Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Povestea Lui O - Pauline Reage PDF
Povestea Lui O - Pauline Reage PDF
C olecţ ie coordonată d e
M agdal e na M ă r cul e scu
&
Pascal Br uckne r
Pauline
RÉAGE
POVESTEA
Precedată de
Fericirea în sclavie
Je a n P aulhan
REDACTOR
Gab rida Riegler
D TP
Cristian Claudiu Coban
CORECTURA
SInziana Doman
I. Măreţ, Do ru (trad.)
821.133.1-31=135.1
ISBN 97 8-973-707-123 -1
PREFAŢ Ă LA EDIŢ IA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
5
Cftrufne -!7i.P
Oÿi’
Povestea l u i O
6
G/uir«y>
P r bp a ţ ă l a ed i ţi a In l imba român A
alternsexuală")
zime ând sceneşidedevine
dez măţ cu momente
obiectul de oliterare
anchetelor teribilă ce
cru
au
drept scop descoperir ea „îndră zneţului" auto r. Cu toate
acestea, timp de un an, vâlva creată de „Povestea lui O"
se limitează mai mult sau mai puţin la cercul iniţiaţilor,
înregistrând vânzări extrem de modeste. Abia în 1955,
după ce este recompensat cu Prix des Deux Magots, din
a cărui jurizare a făcut parte şi Michel Leiris, rom anul de
vine u n bestseller. Ceea ce nu va împiedic a reacţiile, m ai
târzii, de după 1968 — când cenzura totuşi se relaxează
con sider abil — reacţii generate de a pa riţia film ului cu
acelaşi num e, regizat de Jus t Jaeckin şi de ar ticolul con
sacra t cărţii de prim a pagină a ziaru lui Express (1975). La
protestele şi inscripţiile celor care se opun aşa-zisei co
ru pţii capitaliste („N u vrem să se facă ban i cu t ru puril e
noastre "), se adau gă reacţia arhiepiscopului ce co ndam
nă „spec tacol ul degradăr ii uman e", a jurnaliş tilor ce n u
mesc „Pove stea lui O " un fel de Gestapo dans le boudoir
şi a celor c e reclam ă în Parlam ent sanc ţiun i pentru tex
tele cu caracter licenţios.
Cum a p utu t o carte s ă stâr nească atâta furie?
„O " este o tâ nără f emeie, îndră gos tită de René. în tr -o
bună zi, acesta o duce într-un castel din Roissy, ascuns
de ochii lumii, rezervat unei societăţi de iniţiaţi. „O" devi
ne obiectul total al fantasmei amantului său, care decide
să o îm par tă, d in iubire , cu alţi bărba ţi. Ea tre bu ie să se
7
C^rt/Snt'
Poves t ea l u i O
îi vede, într ucât, ase menea unei sclave, este legată la ochi.
Se vo r bu cu ra de ea, „da că vo r avea c hef şi atât cât vor
avea chef*, atât prietenii lui René, cât şi valeţii care se ocu
pă de castel. „ 0 “ este femeia care se dăruieşte total, care
acceptă supliciul de a deveni ceea c e vre a celălalt ca ea să
devină, care-şi află fericirea în dre ptul celuilalt de a se fo
losi de ea. Devine pr ost itu ata sfin ţită prin ab an do n de
sine, victima care va fi biciu ită şi m altra tată d upă bunul
plac al „stăpânului**. Degradarea pe care, evident, o re
simte, este com pen sată de ce rtitu din ea că ap arţine unei
voinţe pe care o recunoaşte su verană. Şi de suferinţa prin
care se achită de plăcer ea ... pe c are n u se abţine să o tră
iască ea, femeie, dorit ă — ch iar dacă sălbatic şi im perso
nal — de mai mulţi bărbaţi.
în sine, lectura este pe câ t de captiva ntă, pe atât de ofen
satoare. Aparent, ea confirmă schema machistă a nevoii
structurale a femeii de a fi supusă de către bărbat. (Din
acest punct de vedere, „Povestea lui O** este cât se poate
de apro ape ca inspiraţie de un alt t itlu clasicizat al litera
turii: „Venus în blănuri** a lui Sacher-Masoch, care este
numai aparent o carte a su pu ne rii bărbatu lui de către fe
meie). într-un fel era greu de crezut că o femeie ar în
drăzni să-şi mărturiseas că în tr -un m od atât de deschis şi
explicit dorinţa. Trebuie să ai o prea mare francheţe în a-ţi
trăi fantasmele, pentru a le pune pe hârtie cu atâta curaj.
Tocmai de aceea, în mod ul lui c ru d şi hip erbolic, roma
nul desfăşoară o analiză psihologică de o tulburătoare
8
Gnwop
P r b paţ A l a ediţia In l im ba r o mAn A
instanţă
vorbind, supremă, bărbatul.
posturile iubirii Să nu uităm
pământeşti sunt însă
mult că,
maistatistic
nu
meroase decât ce le ale iubirii divine . Faptul că Dumne
zeu este mai demn de iubit decât bărbatul e, în cele din
urm ă, o simplă convenţie culturală, de care in conştien
tul omenesc se îngrijeşte prea puţin să ţină cont.
Cred că multe femei vor fi revoltate de lectura u nei ast
fel de cărţi. Nu şi bărbaţii! Deşi plină de admiraţie, pre
faţa lui Jean Paulhan la ediţia franceză toarnă şi mai mult
gaz pe foc: el afirmă că „Povestea lui 0 “ este o carte pe
riculoasă, aşa cum a fost în 1838 caietul de doleanţe for
mulat de sclavii eliberaţi din Barbados, care s-au întors
să-şi implore stăpânul să pună asupra lor jugul servituţii.
Au fost refuzaţi, în numele drepturilor omului, dar ei, ne-
putându-şi accepta libertatea, au devenit agresivi şi şi-au
masacrat fostul stăpân. Şi Paulhan continuă să spună de
spre autoarea cărţii: „în sfârşit, o femeie care mărturiseşte!
9
P oves t ea l u i O
io
&oscty>
Pr e faţ A l a bdiţia In l im b a r om ân A
li
Tÿf
P oves t ea l u i O
Magdalen a MĂ RCULESCU
12
FERICIREA ÎN SCLAVIE
Jean Paulhan
O REVOLTĂ ÎN BARBADOS
15
PoVBSTBA LUI O
16
(tfK/llW
Fer i ci r ea In scl a vi e
/. Hotărâtoare ca o scrisoare
17
-Ă i t x/t •
Povest ea l u i O
Dacă este vreun cuvânt care îmi vine mai întâi în minte
când mă gândesc la O, acesta este „ decenţă". Cuv ânt di
ficil de motivat. Aşa că, să trec em mai departe. Şi curen
tul ăsta neîncetat care trece prin to ate camerele. Prin O
mai suflă neîncetat şi un nu ştiu ce spirit mereu pur şi
violent, fără să se amestece cu altceva. E un spirit hotărâ
tor, care nu se împiedică în nimic, spiritul suspinelor în
oroare şi al extazului în greaţă. Dacă e să mărturisesc, gus
turile mele navighează cei mai adesea pe alte ape: îmi plac
lucrările ale căror autori ezită, lasă să se vadă, prin câte
va mici încurcături, că, la început, subiectul i-a intimi
dat, că s-au îndoit că vor ieşi vreodată din capcană. Pe
când Povestea lui este,
O de la un capăt la celălalt, ca po
vestea unei fapte de vitejie. îţi vine în gând mai degrabă
un discurs decât o simplă efuziune sentimentală, o scri
soare decât un jurnal intim. Cui să îi fie adresată scrisoa
rea? Pe cine vrea discursul să convingă? Cui să pui aceste
18
Orotcap
F er i c i r ea I n s cl avi e
19
^bu/StU’
P o ve s t ea l ui O
20
G ratcetp
F er i ci r ea In scl a vi e
ele imensa
stranii figură
curenţ i. obscură, fantoma doldora de intenţii,
Trebuie să mă concentrez a ici asupra factorului cel m ai
ciudat ce rezidă în dorinţa masculină: intoleranţa. Stân
cile acestea, prin care suflă curenţii de aer, pot fi văzute
mişcându-se din tr-o dată, ap ucân du-s e să suspine , cân
tând
Deşi,ca o mandolină.
chiar Dinmdepărtări
dacă-ţi place uzica, p vin
arcăoam eniasă
ai vre le vadă.
mai întâi
să-ţi scapi pielea. Dar dacă rolul cărţilor erotice (sau „pe
riculoase", dacă vreţi) este să ne pună la c urent cu ad e
vărul? Să ne liniştească, aşa cum ar face-o un confesor?
De obicei, te poţi obişnui cu orice. Aşa că, nici bărbaţii
nu sunt că
declară prea
ei m
auultă vremeMint
început. în încurcătură. Îşi ţin
şi, dacă p utem partea
spune şi
aşa,
iată faptele. Evidente. M ult prea evidente.
Şi femeile fac la fel, mi se va spu ne. Fără îndo ială, n u
mai că nu la fel de vizibil. Ele pot oricând nega. Câtă d e
cenţă! De unde şi opinia că sexul lo r e cel m ai frumos, că
frumuseţea este sinon imă cu fem initatea. Sexul lor, mai
frumos?... Nu su nt prea sigur. Mai discret, cu sig uranţă,
mai puţin superficial. Şi acesta este un m od de a fi al f ru
museţii. Uite cum am ajuns să mă gând esc d e două or i la
decenţă, referindu -mă la o carte u nde numai despre asta
nu este vorba ...
însă, chiar n u este vorba? N u mă gânde sc la d ecen ţa
cam fadă şi cam falsă, care se m ulţumeşte să disimuleze,
care o şterge d in faţa stâ ncii şi neagă că a văzu t-o
21
POVBSTBA LUI O
22
(Cv tW ïxr
P b r i c i r e a I n scl a vi e
23
POVBS TBA LUI O
24
O/IWYJ»
Fb r i c ir e a In scl a vi e
înţŞi imediat
elegi nim ic.adaugă: „Cete-a
Dacă nu glumă proastă!
ş iubi Păi, nici
nebuneşte, tu nu
îţi închipui
cum va că ţi-aş vorbi astfel? Că m i-aş trăda semenele?".
Iar apoi : „Imag inaţia m ea, visurile-mi ned efinite te în -
şală în fiecare clipă. Epuizează-mă. Scapă-mă de ele.
Fă-mă să mă predau . Ia-m i-o îna inte ca să nu mai am nici
măcar tim pu l de a-m i da prin cap că ţi-aş pu tea fi infid e
lă. (Realitatea n u mă interesează ch iar at ât c ât crezi.) Ai
însă grijă să m ă marc he zi cu pec etea p ro prie tăţii. Dacă
voi pu rta urm ele cravaşei sau ale la nţuril or tale, ori ine
lele tale trecute p rin buzele sexului m eu , va fi limp ede că
îţi aparţin. A tâta ti m p cât s unt lovită sau violată în n u
mele tău, nu s unt altceva decât gân dul tău, do rin ţa ta, o b
sesia ta. Cr ed că ast a şi vrei, nu-i aşa? Ei drăcie, e u te iu
besc şi chiar asta vreau!
Dacă o d ată pe ntru totd ea un a încet ez să fiu eu însămi,
dacă gura, pântecele, sânii mei nu îm i m ai ap ar ţin, po t
deveni creatura un ei alte lum i, în care toa te sensur ile sunt
schimbate. Poate că aşa, în tr -o bună zi, nu v oi m ai şti ni
mic despr e m ine. D in a cel m om ent, ce-mi vo r m ai putea
spun e plăcerea, m ân gâ ierile a tâ to r b ărba ţi, trim işii tă i,
25
P oves t e a l u i O
p e n tr u c a e u să n u te d e s c o p ăr î n e le şi, p r in ele, să nu te
co m pa r, victori os, cu ei ?“.
C am aşa vorb eş te. O asc u lt ş i ob serv că n u m int e. în
cerc să o u rm ăresc (p ro stitu ţia m -a p u s m ult ă vreme în
în c u rc ătu ră...). Est e posibil ca h ain a arzăt oare a mi tol o
giilor să n u fi e de c ât o sim p lă aleg orie, ia r prostit uţia sa
cră, o c u rio zita te a isto riei. E p o sibil ca ţesătura cân tece
lo r n aive ş i acel „te iu b es c d e m o r" să n u fie o simp lă
m etafo ră . N ici ceea ce târfe le le sp u n ad ev ăraţil or lor iu
b iţi: „ E şti î n c a r n e a m e a , p o ţi s ă fac i c e v re i c u m in e".
27
Poves t ea l u i O
28
Gsotcop
F er i ci r ea In scl a vi e
29
POVBSTBA LUI O
30
Fer i c i r ea In s cl a vi e
Jean Paulhan
31
POVESTEA LUI O
Pa uline Réage
I.
ÎNDRĂ GOSTIŢ II DE LA ROISSY
36
G rotco p
Î ndrăgostiţii d e l a R oissy
tine, iarGeanta?
oblige. dacă nuDe
asculţi ordin
geantă nu ele fără comentarii,
ai nevoie. o r să
D e ac um eşti te
p ur
şi simplu fata pe ca re le-o livrez . Da, da , o să fiu şi e u pe
acolo. Hai, d ă-i drumu l!*
37
POVBSTEA LUI O
p re ju r , n u m a i d u la p u r i în c a s tr a te în p e re te . U şa fusese
deschisă de către două femei tinere şi frumoase, îmbră
cate ca servit oarele drăgăl aşe d in sec o lul al opt sp re zec e
lea : fuste l un gi, l ej er e, b u fa n te , c a re le as cu n d ea u pi cioa
rel e, corse te strân se în faţă cu şn u r s a u ag rafe , care făceau
să le ţâşnea scă sân ii, g u lere d e d a n te lă şi m ân e c i trei sfer
turi. O chii şi bu zele l e e ra u fa rd ate . P u rta u , bin e strânse,
coli ere l a gât ş i brăţ ări la în c h e ie tu ra m âin il o r.
Ş ti u că i-au dez legat m âin ile ş i că i-a u sp u s că treb uie
să se dezb race p e n tru a o sp ăl a şi fa rd a. A şad ar, au lăsat-o
goal ă şi hai nele i -au fost pu se î n tr- u n u l d in tre dul ap ur i.
N u i s-a p e rm is să se sp e le s in g u ră, p ăr u l i-a fo st aranjat
ca la coafor , aş ezân d-o în tr- u n u l d in tre acele f ot ol ii pe n
tru sp ălare care b ascu lează, iar a p o i rev in la po ziţia ini
ţial ă, p e n tru uscare, d u p ă p u n e re a b ig u d iurilo r. Ceea ce,
de obi cei , n u du reaz ă m ai p u ţin d e o o ră. Aş a s- a şi în
tâm pl at , a du rat m ai m u lt de u n ce as , nu m ai că pe foto
liu era aş ezată go ală şi i s- a in te rz is s ă stea p ic io r peste pi
cio r sau să îşi l ipească g en u n c h ii. Ş i cu m c h ia r în faţa ei
era o o glindă u ri aşă, câ t to t p er ete le, ia ră n ici o et aj er ă, se
vedea aş a, desch isă , de fieca re d a tă c â n d p riviri le î i al u
nec au peste apele e i.
C ân d a f ost gat a, aran jată şi m ac h iată, cu o uş oară um
b ră d e fa rd p e p le o a p e , c u g u r a f o a r te ro şie , c u sfârcurile
şi ar eol el e sâ n il o r, roz, cu m a rg in il e b u ze lor de sub
38
(Simvţi»
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a Roissy
39
P o ve st e a l u i O
încheieturi lor m âini lor. Erau m ăsu ri ob işn u ite, chiar dacă
ceva m ai m ici. Aşa c ă a fo st u şo r să i se găsească î n p ane
rul cel eil al te co li erul ş i b răţările co re sp u n zăto a re. Iată
cu m erau el e făcut e: m ai m u lte stratu ri d e pie le (fiecare
strat destul de su bţire, ast fel ca g ros im ea to tală să nu de
p ăşească u n d eg e t), în c h is e p r i n t r - u n s is te m a u to m a t, ca
u n fel de lac ăt, car e, o d ată b loc at n u m a i p u tea fi deschis
decât cu o chei ţă. în pa rt ea o p u să, p rin tre strat u ril e de
p iele, a p ro a p e fără să a ib ă jo c , e r a t r e c u t u n in e l d e me
ta l, p rin care se pu teau fi xa ş i b răţările, şi co lieru l, strân
41
POVESTBA LUI O
43
î/bt/fne
P oves t ea l u i O
44
G /e uk ’ffp
Î nd r ăg ost iţ ii d b l a R oissy
45
POVBSTEA LUI O
47
. •ayt
P o ve st e a l u i O
48
(j/Wfcop
Î ndrăgostiţii d b l a R oissy
cere,
îndatăsăcevăvom
desfaceţ
termi ina
Veşmintele, pe care
ceea ce avem de le veţicuaranja
făcut tru p ude
l
dumne avoastră. în schimb, n oap tea ne veţi pu tea onora
doar cu buzele şi cu coapsele cât mai bine desfăcute,
fiindcă mâinile vă vo r fi legate l a sp ate şi veţi fi co m ple t
goală, aşa cum aţi fost şi mai devrem e adu să. Och ii n u vă
49
Poves t e a l o i O
strigă , ascuCelelalte
la pământ. ltân d râsetele
femei celorlalţ i. S-a
au ridicat-o p răb
şi, de u şit adată,
această po i, c u faţa
chiar au părăsit îm pre un ă î ncă perea.
Papucii r ăsun au p e dalele r oşii, pătra te , ale culoarului
p e care uşile se succedau, d iscrete şi c u ra te , c u b ro a şte m i
nus cul e, ca uşile cam erelor din m aril e h o telu ri. O n u în
dră znea să întreb e d acă fi ecare ca m e ră era loc u ită ş i de
că tre d n e . U na d intre înso ţit oa re, a căr ei voce încă nu o
auzis e, i-a s pus: „— S u n teţi în a rip a ro şie, i a r val et ul
dum neavo astr ă s e num eş te Pier re. — C e val et ? a într ebat
O, cucerit ă de blândeţ ea voc ii . D a r du m n e av o a stră c um
vă nu m iţi? — A ndrée. — Eu s u n t Je an ne ", a zi s ce al al tă.
Prim a a reluat: „ — V alet ul care a re ch eile, c are v ă va l ega
şi v ă va dezlega, ca re vă va b ic iu i c â n d v eţi fi pe de psită
sa u câ nd ce ilal ţi n u vo r avea ei t im p u l d e a o fac e. — Şi
eu am fos t, anu l tr ec u t, î n a ripa roş ie, i -a sp u s J ea nn e.
Pier re era de pe a tun ci rep artizat aco lo. V en ea adesea,
no pţil e. V aleţii a u che il e şi, în c am e rele c a re fac p a rte din
sect orul lor , au d rep tul să se ser vească d e n o i".
52
C/vrrtyj
Î nd r ăg ost iţ ii d b l a Roissy
53
Si'tr/y*■
P oves t ea l ux O
54
C vM ri w
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a R oissy
55
& 7 M fne ^ .è a y e
P o ve st e a l u i O
57
C 7bu/ïne ffî.ôago
Po ve st e a l u i O
58
\->rofC0p
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a Roissy
59
^V i^ w wArtÿf'
P ovestea l u i O
61
CAiu/itwAtinge
Po ve st e a l u i O
ap oi i-a cerut să îşi desfacă p icio are le. »Asculta-l !“, a spus
René, care o sp rijinea cu spatele de el, în picioare. M âna
lui drea ptă îi mâng âia un sân, stâ nga o ţinea d e umăr. Ne
cu no sc utu l se aşezase pe m arg ine a patu lu i, o prinsese şi
îi des făcea înce tişor, dând la o par te păru l, buze le care-i
apărau d espică tura de sub pântece. René a împ ins-o î na
62
(S/ţUiMp
ÎNDRĂGOSTIŢII DB LA ROISSY
gându-s
gând, la erâparcă din ea,
ndul luL Renaru nc at
é i-a pe jos camâinile,
dezlegat de un afulger,
rid icastri
t-o
şi a culca t-o p e c uv ertu ră. C elălalt bărb at s -a rid ica t şi
s-au înd rep tat am ân do i către uşă. în tr -o stră fulgerare, O
s-a văzut de scăt uşată, an ea nt iza tă, ble stem ată. S-a v ăzu t
gemâ nd sub apă sar ea buzelor, cum nicicând iub itul ei nu
a făcut- o să geam ă, strigâ nd su b şocul sexu lui str ăin ulu i
cum nici când iu bitu l ei n u a făcut-o să strige. Era pro fa
nată şi vinovată. Ar fi fost drept să fie părăsită. Dar nu,
63
Po ve st e a un O
aproape,
cu tavan la
jofel
s îndecare
tandru
veneabandonat
a să se culca
ce şi în ă
lâng dormitorul
ea, aproape în
fiecare noapte, de când locuiau împreună. Era un pat
mare , luc rat î n manier ă englezească , d in acaju, fără bal
dachin şi cu stâlpi mai înalţi la căpătâi decât la picioare.
Dorm ea în totdeau na în stâ nga ei şi, c ând se trezea, fie şi
64
Groscop
Î ndrăgostiţii d e l a R oissy
iadovedea
îl să fie supusă şi să
faţă de el,îica
primească
şi cu m arcu acelaşi
fi fos respect
t vo rba pe care
despre alte
înfăţişări ale lui. O va poseda aşa cu m un zeu îşi posedă
creat urile, de care se fol oseşte sub ma sca u nu i m ons tru
ori a un ei pă sări, a unui spir it invizibil sau a extazului.
Nu voia să se despartă de ea. Din contră, o iubea cu atât
65'
Z/kuÆneJfèéagv
P oves t ea l ui O
67
Po ve st e a l u i O
69
O ^j/t ne SR .àa çv
POV
BSTBA LUI
O
70
C/tMStÿ?
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy
71
Po ve st e a l u i O
stra ng ule ze , în rea litate o e lib era u de sine însă şi. Ce s-ar
fi ales de ea d ac ă i s- ar fi d at c uvân tu l, d ac ă i s-ar f i lăsat
72
Gntucqp
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy
Amândoi se aşezaseră
rele spr e foc, fu m ân dînlinfotoliile
iştiţi şimari, d eziare
ci tind piele,
le,c ufără
picioa
a le
păsa de femei, ca şi când acestea nici nu ar fi fost pe aco
lo. Din când în câ nd se auzea fâş âitul hâ rtiei s au t ro sn e
tul jărateicului. O era aşezată pe jos, p e o pe rn ă, a pro ap e
de coşul cu le mne , M oniq ue şi Je an ne la fel , în fa ţa ei.
Fustele li se am estecau. A lui M oniq ue e ra r oşu înch is.
Dintr -o dat ă, cam du pă o oră, bă iatul cel blon d a c he
mat-o pe Jeanne, apo i p e M on iqu e. Le-a spus să aduc ă şi
73
^/bu A tie ÿ tè a ç e
P o ve st e a l u i O
74
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a R oissy '
75
ï/h u A ieÆ .êag p
P o ve st e a l u i O
76
firosrap
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a R oissy
77
Po ve st e a l u i O
78
(Snwvjo
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy
79
C/hu/tnefèèào
•ï é
P o ve st e a l u i O
80
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy
81
OOiu/ine
P o ve st e a Lu i O
82
&vtcop
Îndrăgostiţii db l a R oissy
83
vnn(«M
P o ve st e a l u i O
85
~3< tu6he S fcé \7 {je
Po ve st e a l u i O
86
Cro*<r
Si r S t ep hen
maşa
relor, şi,
preîncum
genunchi, sprijinindu
carm elitele -seezele,
o ri japon însă pe vârful
a aş picioa
teptat. Atâ
ta doar că, di n cauza gen unchilo r desfăcuţi, sim ţea în tre
coapsele întredeschise blana albă şi uşor înţepătoare. René
a insistat nu îşi desfă cuse p icioarele îndeajuns .
Cuvântul „desfăcuse" şi expresia „a-şi desface picioa
rele" se încărcau, în gura iubitului ei, de atâta tulburare
şi simţ al puterii, în cât n u reu şea n icioda tă să le asculte
fără un fel de prosternare interioară, de supunere sacră,
ca şi cum nu el, ci u n zeu ar fi vo rbit. Aşa încât rămăse
se nemişcată, cu palm ele în aer de o pa rte şi de cealaltă a
genunchilor în tre care cămaşa st rân să în juru l taliei îşi re-
ordona fal durile. î n def initi v, ceea ce do rea iub itul ei era
simplu: să fie constant şi imediat accesibilă. Nu era sufi
cient să ştie că este aşa: era necesar ca ea să nu ridice nici
cel mai mic obstacol, ca ţinuta ei, veşmintele, să simbo
lizeze asta în ochii celor avizaţi. Ceea ce înseamnă, şi-a
continuat el teoria,
asupra căruia fusese două lu cru ri.
atenţionată Prim
încă dinul, dej sosirii
seara a cunoscut
la ,
castel: genu nchii n u trebuie încruc işaţi, buzele tre buie să
rămână mereu în tred esc his e. Po ate îşi înc hipu ia că nu e
87
Crku&te -ttàezg
p
Po ve st e a l u i O
m are lu cru (aşa şi era!), însă va realiza că, din con tră, pen
tru a se c on fo rm a acestei discipline, est e nevoie de un p er
p e tu u— efo
d ată ca rt
u nde atenţie,
secre t al amcare
ân duîirova ream
ra şi, intialdecâtorva
poate, fiecare
în că, î n tim pul o cu pa ţiilor de zi cu zi şi în m ijlocul tutu
ro r c elo r care hab ar nu aveau — realitatea condi ţiei ei.
C ât d es pre ha ine , răm ân e la latitud ine a ei să le aleagă ori
să le i nvente ze, în aşa fel încâ t acea se mid ezb răcare la care
88
Si r St bp hbn
89
•J itu Æ ne
P o ve st e a l u i O
90
S ir St bp hen
91
J a u /În e yx.êaçc'
Po ve st e a l u i O
9 2
Groheeff
Si r St ep hen
93
P ov es t ea l u i O
95
-/kaim- -/£
*’vfge
Poves t ea l u i O
96
S i r St bp hbn
97
P ov e stea un O
era opt fără un sfert. S-a aşezat de-a curm ezişul patului,
cu privirile fixate pe cadranul ceasului, aşteptând fără
nici o mişcare su netul sonerie i. în sfârşit, cân d l-a auzit
şi s-a ridicat p en tru a pleca , îna inte d e a stinge l umina,
şi-a zărit în apele oglinzii pr ivirea îndrăzneaţă, dar blân
dă şi docilă.
Prim a persoană pe care a vă zut-o , la bar , după ce a îm
pins uşa restaurantului italienesc în faţa căruia o lăsase
maşina, a fost René. Acesta i-a zâmbit tandru, a luat-o de
mân ă şi s-a înto rs către u n fel de atlet cu păr cărunt pe
care, în engleză, i l-a p rezentat drept Sir Stephen H. Lui
O i s-a oferit u n scaun între cei doi bărbaţi şi, cum urma
să se aşeze, René i-a şoptit să aibă grijă să nu îşi şifoneze
rochia, ajutând-o să şi-o lase să alunece în ju ru l scaunu
lui a cărui piele rece a simţit-o, astfel, direct pe piele, ca
şi margine a de metal s trălucito r lipită de interiorul coap
selor. La început nu a îndrăznit să se aşeze decât pe ju
mătate , de tea mă să nu cedeze te ntaţie i de a sta picior
peste picior. Fusta i s-a întins de jur împrejur. Călcâiul
drept se sprijinea pe inelul m etalic al scau nului de bar.
vârful pic ioru lui stâng atin gea p odeaua. Englezul, care,
fără a scoate un cuvânt, se înclinase în faţa ei, nu o scăpa
98
rvrcop
Sir St bp hbn
99
I
^iiu/îne
POVBSTHA LUI O
100
G roscop
S i r St ep hen
îngheţase, înc remenind parcă, la rân dul ei, ca înt r-o pia
101
ïfyû/îrieSQtkyn-’
’
Po ve st e a l u i O
102
Ciroscap
S i r St ep hen
m-a cresnu
Aşadar, cutampână în o ziua
nici în care
leg ătură l-actăpărăsit
dire de sânpe
ge tatăl me u.
cu René şi
totuşi, în tr -u n an um e fel, su nte m fraţi. Ş tiu că René v ă
iubeşte. Aş fi ob servat şi dacă el n u m i-ar fi sp us-o, dacă
nu ar fi făcut nici un gest în acest sens. Ajunge să îl vezi
cum vă prive şte. M ai ştiu şi că su nte ţi d in tre acelea care
103
Po ve st ea l u i O
— Dacă accepţi,
preferinţele a spus
l ui S ir René,
Stephe n. —îţiEvo i ex
xige plica l-a
nţele, eu cor
însuecmi
ta t
acesta." Cel mai dificil nu este să accept, îşi spunea O,
dându- şi seama că nic i un ul, n ici cel ălalt şi n ici măca r ea
nu s-ar fi gândit l a aşa ceva, la fa ptu l că e a ar fi pu tut re
fuza. Cel mai dificil era să vorbească. Buzele îi ardeau,
104
(jrorcof?
Si r St bp hbn
105
'tte/wfp -1/vdvMi '
Po ve st e a l u i O
106
<Stwcm >
Si r St e p hen
107
t/b u /în e Æ t'vn/ p
POVBSTEA LUI O
108
Si r St e p hen
109
■^ w fc r^ fa yr
P oves t ea l u i O
110
{jrmeop
Si r St e p hen
le aducea tru pulu i ei, răspu nsu rile lu i Sir Stephen, b ru ta
litatea term en ilor utiliza ţi de către cei d oi bărba ţi o aru n
caseră într-un acces de ruşine atât de violent şi de neaş
111
POVBSTBA LUI O
113
POVBSTBA LUI O
115
(Yfÿ
Po ve st e a l u i O
gara, i-a atins c u d egetu l mijlo ciu sfâ rcul care, ascultător,
s-a în tărit încă şi m ai m ul t. O n u se înd oia că, pentru Sir
Stephen, n u era vo rba d ec ât d es pre u n joc, nimic mai
m ult, un fel de pro bă de ve rif icare a cal ităţii, a stării de
func ţion are a u nui m eca nis m. Fără să se ridice de pe bra
ţul can apelei, eng lezul a i nvitat-o să îşi scoată fusta. Din
cauza m âin ilo r ei jilave, agrafele n u cu lisau cum trebuie,
aşa că a fost nev oită să o ia de la ca p de două ori p entru
a reu şi să îşi desfacă ju p onul de fai negru , de su b fustă.
Când a fost, în sfârşit, goală, sandalele de lac cu tocuri
înalte şi ciorapii rula ţi până d easupra ge nu nc hilo r subli-
niindu-i fine ţea picioarelor şi alb eaţa co apselor, Sir Ste
phen, care se ridicase şi el, i-a pus o m ână sub pântece şi
a împ ins-o c ătre canapea . A aşeza t-o în genun chi, cu spa
tele lipit de aceasta şi, p entr u a sta sp rij in ită m ai degrabă
116
Si r St e p hen
117
P ov e s t ea l u i O
mai înainte,
către el. Cuma O apucat-o
se găseadecugenunchiul drept şi flăcările
faţa spre şemineu, a tras-o îi
luminau violent sexul şi despicătura dintre fese. Fără să
îi lase ge nu n ch iu l, Sir S te ph en i- a or do na t din tr- o dată să
se mângâie singură, fără să strângă picioarele. Ascultătoa
re, şi-a dus mâna dreaptă către pântece, iar degetele, des*
făcând blăniţa care îl proteja, au dat de punctul cărnos,
arzător acum, în care i se întâlneau buzele sexului. Nu
mai că mâna i-a căzut, moale, şi O a spus bâlbâindu-se:
„N u pot". într-adevă r, n u pu tea. N u se mângâi a nicioda
tă decât grăbit, în întunericul călduţ al patului, când dor
m ea sing ură, fără a fi în ce rca t vre od ată să ajungă până la
capătul plăcerii. Pe aceasta o găsea uneori mai târziu, în
vis, şi s e trezea dezamăg ită că fu sese atât de puternică, dar,
tot od ată , atât de scurtă. O ch ii l ui Sir Ste ph en insistau. Nu
le-a putut face faţă şi, repetând „nu pot", i-a închis pe ai
săi. Imaginea pe care o revedea, şi de care nu putea scă
pa, care îi provoca aceeaşi ameţeală şi acelaşi dezgust ca
în to at e oc az iil e în care îi fu se se ma rto ră , data de pe când
avea
de cincisprezece
piele al camerei ani, iar Marion,
de hotel, răsturnată
cu un picior pe unînbraţ
fotoliul
al
acestuia şi cu capul atârnând pe celălalt, se mângâia în
faţa ei şi gemea. Marion îi povestise că, într-o zi, se mân
gâia tot aşa la birou, crezându-se singură, numai că, pe
nepusă masă, intrase şeful serv iciulu i şi o surprinsese ast
fel. O îşi am in te a de b ir o u l lu i M a ri on , o încăpe re goală,
118
(fjrorctyj
S i r St bp hbn
119
Artyc
P oves t ea l u i O
120
Si r St b ph e n
121
P ovestea l u i O
O a ad orm it plângând.
122
*SrOtC(>p
Si r St e p hr n
123
P o ve st e a l u i O
124
(vtnnv*
S i r S t ep hen
nere necunoscute.
hoteluri Pecorid
discret e, cu unele, carestrâm
oare îi cedau,
te şi le ducea
pereţi în care
prin
treceau toate zgomotele. Altele o respingeau oripilate,
însă ceea ce îşi în chip uia că îns eamnă do rinţa nu mergea
mai depar te de gustul pentr u cuceriri, ia r manierele e i de
băiat rău, faptul că avusese câţiva iubiţi, dacă puteau fi
numiţi aşa, du ra ta re la ţiilo r e i, ba ch iar curaju l de care
dădea dovadă, nu i-au folosit la nimic în momentul în
care l-a cu no scu t p e René. în num ai opt zile a învăţat ce
înseamnă frica, dar şi certitudinea, angoasa, până şi feri
cirea. René se aru nca pe ste e a ca u n tâlh ar peste o p rizo
nieră, iar ea ch iar dev enea prizo nieră în tr- un m od deli
cios, simţind pân ă în în ch eie tu rile m âinilo r, pâ nă în
călcâie, pân ă în m em bre, până în cel ma i secret loc al tr u
pului şi al sufletului ei, legăturile mai invizibile decât cel
mai fin fir de păr, mai puternice decât funiile cu care îl
legaseră lilip uta nii pe Gulliver, legături pe care iu bitu l ei
când le strângea, c ân d le m ai dădea dru m ul d in tr-o sin
gură privire. N u m ai e ra lib eră? Ah! M ulţum escu-ţi ţie,
Doamne, nu m ai era libe ră! Se sim ţea însă uşoa ră ca o
zână plu tind pri ntr e nori, c a pe ştele-n apă, am eţită de fe
ricire. Am eţită fi indcă fire le acestea su bţiri, funiile aces
tea liliputane era u to at e ţin ute în tr-o singură m ână de că
tre René, erau re ţea ua de fo rţe prin care c ircula d in acel
moment însuşi c ure ntu l vieţii ei. L ucr ul acesta era a tât de
adevărat, încât, atunci când René o lăsa mai moale sau
125
^ k t//ïn e S$.êage
Po ve st e a l u i O
când ea îşi înch ipu ia asta, când păre a absent sau când se
îndepărta pentru ceea ce ei i se părea un act de infideli
tate, cân d nu se mai vedeau sau cân d nu îi mai răspun
dea la scrisori, când credea că nu mai vrea să o vadă, că
nu o va mai iubi s au că, p u r şi sim plu , n u o mai iubeşte,
simţea cu m în ea se sti nge to tu l, cum se sufocă. Iarba se
înnegrea, ziua nu mai era zi şi nici noaptea noapte, ci
do ar o m aşină inferna lă care a lter na în tune ricu l cu lumi
na, p entru a o to rtura . Apa pro aspătă o îngreţoşa. Se sim
ţea o stat uie de cenuşă, asp ră, i nutilă, d am nată, ca statui
le de sare ale G om ore i. Fiin dcă er a de vin ă. Cei care îl
iubesc pe Dum nez eu şi pe ca re aces ta îi părăseşte în în
tun eri cul n opţii sunt vinov aţi p en tru că au fost părăsiţi.
Şi îşi caută greşelile printre amintiri. Aşa cum şi ea şi le
căuta pe ale sale. N u găsea în să dec ât insignifiante c once
sii, luc ruri care ţin ea u m ai d eg rab ă de o anu m e predis
poziţie pentru dorinţele pe care le trezea în alţi bărbaţi
rareai se
care propăr
priei ei vin
useră d ezogvuăţii. F ure
stătoa se, se
p aplm
r ine scăare
în îiîmpalp
b răţişări
ase ră
sânii deven iseră in to ler ab ile in su lte, g u ri ca re îi a sp ira se
ră buzele şi lim ba ca n işte lip it o ri m o i şi ab jec te, lim b i şi
sexe, fiinţe lipici oase, ca re îi m ân g â ia se ră g u ra în ch isă şi
orificiile de sub pâ ntec e s trân se d in toa te pu terile, o în
mărmuriseră de o asemenea revoltă, încât nici biciul nu
o mai put use dim inu a. în să l i se deschis ese tu tu ro r, cu u n
dezgust şi o se rvil it ate ab o m in a b ile. D a r d ac ă, în p o fida
acestor lucruri, Sir S tep h en av ea d rep tate ? D acă îi plă cea
să se simtă de grad ată ? A tu n c i jo sn ic ia ei era înc ă şi m ai
mare, iar René era c h iar în d u răto r, co n sim ţin d să f acă d in
0 i nst rumentu l p lăcerii l ui. î n co pilărie citi se, scris c u li
tere roşii pe peretele alb al c am ere i în ca re locu ise t im p
de două luni , în Ţ ar a G alil or, u n tex t biblic d e g en ul ce
lor pe ca re p ro tes tan ţii ş i le s c riu în casele lor: „ în fr ic o
şare e să cazi în m âin ile lu i D u m n e z e u cel v iu “. Ei n u , îşi
zicea ea acum , n u e ad ev ărat. î n fric o şa re e să fi i a ru n c a t
de mâ inile D um ne zeu lui viu. D e fi ecare da tă cân d R ené
amâna clipa întâlnirii, cu m o făcea ş i în ziu a ac eea, în tâ r
ziind — tr ecuse o ra şase, b a c h ia r şi şase şi ju m ăta te — ,
0 era cupr insă de n e b u n ie ş i de disp era re, ca re o m ăci
nau în gol. N eb un ie fă ră de m o tiv, d isp er a re fă ră de m o
tiv, căci nimic n u era a d e v ăra t. R en é sosise, er a ac olo , n e
schimb at, iu b ind -o , fusese p u r şi sim p lu re ţin u t l a
127
P ov es t ea l u i O
128
S i r S t ep hbn
129
$ku/îïïè ffiâaffe
P ovestea l u i O
130
Si r St ep hen
dă, densă, fină, mată. însă fata o alungase şi, dacă pe fi
gura ei ingrată se p utu se citi p re ţ de câtev a zile plăcerea,
nu lui O i se adresa. F iind că O er a p as io na tă de im ag ine a
acelui abur care se îm pr ăştie pe ste figu ri, ca re le face at ât
de netede şi de tinere , d e o tin er eţe de u ndev a d in afara
timpului, care n u co boa ră pâ nă în cop ilărie, însă um flă
buzele, măreşte ochii ca u n fard şi face p upilele mai lim
pezi şi mai scânteietoare. A dm iraţia aceasta era m ai im
portantă decât satisfacerea am o ru lui prop riu , fiindcă nu
modul în ca re ea acţion a o em oţio na în prim ul rân d. La
Roissy se sim ţise la fe l d e tu lb u ra tă o b se rv ân d figu ra
transfigurată a un eia d in tre fete pose da tă de un ne cu no s
cut. Goliciunea, ab an do nu l tru p u rilo r o tulb u rau peste
măsură. Şi num ai fap tul că prie te nele ei co nsi m ţea u să i
se arate goale, în tr- o ca m er ă înc uiată, i se părea u n ca dou
pe care niciodată n u îl va p u tea răsplăti. G oliciunea de
vacanţă, la soa re, pe p laj ă, o lăsa re ce. N u din ca uză că se
petrecea în public, ci fiindcă aşa, în public şi parţială, n u
ditatea era în tr- o oa rec are m ăsu ră p ro teja tă. Fru m use ţea
celorlalte femei pe care, cu o generozitate constantă, era
înclinată să o co nsid ere m er eu su per io ar ă fr um us eţii sale
131
ïT tiu /in e Æ t*a<je
POVESTBA LUI O
le plan uri. Erau ş i pa rtid e difi cile. N u mai era n ici o în
do ială că O era înd răgos tită de Jac queline, nici ma i mult
nici mai p uţin de câ t m ai fusese, în ainte , şi de alte femei,
ad m iţân d că term en ul „în drăgo stită " (ceea ce era cam
m ult spus) era c el potrivit. D ar de ce oar e n u i-o arăta?
Cân d au în cep ut să pocne ască m ug ur ii plo pilor şi ziua
să plece m ai î nce t la culcare, c ân d îndrăgost iţii au în ce
p u t să se aşeze pe băncile din parcuri, la ieşirea de la ser
viciu, O a con side rat că a ve nit vr em ea să o atace pe Jac
queline. Iarna i se păruse prea triumfătoare de sub
blănurile ei, prea irizată, inaccesibilă, de neatins. Şi con
ştientă de toate acestea. Primăvara o trecea la taior, to
curi joase, pulovere. în sfârşit, aşa, cu părul scurt tuns
dre pt, sem ăna c u liceenele inso len te de şaisprezece ani pe
care O , liceană şi ea pe atunci, le ap uca de m âini şi le tră
gea tăcu tă în cine ştie ce vesti ar gol, îm pin gâ nd u-l e prin
tre palto ane le agăţate în cuiere. Acestea căde au p e jos, iar
pe O o apuca un râs nebun. Colegele ei erau îmbrăcate în
bluze de uniform ă din stam bă bej-gri, cu iniţialele bro
date cu fi r de bum bac roş u pe p ie p t Trei ani mai târziu
şi trei kilom etri mai de pa rte , în tr -u n alt liceu, J acqueline
132
G roivo p
S i r S t bp hbn
134
(l/UAVW
S i r St bp hbn
136
Cjrotvop
Si r Stbphrn
137
P ov es t ea l u i O
139
~/}rts6/u-
P ov e s t e a l u i O
141
POVBSTBA LUI O
de
em să-i
oţiospargă
nată, Op îliep
pritul
veaşi pîne tre
Sirbân du-sene daşezând
S teph e ce e sterecepto
atât de
ru l în furcă . înc hein d c onv orb irea, b ărb atu l a aşezat-o pe
pat, i-a luat capul în palm e şi i-a deschis gura pentru a o
săruta . T ân ăra a sim ţit că se sufocă în tr -o asemenea mă
su ră înc ât ar fi căzut, dac ă el n u ar fi sprijin it-o şi nu ar
142
Si r St ep hen
143
yku /S n tr S R c a ţje
P ovestea l o i O
144
Si r St ep hen
145
P oves t ea l u i O
146
Mult mai târziu însă şi-a amintit, ca despre un eveni
ment pe care îl m ai trăise, iar la în cep u t n u a fost deloc
frapată de ast a, c ă aşa, z ăc ând am eţit ă, asista se şi la un
dialog între Sir Ste ph en şi René , u n dialog care, parcă, nu
147
Poves t ea l u i O
148
Si r St bp hbn
149
Atrage
P oves t ea l u i O
Tânăra nici nu -şi putea întoarce priv irile , nici surâde, nici
vorbi . Dacă înt r-a de văr o iube a, c u ce avea să schimbe
asta lucruril e? Şi dac ă ar fi fos t am enin ţată cu moartea,
tot atâ t de incapabil ă de v re un g est o ri de fugă s-ar fi do
vedit, cu genu nchii ei de cau ciuc. Fără îndo ială, n u dorea
din partea ei decât sup unere a în faţa propriei dorin ţe, atâ
ta vreme cât aceasta va dura. Dar, o are, num ai despre do
rinţă să fi fost vo rba când, din ziu a în care René i-o pre
150
Cjmrcop
Si r St bp hen
151
^n/6/ie
P oves t ea l u i O
152
Cjroscop
S i r St ep h en
153
^eiu/i'iw
POVBSTB
A LUI O
154
Si r St ep hbn
I
III.
ANNE -MAR IE ŞI INELELE
156
(Jnrtcop
A n n e - M a r ie ş i ine l e l e
157
£7hi/fine
P oves t ea l u i O
158
CrvKop
A n n e -M a r ie ş i ine l e l e
159
P ov e stea l u i O
vie care l i se părea p ara dis ul, ele, tre i feme i şi servitoarea
lor, ba chiar şi Jacqueline, pâ nă când îşi luase zborul. Ceea
ce ea câştiga din meseria de m anec hin sau de model, cum
se zicea în manieră am erican ă, şi n u ch eltu ia p e farduri,
pe lenjerie, pe încălţăminte sau îm brăcăminte de lux, cu
preţ preferenţial dar, oricum, tot foarte scum p, se pier
dea în s trăfund urile pu ngii familiale , dispărân d nu se ştie
cum. Sigur c ă Jacqueline pu tea găsi pe cineva care să o
în tre ţin ă şi ocazii se iviser ă su fic ien te. Acceptas e chiar
unul sau do i am anţi, n u atâ t fiind că îi plăcuse ră (mă rog,
nici nu îi displăcuseră!), cât p entru a-şi do vedi că era ca
pabilă să inspire dorinţă şi iubire. Singurul dintre cei doi
(al doilea) care era şi bogat îi făcuse cadou un inel cu o
perlă rozalie, foarte frumoasă, pe care o purta la mâna
stângă, însă, cum refuzase să locuiască împreună, iar el,
la rândul lui, refuzase să o ia de nevastă, îl părăsise fără
162
G rfftcop
A n n e -M a r i e ş i ine l e l e
163
^Tbu/liiv
Poves t ea l u i O
164
CjfïWi^e»
An n e -M a r ie şi inel e l e
165
C /tiu /tn c- ^ .ë a e jp
P oves t ea l u i O
166
Cj/W
tCOf>
A n n e -M a r i e şi ine l e l e
167
P oves t ea l u i.O
168
<Srotcop
A n n e -M akih ş i ine l e l e
169
Poves t ea l u i O
170
Cjnasetrp
A n n e - M a r i e ş i i n el el e
N orah. La e a se r e fe ris e S ir S te p h e n a tu n c i c â n d lu a s e ră
masa la S aint-C loud . E ra ad ev ăr at că O n u cu n o ştea ni ci
un pri eten, nici o relaţ ie a en glezu lui. U n a p este alta, tră
ia în Par is, înch isă în p ro p riu -i secret ca în tr-u n bo rdel .
Si ng ur el e fi inţe c are av ea u d re p tu l să ia p a rte la secretul
ei, Sir S tep he n şi R en é, av ea u , în acelaş i tim p , şi d re p tu l
câştigat as up ra tru p u lu i ei. I şi sp u n e a că , p e n tru ea, ex
presia a te d e s c h id e în fa ţa c u iv a , în s e n su l d e a te c o n fe
sa, nu avea d ec ât u n sin g u r se ns, lit era l, f izi c şi, d e alt fel ,
ab so lut , că ci într- a d e v ăr î şi desc hide a to ate acel e elem en
171
Poves t ea l u i O
che ietura m âinii ş i, înto rcâ nd u-s e c ătre Sir Steph en, l -a
în tre bat: „— Perm iteţi? — Vă rog “, i s-a răspu ns. Dacă
până în acel m om ent, nici p en tru a-i răs pu nd e la bu-
nă-ziua, nici măcar când i-a fost prezentată de către Sir
Stephe n, A nne-Marie nu îi adresa se vreun cuv ân t or i
vreun zâmbet lui O, acum i-a spus cu voce blândă şi cu
un surâs atâ t de tan dru , încât ai fi zis că îi făcea u n cadou:
„H ai să ţi-o văd, m icu ţo. Şi fesele. M ai bine, dez bra că-te
de t ot“. Ş i-a ap rins o ţigară, în tim p ce O executa, ascul
tătoare. Sir Stephen nu o scăpa d in och i. A u lăsat-o aşa,
în picioar e, vre o cinci m inute. în încă pere n u era nici o
oglindă , însă O s-a p utu t ved ea vag în luciul lac ului ne
gru al u nui paravan. „Scoateţi şi ciorapii1*, a adăug at An
ne-Marie. „Vezi, nu ar tre bui să mai porţi jartie re, o să îţi
deform eze coapsel e.11Şi, cu vârful unui dege t, i-a arăt at
lui O uş oara dun gă ce marca, deas up ra g enun chiului, lo
cul pân ă und e tânăra î şi rula ciorapii, fixând u-i c u o jar
tieră elastică. „Cine te-a pus să faci aşa ceva?11înainte ca
O să răspundă, Sir Stephen a intervenit: „Băiatul care
mi-a dat-o, îl ştiţi, René.11După care a adăugat : „— Sunt
convins că va fi de ac ord cu du mne av oa stră. — Bine, a
172
6Wrç
An nb-Marib şi ine l el e
173
&7t/£i}e
P ovest ea l u i O
174
Crvurop
An n e -M a r i e ş i i nel el e
Cât de spr e J acq ueline, era sim plu să îi spună c ă era vor
ba despre u n capriciu al lui René. De altă idee era însă O
mai pre oc up ată, idee de ca re încerca să scap e de fiecare
175
& ku£r ie Æ tv M /r
P oves t ea l u i O
176
(jrrttcap
An n e -M a r i e ş i i nbl el b
177
P o ve st e a l u i O
de tin e“, fiindcă înt r-a de văr i-o spusese im edia t ce se dez-
brăcaseră, O, care, cu o lună m ai devreme s-ar fi îngrozit
la ideea de a vede a tru pul acesta atât d e fragil, atâ t de sub
ţire, c ăzut su b lovitu rile de bici, sexul ace sta în gu st defa -
cu t cu brutalit ate, gura ne întin ată urlân d, p ufuş orul d e
pe obraji mânjit de lacrimi, acum , am intindu-şi ultime
le cuv inte ale lui René, s-a trez it p ătru nsă de fericire.
teaptă. Nu îţi lua bagaje, nu vei avea nev oie de nimic aco
lo." Nu era vorba despre apa rtam en tul d e lângă Obser
vator , în care o cunoscuse, ci de spr e o casă joasă, aflată
în fun du l unei gră dini mari, l a marg inea p ădurii Fontai
nebleau. De la prima întâlnire, O purta corsetul foarte
strân s în balene car e i se părus e a tât de necesar l ui An-
ne- Marie.
aproape înputeai
că îi fiecare z i 11de
cuprin mai s trâ ngcu
m ijlocul ea am
unândouă
pic. Acmâi
um,
nile, aşa că Anne-M arie treb uia să fie mulţumită. Când
178
(jn rtc o p .
A n n e -M a r i e ş i inb l b l e
179
POV
BSTHA LUI
O
180
(Stwiy;
A n n e -M a r i e ş i i nel el e
181
y k u in e Sfèê age
P oves t ea l u i O
muzică ." Colette era cea m ai în altă din tr e b run ete , pe cea
laltă o ch em a Claire, iar m icuţa roşcată e ra Yvonne. O nu
observase că to ate purtau, ca la Roissy, c olier şi brăţări de
piele. în plus, şi la glezne aveau brăţări. Pe când Yvonne
alegea şi îi punea lui O brăţăril e c are i se po tri ve au , An-
ne-M arie i-a întin s patr u jeto an e şi a r ug at- o să dea câte
unu l fiecăreia, fără să se uite la cifră. O le-a d is tr ib u it Fe
tele au privit cifrele de pe jeto an e şi n u au scos u n cuvânt,
aşteptâ nd-o pe An ne-M arie s ă vorb ească prim a. „Eu am
doi, a zis aceasta. C ine ar e u nu ?“ C ole tte îl a vea. „Ia-o. A
ta es te." Colet te a prins -o d e m âini p e O , i le-a du s la spa
te legân du-i bră ţările, apo i a îm pin s-o îna inte a ei. în pra
gul un ei uşi de stic lă, care dă de a către o aripă m ai mic ă a
clădirii, pe rpe nd icu lară pe faţadă, Yvo nne, car e mergea
prima, i-a scos lui O sandalele. Prin uşa de sticlă primea
lum ină o încă pere a l cărei perete din spate form a o ro
to ndă supraîn ălţată. Vaga cu polă a aces teia era sus ţinută
de dou ă coloane subţiri, dispuse cam la doi m etr i u na de
cealaltă. Estrada afl ată la capătul a p atru trep te se pre lun
gea, între coloane, cu o platfo rm ă ro tu nd ă. Podeaua în
182
G ro fc a p
A n n e -M a r i e ş i inbl bl e
dulap în pe re te, a căru i uşă era aşez ată sim etr ic cu aceea
dinspre dorm ito ru l lui An ne -M arie. C u exc epţia canap e
lelor şi a r ad iou lui, în în căp ere n u se m ai găsea nici u n alt
element de mobilier. Colette a aşezat-o pe O pe margi
nea est rad ei co nstru ite pe rfect în tre scările care coborau
de o parte ş i d e alta a c oloa nelo r, celelal te d ou ă fet e au
închis uşa de sticlă după ce au lăsat jaluzelele. Surprinsă
că era vorb a, în rea litate, des pre un fel dé fereastră dub lă,
183
Poves t ea l u i O
184
G rosco p
An n e -M a r i e ş i inel el e
185
Poves t ea l ui O
186
An n b -M a r i e ş i i nel e l e
187
^bt/Z/nes&âaffff
P oves t ea l u i O
188
G nttcop
A n n e - M a r i e ş i i nbl el b
190
An n e -M a r i e ş i i nel el e
ţită de ăp sim
ia. Ins lăceili
re.tud
Fus
ineesaegaestu
ei, sau
ril orcel
n up însem
u ţin aşa
na îşi în ch ip
nimic. An-u
ne-Marie nu era a ei. Anne-Marie nu era a nimănui.
Ann e-M arie cerea m ân gâ ierile fără a-i pă sa ce sim ţea p er
soana care i le ac ord a şi se ded a lo r c u o insolen tă liber
tate. T otuş i, cu O s-a a răta t tan d ră şi blân dă, a sărutat-o
pe gură şi pe sâni, a ţin u t-o strâ n s în braţe încă vreo o ră
înai nte de a o tri m ite la ea în ca m eră. I-a scos inelele de
fier. „Sun t ultim ele o re în ca re m ai p o ţi d o rm i fă ră a le
purta. Cele care ţi se v o r p u n e n u le vei m ai putea scoa
te." Şi- a trec u t m ân a pe ste fes ele fet ei , încet, îndelun g,
apoi a con du s-o în ca m era în care s e îmb răca, si ngura din
toată casa în care se gă sea o og lind ă în triptic, în to td e au
na înc hisă. A des făcu t-o p e n tru ca O să se poa tă vede a.
191
CrkuÆh? Æ .cvigp
P oves t ea l u i O
192
G nticop
An n e -M a r i e şi inel el e
193
y im /l'tte •fâà a g if
Poves t ea l u i O
194
OstxftYşe'
An n e -M ar i e ş i inelele
pe
dacălângă
va dmo riarginile lui., va
să în o ate E nglezul i-ao spus
t re b u i să fac ă că v ara
de zb aceasta,
răcată .O
îşi putuse d a seam a că b ărb a tu lu i îi plă cea ca, din tr-o
dată, cân d se af la alături, să o p rin d ă de s ub pâ ntece , î n
mo d meca ni c, ch iar dacă el n u o do rea în ace l m om en t,
să îi sim tă şi să o tra g ă d e p ăru l d e a co lo, să o desfa că şi
să o e xplor eze în d elu n g c u deg etele. P lăcere a p e ca re, l a
^ h u /ï'n tf■ tfiù n g e
POVBSTBA ILU
O
196
CifVtfop
An n e -M a r i e ş i i nel el e
197
Poves t ea l u i O
C athe rine sau precum ciocanu l, cui ele, coro an a de spi ni,
lancea ş i nuielele din ta blo urile C alvarul ui. Cân d o să se
înto arc ă Jacqu eline... Păi, ch iar des pre Jacqueline era
vorba! Mai av ea de răspu ns la între ba rea englezu lui, însă
asta chiar nu o putea face, aşa că acesta şi-a ales singur
biciul pentru câini.
La La Pérouse, într-un minuscul birou privat de la al
doil ea etaj, u nde personaje ca al e lui W atte au , în culori
deschise, ca m şterse, păreau , pe pe reţii în tu nec aţi, ac tori
ai unui teatru de păpuşi, O a fost lăsată singură pe pat,
cu prieten ii l ui Si r Stephen d e-a dre ap ta şi de-a stânga
ei, pe fotolii, englezul aş ezându-i-se în faţă. Pe unul din
tre cei doi îl mai văzuse la Roissy, dar nu-şi amintea să
fi fost a lui. Celă lalt era un băiat zdrav ăn, roşcat, cu ochi
cen uşii, ca re cu s iguranţă nu avea înc ă douăzec i şi cinci
de ani. î n câteva cuvinte, Sir Step hen le-a expli cat c ine
198
(ampcpp
An n e -M a r i e ş i i nel el e
199
P oves t ea l ui O
200
Grvfcop
An n e -M a r i e ş i i nel bl b
Eric...“
Un ceas m ai târ ziu, în preze nţa lui O desfă cută grotesc
între ce le d ouă co loa ne, b ăiatu l s-a albit, s- a bâlbâit şi a
disp ărut. O cre dea că nu se vo r mai întâlni niciodată. L-a
regăsit însă la Roissy, la sfârşitul lui septembrie, unde a
luat-o în stăpâ nire tre i zile şi a malt rata t-o cu sălbăticie.
201
IV.
CUCUVEAUA
202
cJ/tWM
C uc uv ea ua
203
!S b ti/îi> p ÿfü à a g t/
POVH STB A LUI O
204
(Üroteflj
C ucu v ea u a
205
'ffib u fin trS tâ n g i•
P oves t ea l u i O
206
<SrwcM
CUCUVBAUA
207
yhuÆne^ aş » '
P ovest ea l u i O
(o
maibatistă a lui
potolit, i-aSir Stephen)
şters chipul. şi, când
Fata i-a lacrimile Nataliei
c erut iertare şi i-as-au
să
rutat mâinile. „— Chiar dacă nu vrei să mă săruţi, O, la-
să-mă, cel puţin, să stau lângă tine. Ţ ine-m ă mereu lân
gă tine. Dacă ai avea un câine, l-ai ţine. Dacă nu vrei să
mă săruţi, dar ţi-ar face plăcere să mă baţi, nu ai decât să
mă baţce
nu şti i, numai nu mă
vorbeşti.", alunga.
a murm — OTaci
urat din gură,
cu voce joasă.Natalie,
Fetiţa,
cu aceeaşi voce joasă, alunecând la genunchii lui O şi
208
(Snwa/.
C uc uvea ua
209
Jbu/hn' Æ.ôàÿP
P oves t ea l u i O
cu m , n iciodîlată
îndrăgostită. nu rece
privea se co
şi, m po rtase
când faţă zâmbetul
îi zâmbea, de el ca o
era doar al buzelor, n u şi al och ilor. A dm iţân d că, şi cu
el, se aba nd on a la fel ca în braţele lui O, lu cru foarte pro
babil, cea din urm ă nu se putea îm piedica să creadă că
resp ectivul aba nd on nu obliga ma nec hin ul la m are lu cru.
210
C jrotcop
C ucuve au a
211
Poves t ea l u i O
212
dj/vnrty
CUCUVBAUA
213
POVBS
TIU LUI O
214
Groiiiçp
C ucu ve a ua
215
'
Ç f
tj
tt
/î
'né
^/i
êtay
e
P o ve st e a l u i O
216
C ucuveaua
217
'y 'im /iu r •yftâ a yg
POVH STEA sUI l O
218
CttVSÏOff
C ucuveau a
219
3 kuJfne ffiéa gv
P oves t ea l u i O
220
Cucuveaua
222
Cjrvuvp
C ucuveaua
goală, cu lan ţul tre c u t p rin tre picio are, urcâ n du -i pest e
fond şi în co nju rân du-i m ijlocul. N ora h s ing ură îi servea,
zată,
O de mai p uţin aîngrozită.
a o linişti Singu
fost că, de underul efectprivită
fusese al încecu
rcărilor
milă, lui
acum oroarea era aceea care umpluse privirile fetei. Cât
de drăg uţ i-a m ulţum it la sfârşit, cân d era pe p unctul de
a părăsi c abinetu l în care picioarele îi fuses eră desfăcute
larg, ca p en tru dragoste, cât de m are fus ese su ma p e care
223
POVESTBA LUI O
fost vre o as emen ea ima gine şi cu inele trec ute prin buze?
O îşi am intea de roşcata du rd ulie de la Anne -M arie, c are
s-a păru t înc ă şi mai tul bu rătoa re şi, după ce şi-a pu s ia
răşi masca, iar buzele, şi ale gurii şi ale sex ului, lips ite de
ruj, se puteau zări atât de palide, a mângâiat-o aproape
tim id , cu m faci cu un animal pe care ai vr ea să îl îmblân
zeşti. N u i-a spus nim ic nici despre locul un de urm au să
aju ng ă, nic i desp re ora plecării, nici desp re invitaţii Co
m an da ntu lui. însă to t res tul după -amiezei a do rm it ală
tu ri de ea , iar s eara a com andat cina p en tru am ândoi, î n
do rm itor. Au plecat cu Buick-ul, u n ceas înaintea miezu
lui n op ţii. O era acope rită cu o capă maro , de m un te, iar
în picioare p urta nişte saboţi de lem n. Natali e, în p anta
loni şi pu lover neg re, o ţinea în lanţul al c ărui cârlig c u
reso rt era p rins de bră ţara pe care o pu rta la mâ na dreap
tă. Sir Stephen conducea. Luna, aproape plină, lumina
din înalt, în pete mari, ca ningând, şoseaua, copacii, ca
sele din satele prin care treceau, lăsând negre, acoperite
parcă de tuş, toate locurile la care lumina ei nu ajungea.
Pe la por ţi m ai erau m ici gru pur i de oam eni, pe care îi
sim ţeau m işcaţi de curio zita te la tre cerea maşinii închi
se, fiindc ă Sir Stephen nu îi mai d ădu se la o parte capo
ta. Câinii lătrau. Pe un de treceau, în lum ina farurilor,
224
ùrorcop
CUCUVBAUA
225
^T îiu /inti
P o ve st e a l u i O
cup luri s-au apro piat de bancă , mai întâi c a din întâm
plare, continuând să danseze, apoi u n alt cuplu, mai di
rec t, femeia tră gâ nd d upă ea şi bărba tul. O îi pri vea c u
och ii ei încercuiţ i de b ru nul înch is al pen elor, deschizân-
d u -i larg ca ş i pasă rea n octu rn ă pe care o închipuia, iar
iluzia era a tât de p reg nan tă, în câ t cel mai firesc lucru pă
rea ca nim ănu i să nu-i dea prin cap s ă îi p ună vreo într e
bare, ca şi cum chiar cucuvea a r fi fost şi, p rin urm are,
m ută şi sur dă la limbajul u m an . De la miezul n op ţii pân ă
câ nd zori le au încep ut să lumineze zarea, spre cinci dimi
neaţa, pe câ nd lu m ina lun ii sc ădea că tre apu s, m ai m ul
te persoane s-au ap ro pia t de ea, au atins-o , au făcut cerc
în ju ru l ei, de m ai m ulte ori i s- au desfă cut picioa rele şi,
ridicându-i-se l anţul, s-au ad us can delabre cu do uă bra
ţe, d in faia nţă pro ven sa lă (s im ţea flac ăra lum ân ărilor
226
Cucuveaua
rul care trecea prin ea, a bu rii a lcoo lului i-a u zbu rat ime
diat din cap ş i O a v ăzu t iv in du -i-s e p e c hip aceeaşi oroa
re, acelaşi d is pre ţ pe care le cit ise şi p e fa ţa fetei ca re o
epilase. Bărbatu l a p leca t. A m ai fos t şi o fată foarte tâ nă
ră, cu um erii goi şi c u u n co lier m ic uţ de p erle la gât, în
rochie albă ca d e p rim ba l d es tin at fetiţelor, cu doi tra n
dafiri galb en-pa l în talie, p e c are u n băiat a aş ezat- o în
faţa ei, uşor s pre dre ap ta. Apo i a lu at-o de m ân ă şi a obli
gat-o să îi m âng âie sânii lu i O , ca re au frem ătat sub p al
ma proaspătă, să îi atingă sexul, inelul, gaura prin care
acesta trecea. M ic uţa a sc ulta, tăc u tă, ia r cân d b ăiatu l a
anu nţat-o că îi va face şi ei la fel n u a p ăru t să vrea să dea
înapoi. Dar chiar şi aşa, folosind-o astfel, luând-o drept
model, dre pt ob iec t de s usţin er e a un ei de mons traţii, nic i
măcar o sing ură d ată n u i s-a adr esat vre un cuvânt. Să fi
fost ea din piat ră, o ri d in ceară , să fi fost o c reatu ră di n
altă lum e, d es pr e ca re se cred ea că ar fi fost inu til să i te