Sunteți pe pagina 1din 1

4.

Modalităţi de soluţionare a conflictului


În cazul în care se doreşte să existe succes în organizaţie sau în relaţiile cu subordonaţii, se
pot contura 5 moduri de abordare a conflictului:
1. Retragerea (evitarea) presupune preocuparea insuficientă de succes şi relaţii. Cel ce
foloseşte această strategie pierde speranţa de a soluţiona conflictul, încearcă să evite frustrarea şi
stresul, se retrage din conflict, eschivîndu-se prin schimbarea subiectului, ignorarea unor
afirmaţii, prin readresarea responsabilităţilor altor persoane, amînarea deciziilor mizînd pe faptul
că conflictul va dispărea de la sine. Dezavantajul acestei abordări rezidă în faptul că se ignoră
condiţiile ce au generat conflictul, care trece într-o stare latentă. Această abordare poate fi
avantajoasă dacă conflictul nu are importanţă.
2. Confruntarea - este o abordare a conflictelor în care se încearcă a realiza cu orice preţ
obiectivele legate de productivitate, fără a se lua în considerare părerea sau acordul celorlalţi,
nevoile şi sentimentele lor. Se vor utiliza acţiuni de constrângere prin mijloace financiare sau
intelectuale, bazate pe atribuţiile funcţiei.
3. Compromisul - este situaţia când problemele se rezolva prin găsirea unui numitor comun.
Când câştigurile şi pierderile se împart aproximativ egal. Este strategia cea mai des utilizata mai
ales in cazul persoanelor care se afla la acelaşi nivel ierarhic sau au putere aproximativ egala.
Compromisul este indicat in situaţii când este lipsa de timp problemele urmând sa fie revăzute
ulterior.
4. Acomodarea (Adaptarea) -este un caz când unui oponent mai slab i se acorda multă
atenţie. Acomodarea presupune renunţarea la interesele personale care sunt minore in folosul
oponentului de conflict. Se face acomodarea când problema discutată este mai importanta pentru
oponent decât pentru noi, adică in cazul conflictului nesimetric. Acomodarea are un aspect de
altruism. Persoana ce utilizarea acest stil în soluţionarea conflictului este supusă riscului de a fi
percepută ca slabă, care uşor este influenţată.
5. Colaborarea presupune acceptarea ideilor şi scopurilor oponentului, dar nu şi neglijarea
intereselor proprii .Se manifesta atunci când ambele părţi sunt la fel de puternice, la fel de
interesate de rezolvarea conflictului. Colaborarea transforma oponenţii in parteneri şi problemele
se rezolva definitiv prin înlăturarea cauzelor de conflict. Ambii câştiga.