ei sunt bogati.
Fireste, afirmatia este la fel de adevarata si astazi ,asa cum demonstreaza realitatile din
numeroase tari. In conditiile contemporane principalii artizani ai bogatiei sunt antreprenorii.
Deci, tarile care se vor bogate,trebuie sa acorde o atentie deosebita antreprenorilor.
Recunoasterea antreprenorilor dateaza inca din secolul XVIII in Franta ,cand economistul
Richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri in economie cu antreprenoriatul. In Anglia ,in
jurul aceleiasi perioade, Revolutia Industriala evolua, iar antreprenorii jucau un rol vizibil in
transformarea resurselor.
“Joseph Schumpeter, un geniu al economiei secolului XX, spunea:”In antreprenoriat
exista o intelegere pe care o facem in legatura cu un anumit tip de comportament care
include:1)initiative 2)organizarea si reorganizarea mecanismelor socio-economice 3)acceptarea
riscului si a esecului”1. Antreprenoriatul ca subiect de discutie si analiza a fost introdus de
economisti in secolul XVIII si a continuat sa atraga interesul economistilor in secolul XIX.
Numeroase studii ce au fost conduse au determinat faptul ca sunt necesare anumite
calitati personale pentru a fi un antreprenor de succes: perseverenta,asumarea de riscuri
calculate / moderate, nevoia de realizare, auto-control, independenta, cautarea feedback-ului,
initiativa si responsabilitate, orientare spre oportunitati, toleranta pentru esec, creativitate,
abilitati manageriale etc.
Perseverenta este unul dintre factorii cei mai importanti, intrucat conducerea unei afaceri
este frecvent o chestiune de perseverenta si "incapatanare". Daca examinam modul in care cei
mai faimosi antreprenori au inceput propriile afaceri, vom observa ca cei mai multi dintre ei au
esuat de multe ori pana cand au reusit sa creeze o afacere de succes. Este o chestiune de a incerca
permanent, pana cand succesul incepe sa apara.
In general, se considera ca exista o legatura puternica intre perseverenta si sursele
inspiratiei antreprenorilor. Cercetarea a aratat ca antreprenorii de succes se informeaza din surse
cat mai diverse si lucreaza din greu pentru a-si testa ideile. De asemenea, se pare ca cei mai
inovativi antreprenori au tendinta de a evalua informatia concentrandu-se pe ceea ce este nou,
diferit, neuzual. Acest fapt este in contradictie cu modul de gandire al majoritatii oamenilor, care
tind in mod natural sa plaseze indeile noi in categorii/sabloane existente, sau sa le claseze ca
neinteresante/neimportante.
Asumarea de riscuri calculate / moderate - Contrar opinei populare, cei mai multi
antreprenori nu sunt "jucatori" care isi asuma riscuri considerabile si care agreaza ideea de a
risca. Bineinteles, exista elemente de risc la pornirea unei afaceri, dar ele in general sunt
calculate foarte atent de antreprenori. Din acest punct de vedere, antreprenorii nu sunt "jucatori
de noroc", dar nici nu se dau inapoi de a-si risca mijloacele de trai pentru o idee buna.
Antreprenorii de succes fac arareori greseli in calcularea si asumarea riscurilor, bazandu-
se pe legile probabilitatii. Exemplul clasic al acestui tip de greseala este "sofismul jucatorului de
1
Ovidiu Niculescu, “Managementul intreprinderilor mici si mijlocii”, Editura Economica, Bucuresti,
2001

1
noroc", unde sansele de a se intampla ceva in viitor cunt confundate cu ceva ce s-a intamplat in
trecut (daca s-a intamplat in trecut, se va intampla si in viitor). Antreprenorii, se pare, nu cad in
cursa de a judeca lucrurile in acest fel.
Nevoia de realizare - Cei mai multi oameni doresc sa realizeze ceva si sa aiba succes,
insa antreprenorii sunt condusi de nevoia de a crea afaceri de succes. Aceasta este o forma
extrema de competitivitate, si este similara, de exemplu, dorintei de a fi performerul de top intr-o
organizatie, pe care o poate avea un om de vanzari.
Prin urmare, antreprenorii sunt "croiti" pentru a castiga. In acelasi timp, este posibil ca
acest stil de actiune, aceasta abordare generala a antreprenorilor, sa fie si o chestiune de a arata
celorlalti ce pot ei sa faca, de a-si etala potentialul.
In tot cazul, antreprenorii prezinta un stil comportamental aparte, si in esenta ei incearca
sa se ridice la standardele cele mai inalte, pe care si le impun singuri. Motivul pentru acest fapt
este ca odata ce ei au atins un obiectiv/standard, prin natura lor, isi vor reevalua obiectivele, si
vor dori sa realizeze mai mult. Ei nu vor fi multumiti pe deplin niciodata cu ce au realizat. Este
ca si cum te urci pe un varf de munte, numai ca sa descoperi, odata ajuns acolo, ca s-a ivit un
varf si mai inalt, pe care trebuie neaparat sa il cuceresti.
Auto-controlul - Mentalitatea antreprenoriala este bazata pe ceea ce psihologii numesc
"locusul intern al controlului". Aceasta inseamna sa crezi ca tu controlezi si esti responsabil
pentru evenimentele care ti se intampla, controlandu-ti propriul destin, care nu-ti este impus din
afara, de alti oameni, sansa/noroc sau divinitate.
Antreprenorii de succes sunt departe de a fi fatalisti - ei considera ca sunt in control, si
mai mult decat atat, ca pot controla/influenta si alti oameni. Factorul "control" este interesant,
reflectandu-se si in modul cum antreprenorii tind sa conduca afacerile pe masura ce acestea se
dezvolta. Astfel, cei mai multi antreprenori sunt fericiti sa conduca o afacere de mici dimensiuni,
pentru ca pot controla fiecare aspect al acesteia, dar ei au mai putin succes daca incearca sa
conduca (din punct de vedere executiv) o operatiune mai mare, pentru ca anumite aspecte ale
controlului trebuiesc delegate/abandonate. Acest aspect prezinta o dificultate pentru ei, intrucat
ei se identifica foarte puternic cu afacerea pe care o conduc, iar cand centrul puterii incepe sa
"alunece" de langa ei, acestia in mod frecvent trec la o noua idee de business, lansand o noua
afacere.
Independenta - Antreprenorii sunt condusi de o dorinta puternica de a fi independenti.
Aceasta ii poate face sa apara ca egocentrici si egoisti. La fel ca si in cazul profilului managerial,
antreprenorii manifesta nevoia de a fi deschisi, si mai putin modesti decat ceilalti oameni, iar
autopromovarea se manifesta puternic.
Independenta, sau dorinta de a fi "propriul sef", este principalul motiv pentru inceperea
oricarui tip de afacere. Psihologic, este elementul cu cea mai mare valoare, si este adesea
acompaniat de nevoia de recunoastere (de a fi recunoscut pentru propriile realizari). Alte motive
pentru dorinta de independenta este nevoia de a utiliza propria imaginatie (nevoia de a fi creativ),
de a fi responsabil pentru propria viata, precum si de a face bani pentru propria persoana si nu
pentru altii.
Cautarea feedback-ului -Antreprenorii eficienti sunt adesea descrisi ca avand
capacitatea de a invata repede . Spre deosebire de alte persoane ei au si dorinta puternica de a sti
cat de bine se descurca si cum isi pot imbunatati rezultatele.Feedback-ul este important deoarece
anreprenorul doreste sa invete din greseli si din experiente anterioare.
Initiativa si responsabilitate - Anreprenorii au fost intotdeauna considerati persoane
independente ,ei cauta si preiau initiativa,se pun in situatii in care sunt personal raspunzatori

2
pentru succesul sau esecul intregii operatiuni.Le place sa se implice in probleme in care impactul
lor personal sa poata fi masurat.
Orientare spre oportunitati - Un lucru care ii diferentiaza clar pe antreprenori este
concentrarea spre oportunitate mai mult decat spre resurse,structura sau strategie.
Cand se hotarasc sa intreprinda o actiune o fac intr-un mod calculat, incearca sa faca totul pentru
a obtine cat mai multe sanse de castig dar evita sa-si asume riscuri ce nu sunt necesare.
Toleranta pentru esec - Anreprenorii folosesc esecul ca pe o experienta din care pot
invata ceva. Cei mai eficienti antreprenori sunt cei care se asteapta la dificultati si nu sunt
dezamagiti, descurajati sau deprimati de un esec.
Abilitati manageriale - Aceasta nu reprezinta o caracteristica absolut necesara a
antreprenorilor insa este important de stiut ca si de acest tip de cunoastere este nevoie pentru a fi
un antreprenor de succes.
Intre iunie 2005 si ianuarie 2006 in 13 state membre UE si in cele doua tari candidate –
Romania si Bulgaria – s-a desfasurat o ancheta (Factorii de reusita ai intreprinderilor, FOBS) cu
scopul de a identifica principalii factori care influenteaza reusita si dezvoltarea intreprinderilor
nou create. Populatia-tinta a anchetei a constat in firme create in 2002 care existau si in 2005 si
care au fost in permanenta conduse de persoanele care le-au creat sau fondatorul lor.
Datele obtinute au fost analizate prin corelatie cu cinci caracteristici ale creatorului sau
fondatorului firmei (experienta in conducere, experienta profesionala in domeniul in care isi
desfasoara activitatea, varsta, sex, nivel de pregatire educationala si profesionala) pentru a realiza
„profilul antreprenorului care reuseste“.
1.Experienta in conducere se va dovedi foarte importanta pentru viitorii antreprenori.
Probleme administrative, contactul cu clientii, finantarea, stabilirea pretului bunurilor si
serviciilor, identificarea celei mai potrivite locatii pentru propria afacere, a furnizorilor, selectia
personalului, suportul familiei sunt doar cateva dintre dificultatile carora trebuie sa le faca fata
cei care decid sa-si deschida o afacere. Cu cat nivelul experientei de a conduce este mai redus cu
atat unele dintre aceste dificultati devin mai mari. Problemele administrative, contactul cu clientii
si faptul de a fi singurul care conduce firma sunt percepute ca fiind mai dificil de rezolvat de
catre cei carora le lipseste experienta de conducere sau este redusa la o perioada limitata.
Utilizarea tehnologiei inalte si obtinerea sprijinului familiei nu au legatura cu nivelul acestui tip
de experienta. De asemenea, un intreprinzator cu experienta in conducere este mult mai in
masura sa aprecieze faptul ca angajatii au o contributie importanta in succesul afacerii. Diferente
dintre un antreprenor cu experienta si unul fara experienta se constata si atunci cand este vorba
despre apelul la surse de consiliere care pot sa-i ajute pe antreprenori sa puna bazele unei afaceri
sau in reusita acesteia. Antreprenorii experimentati apeleaza la serviciile unei agentii, organizatii
specializate in domeniul consilierii, in timp ce antreprenorii fara experienta se adreseaza cu
predilectie familiei, prietenilor, apropiatilor. Atunci cand antreprenorii sunt solicitati sa isi
aprecieze firma din punct de vedere al rentabilitatii se constata faptul ca cei care au mai detinut
functii de conducere sunt mult mai optimisti.
2. Experienta profesionala in domeniul in care isi desfasoara activitatea- Potrivit
datelor din aceasta ancheta 63% dintre antreprenorii de succes au experienta profesionala
anterioara in domeniul in care au ales sa-si deschida afacerea, fata de numai 37% dintre cei fara
experienta profesionala anterioara. Optimismul in ceea ce priveste rentabilitatea, cresterea cifrei
de afaceri, diversificarea bunurilor si serviciilor pe care le ofera sunt mai degraba caracteristici
ale celor care au acumulat experienta profesionala decat ale celor fara.

3
 3. Influenta varstei asupra succesului sau insuccesului afacerii proprii a fost analizata de
catre specialisti prin trei indicatori: motivatia care a stat la baza deschiderii propriei afaceri,
evaluarea de catre antreprenor a dezvoltarii afacerii sale si a caracterului inovator al acesteia.
Daca pentru cei care au mai putin de 30 de ani si pentru urmatoarea categorie de varsta dorinta
„de a fi propriul sau patron“ este principalul motiv care i-a determinat sa-si deschida o afacere
pentru cei care au mai mult de 40 de ani dorinta de „a castiga mai multi bani“ s-a dovedit
decisiva. Afacerile tinerilor antreprenori par sa se dezvolte insa mult mai rapid decat al
omologilor lor cu varste mai inaintate.
4. Sexul - In primul rand trebuie spus faptul ca si aceasta ancheta, ca multe altele, pune in
evidenta urmatorul aspect: ponderea femeilor antreprenor este cu mult mai scazuta decat cea a
barbatilor. Si atunci cand este vorba despre domenii de activitate diferentele sunt semnificative:
constructiile, de exemplu, raman un domeniu dominat aproape in exclusivitate de barbati (96,1%
dintre antreprenori). Desi mai numeroase, femeile nu detin exclusivitate nici in domeniul
„hoteluri si restaurante“ (doar 43,2% sunt antreprenori femei).
Dupa cum se observa, aproape ca nu exista diferente intre femei si barbati atunci cand
este vorba despre motivatie. Se observa faptul ca doar in ceea ce priveste utilizarea de noi
tehnologii sau optimizarea acestora apar diferente mai mari intre femei si barbati, celelalte
aspecte inregistrand valori apropiate. Utilizarea tehnologiei de informatie si selectia personalului
sunt indicate de catre antreprenorii barbati ca fiind cele mai mari dificultati in timp ce femeile
antreprenor fac fata cu mai mare dificultate stabilirii pretului bunurilor si serviciilor, identificarea
celei mai potrivite locatii pentru afacerea proprie si a furnizorilor. Spre deosebire de femei,
barbatii sunt mai optimisti in ceea ce priveste evaluarea rentabilitatii afacerii lor: 31,3% dintre
antreprenorii femei evalueaza cu calificativul de „buna“ fata de 37,0% dintre barbati si 26,9%
dintre femei estimeaza ca „mediocra“ rentabilitatea firmei pe care o conduc fata de numai 18,9%
dintre barbati.
5. Nivelul educatiei. Nu-ti trebuie scoala pentru a pune bazele unei afaceri, dar este
important sa fii cat mai bine pregatit pentru a avea succes pe termen lung. Pentru cei care au un
nivel de educatie sub cel superior cea de-a doua problema majora cu care se confrunta este
contactul cu clientii. Interesant este ca a fi singurul sef in cadrul firmei este perceputa de catre cei
cu nivel postsecundar de educatie ca fiind o problema mai putin grava decat in cazul celorlalte
niveluri educationale. Educatia influenteaza si evaluarea caracterului inovator al firmei – pe
masura ce nivelul de educatie creste si evaluarea caracterului inovator al firmei este mai inalta.
Acest articol a fost preluat de pe site-ul http://www.business-adviser.ro si prezinta
statistici cu privire la profilul unui intreprinzator de succes. Totuşi, acestea nu reprezintă trăsături
relevante pentru succesul unei afaceri, mai importante fiind însuşirile personale.
Este foarte adevărat că de cele mai multe ori, persoanele cu experienţă în funcţii de
conducere, persoanele cu vârsta de peste 30-35 de ani şi cele cu un nivel de educaţie superior au
şanse mai mari de reusită, insa exista si multe exceptii de la aceasta regula. Una dintre aceste
exceptii este si Ingvar Kamprad, fondatorul imperiului IKEA. El si-a dorit dintotdeauna sa aiba
afacerea lui proprire, sa fie „propriul sau stapan”, astfel ca la doar 17, cand nici nu isi terminase
studiile medii, a pus bazele afacerii sale, pe care, in 50 de ani, a reusit sa o transforme intr-una
din cele mai cunoscute companii la nivel mondial. Povestea lui Ingvar Kamprad este una de
succes, datorită ideilor, curajului, spiritului inovator, flerului in afaceri, dorintei de reusita si
perseverentei de care acesta a dat dovada de-a lungul timpului.

4
Au fost realizate deja multe studii, scopul carora a fost determinarea calitatilor, specifice
antreprenorilor de succes. Una dintre concluziile la care s-a ajuns, este ca acesti antreprenori nu
reflecta un anumit stereotip. Unii sunt tineri, altii – de virsta inaintata; unii sunt oameni creativi,
altii – persoane cu precadere active, etc.
Insa toti au ceva in comun. Ei se dedica complet lucrului, cu ei misca interesul personal profund
in succesul intreprinderii. In mare masura, ei sunt orientati spre rezultat.
Ei s-au deprins sa traiasca, depasind deceptiile si incertitudinile. Ei inclina spre optimism. Ei vor
sa fie in top si sunt avizi de victorie. Ei se invata sa se atirne calm fata de insuccese, invatindu-se
de pe urma lor. Ei sunt pragmatici si deprinsi sa actioneze, ei nu inclina spre o perfectionare
abstracta. Ei pretuiesc libertatea de actiune si independenta in luarea deciziilor, de aceea ei sunt
atit de intolerabili fata de interventiile autoritatilor. Si ei cu adevarat cred in sine – deoarece se
bazeaza pe propriile puteri.

SAPTE MITURI DESPRE ANTREPRENORI SUNT CELE MAI RASPINDITE:

Primul. Toti antreprenorii tind sa semene unul altuia. Experienta, insa, ne arata, ca pentru
majoritatea fondatorilor de firme sau intreprinderi nu au nici o insemnatate asemenea detalii
generale, precum virsta, experienta, nivelul de instruire, etc. O parte dintre experti afirma, ca in
unele dintre tarile mai sarace, cei mai reusiti antreprenori sunt femeile.

Al doilea. Antreprenorii sunt condusi de lacomie, de aspiratia spre putere si bogatie. In realitate,
majoritatea antreprenorilor sunt condusi de interesul personal profund in atingerea scopului, ce si
l-au pus. Ei nu sunt deloc atrasi doar de perspectiva de a obtine profit. Noi am ajuns la concluzia,
ca oamenii deprinsi cu performanta lucreaza asiduu in orice caz, cind inaintea lor apare
oportunitatea de a obtine ceva destoinic, de a crea ceva valoros.

Al treilea. A fi antreprenor – este o calitate innascuta. Dimpotriva, pentru a deveni antreprenor,

este nevoie de a asimila si dezvolta permanent dexteritatile respective, de a acumula experienta,
de a intretine relatiile cu partenerii pe parcursul multor ani si, in acelasi timp, de a se autoeduca
continuu.

Al patrulea. O idee buna este cel mai important lucru intr-o afacere. Experienta arata, ca din o
suta de idei doar una se realizeaza ca un nou business si doar o jumatate dintre intreprinderile noi
reusesc sa existe mai mult de cinci ani. Investitorii experimentati prefera, de obicei, un
antreprenor bun cu idei mai moderate unui incepator sau unui antreprenor fara experienta, care e
plin de idei stralucite.

Al cincilea. Dificultatea cea mai mare consta in finantarea unei intreprinderi noi. Finantarea
unui proiect rezonabil, inceput de un antreprenor competent poate fi una dintre cele mai mici
dificultati. Cu toate acestea, in tarile din Europa de Est lucrurile pot fi putin altfel din cauza
imperfectiunii sistemului bancar. In afara de aceasta, finantarea reprezinta o dificultate majora
pentru femeile-antreprenori.

Al saselea. Antreprenorii sunt predispusi pentru risc nechibzuit. Experienta noastra arata, ca
antreprenorii se straduie sa evite situatiile, legate de un grad inalt de risc si sa puna partea
cunoscuta a riscului pe seama altora.

5
Al saptelea. Antreprenorii sunt gata sa se dezica de unele principii morale in favoarea cistigului.
Onestitatea si incoruptibilitatea sunt calitati foarte importante pentru un antreprenor, deoarece el
depinde in mare masura de increderea clientilor sai, a furnizorilor, partenerilor si bancherilor.

Studiu de caz:
Ingvar Kamprad, de la chibrituri la imperiul IKEA

Mobila IKEA este cunoscuta pentru designul ei modern, adesea neobisnuit, pentru ambalajul plat
– flat pack, si pentru asamblarea facila care poate fi cu usurinta realizata de client. IKEA pretinde
ca livrarea marfii neasamblata le permite sa reduca foarte mult costurile de transport.
IKEA se considera un pionier al abordarilor specifice culturii de masa. Raspunzand exploziei
populatiei si asteptarilor legate de material din secolul XX, compania a dezvoltat procese de
fabricatie care reduc materia prima si costurile de fabricatie. Rezultatul este un mobilier flexibil,
adapatbil unor case mari sau unor locuinte de proportii mici.
Fondatorul IKEA, Ingvar Kamprad, este al patrulea cel mai bogat om al planetei, cu o avere
estimata de Forbes la 33 miliarde dolari. A reusit, intr-o viata de om, sa faca dintr-o mica afacere
inceputa in Suedia, in 1943, un nume si un business de nivel mondial, cu vanzari anuale de peste
17 miliarde euro.
Ingvar Kamprad s-a nascut in 1926 in Smaland, in partea de sud a Suediei, intr-o familie
modesta. Inca din copilarie isi dorea sa ajunga, candva, afacerist, si a inceput vanzand cutii cu
chibrite vecinilor. Isi cumpara marfa din Stockholm si o vindea la un pret mic, dar suficient
pentru a obtine profit. Mai tarziu a vandut si peste, decoratiuni de Craciun, seminte de flori si
creioane.
La doar 17 ani, in 1943, Ingvar primeste de la tatal sau o suma consistenta, ca recompensa pentru
notele de la scoala. Iar Ingvar nu ezita si isi incepe propria afacere, dandu-i numele IKEA, o
combinatie intre initialele numelui sau si primele litere de la Elmtaryd si Agunnaryd, ferma si
satul unde crescuse. Acest acromin este similar cu un cuvant grecesc οικία [oikia], care inseamna
casa, si cu un cuvant finlandez oikea, care inseamna corect.
In acele vremuri, IKEA semana foarte putin cu cea pe care o cunoastem astazi. Prima linie de
produse nu includea mobila deloc. In schimb, Kamprad vindea produse foarte variate (stilouri,
portofele, rame pentru fotografii, ceasuri, bijuterii si altele) pe care le cumpăra la un pret redus.
In scurt timp, tanarul om de afaceri a gasit o solutie de a-si vinde produsele: folosind un catalog
simplu, el a pus pe picioare un sistem de comanda prin posta. Problemele logistice au fost
rezolvate rapid. Kamprad pur si simplu trimitea articolele comandate prin camionul de lapte
local.
In 1947, la patru ani de la deschiderea IKEA, Ingvar Kamprad ia o decizie riscanta si incepe sa
vanda si mobilier, produs in mici ateliere locale. Reactia publicului este pozitiva si in scurt timp,
in 1951, este publicat si primul catalog de mobilier IKEA, iar Ingvar se decide sa renunte la toate
celelalte produse si sa vanda exclusiv mobilier, la preturi cat mai scazute. Era momentul in care a
aparut compania IKEA asa cum o stim astazi.

6
Doi ani mai tarziu se deschidea si primul salon de prezentare IKEA in Almhult, fiind prima data
cand potentialii cumparatori puteau vedea si atinge mobila inainte de a o comanda, idee care a
prins foarte repede. Cum competitia pe piata de mobilier era foarte dura, Ingvar Kamprad a intuit
ca publicul vrea sa vada mobila pe care da banii, oricat de mici ar fi preturile. O decizie
castigatoare, iar vanzarile au crescut rapid.
Din 1955 IKEA a inceput sa creeze propriile modele, foarte simple si practice. Compania a
recurs la angajarea unor designeri proprii dintr-un motiv foarte simplu. Competitorii reusisera
practic sa boicoteze produsele IKEA, tot mai putine ateliere si tot mai putini designeri fiind
dispusi sa lucreze pentru Ingvar Kamprad. Dincolo de modelele simple si practice, in culori
placute, unul dintre angajati a avut si ideea, pur si simplu geniala, de a ambala piesele desfacute,
intr-un pachet plat, pe care cumparatorul se le asambleze acasa. Trasportul devenea automat mai
usor si mai sigur, iar ideea a devenit unul dintre elementele definitorii ale IKEA. Scaderea
costurilor de transport, aspectul usor de recunoscut al pachetelor cu mobilier, designul unic, toate
au fost avantaje de care IKEA a stiut sa profite, iar in 1958 se deschidea primul magazin la
Almhult. Cu o suprafata de 6700 de metri patrati, era atunci cel mai mare magazin de mobila din
Scandinavia.
In 1959 Gillis Lundgren, unul dintre primii specialisti angajati la IKEA, creeaza TORE, cel mai
mare succes din istoria companiei, dupa ce vizitase un atelier de mobilier pentru bucatarie.
Pornind de la liniile simple si precise ale acelei linii, Lundgren a aplicat aceleasi idei pentru toate
produsele IKEA. In acelasi an IKEA ajungea la 100 de angajati.
Primul magazin din Norvegia s-a deschis in 1963, langa Oslo, si in acelasi an IKEA lanseaza
modelul de biblioteca MTP, imitat ulterior de nenumarate alte companii. Un an mai tarziu se
lansa si modelul de scaun OGLA, iar primul magazin IKEA din Stockholm se deschide in 1965,
constructia circulara, cu o suprafata de 45.800 metri patrati, fiind inspirata de Muzeul
Guggenheim din New York.
Este un nou succes, dar principala problema este numarul mare de cumparatori, care ii determina
pe cei de la IKEA sa adopte o idee indrazneata, permitand clientilor sa isi ia marfa direct din
depozite. In 1969 se deschide si primul magazin din Danemarca. In 1969 este lansat si modelul
de canapea PRIVAT, creatia arhitectul Ake Fribryter, un alt produs de succes al IKEA, cu linii
practice si la un pret scazut.
In anii '70 IKEA deja era un nume important pe piata de mobilier, primul magazin din afara
Scandinaviei fiind deschis in 1973 la Zurich, Elvetia, urmat de o extindere rapida a companiei in
Germania, tara care este si astazi cea mai mare piata IKEA din lume. Primul magazin se va
deschide aici in 1974, la Munchen. Se lanseaza si modelul de scaun SKOPA, creat de Olle
Gjerlov-Knudsen si Torben Lind, ideea care a starnit controverse, fiind primul scaun din plastic.
In pofida scepticismului competitorilor, SKOPA a fost un succes financiar si nu numai. In
urmatorii ani IKEA continua sa deschida noi magazine in Australia, Canada, Austria, Olanda.
Sunt deschise noi magazine in Franta si Belgia, iar in 1983 IKEA avea deja 6000 de angajati. Se
lanseaza si colectia Stockholm, realizata din cele mai bune materiale : lemn de mesteacan, piele,
creton. Calitatea deosebita si pretul accesibil au facut din produsele acestei colectii o noua reusita
IKEA.
La jumatatea anilor '80 IKEA decide sa cucereasca si piata americana, deschizand primul
magazin in 1985, desi au existat reticente la nivelul conducerii. Cu toate acestea, succesul a venit
in scurt timp, in anii urmatori fiind deschise alte magazine in Marea Britanie, Italia. In 1990 se
deschid primele magazine IKEA in Ungaria si Polonia, compania profitand de imensul potential

7
al spatiului est-comunist, pentru a se extinde in 1991 in Republica Ceha si Emiratele Arabe
Unite.
In 1993 IKEA avea 114 magazine in 25 de tari. Se lanseaza noii colectii si modele : KUBIST,
scaunul pentru copii DAGIS, se deschide noi magazine si in 1997 compania prezinta colectia
pentru copii, realizata in colaborare cu doua echipe de experti si designeri, intre care se numarau
profesori si specialisti in psihologia copilului. In acelasi an se va lansa si prima varianta a site-
ului www.IKEA.com
La sfarsitul anilor '90 IKEA avea peste 53.000 de angajati, 150 de magazine in 29 de tari, pe
patru continente, si continua sa se dezvolte. Pentru a-si motiva angajatii, fondatorul companiei,
Ingvar Kamprad, anunta ca totalul vanzarilor dintr-o singura zi, numita "Big Thank You Event",
va fi impartita angajatilor din grupul IKEA. Suma de aproximativ 187 milioane de guldeni a fost
impartita egal intre toti angajatii, indiferent de pozitia ocupata, fiecare primind aceeasi suma.
Pentru cei mai multi angajati, prima a reprezentat mai mult decat salariul pe o luna, iar ideea a
facut valva in presa vremii.
In 2000 IKEA deschidea primul sau magazin din Rusia, unde prezenta noua sa creatie , bucataria
VARDE, idee care va primi numeroase premii si distinctii.
IKEA a colaborat si cu UNICEF pentru mai multe programe umanitare in India.
Conceptul IKEA este principala afacere care l-a adus pe suedezul Ingvar Kamprad in topul celor
mai bogati oameni, in prezent fiind un brand raspandit in toata lumea. Modalitatea distincta de
abordare a pietei, strategia de marketing, precum si politica de control al costurilor au facut din
IKEA o afacere de succes. Marca scandinava a fost inregistrata in anul 1943 in Suedia, depasind
in scurt timp granitele tarii. In august 2006, IKEA avea 237 de magazine in 34 de tari de pe patru
continente, iar numarul total al vizitatorilor la nivel mondial era de 500 de milioane.

In concluzie, antreprenorul este un actor principal si un simbol al economiei de piata. Rolurile si

contributia antreprenorilor se amplifica substantial ,simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ
superior ,ceea ce se reflecta in revolutia antreprenoriala actuala ,care, potrivit afirmatiilor a
numerosi specialisti, va ajunge la apogeu in secolul XXI ,generand multiple mutatii, unele inca
dificil de imaginat in prezent.