Sunteți pe pagina 1din 6

EDUCAȚIA

INTELECTUALĂ

Pedagogie

Student: Dumitru Roxana-Andreea


Facultatea de Educație Fizică și Sport
 Esența și sarcinile educției
intelectuale
Educația intelectulă este acea componentă a
educației care prin intermediul valorilor șiințifice și
umaniste pe care le lucrează, contribuie la
formarea și dezvoltarea tuturor capacităților
intelectuale, funcțiilor cognitive și mobilurilor care
declanșeză, orientează și întrețin activitatea
obiectului educațional îndreptat în această
direcție.
Educația intelectuală ocupă un loc important în
ansamblul activității educative, mulți autori
considerând-o ca fiind „axul principal” al întregului
demers educativ.
Din definiția de mai sus se pot desprinde două
aspecte fundamentale ale educației intelectuale –
unul informativ, care vizează cantitatea și
calitatea informației și unul formativ, care se
referă la efectele asimilării acestei informații
asupra intelectului elevului în procesul dezvoltării
sale.

 Informarea intelectuală
Constă în transmiterea și asimilarea valorilor
științifice și umaniste prelucrate în conformitate
cu anumite principii și norme didactice sau
ordonate într-un anumit fel cu scopul de a facilita
înțelegerea și însușirea lor. Pentru ca informarea
intelectuală să se finalizeze eficient, cu rezultate
superioare pe planul formării umane, este necesar
să se respecte câteva principii cu valoare
orientativă:
1. Informarea intelectulă trebuie să
conducă la dezvoltarea armonioasă și
integrală a personalității umane.
2. Selectarea, transmiterea și asimilarea
informațiilor trebuie să se realizeze din
perspectiva posibilității de utilizare a
acestora în etapele următoare
3. Selectarea și transmiterea
cunoștințelor trebuie realizată într-o
manieră integrativă, care presupune
integrarea lor în sisteme de cunoștințe ce
implică relații intra și interdisciplinare
4. În procesul informării intelectuale
trebuie să primeze calitatea informațiilor
evaluată din punct de vedere
psihopedagogic după criterii precum
valoarea lor explicativă, instrumentală și
operațională, utilitatea și actualitatea,
gradul de generalitate, etc.
5. Informarea intelectuală trebuie să se
realizeze în concordanță cu profilul
psihologic al vârstei, nu în ideea
subordănarii acțiunii particularităților de
vârstă, ci mai ales, în ideea luării în
considerare a acestora, în vederea
stimulării potențialului de care dispune
obiectul educației și creării condițiilor
pentru trecerea la un stadiu superior al
dezvoltării ca urmare a implicării sale
într-un efort susținut pentru asimilarea de
noi informații.
 Formarea intelectulă
Educația intelectuală nu se rezumă la
informarea intelectuală, ci vizează formarea și
dezvoltarea intelectuală, prin care înțelegem o
acumulare treptată a unor modificări de funcție a
proceselor psihice cognitive datorate învățării,
care conduc la transformarea intelectului uman
concretizată în capacități de cunoaștere,
creativitate, autonomie intelectuală.
Formarea intelectuală presupune activarea
potențialităților copilului, prin intermediul
informației, în scopul transformării și
restructurării sale psihice, asigurând astfel un
sens ascendent dezvoltării intelectuale a
personalității.

Formarea intelectuală implică:


 Elaborarea unor capacități intelectuale de
natură instrumentală cum sunt însușirea limbii
materne, a scrisului-cititului, formarea
deprinderilor de calcul mintal, etc.
 Formarea capacităților intelectuale și
funcționale care vizează toate capacitățile
intelectuale, întreg intelectul uman,
dezvoltarea gândirii, etc.
 Stimularea și dezvoltarea creativității ca
dimensiune psihologică a personalității, care
favorizează obținerea unor produse cu
caracter original, găsirea de soluții noi, inedite
la variatele solicitări cărora individul trebuie
să le facă față în vederea optimei integrări
socioprofesionale.
 Cultivarea motivației învățării, în ideea
optimizării relației dintre elev și procesul de
învățare în cadrul căreiaun rol important în au
motivele care îl determină pe elev să învețe