formă necorespunzătoare poate duce la multe accidentări dintre cele menționate mai

sus. Alergătorii încerca, în general, să minimalizeze aceste leziuni prin

incălzirea înainte de antrenament, concentrarea pe o formă adecvată de alergare,
efectuarea de exerciții de forță, diete echilibrate, acordarea de timp suficient
pentru recuperare, și "înghețare" (aplicarea de gheață pe mușchii inflamați sau băi
de gheață).[19]
O altă leziune comună, asociată cu alergarea, este frecarea, cauzată de frecarea
repetitivă dintr-o zonă de piele față de alta sau față de un articol de
îmbrăcăminte. O zonă comună unde apare frecarea sunt coapsele superioare ale
alergătorului. Pielea devine aspră și are un aspect asemănător eruptiilor cutanate.
Sunt disponibile o varietate de deodorante și creme speciale anti-frecarea pentru a
trata astfel de probleme. De asemenea, frecarea poate apărea și pe mamelon.
Pentru unii alergători suprafețele artificiale dure precum cele din beton sau
asfalt pot cauza diferite accidentări. Problema alergării pe aceste suprafețe dure
este faptul că organismul se adaptează la această suprafață plană în timpul
alergării, iar unii dintre muschii vor deveni mai slabi, împreună cu impactul
adăugat de alergarea pe o suprafață mai mai dură. Prin urmare, se recomandă
schimbarea ocazională a terenului pe care se aleargă, cum ar fi cărări de pădure
sau montane, plajă sau alergarea pe iarbă. Acest tip de teren este mai puțin stabil
și astfel permite picioarelor să solicite și prin urmare să întăreasca diferiți
mușchi. Alergătorii însă trebuie să fie precauți în a nu își răsuci gleznele pe un
astfel de teren, o accidentare destul de fregventă. Alergarea în pantă crește, de
asemenea, stresul asupra genunchilor și, prin urmare, trebuie evitată. Reducerea
frecvenței și duratei poate preveni, de asemenea, accidentarea.
Alergarea desculț a fost promovată cu scopul de a reduce accidentările asociate cu
alergarea,[20] dar acest lu