Sunteți pe pagina 1din 5

EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI

TOAMNA “ploua întruna, ploaie măruntă şi bătea un vânt


“soarele mângâie pământul amorţit” iute şi rece”
“copaci roşiatici” “nouri albi din care săgetau ace de gheaţă”
“frunze aurii, arămii, ruginii” “zilele umede şi reci vesteau apropierea iernii”
“lacrimile lui septembrie udă pământul” “val de brumă argintie mi-a împodobit grădina”
“zâna cu rochie din frunze ruginii” “peste creştet de dumbravă norii suri îşi poartă
“toamna în caleaşca ei de frunze moarte” plumbul”
“pe cap poartă o cununiţă de fructe” “a început să cadă bruma”
“soarele se ascunde după norii cenuşii” “toamna frunzele sunt galbene şi arămii”
“frunzele strălucesc ca nişte monezi de aur” “frunzele copacilor s-au aşternut pe câmp sub
“pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă” forma unui covor multicolor”
“mere aurii cu miros parfmat şi miez dulce” “soarele nu mai încălzeşte aşa de tare”
“picăturile de argint stropesc pământul” “izvoarele spun poveşti”
“toamna pictează copacii goi” “ploaie de lumină”
“toamna picură pete ruginii peste pământ” “floarea îşi deschidea paharul ”
“bruma argintie a împodobit grădina” “fărmiţă de lumină”
“ramuri împodobite de culoare şi lumină” “grăunte de piatră cât un munte”
“un vânt potolit aduce miresme de toamnă” “revărsat de zori”
“culorile toamnei sunt fără egal : de la galbenul “nuferii ca nişte comori de galbeni”
pal, la roşul de foc” “nuferi ca nişte potire plutitoare”
“bruma apleacă florile gingaşe spre iarba ofilită” “linişte neclintită”
“vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejită” *Mireasmă îmbătătoare
“lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită” *Pâclă albăstrie
“zâna belşugului şi bogăţiei” *Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă
“covor foşnitor” *Razele palide ale soarelui
“frunzele plutesc ca nişte bărcuţe” *Brumă argintie
“razele palide ale soarelui” *Podoabă zdrenţuită
“pomii îmbrăcaţi de roade” *Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de
“nori plumburii” fluture
“frunze moarte” *Miresme de toamnă blândă
“pădurea tristă” *Aer curat şi răcoros
“nu se mai aud trilurile privighetorii” *Viforniţă păgână
“covor de frunze multicolore” *Frunzele îngălbenite cad legănându-se
“covor moale de frunze” *Ciorchini cu boabe mari şi lungi
“copaci cu veşmântul de aramă” *Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o
“toamna a vopsit frunzele şi fructele” rugăciune, aşternându-se într-un lăvicer pe
“vacanţa a zburat ca un stol de rândunele” deasupra căruia vântul aleargă grăbit
“miresme de toamnă” *Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture,
“pământul stors caută odihnă” aninându-se de ramuri ca cerând ajutor
“pleacă păsările călătoare vâslind în înălţimi” *Gutui amărui cu puf galben ca de pui
“a spălat frunzele cu ploaia rece” *Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde
“ clinchetul clopotelului cheamă copiii la şcoală” *Stoluri dese
“a început să ruginească frunza-n codru şi în vii” *Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina
“trimite păsările călătoare în ţările de soare pline” *Norii suri îşi poartă plumbul
“gâze plăpânde,amorţite de frig, caută adăpost, *Porumbul tremură pe câmp
sub stratul gros de frunze uscate” *Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
“au rumenit frunzele plopilor” *Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi,
“frunzele de crengi se dezlipesc” dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii
“cu crengile ude şi fără veşmânt” viitoare
“pe stradă se plimbă iernaticul vânt” *Ploaia rece şi subţire
“şi plânge cu lacrimi de ploaie” *Ceaţa lăptoasă
*Dealuri zgribulite *Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie
*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui *Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de
*Ţarini zdrenţuite triluri şi de ecouri
*Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele *Bondari catifelaţi
nestemate *Libelule cu aripi străvezii
*Toamna cea întunecată *Siluete fugare ale caprelor negre
*Codrul a prins a-şi lepăda frunza *Boturile catifelate ale turmelor
*Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare *Capul cu botul mic, catifelat şi umed
*Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns *Blana moale, mătăsoasă
*Ceaţa umedă şi deasă *Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă
*Toamnă aspră ca un bici fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o
*Cer de plumb săgeată
*Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul *Iepurii săreau ca lăcustele
zvârle-n geamuri grele picuri. *Mieii negri şi creţi bigăie subţirel
*....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de *Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă
nuc,/S-aşază bruma peste vii... cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu cealaltă
*Frunza tânjea, se îngălbenea pleoştită
*Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de *Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor
verdeaţă *Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii
*Ierburile ascunse se clatină blând *Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur
*Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite *Pui mic şi fricos
*Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară * Muget înăbuşit de durere
*Zbieret adânc, sfâşietor
ANIMALE *Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată
*Albină cu aripi de borangic
*Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, SCOALA
albastre şi negre *Clinchetul cristalin al clopoţelului
*Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de- *Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor
un metru *Sunetul vesel al clopoţelului
*Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit *Lumea cărţilor
*Păsări singuratice *Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii
*Păsări mărunte cât nuca *Şcoala, grădină înfloritoare
*O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o *Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru
sămânţă mulţimea de copii şi părinţi
*Picioruşele fragede *Culoare strălucind de curăţenie
*Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb *Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre
* Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de toate
rouă *Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu
*Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă degetul şi cu priviri mirate, buchii mari,
bucuros întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era
*Sălbatic, ager armăsar abecedarul
*Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite *Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari
*Aripi cu foşnet de mătase veche *Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme
*Ochii lupului strălucesc lacomi parasite
*Albina-cel mai mare inginer de sub cer
*Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE
cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu un căpşor *Eram fermecaţi de atâta frumuseţe
minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe *Plini de fericire
de ploaie sau de lacrimi *Bucurie tristă
*Se furişă pe o creangă subţire *Mişcare neostenită
*Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al *Simţământ stăruitor şi neînţeles
primăverii *Chuiam de bucurie
*Gândăcel cu mustăţile de aţă *Tremuram din toate mădularele
*Roşu ca racul fiert *Faţa cu ovalul prelung
*Îmi venea să mă ascund de ruşine *Palid, cu faţa crispată de durere
*Mi-erau dragi ca lumina ochilor *Chipul învăluit într-o lumină caldă
*Rămase împietrit *Chipul fericit
*Înmărmurit de groază *Zâmbetul cald de lumină
*Plini de încântare *Zâmbet liniştitor
*Şi-a luat inima în dinţi *Mama zâmbi luminată
*Inima îi bătea mai tare ca niciodată *Om cu suflet ales
*Vocea tremurândă *Priviri tăioase
*Ochii în lacrimi *Fire deschisă şi sinceră
*Pe feţele tuturor se vedea fericirea *Sprinten ca un flăcăiandru
*Simţământ stăruitor de milă *Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur
*Ochi îndureraţi *Are vârful limbii muiat în usturătura vorbelor de
*Ochii surâdeau de fericire duh şi gura poleită cu legende
*Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire
*Rău cum e fierea
din ochii lui *Ager la minte şi harnic
*Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis *Om simplu ca în făţişare
în sine *Rumen la obraz
*Îngăduitor şi tăcut *Obraji pârliţi de soare
*Răscolit de amărăciune *Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei
*Şi-a scos focul de la inimă *Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări
*Erau veseli şi lucrau cu însufleţire largi şi fine
*Scârbit de fapta cea rea *Mâinile mamei m-au vrăjit
*Picături de nelinişte *Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să
*Tăcerea tainică mergi, să râzi, să vorbeşti
*Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat,
visător, hotărât
ELEMENTE DE PORTRET *Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă
*Ochii trişti se luminează de o bucurie neaşteptată *Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini
*Se uită încreţind uşor sprâncenele de flori albe
*Se arăta mustrare în ochii săi *Ochi blânzi şi mângâietori
*Trăia singur, ca un leu îmbătrânit *Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare
*Fecior alb ca spuma laptelui *Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte
*Părul bălai ca razele lunii vesel
*Privire plină de duioşie şi îngrijorare *Om în floarea vârstei
*Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi *Umeri laţi şi puternici
*În ochii acestor oameni minunaţi strălucea *Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de
bucuria unei împliniri nerăbdare
*Priviri tinereşti *Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile
*Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe, unite cu o micuţe, atârnând stinghere
lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa *Mic şi îndesat
*Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu privirea *Privire senină
*Ochii luceau ca două mărgăritare *Naltă, uscăţivă
*Păr de aramă
*Obrajii roşii ca para focului
*Barbă sură
*Glas cântărit
*Ochi blânzi şi mângâietori
*Ochi limpezi ca o zare albastră
*Ochi tinereşti şi curioşi
*Era în privirea lui tăria omului conştient că
trebuie să învingă orice greutate
*Privirea ei licărea de bucurie
FENOMENE ALE NATURII
*Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri
*Norii greoi nu au astâmpăr
*Bulgărele de aur scăpătase de amiază
*Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ
*A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ
*O linie de foc brăzdează cerul
*Picături mari şi rare
*Perdea de apă
*Cerul se înseninează
*Florile-şi scutură capetele ude
*Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii
*Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile
rotunde
*Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie
furtuna
*Artileria cerească
*Fulgere puternice spintecă văzduhul
*Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul
*Zbuciumul codrului se potoli
*Muzica împărătească a vântului de pe culmi
*Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare
de vânt
*Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi
deznodat toate baierile cerului
*Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri
întinse de praştie, drept în obraz
*Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu
usturător în pieptul şi umerii lor
*Soarele scăpătă după culme
*Întunecime viorie
*Vântul nu mai clătina nici o frunză
*Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului
*Ploaia curgea tot mai densă
*Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur,
fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de
apă. Răpăitul ploii a încetat
*Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul
*Cea dintâi rază străpunse văzduhul
*Negurile se lasă predeluind zările
*Noapte lucie pe o lume ca din poveşti
*Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte
una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de danţ
*Lumina se cerne din ce în ce mai densă
*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca
o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea
unei asemenea atingeri
*Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi
*Cerul era greoi ca de bumbac
EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI Page 5