ANALIZA GRANULOMETRICĂ

Cuvinte cheie:
Particle size analysis (engleză)
Analyse granulométrique (franceză)
Partikelgrossenanalyse (germană)
El análisis del tamaño de partículas (spaniolă)
(El análisis granulométrico)

Analiza granulometrică este un instrument de lucru important în controlul calităţii

produselor în diferite domenii de activitate din industria alimentară şi a băuturilor. Ex. În
industria morăritului şi panificaţiei, dimensiunea particulelor este un factor critic în
determinarea eficienţei proceselor de fabricaţie şi a calităţii produsului finit.
Are drept obiect de studiu sistemele disperse.
Sistemele disperse sunt amestecuri eterogene, formate din două sau mai multe
faze, care pot avea aceiaşi natură sau natură diferită, natura fazelor aparţinând uneia din
cele trei stări de agregare ale materiei: solidă, lichidă sau gazoasă.
În funcţie de proporţia în care fazele participă în masa unui amestec eterogen,
acestea aparţin uneia din următoarele două categorii:
- faza majoritară sau dispersantă (faza continuă sau mediul de dispersie);
- faza minoritară sau dispersă (faza împrăştiată).
Identificarea uneia din faze în masa amestecului eterogen, se bazează pe principiul
următor: faza majoritară înconjoară pe tot conturul particulele fazei disperse.
Particulele fazei disperse se pot găsi sub una din următoarele forme: particule
solide, picături de lichid sau bule de gaz.
În industria alimentară, sistemele disperse se pot prezenta sub una din următoarele
forme:
- amestecuri de substanţe solide granulate sau de pulberi (particule solide de
aceeaşi natură, sau de natură diferită);
- lichid tulbure (particule solide dispersate într-un lichid, amestecul purtând
denumirea de suspensie);
- aerosoli (particule fine solide sau lichide aflate în suspensie într-un gaz; dacă
particulele dispersate sunt lichide, aerosolii poartă denumirea de ceaţă, iar dacă sunt
particule solide se numeşte fum);
- emulsie (picături de lichid dispersate într-un alt lichid, cele două lichide fiind
nemiscibile);
- spumă (sistem polidispers complex format la suprafaţa unui lichid care conţine
bule de gaz, separate prin pereţi peliculari de lichid).
În funcţie de modul de obţinere, sistemele disperse sunt grupate în:
- dispersii mecanice care sunt obţinute în urma unor operaţii de mărunţire, cernere,
transport pneumatic, procese de uscare etc.. Particulele din masa sistemului dispers
deosebindu-se între ele prin: dimensiune, aspect exterior, forma conturului şi calitatea
suprafeţei. Dimensiunea particulelor aparţine intervalului d Î 5 … 50 mm, aspectul exterior
lor fiind neregulat, suprafaţa unora fiind netedă a altora rugoasă (fig. 5.1,a).
- dispersii condensate sunt obţinute în urma unor operaţii de: condensare,
pulverizare a unui lichid etc. Sistemul dispers se prezintă sub forma unor picături care se
află în suspensie în masa de aer, forma picăturilor este sferică, acestea deosebindu-se
între ele numai prin diametrul lor (fig. 5.1,b). Diametrul picăturilor aparţine intervalului d Î
0,001…3mm.

1 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 a. b.
Fig. 5.1. Forma şi dimensiunile particulelor dispersiilor mecanice (a) şi condensate (b).

Granulometria este o caracteristică fundamentală a oricărui sistem dispers: material

pulverulent, a fazei disperse în cazul unei suspensii sau emulsii (ca sisteme eterogene).
Analiza granulometrică se ocupă cu determinarea dimensiunilor particulelor din
cadrul unui amestec eterogen, mono sau polidispers, precum şi cu stabilirea repartiţiei
procentuale a particulelor în funcţie de mărimea lor, pe clase de dimensiuni.
Dimensiunile şi a forma particulelor precum şi repartiţia procentuală a dimensiunilor
particulelor influenţează asupra modului de desfăşurare:
- a unor operaţii specifice (mărunţirea, separarea, amestecarea, transferul de
substanţă etc.);
- a unor fenomene fizico - mecanice (transferul de impuls, curgerea prin conducte
etc.);
- a unor fenomene enzimatice (legate de ingestie, digestie şi tranzit digestiv a
produselor alimentare).

Fig. 5.2. Modalităţi de caracterizare a particulelor unui sistem dispers

Caracteristicile în funcţie de care se face diferenţierea particulelor, care intră în
alcătuirea sistemelor disperse, sunt divizate în două categorii:

2 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 - caracteristici dependente de masă - caracteristici extensive caracterizează
dimensiunea particulelor respectiv, mărimea gradului de dispersie (numărul, dimensiunea,
suprafaţa, volumul şi masa lor). Din punct de vedere dimensional, aceste proprietăţi se
exprimă prin intermediul unităţii de lungime, ridicată la diferite puteri;
- caracteristici independente de masă - caracteristici intensive, sunt
independente de mărimea particulelor, includ următoarele atribute ale particulelor: forma
(sferică, alungită, aplatizată), caracteristicile muchiilor (rotunjite, ascuţite - prismatice),
caracteristicile suprafeţei (netedă, rugoasă), culoarea, structura reţelei cristaline, structura
chimică etc.
În cadrul unui sistem dispers, dimensiunile particulelor sunt cuprinse într-un
domeniu caracterizat de o limită minimă d min şi o limită maximă dmax. Acest domeniu este
divizat într-un număr de clase de dimensiuni, fiecare clasă de dimensiuni fiind
caracterizată printr-o limită minimă di,min, o limită maximă di,max şi o valoare medie di (di =
(di,min + di,max)/2) a dimensiunilor particulelor.
Răspândirea cantitativă Qi (exprimată zecimal sau procentual) a particulelor pe
clase de dimensiuni, defineşte compoziţia granulometrică a amestecului respectiv.

Fig. 5.3. Principiul analizei granulometrice aplicată unui sistem dispers

Determinarea participării procentuale a particulelor de anumite dimensiuni d într-un
amestec eterogen, se realizează prin efectuarea unei analize granulometrice asupra
amestecului respectiv, în urma efectuării căreia se obţin informaţii referitoare la
următoarele două aspecte:
• cantitatea (mulţimea) Qi de particule din fiecare clasă de dimensiuni, care intră în
alcătuirea amestecului supus analizei;
• cantitatea (mulţimea) de particule conţinute în amestec care au dimensiunile mai
mici sau mai mari decât o valoare dată.

Aşa cum s-a prezentat, particulele de

material dintr-un sistem dispers au dimensiunile,
suprafaţa, conturul etc. neregulate, fapt pentru care
este dificil de fi caracterizate din punct de vedere al
mărimii şi formei, fapt pentru care a măsura într-un
mod sau altul dimensiunile lor nu are sens (fig. 5.4).

Întrebările la care trebuie să se răspundă:

- cum se poate descrie dimensiunile unui
corp tridimensional printr-o singură valoare?
- cum se poate descrie forma unui corp
cu un aspect neregulat? Fig. 5.4. Care este dimensiunea
Sunt două corpuri geometrice a căror caracteristică a particulei
dimensiuni pot fi exprimate printr-o singură valoare: reprezentate?
sfera şi cubul.
Particularităţile acestor corpuri sunt următoarele:

3 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 - sfera are aria proiecţiei în plan de forma unui cerc de un acelaşi diametru,
indiferent de orientarea sferei;
- cubul are aria proiecţiei în plan de formă variabilă (pătrat, dreptunghi,
paralelogram romb), în funcţie de orientarea lui.
În analiza granulometrică, răspunsurile la cele două întrebări sunt următoarele:
- pentru caracterizarea dimensiunilor particulelor de formă neregulată se utilizează
noţiunea de diametru echivalent.
- pentru caracterizarea formei particulelor de formă neregulată se utilizează
noţiunea de coeficient de formă.
DIAMETRUL ECHIVALENT
Diametrul echivalent reprezintă diametrul unei sfere ipotetice care are proprietăţi
identice sau în anumite situaţii precizate se comportă în mod identic ca şi particula reală.
Concluzie: diametrele echivalente sunt dimensiuni fictive, pentru o aceiaşi particulă
valoarea lor depinzând de tehnica de determinare utilizată.
Multiplele procedee de determinare a dimensiunilor caracteristice ale particulelor au
condus la definirea a trei categorii de diametre echivalente:
- diametrul echivalent al sferei ipotetice (pentru sistemul de măsurare în 3D) şi
se determină în funcţie de: volumul echivalent, suprafaţa exterioară echivalentă, viteza de
sedimentare identică, dimensiunea ochiului de formă pătrată a sitei folosită la separarea
prin cernere etc.
- diametrul echivalent al cercului ipotetic (pentru sistemul de măsurare în 2D) şi
se determină în funcţie de: suprafaţa proiectată sau perimetrul conturului particulei;
- diametrul statistic: Feret, Nassenstein, Martin şi Krumbein; se determină pe
baza lungimii unei coarde, măsurate în diferite moduri, pe conturul imaginii particulei.

Fig. 5.5. Principiul general de determinare a diametrului echivalent.

Tabelul 5.1
Criteriile de echivalenţă pentru determinarea diametrului echivalent

Nr. Mărimea calculată Criteriul de echivalenţă Relaţia de calcul a

crt. sau măsurată a Denumire Relaţia de diametrului echivalent
particulei reale calcul
1 2 3 4 5
Perimetrul proiecţiei Circumferinţa cercului cu
1 C = px Dech, C = C/p
în plan a particulei diametrul echivalent
Suprafaţa exterioară Aria suprafeţei sferei cu
2
a particulei diametrul echivalent
A = px2 Dech, A= √ A /π
Aria cercului secţiunii
Proiecţia în plan a
3
particulei
transversale a sferei cu S = px2/4 Dech, S = √ 4⋅S /π
diametrul echivalent
Volumul sferei cu 3
4 Volumul particulei V = px3/6 D ech , V = √6⋅V /π
diametrul echivalent

4 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Masa sferei cu diametrul 3
5 Masa particulei M = px3r/6 D ech, M =√ 6⋅M / ( ρ⋅π )
echivalent
Suprafaţa specifică a Suprafaţa specifică a sferei SV = A/V = Dech , S =6/S v
6
particulei cu diametrul echivalent 6/x V

Pentru o particulă de formă dată, pentru ori care din cele şase modalităţi de
determinare a diametrului echivalent prezentate în tabelul 5.1, pentru calculul diametrului
echivalent se parcurg următorii paşi:
1. - din datele problemei se calculează valoarea mărimii caracteristice în funcţie de
care se calculează diametrul echivalent (coloana 2, tab. 5.1);
2. - valoarea calculată se introduce în relaţia de calcul a criteriului de echivalenţă
(coloana 4, tab. 5.1);
3. – Din ecuaţia rezultată se explicitează diametrul echivalent şi se calculează
valoarea lui sau se aplică direct relaţiile prezentate în coloana 5, tabelul 5.1.
Aplicaţie
Să se determine valorile diametrelor echivalente al unei particule de formă cilindrică
cu raza bazei R şi generatoarea G = 4R, având masa de 8 g şi densitatea de 2100 kg/m 3,
pentru toate cele 6 criterii de echivalenţă prezentate în tabelul 5.1. Proiecţia în plan a
cilindrului este un dreptunghi cu laturile 2R şi G = 4R.
Aria laterală a cilindrului: AL = 2RG;
Volumul cilindrului: V= R2G.
1. Din punct de vedere al perimetrului:
Principiul aplicat:
Perimetrul suprafeţei proiectate a particulei = circumferinţa cercului cu diametrul echivalent
Conform datelor problemei, laturile dreptunghiului prin care se proiectează cilindrul în plan
sunt 2R şi 4R.
Perimetrul proiecţiei este 12R, care trebuie să fie egal cu circumferinţa cercului de diametru
echivalent: Dech, C = 12R/p = 3,82R.
2. Din punct de vedere al suprafeţei totale:
Principiul aplicat:
Suprafaţa totală a particulei reale = Suprafaţa sferei cu diametrul echivalent
Suprafaţa totală a cilindrului este: A = AL + 2 AB = 2RG + 2R2= 24R2 + 2R2=10R2
Suprafaţa totală a cilindrului este egală cu aria suprafeţei sferei de diametru echivalent:
2
10R = D ech,A
2 2
de unde
D ech , A = √ A /π = √ 10 πR /π =3 ,16 R .
3. Din punct de vedere al ariei proiecţiei în plan:
Principiul aplicat:
Aria suprafeţei proiectate = aria cercului cu diametrul echivalent
Forma proiecţiei în plan a cilindrului este un dreptunghi de laturi 2R şi 4R, Aria dreptunghiului
este 8R2, aceasta fiind egală cu aria proiecţiei în plan a sferei de diametru echivalent:
8 R2 =πD 2ech , A ⇒ Dech , A= √ 8 R2 /π =1 ,596 R .
4. Din punct de vedere al volumului:
Principiul aplicat:
Volumul particulei reale = Volumul sferei cu diametrul echivalent
Volumul cilindrului este R24R = 4R3, aceste fiind egal cu volumul sferei de volum
echivalent:
3
4 πR3 =πD3ech , V ⇒ Dech , V =√ 4 πR3 /π =1 ,587 R .

5 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 5. Din punct de vedere al masei particulei
Principiul aplicat:
Masa particulei reale Mp = masa sferei cu diametrul echivalent Ms = Vpp
Se transformă valoarea densităţii din kg/m3 în g/mm3:
2100 kg/m3 = 21001000 g/10003 mm3 = 2,1103 g/mm3
3
Dech , M = 3 6⋅M p / ( ρ p⋅π )= √6⋅8/ ( 2,1⋅10−3⋅π ) =2 ,863
√ mm.
6. Din punct de vedere al suprafeţei specifice:
Principiul aplicat:
Suprafaţa specifică a particulei reale = Suprafaţa specifică a sferei cu diametrul echivalent
Suprafaţa specifică a unei particule este definită ca raportul dintre suprafaţa totală a
particulei şi volumul particulei.
Suprafaţa specifică a particulei de forma unui cilindru:
π⋅R⋅( R+G ) R +G 3 R
S V , part = 2
= = 2 =1,5 R−1
π⋅R ⋅G R⋅G 2 R
Suprafaţa specifică a sferei de volum echivalent:
π⋅D 2ech 6
S V , sfera = 3
= ;
π⋅D ech / 6 D ech
Punând condiţia de egalitate, rezultă:
S V , part =SV , sfera ⇒ SV , part =6 /D ech ⇒ D ech=6 /SV , part=6 R /1,5=4 R

Diametrul echivalent stabilit din considerentul comportării identice, în situaţii

precizate, a sferei ipotetice ca particula reală, se referă la două categorii de diametre:
- diametrul echivalent stabilit prin cernere;
- diametrul echivalent obţinut prin metoda sedimentării.
Diametrul echivalent stabilit prin cernere este definit ca diametrul unei sfere
ipotetice care trece prin ochiurile suprafeţei de cernere în aceeaşi proporţie ca şi
particulele reale, diametrul echivalent fiind egal cu latura ochiului sitei (fig. 5.6). Valoarea
diametrului echivalent stabilit prin cernere este egală cu latura l a ochiului sitei.

Fig. 5.6. Modul de definire a diametrului echivalent prin metoda cernerii.

Diametrul echivalent obţinut prin metoda sedimentării în mediu lichid este definit ca
diametrul unei sfere ipotetice care prezintă o viteză de sedimentare egală cu cea a
particulei reale.
Viteza de sedimentare în regim laminar a unui corp sferic este dată de relaţia:
1 g 2 ρ p −ρm
v sl= ⋅ ⋅d ⋅
18 ν ρm ,
în care: g – acceleraţia gravitaţională, în m/s 2;  - vâscozitatea cinematică, în m2/s;

6 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

d - diametrul particulei de formă sferică, în m; p şi m - densităţile particulei şi a mediului
de sedimentare, în kg/m3.
Viteza de sedimentare a particulei reale se măsoară experimental şi din relaţia de
mai sus se explicitează diametrul d al particulei de formă sferică şi cu relaţia obţinută se
determină diametrul echivalent:
18⋅ν⋅ρm
d=D ech , S =
√ ⋅v
g⋅( ρ p −ρ m) sl
[m/s]
În cazul determinării diametrului echivalent aerodinamic, în relaţia de mai sus,
densitatea particulei echivalente se consideră că este egală cu densitatea apei (1000
kg/m3);
În cazul determinării diametrului echivalent hidrodinamic, densitatea particulei
echivalente se consideră că este egală cu densitatea particulei reale.

Fig. 5.7. Modul de determinare a diametrului echivalent prin metoda sedimentării.

DIAMETRUL STATISTIC
- Diametrul statistic Feret - xFe -: este definit ca distanţa maximă sau minimă
dintre două linii paralele, tangente la conturul particulei (fig. 5.8).
Când se adoptă valoarea maximă a dimensiunii măsurate, se obţine valoarea
maximă a diametrului statistic dFmax, iar când se adoptă valoarea minimă se obţine
valoarea minimă a diametrului statistic dFmin (fig. 5.8, b).

Fig. 5.8. Determinarea diametrului statistic Feret.

- Diametrul statistic Nassenstein – xNa: definit ca lungimea coardei
perpendiculară pe o tangentă la conturul particulei, tangentă ce este paralelă cu direcţia
de măsurare (fig. 5.9);

7 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Fig. 5.9. Determinarea diametrului statistic Nassenstein
- Diametrul statistic MARTIN – xMa: definit ca lungimea coardei, paralelă cu
direcţia de măsurare, care împarte suprafaţa proiectată în două suprafeţe echivalente (cu
arii egale, fig. 5.10).

Fig. 5.10. Determinarea diametrului statistic Martin.

- Diametrul Krumbein – xC,max: lungimea maximă a coardei, aceasta fiind paralelă
cu direcţia de măsurare.

Fig. 5.11 Determinarea diametrului statistic Krumbein.

CONCLUZIE:
Pentru o aceeaşi categorie de particule, diferitele moduri de calcul a diametrului nu
au aceiaşi semnificaţie şi aceleaşi valori numerice, fapt pentru care repartiţiile
granulometrice obţinute prin diferite metode nu sunt direct comparabile.
Pentru a se obţine o descriere corectă a unui sistem eterogen particular este
necesar a se adopta acel tip de diametru echivalent şi tehnica de măsurare adecvată, în
concordanţă cu proprietăţile particulelor care interesează în cadrul unei aplicaţii specifice.

COEFICIENŢII DE FORMĂ
Forma şi aspectul exterior al particulelor are o influenţă considerabilă asupra
comportamentului particulelor în ceea ce priveşte curgerea, caracteristicile abrazive,
biodisponibilitatea etc.
În funcţie de forma lor, particulele solide care intră în alcătuirea diferitelor suspensii,
se grupează în trei categorii:
- cu formă geometrică regulată: sferă, cub, paralelipiped, cilindru, elipsoid (tab.

8 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

5.2);
- cu formă geometrică apropiată de cea regulată: sferoidală, lamelară, aciculară
(tab. 5.3);
- cu formă geometrică neregulată.
Independent de mărimea lor, configuraţia particulelor reale de formă regulată (toate
în afară de sferă), apropiată de cea regulată şi de formă neregulată este descrisă prin
intermediul unor mărimi adimensionale specifice, denumite coeficienţi de formă, care sunt
mărimi adimensionale.
Ei indică gradul de abatere a formei particulelor de la o formă ideală (cerc sau
sferă), care prezintă un maxim de simetrie.
Sunt definiţi ca raportul dintre anumite caracteristici geometrice ale corpului
echivalent, în formă de sferă şi cele ale particulelor reale de formă neregulată.
Caracterizează gradul de abatere a formei particulei luate în studiu de la forma unei
particule de formă regulată luate ca referinţă (de obicei sfera)
Tabelul 5.3.

Tabelul 5.2.

COEFICIENTUL DE CIRCULARITATE
Coeficientul de circularitate se utilizează în sistemul 2D, şi indică gradul în care
configuraţia suprafeţei proiectate a particulelor se apropie de forma de cerc. Coeficientul

9 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

de circularitate este definit ca raportul dintre
circumferinţa cercului de arie A echivalentă
cu aria suprafeţei proiectate a particulei reale
şi perimetrul P al suprafeţei proiectate. Se
calculează cu relaţia:
π⋅D A
C=
P ,
în care DA este diametrul cercului de
arie echivalentă, (fig. 5.12); P – perimetrul
suprafeţei prin care se proiectează particula.
Diametrul cercului de arie echivalentă
se calculează în baza relaţiei de calcul a ariei
cercului (Acerc = D2/4), din care prin
explicitarea diametrului se obţine relaţia:
D A= √ 4 A/ π ,
Fig. 5.12. Schema modului de definire a
coeficientului
în care A este aria suprafeţei prin care se proiectează de circularitate
particula.

APLICAŢIE REZOLVATĂ PRIVIND CALCULUL COEFICIENTULUI DE

CIRCULARITATE
Definiţi coeficientul de circularitate şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei particule a
cărei suprafaţă proiectată are forma unui triunghi echilateral de latură L = 3 mm. (Aria
2
triunghiului echilateral A=L √ 3 /4 ).
Rezolvare:
Definiţia coeficientului de circularitate:

2 2 2
Aria triunghiului echilateral
A triunghi =L √ 3/4=3 √3 /4=3 , 89 μm
Diametrul cercului de arie echivalentă se determină din condiţia de echivalenţă:
Aria cercului = Aria suprafeţei proiectate a particulei,
2
rezultă: × π⋅D A /4= A triunghi ,
din care se obţine diametrul cercului de arie echivalentă:

D A= √ 4⋅A triunghi / π= √ 4⋅3 ,89/3 ,14=2 ,226 μm

Coeficientul de circularitate:
π⋅D A 3 , 14⋅2 ,226
C= = =0 ,388
3⋅L 3⋅3

COEFICIENTUL DE SFERICITATE WADELL

Coeficientul de sfericitate se utilizează în sistemul de măsurare în 3D. Indică gradul
în care forma particulelor sistemului dispers se apropie de forma sferică. Este definit ca
raportul dintre suprafaţa exterioară ASE a sferei de volum Ve echivalent cu particula reală şi
suprafaţa exterioară Ap a particulei reale:

10 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Suprafaţa exterioară a sferei se determină prin relaţia:
2
A SE =π⋅d V ,
în care dV este diametrul sferei de volum echivalent, care se determină di relaţia:
3
d V = √6⋅V e / π ,
unde: Ve este volumul sferei egal cu cel al particulei reale.
În baza celor două relaţii şi a definiţiei, coeficientul de sfericitate Wadell se
determină cu relaţia:
3
A SE π⋅( 6⋅V e )2
√
ψ= =
Ap Ap .
Dacă se consideră sfera de suprafaţă echivalentă cu suprafaţa totală a particulei,
diametrul sferei de suprafaţă echivalentă fiind notat cu d s, relaţia de calcul a coeficientului
de sfericitate Wadell devine:
2 2
A SE π⋅dV dV
ψ= =
A p π⋅d 2S
=
dS ( )
APLICAŢIE REZOLVATĂ PRIVIND CALCULUL COEFICIENTULUI DE
SFERICITATE WADELL
Definiţi coeficientul de sfericitate Wadell şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei
particule de forma unui cilindru la care generatoarea G = 5 mm raza bazei R = 15 mm.
Aria exterioară a cilindrului A=2⋅π⋅R⋅( R+G ) ;
2
Volumul cilindrului V =π⋅R ⋅G
π⋅d 3
V sfera =
Volumul sferei 6 ; unde d este diametrul sferei.
Rezolvare:
Definiţia coeficientului de sfericitate; raportul dintre suprafaţa exterioară a sferei de volum
echivalent şi suprafaţa exterioară a particulei reale;
Volumul particulei: Vpart = ×pR2×G = 3,14×152×5 = 3532,5 mm3
Din egalitatea Vpart = Vsferă, diametrul sferei de volum echivalent :
6⋅V part 3 6⋅3532 ,5
Dech=
√
3
π
=
√
3 ,14
=18 , 90 μm
Aria exterioară a sferei de volum echivalent: Asfera= ×pDech2 = 3,14×18,902 = 1121,64 mm2.
Aria exterioară a particulei: Apart= 2××p×R×(R+G) = 2×3,14×15×(15+5) = 1884 mm2.
Coeficientul de sfericitate:

INDICELE DE APLATIZARE
Configuraţia particulelor cu forma aplatizată, particule de formă lamelară, este

11 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

descrisă prin - indicele de aplatizare (Ap), definit ca raportul dintre grosimea h a particulei
şi lungimea D coardei maxime a suprafeţei (fig. 5.13). Indicele de aplatizare poate lua
valori între 1 şi 0, se determină cu relaţia:
h
A p=
D

Fig. 5. 13. Schema utilizată pentru determinarea indicelui de aplatizare.

INDICELE DE ALUNGIRE
Configuraţia particulelor cu forma alungite, particule de formă aciculară, este
descrisă prin - indicele de alungire (Al), definit ca raportul dintre grosimea d a particulei şi
lungimea maximă L a acesteia (fig. 5.14). Indicele de alungire ia valori între 1 şi 0, se
determină cu relaţia:
b
Al=
L

Fig. 5.14. Schema utilizată pentru determinarea indicelui de alungire

APLICAŢIE PRIVIND CALCULUL INDICELUI DE APLATIZARE

O particulă de formă paralelipipedică (fig. 5.15) are lăţimea egală cu 2 mm iar
dimensiunile lungime /lăţime /grosime se află în raportul 10/1/0,5. Să se definească indicele de
aplatizare şi să calculeze valoarea lui.

Fig. 5.15 Reprezentarea particulei de formă paralelipipedică.

Rezolvare:
Dacă l = 2 mm şi rapoartele L/l/g = 10/1/0,5 Þ
L 2 g
= = ⇒ L=20 μm;¿ g=1 μm. ¿
10 1 0,5
Dacă particula se proiectează în plan prin suprafaţa de dimensiuni L x l, lungimea coardei maxime
a suprafeţei este diagonala acesteia:
D= √ L2 +l 2 =√ 202 +22 =√ 404=20 , 09 mm
iar grosimea particulei h = g = 1 mm.
Indicele de aplatizare se calculează cu relaţia:
h 1
A p= = =0 ,0498
D 20 ,09
Dacă particula se proiectează în plan prin suprafaţa de dimensiuni L x g, lungimea coardei
maxime a suprafeţei este diagonala acesteia:
D= √ L2 +g 2=√ 202 +12= √ 401=20 , 025 mm,

12 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 iar grosimea particulei h = l = 2 mm.
Indicele de aplatizare se calculează cu relaţia:
h 2
A p= = 0 , 0998
D 20 ,025
APLICAŢIE REZOLVATĂ PRIVIND CALCULUL INDICELUI DE ALUNGIRE
O particulă de formă paralelipipedică (fig. 5.14) are lăţimea egală cu 2 mm iar
dimensiunile lungime /lăţime /grosime se află în raportul 10/1/0,5. Să se definească indicele de
alungire şi să calculeze valoarea lui.

Rezolvare:
Dacă l = 2 mm şi rapoartele L/l/g = 10/1/0,5 Þ
L 2 g
= = ⇒ L=20 μm;¿ g=1 μm ¿
10 1 0,5
Valoarea indicelui de alungire este dependentă de poziţia particulei în raport cu planul de
proiecţie:
Dacă particula se proiectează în plan prin suprafaţa de dimensiuni L x l, lungimea
particulei este L: = 20 mm iar grosimea particulei b =g = 2 mm
Indicele de alungire se calculează cu relaţia:
h 2
Al    0,1
L 20
Dacă particula se proiectează în plan prin suprafaţa de dimensiuni L x g, lungimea
particulei este: L = 20 mm iar grosimea particulei b = l = 1 mm.
Indicele de alungire se calculează cu relaţia:
h 1
A l = = =0 , 05
L 20
Dacă se observă suprafaţa de dimensiuni l x g, lungimea particulei este: l = 2 mm iar grosimea
particulei b = g = 1 mm.
Indicele de alungire se calculează cu relaţia:
g 1
A l = = =0,5
l 2
REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR ANALIZEI GRANULOMETRICE

În cadrul analizei granulometrice, aplicată unui amestec, se urmăreşte a se obţine

informaţii referitoare la următoarele două aspecte:
• cantitatea (mulţimea) de particule din fiecare clasă de dimensiuni, care intră în
alcătuirea amestecului supus analizei. Această informaţie este oferită de diagrama
densităţii de distribuţie;
• cantitatea (mulţimea) de particule conţinute în amestec şi care au dimensiunile mai
mici (sau mai mari) decât o valoare dată. Această informaţie este oferită de
diagrama frecvenţelor cumulate.
Prin efectuarea analizei granulometrice, cantitatea F a particulelor din eşantionul
aparţinând amestecului eterogen (fig. 5.16,a) este sortată într-un anumit număr de clase
de dimensiuni, în fiecare clasă fiind cuprinse cantităţi Fi de particule cu o anumită valoare
a diametrului di (fig. 5.16,b).

13 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 F

a. b.
Fig. 5.16. Separarea particulelor pe clase de dimensiuni:
a.- eşantionul de particule; b.- particule sortate pe clase de dimensiuni.

Cantitatea F a particulelor din eşantionul aparţinând amestecului eterogen poartă

denumirea de frecvenţă absolută totală iar cantităţile Fi de particule din fiecare clasă de
dimensiuni poartă denumirea de frecvenţe absolute pe clase de dimensiuni.
Frecvenţa absolută totală şi frecvenţele absolute pe clase de dimensiuni pot fi
exprimate în unul din următoarele moduri: numărul particulelor, dimensiune geometrică,
suprafaţă, volum sau masă.
Mărimile caracteristice fiecărui interval de clasă sunt următoarele:
- limitele intervalului de clasă; xi şi xi+1, (fig. 5.17);
- lăţimea intervalului de clasă, i Δx =x −x
i+1 i ;
- valoarea medie a diametrului pentru un interval de clasă de dimensiuni,
x̄ i=( x i +1 + x i ) / 2
.

Fig. 5.17. Caracteristicile unui interval de clasă.

Mărimea statistică de bază ce trebuie calculată pentru realizarea celor două diagrame
este frecvenţa relativă pe fiecare clasă de dimensiuni, notată cu Qk,i, calculată ca un raport
dintre frecvenţele absolute Fi pe clase de dimensiuni şi frecvenţa absolută totală F:

,
în care: k este indicele care precizează mărimea de referinţă în funcţie de care s-a
efectuat analiza granulometrică: numărul particulelor, k = 0; dimensiune geometrică, k = 1;
suprafaţă, k = 2; volum sau masă, k = 3; i - indicele care precizează ordinea clasei de
dimensiuni, iÎ {1,…n}, n – numărul de clase de dimensiuni.
Din punct de vedere dimensional, frecvenţa relativă fiind definită ca un raport dintre
două mărimi de aceiaşi dimensiune, este o mărime adimensională:
[ Fk, i]
[ Qk , i ]= [ F ] =1

14 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Construirea diagramei densităţii de distribuţie (curba diferenţială).
Mărimea statistică de bază pentru construirea diagramei este densitatea de distribuţie
qk,i calculată pentru fiecare clasă de dimensiuni. Se calculează prin raportul dintre
frecvenţa relativă a clasei Qk,i şi lăţimea xi a intervalului clasei respective:

relaţia de calcul fiind următoarea :

Q k , i F k ,i
qk , i= =
Δx i F⋅Δx i .
Din punct de vedere dimensional, densitatea
de distribuţie are dimensiunea:
[ Q k , i ] [ F k ,i ]
[ q k , i ]= = =L−1 Fig. 5.18. Diagrama densităţii de
[ Δxi ] [ F ]⋅[ Δxi ] distribuţie.
Reprezentarea grafică a diagramei densităţii
de distribuţie presupune parcurgerea următorilor
paşi:
- se adoptă un sistem cartezian de axe;
- pe axa orizontală se reprezintă la scară convenabilă valorile diametrelor particulelor
pentru fiecare clasă de dimensiuni (limitele intervalelor de clasă şi valoarea medie a
intervalelor);
- pe axa verticală se reprezintă la scară convenabilă valorile calculate ale densităţii de
distribuţie pentru fiecare interval de clasă;
- pentru fiecare interval de clasă se construieşte câte un dreptunghi care are lăţimea
egală cu lăţimea intervalului de clasă iar înălţimea egală cu valoarea densităţii de
distribuţie a clasei de dimensiuni respective. Suprafaţa S k,i a fiecărui dreptunghi reprezintă
frecvenţa relativă a clasei respective.
Fk ,i
S k , i=Δx i⋅q k ,i = =Qk ,i
F
Reprezentarea diagramei densităţii de distribuţie sub formă sub formă de
dreptunghiuri, poartă denumirea de histogramă a densităţii de distribuţie (fig. 5.18,a). Prin
unirea mijloacelor laturilor superioare ale dreptunghiurilor (fig. 5.18,b) se obţine
reprezentarea diagramei densităţii de distribuţie sub formă de linie poligonală, care are
aspectul unei linii frânte. Dacă în punctele caracteristice, liniile frânte se racordează între
ele, se obţine reprezentarea sub formă de linie continuă (fig. 5.18,c).

a. b. c.
Fig. 5.18. Modalităţi de reprezentare a diagramei densităţii de distribuţie:

15 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 a. – histogramă; b. – linie poligonală; c. – linie continuă.
Informaţiile pe care le furnizează diagrama densităţii de distribuţie.
Diagrama densităţii de distribuţie (curba diferenţială) asigură obţinerea informaţiilor cu
privire la cantităţile de particule conţinute în fiecare clasă de dimensiuni.
Abscisa punctului corespunzător maximului curbei densităţii de distribuţie poartă
denumirea de diametru modal. El este valoarea medie a intervalului de clasă
corespunzătoare maximului curbei densităţii de
distribuţie (fig. 5.18 şi 5.19). Este diametrul
echivalent al particulelor cele mai reprezentative
într-un amestec. (particulele care au ponderea
ce-a mai mare în masa amestecului).
Curbele densităţii de repartiţie ale unui
aceluiaşi sistem eterogen, care au fost alcătuite
pe baza diferitelor mărimi de referinţă în raport
cu care se determină gradul de dispersie
(număr, dimensiune, suprafaţă, volum sau
masă) scot fiecare în evidenţă un alt nivel al
ponderii particulelor de o anumită dimensiune, în Fig. 5.19. Semnificaţia diametrului
cadrul sistemului eterogen. Diagramele densităţii modal
de distribuţie prezentate în figura 5.20
evidenţiază această situaţie. Se
observă că pentru cazul în care
mărimea de referinţă este numărul
particulelor, valoarea diametrului
modal se află în zona particulelor de
mici dimensiuni.
Dacă mărimea de referinţă este
volumul sau masa particulelor (cu linie
întreruptă în fig. 5.20), valoarea
diametrului modal se află în zona
particulelor de dimensiuni mari,
explicaţia fiind faptul că o particulă de
o dimensiune mai mare este
echivalentă din punct de vedere al
volumului cu un număr mare de
particule de mici dimensiuni.

Fig. 5.20. Poziţia diametrului modal pentru cazul în

care mărimile de referinţă sunt numărul
particulelor respectiv volumul lor.
Forme caracteristice ale diagramei densităţii de distribuţie
Dimensiunile particulelor sistemului eterogen analizat, influenţează asupra aspectului
diagramei densităţii de distribuţie (fig. 5.21).

16 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Fig.5.21. Forme caracteristice ale diagramei densităţii de distribuţie

În cazul în care sistemul eterogen studiat este format din particule de acelaşi diametru,
aceste particule aparţin unei singure clase de dimensiuni, diagrama densităţii de distribuţie
este o linie verticală (fig. 5.21,a), sistemul eterogen purtând denumirea de sistem
monodispers.
În cazul în care diagrama densităţii de distribuţie prezintă un singur maxim (fig. 5.21,b)
sistemul eterogen purtând denumirea de sistem dispers monomodal.
În cazul în care diagrama densităţii de distribuţie prezintă două maxime (fig. 5.21,c),
sistemul eterogen purtând denumirea de sistem dispers bimodal. Informaţia pe care o dă
asupra sistemului de particule se referă la faptul că acesta a rezultat prin amestecarea a
două sisteme eterogene de particule, fiecare fiind caracterizat de un anumit diametru
modal.
Diametrul mediu al particulelor aparţinând unui sistem eterogen. Este un
parametru statistic care oferă informaţii asupra valorii centrale a diametrului particulelor
aparţinând sistemului eterogen analizat. Este definit ca valoarea medie a diametrelor
particulelor aparţinând sistemului eterogen. Valoare acestuia se obţine prin calcul ca
medie ponderată a valorilor medii ale diametrelor particulelor conţinute în fiecare clasă de
dimensiuni. Se calculează cu relaţia:
n

n ∑ ( x̄ i⋅F k ,i )
1
x̄=∑ ( x̄ i⋅Q k , i ) =
1 F ,
x̄
unde: i este valoarea medie a diametrelor particulelor aparţinând claselor de
dimensiuni de ordin i; Qk,i – frecvenţa relativă pe clase de dimensiuni, care oferă informaţii
referitoare la cantitatea de particule aflată în clasele de dimensiuni; n – numărul de clase
de dimensiuni; k - indice care precizează mărimea de referinţă în funcţie de care s-a
efectuat analiza granulometrică; Fk,i – frecvenţa absolută pe clase de dimensiuni; F –
frecvenţa absolută totală.
Suprafaţa specifică a particulelor. Viteza de desfăşurare a operaţiilor unitare care
au la bază transferul de masă (extracţie, absorbţie, uscare, etc.) necesită o anumită
valoare a suprafeţei de transfer, cu cât aceasta este mai mare cu atât viteza de
desfăşurare a operaţiei este mai mare. Pentru materialele granulare aprecierea acesteia
se realizează pe baza suprafeţei specifice.
Suprafaţa specifică a unei particule individuale este definită ca raportul dintre
suprafaţa totală a particulei şi volumul acesteia. Pentru o particulă de formă sferică se
calculează prin relaţia:

S v =Suprafata¿ ¿ ¿ ¿
17 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS
 Concluzia care se desprinde este următoarea: cu cât dimensiunea particulelor este
mai redusă cu atât suprafaţa specifică este mai mare.
Pentru particulele unui sistem dispers, suprafaţa specifică se calculează prin relaţia:

S v =Suprafata¿¿¿¿
Construirea diagramei frecvenţelor relative cumulate (curba integrală)
Reprezentarea grafică a diagramei frecvenţelor relative cumulate (fig. 5.22) presupune
parcurgerea următorilor paşi:
- se adoptă un sistem cartezian de axe;
- pe axa orizontală se reprezintă la scară convenabilă valorile diametrelor particulelor
pentru fiecare clasă de dimensiuni (limitele intervalelor de clasă şi valoarea medie a
intervalelor sunt aceleaşi ca şi în cazul diagramei densităţii de distribuţie);
- pe axa verticală se reprezintă la scară convenabilă valorile frecvenţelor relative
cumulate exprimate în procente (de la 0% la 100%) sau numere zecimale (de la 0,0 la
1,0). Scara de reprezentare este diferită de cea utilizată pentru diagrama densităţii de
distribuţie;
- pentru fiecare interval de clasă se construieşte câte un dreptunghi care are lăţimea
egală cu lăţimea intervalului de clasă iar înălţimea egală cu valoarea frecvenţei relative
cumulate, calculată pentru clasa de dimensiuni respectivă (5.22).
Valoarea frecvenţei cumulate Qk,p, corespunzătoare unui interval de clasă de ordin p,
este egală cu suma frecvenţelor cumulate ale tuturor celor p clase de dimensiuni, cu valori
mai mici decât valoarea intervalul de clasă de ordinul p, la care se adaugă şi frecvenţa
relativă proprie a clasei de dimensiuni de ordin p. Se calculează cu relaţia:
p
¿
Qk , p =∑ Q k ,i
1
unde p reprezintă numărul de ordine al clasei de dimensiuni, p 1, n, n – numărul
total de clase de dimensiuni în care s-a făcut sortarea; k este indicele care precizează
mărimea de referinţă în funcţie de care s-a efectuat analiza granulometrică.
Se prezintă modul de calcul a frecvenţelor relative cumulate:
- pentru prima clasă de dimensiuni (p = 1), valoarea frecvenţei relative cumulate este
egală cu frecvenţa relativă de clasă a acesteia:
Q¿k ,1 =Qk ,1
;
- pentru a doua clasă (p = 2), valoarea frecvenţei relative cumulate este egală cu
suma frecvenţelor relative ale primei şi a doua clase de dimensiuni:
Q¿k , 2=Q k , 1 +Qk , 2
;
- pentru a treia clasă de dimensiuni, valoarea frecvenţei cumulate este egală cu suma
frecvenţelor relative a celor trei clase de dimensiuni:
Q¿k ,3 =Q k, 1 +Q k , 2 +Q k , 3
ş.a.m.d.;
- pentru ultima clasă de dimensiuni (p = n), valoarea frecvenţei cumulate reprezintă
suma frecvenţelor relative a tuturor claselor de dimensiuni:
n
Q ¿k , n=∑ Qk ,i
1
În cazul unui calcul cu o precizie suficientă, valoarea frecvenţei cumulate a ultimei
clase de dimensiuni având o valoare apropiată de 99,99%, pentru cazul exprimării

18 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

procentuale a frecvenţelor relative sau de 0,999.., pentru cazul exprimării prin numere
zecimale a frecvenţelor relative.
Informaţiile oferite de diagrama frecvenţelor cumulate.
Diagrama frecvenţelor cumulate oferă informaţii referitoare la următoarele aspecte:
- cantitatea (mulţimea) de particule conţinute în amestec care au dimensiunile mai
mici (sau mai mari) decât o valoare dată. Pentru a afla această informaţie, dintr-un punct
Qr% (unde r  (0…100)) al axei verticale care reprezintă în procente sau în zecimale o
valoare a frecvenţelor cumulate (fig.5,22), se trasează o linie orizontală care intersectează
diagrama (linia poligonală într-un punct. Proiecţia acestui punct pe axa orizontală
reprezintă valoarea diametrului echivalent al particulelor notată cu x r. Particulele al căror
diametru sunt cuprinse în intervalul (xmin, xr) au o pondere în masa amestecului egală cu
Qr%, iar particulele al căror diametru este cuprins în intervalul (x r, xmax) au o pondere în
masa amestecului de (100 – Qr)%.
- diametrul median, notat prin d50 , reprezintă diametrul particulelor pentru care
ponderea în cadrul amestecului a particulelor cu diametre de valoare mai mică decât
diametrul mediu şi respectiv a celor cu diametre de valoare mai mare decât diametrul
mediu, este egală, valoarea lui fiind stabilită pe baza diagramei frecvenţelor cumulate,
pentru Q50 = 50%;
- informaţii asupra ponderii unor categorii de particule de anumite dimensiuni în
compoziţia granulometrică a amestecului eterogen luat în studiu care se obţin în baza
aspectului diagramei frecvenţelor relative cumulate (fig. 5.23).
Influenţa proprietăţilor amestecurilor eterogene asupra formei curbelor
frecvenţelor cumulate
În figura 5.23 sunt prezentate o serie de forme caracteristice ale diagramei
frecvenţelor relative cumulate.
Atenţie! În diagramele respective pe axa orizontală sunt reprezentate prin
intermediul unor acolade diametrele particulelor care deţin ponderea (majoritatea) în masa
amestecului iar pe axa verticală sunt reprezentate tot prin acolade, valorile acestor
ponderi.

Fig. 5. 23. Forme caracteristice ale diagramei frecvenţelor cumulate.

Din aspectul diagramei frecvenţelor relative cumulate rezultă o serie de informaţii
asupra ponderii unor categorii de particule de anumite dimensiuni în compoziţia
granulometrică a amestecului eterogen luat în studiu, alăturat fiind prezentată şi diagrama
densităţii de repartiţie aferentă.
A - Dacă curba frecvenţelor cumulate este apropiată ca formă de o dreaptă

19 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

înclinată (fig. 5.23,a şi fig. 5.24,a), aceasta caracterizează un amestec cu o granulaţie
uniform repartizată pe clase de dimensiuni. Datorită uniformităţii repartiţiei particulelor pe
clase se dimensiuni, diagrama densităţii de repartiţie este o dreaptă orizontală (fig. 5.24,b).

Fig.5.24. Forma curbelor caracteristice analizei granulometrice pentru cazul unui amestec de
particule cu o granulaţie uniform repartizată pe clase de dimensiuni.
B - curba frecvenţelor cumulate are o formă concavă (ţine apă, fig. 5.25,a)
reprezintă situaţia unui amestec de particule în care clasele de particule cu dimensiuni
mai mari (intervalul de clase delimitat de acolada de pe axa orizontală) sunt
preponderente în masa amestecului (intervalul delimitat de acolada de pe axa verticală
este mai mare

Fig.5.25. Forma curbelor caracteristice analizei granulometrice pentru cazul unui amestec
de particule în care clasele de particule cu dimensiuni mai mari sunt preponderente în masa
amestecului.
În diagrama densitătii de repartiţie (fig. 5.25,b), maximul curbei a cărui abscisă
reprezintă diametrul modal, se află în zona valorilor mari ale diametrelor particulelor.
C - curba frecvenţelor cumulate are o formă convexă (nu ţine apă, fig. 5.26,a)
caracterizează situaţia unui amestec de particule în care clasele de particule cu
dimensiuni mici (intervalul de clase delimitat de acolada de pe axa orizontală) sunt
preponderente în masa amestecului;

Fig.5.26. Forma curbelor caracteristice analizei granulometrice pentru cazul unui amestec de
particule în care clasele de particule cu dimensiuni mici sunt preponderente în masa amestecului.
În diagrama densitătii de repartiţie (fig. 5.26,b), maximul curbei a cărui abscisă
reprezintă diametrul modal, se află în zona valorilor mici ale diametrelor particulelor.

20 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 D. - în cazul în care curba a frecvenţelor cumulate, are în zona centrală o porţiune
dreaptă alungită (porţiunea a - b) care este corespunzătoare claselor de particule cu
dimensiuni mijlocii (fig. 5.27,a), indică faptul că particulele cu dimensiuni mijlocii deţin
ponderea principală în masa amestecului respectiv (v. acoladele); diagrama densităţii de
repartiţie (fig. 5.27,b) are o formă mai mult sau mai puţin apropiată de forma clopotului lui
Gauss, abscisa maximului curbei care reprezintă diametrul modal, este dispusă în zona
centrală a axei Ox.

Fig.5.27. Forma curbelor caracteristice analizei granulometrice pentru cazul unui amestec de
particule în care clasele de particule cu dimensiuni mici sunt preponderente în masa amestecului.
E - în cazul în care curba a frecvenţelor cumulate prezintă o dezvoltare pe verticală
mai accentuată în zonele de început şi sfârşit (fig. 5.23,e), iar în zona centrală porţiune
orizontală sau uşor înclinată alungită (a – b, în fig. 5.28,a), caracterizează un amestec
eterogen în care clasele de particule cu dimensiuni mari şi mici deţin ponderea principală,
în raport cu clasele de particule cu dimensiuni mijlocii. Diagrama densităţii de repartiţie
(fig. 5.28,b) prezintă două maxime (repartiţie bimodală), unul pentru particulele de mici
dimensiuni şi unul pentru particulele de mari dimensiuni cea ce indică faptul că sistemul
eterogen analizat este rezultat prin amestecarea a două sisteme eterogene de particule,
formate din particule de mici dimensiuni şi mari dimensiuni (sistem dispers bimodal).

Fig.5.28. Forma curbelor caracteristice analizei granulometrice pentru cazul unui amestec de
particule de tipul bimodal.
F - Amestecul a cărui curbă a frecvenţelor cumulate prezintă o porţiune dreaptă
verticală (fig. 5.29,a), caracterizează un amestec format în exclusivitate din particule de
aceeaşi dimensiune (sistem monodispers). În cazul de faţă porţiunea dreaptă verticală se
află dispusă în zona particulelor cu dimensiuni mijlocii, înseamnă ca amestecul este format
în exclusivitate din particule cu dimensiuni mijlocii.
Diagrama densităţii de repartiţie se prezintă sub forma unei drepte verticale (v. fig.
5.21,a) sau a unei curbe foarte ascuţite (fig. 5.29,b).

21 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Fig.5.29. Forma curbelor caracteristice analizei granulometrice pentru cazul unui amestec de
particule de tipul monodispers.

APLICAŢIE. În urma efectuării analizei granulometrice asupra unui amestec eterogen polidispers
prin metoda sitelor suprapuse s-au obţinut datele prezentate în tabelul alăturat:

Prelucraţi datele din tabelul de mai sus şi în baza datelor obţinute întocmiţi diagramele densităţii
de distribuţie şi frecvenţelor cumulate.
Prelucrarea datelor analizei granulometrice se face tabelar într-un tabel care are 9
rubrici şi n + 1 coloane, unde n este numărul de clase în care se face sortarea sistemului
dispers:

Întrebare din subiectele de examen:

Ce semnifică mărimile din prima coloană a tabelului de mai sus (Răspunsurile sunt
trecute în fiecare din rubricile din dreptul mărimilor din tabel).

22 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 În urma prelucrării matematice a datelor rezultate în analiza granulometrică a
sistemului dispers se obţine tabelul completat:

Pentru construirea diagramelor se adoptă cele două sisteme carteziene de

reprezentare, în care pe axa Ox, se reprezintă, la o scară convenabilă, dimensiunile
ochiurilor sitelor.
Pentru diagrama densităţii de distribuţie, pe axa Oy, se reprezintă la o scară
convenabilă valorile densităţii de distribuţie rezultate prin calcul, după care se trasează
diagrama densităţii de distribuţie sub formă de histogramă şi apoi de linie poligonală (fig.
5.24);
Pentru diagrama frecvenţelor cumulate, pe axa Oy, se reprezintă la o scară
convenabilă valorile frecvenţelor cumulate rezultate prin calcul, după care se trasează
diagrama frecvenţelor cumulate sub formă de histogramă şi apoi de linie poligonală (fig,
5.25)

Fig. 5.24. Diagrama densităţii de distribuţie Fig. 5.25 Diagrama frecvenţelor relative cumulate

Întrebări din subiectele de examen:

a. ce informaţii furnizează diagrama densităţii de distribuţie?..
b. ce mărime se reprezintă pe axa Oy (verticală) a diagramei densităţii de distribuţie
c. care sunt unităţile de măsură ale mărimii?.
d. ce informaţii furnizează diagrama frecvenţelor cumulate?
e. ce mărime se reprezintă pe axa Oy (verticală) a diagramei frecvenţelor cumulate?
f. care sunt unităţile de măsură ale mărimii?

23 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 g. definiţi diametrul modal;
h. reprezentaţi diametrul modal pe una din diagrame;
i. definiţi diametrul median;
j. reprezentaţi diametrul median pe una din diagrame

Întrebări din subiectele de examen referitoare la forma diagramei frecvenţelor relative

cumulate (fig 5.23):
a. Care sunt caracteristicile amestecului a cărui diagramă a frecvenţelor relative
cumulate este prezentată mai jos?.(este reprezentată una din cele şase diagrame).
b. Trasaţi pe diagramă diametrele x50 şi x65;
c. Explicaţi modul de lucru;
d. Ce reprezintă aceste valori?

PROBLEME PROPUSE PRIVIND CALCULUL DIAMETRULUI ECHIVALENT

A. REFERITOR LA PERIMETRUL SUPRAFEŢEI PROIECTATE
a. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al perimetrului suprafeţei
proiectate a unei particule la care suprafaţa proiectată are forma unui dreptunghi cu latura
a = 2 mm şi raportul laturilor de a/b = 1/20;
b. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al perimetrului suprafeţei
proiectate a unei particule la care suprafaţa proiectată are forma unui triunghi isoscel cu
laturile congruente b = 3 mm şi raportul laturilor necongruente a/b = 1/3;
c. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al perimetrului suprafeţei
proiectate a unei particule la care suprafaţa proiectată are forma unui pătrat de latură L;
d. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al perimetrului suprafeţei
proiectate a unei particule la care suprafaţa proiectată are forma unui dreptunghi cu latura
a = 3 mm şi raportul laturilor de a/b = 1/5;
e. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al perimetrului suprafeţei
proiectate a unei particule la care suprafaţa proiectată are forma unui triunghi echilateral
de latură L = 3 mm ;
f. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al perimetrului suprafeţei
proiectate a unei particule la care suprafaţa proiectată are forma unui trapez isoscel cu
baza mare a = 4 mm, baza mică b = 2 mm şi laturile neparalele L = 1 mm;

B. REFERITOR LA SUPRAFAŢA TOTALĂ

a. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al suprafeţei totale, al unei
particule de forma unui cilindru la care generatoarea h şi raza bazei r se află în raportul
2/3 (Aria totală a cilindrului A = 2⋅π⋅r⋅( r + h ) );
b. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al suprafeţei totale a unei
particule de forma unui cub de latură L (Aria totală a cubului A= 6 ×L2);
c. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al suprafeţei totale a unei
particule de forma unui paralelipiped la care laturile L, l, h se află în raportul 20/2/1 (Aria
totală a paralelipipedului A=2⋅( L⋅l+ L⋅h+l⋅h ) );
d. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al suprafeţei totale a unei
particule de forma unui cilindru la care generatoarea h şi raza bazei r se află în raportul
1/3 (Aria totală a cilindrului A = 2⋅π⋅r⋅( r + h ) );
e. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al suprafeţei totale a unei
particule de forma unui cub de latură L = a/2 (Aria totală a cubului A= 6 ×L2);

24 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 f. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al suprafeţei totale a unei
particule de forma unui paralelipiped la care laturile L, l, h se află în raportul 10/1/0,5 (Aria
totală a paralelipipedului A=2⋅( L⋅l+ L⋅h+l⋅h ) );

C. REFERITOR LA SUPRAFAŢA PROIECTATĂ

a. Calculaţi diametrul echivalent al unei particule la care suprafaţa proiectată are
forma unui dreptunghi cu raportul laturilor de a/b = 1/20 (Aria dreptunghiului A = a ×b);
b. Calculaţi diametrul echivalent al unei particule la care suprafaţa proiectată are
2
L ⋅√3
A=
forma unui triunghi echilateral de latură L (Aria triunghiului echilateral: 4 )
c. Calculaţi diametrul echivalent al unei particule la care suprafaţa proiectată are
forma unui pătrat de latură L (Aria pătratului A = L 2);
d. Calculaţi diametrul echivalent al unei particule la care suprafaţa proiectată are
forma unui dreptunghi cu raportul laturilor de a/b = 1/5 (Aria dreptunghiului A = a ×b);
e. Calculaţi diametrul echivalent al unei particule la care suprafaţa proiectată are
2
L ⋅√3
A=
forma unui triunghi echilateral de latură L = a/3 (Aria triunghiului echilateral: 4
)
f. Calculaţi diametrul echivalent al unei particule la care suprafaţa proiectată are forma
unui pătrat de latură L = m/3 (Aria pătratului A = L2);

D. REFERITOR LA VOLUM
a. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al volumului al unei particule de
forma unui cilindru la care generatoarea G şi raza bazei R se află în raportul 2/3 (Volumul
2
cilindrului V =π⋅R ⋅G );
b. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al volumului al unei particule de
3
forma unui cub de latură L (Volumul cubului V =L );
c. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al volumului al unei particule de
forma unui paralelipiped la care laturile L, l, h se află în raportul 20/2/1 (Volumul
paralelipipedului V =L⋅l⋅h );
d. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al volumului al unei particule de
forma unui cilindru la care generatoarea G şi raza bazei R se află în raportul 2/3 (Volumul
2
cilindrului V =π⋅R ⋅G );
e. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al volumului al unei particule de
3
forma unui cub de latură L = a/4 (Volumul cubului V =L );
f. Calculaţi diametrul echivalent din punct de vedere al volumului al unei particule de
forma unui paralelipiped la care laturile L, l, h se află în raportul 10/1/0,5 (Volumul
paralelipipedului V =L⋅l⋅h );

E. REFERITOR LA SUPRAFAŢA SPECIFICĂ (Diametrul Sauter)

25 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 PROBLEME PROPUSE PRIVIND CALCULUL COEFICIENTULUI DE FORMĂ
A. CALCULUL COEFICIENTULUI DE CIRCULARITATE
Definiţi coeficientul de circularitate.
a. Calculaţi valoarea coeficientului de circularitate pentru cazul unei particule a cărei
suprafaţă proiectată are forma unui triunghi echilateral de latură L. (Aria triunghiului
2
L ⋅√3
A=
echilateral 4 ).
b. Calculaţi valoarea coeficientului de circularitate pentru cazul unei particule a cărei
suprafaţă proiectată are forma unui pătrat cu latura egală cu L (aria pătratului A = L 2).
c. Calculaţi valoarea coeficientului de circularitate pentru cazul unei particule a cărei
suprafaţă proiectată are forma unui dreptunghi având raportul laturilor L/l = ¼ (Aria
dreptunghiului A = L×l).
d. Calculaţi valoarea coeficientului de circularitate pentru o particulă a cărei suprafaţă
proiectată are forma unui trapez isoscel cu baza mare B = 2a, baza mică b = a; laturile
a √3 ( B+b )⋅h
A=
neparalele l = a, înălţimea trapezului h = 2 (Aria trapezului 2 );
e. Calculaţi valoarea coeficientului de circularitate pentru o particulă a cărei suprafaţă
a √3
proiectată are forma unui hexagon regulat cu latura L = a şi apotema h = 2 (Aria
hexagonului A = (perimetrul x apotema) /2);
f. Calculaţi valoarea coeficientului de circularitate pentru o particulă a cărei suprafaţă
proiectată are forma unui paralelogram cu latura mare L = 3a, latura mică l = a şi înălţimea
paralelogramului h = a √ 3/2 (Aria paralelogramului A=L⋅h ).

26 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 B. CALCULUL COEFICIENTULUI DE SFERICITATE WADELL
a. Definiţi coeficientul de sfericitate Wadell şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei
particule de forma unui cilindru la care generatoarea G şi raza bazei R se află în raportul
2
1/3 (Aria exterioară a cilindrului A = 2⋅π⋅r⋅( r + h ) ; Volumul cilindrului V =π⋅R ⋅G );
b. Definiţi coeficientul de sfericitate Wadell şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei
particule de forma unui cub de latură L (Aria exterioară a cubului A= 6 ×L2; Volumul
3
cubului V =L );
c. Definiţi coeficientul de sfericitate Wadell şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei
particule de formă paralelipipedică care are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 10/1/0,5 (Volumul paralelipipedului V =L⋅l⋅h ; Aria exterioară a
paralelipipedului A=2⋅( L⋅l+ L⋅h+l⋅h ) ).
d. Definiţi coeficientul de sfericitate Wadell şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei
particule de forma unui cilindru la care generatoarea G şi raza bazei R se află în raportul
2
1/3 (Aria exterioară a cilindrului A = 2⋅π⋅r⋅( r + h ) ; Volumul cilindrului V =π⋅R ⋅G );
e. Definiţi coeficientul de sfericitate Wadell şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei
particule de forma unui cub de latură L (Aria exterioară a cubului A= 6 ×L2; Volumul
3
cubului V =L );
f. Definiţi coeficientul de sfericitate Wadell şi calculaţi valoarea lui pentru cazul unei
particule de formă paralelipipedică care are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 10/1/0,5 (Aria exterioară a paralelipipedului A=2⋅( L⋅l+ L⋅h+l⋅h ) ; Volumul
paralelipipedului V =L⋅l⋅h .

C. CALCULUL INDICELUI DE APLATIZARE

Reprezentaţi particula de formă aplatizată şi definiţi indicele de aplatizare;
a. O particulă de formă paralelipipedică are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 10/1/0,5. Să se definească indicele de aplatizare şi să calculeze valoarea lui;
b. O particulă de formă paralelipipedică are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 20/2/1. Să se definească indicele de aplatizare şi să calculeze valoarea lui;
c. O particulă de formă paralelipipedică are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 20/2/0,5. Să se definească indicele de aplatizare şi să se calculeze valoarea lui;
d. O particulă de formă cilindrică are înălţimea generatoarei h şi raza bazei r în
raportul h/r = 0,5/8. Să se definească indicele de aplatizare şi să se calculeze valoarea lui.
e. O particulă de formă cilindrică are înălţimea generatoarei h şi raza bazei r în
raportul h/r = 1/12. Să se definească indicele de aplatizare şi să se calculeze valoarea lui.
f. O particulă de formă cilindrică are înălţimea generatoarei h şi raza bazei r în raportul
h/r = 2/7. Să se definească indicele de aplatizare şi să se calculeze valoarea lui.

D. CALCULUL INDICELUI DE ALUNGIRE

Reprezentaţi particula de formă alungită şi definiţi indicele de alungire.

a. O particulă de formă paralelipipedică are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 10/1/0,5. Să se definească şi să calculeze valoarea indicielui de alungire.
b. O particulă de formă paralelipipedică are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 20/2/1. Să se definească şi să calculeze indicele de alungire.
c. O particulă de formă paralelipipedică are dimensiunile lungime /lăţime /grosime în
raportul 20/2/0,5. Să se calculeze valorile indicilor de alungire.

27 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS