Sunteți pe pagina 1din 43

NOȚIUNI DE

DIETETICĂ

Curs 5-6
1. DIETA NORMALA
1. Monitorizarea nutriţională
2. Necesarul energetic
3. Necesarul nutriţional al pacientului
4. Planificarea dietei
Monitorizarea nutriţională
• Monitorizarea pacientului este multidisciplinară:
medic, asistent medical, dietetician, fizioterapeut..

• Aprecierea necesităţilor alimentare constituie un


element de bază al îngrijirii primare !!
• S-a dovedit că îmbunătăţirea calităţii vieţii contribuie
la asigurarea sănătăţii, reducerea complicaţiilor, a
duratei de spitalizare şi a costurilor legate de
îngrijirea medicală
Monitorizarea nutriţională
 Evaluarea nutriţională a pacientului este o etapă
esenţială a procesului de monitorizare şi îngrijire
nutriţională, urmărind identificarea subiecţilor care
necesită un tratament dietetic atent şi monitorizarea
rezultatelor obţinute

• astfel se apreciază dacă starea de nutriţie este cea


adecvată, funcție de diagnostic și complicațiile existente
Monitorizarea nutriţională
 Are următoarele scopuri:
– indentificarea persoanelor care necesită susţinere
nutriţională agresivă
– menţinerea sau refacerea stării de nutriţie
– identificarea tratamentului nutriţional adecvat
– monitorizarea eficienţei acestor măsuri.

 Se bazează pe:
– anamneza medicală, socială şi alimentară
– datele antropometrice
– examenul clinic
– datele biochimice.
Necesarul energetic

– necesarul energetic poate scade, funcție de diagnostic


– aportul caloric depinde de sex şi activitatea fizică:
• sedentar: 1900-2200 kcal pt bărbaţi şi 1600-1800 kcal pt
femei
• activ: 2400-2600 kcal pt bărbaţi şi 1900-2100 kcal pt
femei

– 1 g de proteine/kgc
– 1 g de lipide /kgc şi
– 4 g de glucide/kgc
Necesarul nutriţional
 Proteinele: 1 g de proteine/kgc (mai ales vegetale)
 deficitul proteic conduce la edeme, eczeme cronice, fatigabilitate,
slăbiciune musculară, scăderea răspunsului imun
 necesarul scade sau creşte proporţional cu severitatea şi durata
bolilor
 necesarul este diminuat în insuficienţa hepatică şi renală
 Glucidele: 4 g de glucide/kgc
 alterarea toleranţei la glucoză creşte susceptibilitatea pacientului
la hipoglicemie, hiperglicemie temporară şi apariţia DZ tip II =
prevenite prin reducerea dulciurilor concentrate şi creşterea
fibrelor solubile
 In caz de intoleranţă la lactoză cu flatulenţă, dureri abdominale şi
diaree = prevenite prin consumul produselor lactate fermentate
 surse alimentare preferate: legume, fructe, cereale integrale
Necesarul nutriţional
 Lipidele: 0,8-1 g de lipide/kgc
 reducerea lipidelor saturate pt prevenirea BCV şi obezităţii
 corespunzător 30% din necesarul caloric

 Substanţele minerale: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier,


molibden, magneziu, fluor, iod, zinc, cobalt, crom, seleniu
– la vârstnici de ex. apar deficite de calciu, fier, zinc,
seleniu, potasiu şi magneziu
– atenţie la excesul de sodiu (recomandat 1100-3300 mg)
Necesarul nutriţional

 Vitaminele:
– Pot apar deficite de vitamină D (in insuficientă expunere la soare), C
(la fumători şi stresaţi, cu oboseală şi hemoragii capilare), B6 (in
dieta săracă în alimente proaspete, nepreparate termic) şi B12 (cu
anemie pernicioasă)

 Apa:
 consumul scăzut de apă, alături de febră şi diaree, poate duce la
deshidratare şi agravarea constipaţiei sau litiazei renale
 aportul adecvat de apă este de 30-35 ml/kgc de greutate ideală
(minim 1,5 L pe zi, funcţie de diureză, hipertermie şi transpiraţie)
Recomandări nutriţionale
Bărbaţi Femei

Energie (kcal) 2800 2200

Proteine (g) 63 50

Vitamina A (pg RE) 1000 800

Vitamina D (gg) 5 5

Vitamina E (mg a-TE) 10 8

Vitamina K (pg) 80 65

Tiamina (mg) 1,2 1

Riboflavina (mg) 1,4 1,2

Niacină (mg NE) 15 13

Vitamina B6 (mg) 2 1,6

Folat (µg) 200 180

Vitamina B12 (µg) 2 2

Calciu (mg) 800 1000

Fosfor (mg) 800 800

Magneziu (mg) 350 280

Fier (mg) 10 10

Zinc (mg) 15 12
Planificarea dietei
 este importantă varietatea alimentară
 în general, se consumă cantităţi insuficiente de
legume şi fructe proaspete
 studiile evidenţiază un aport insuficient de vitamina D
şi E, de Ca, precum şi un consum crescut de proteine
şi grăsimi
 sunt binevenite suplimentele cu antioxidanţi
(necesari datorită deficienţelor alimentare,
malnutriţiei, aditivilor alimentari, polimedicaţiei,
anumitor boli)
Planificarea dietei
 regulile de bază pt o dietă corespunzătoare sunt:
moderaţie, echilibru şi varietate
 trebuie consumate mese (4 sau 5) şi gustări cu
conţinut nutritiv mare, apetisante, gustoase şi de
consistenţă corespunzătoare

 În cazul persoanelor în vârstă nu trebuie uitată:


– starea dentiţiei, care impune folosirea alimentelor sub
anumite forme: lichide, piure, paste tocături etc şi
evitarea celor consistente
– luarea în considerare a unor dificultăţi de vedere şi de
manualitate (evitarea peştelui cu oase, tăierea cărnii în
bucăţi etc)
Planificarea dietei
 Planificarea regimului dietetic normal sau special se face
funcţie de:
o aportul caloric corespunzător
o echilibrarea aportului de proteine, lipide şi glucide
o compoziţia diferitelor alimente şi proporţiile menţionate
o aportul de fibre, minerale şi vitamine
o existenţa unor restricţii (în regimurile speciale)
o distribuţia meselor în cursul zilei
o organizarea acestor mese (prezentare, accesibilitate
socială, ambianţă)
o să fie accesibile economic
Planificarea dietei

• Aportul de proteine (1 g/kgc pe zi) să fie maxim


jumătate de origine animală, sau chiar mai puţin
• Aportul de lipide se obţine printr-o raţie zilnică de 10-20
g unt şi 30 g de ulei vegetal sau margarină
• Necesarul de carne pe zi ajunge la 100 g şi 1 ou pe zi
• Aportul de glucide să fie sub 4 g/kgc pe zi, cam 300 g pe
zi, din care 30 pot fi glucide zaharoase (maxim 5 buc
zahăr sau 150 g fructe pe zi)
– restul se bazează pe făinoase, recomandabil pâine
neagră/integrală
– dacă le plac dulciurile să folosească edulcoranţi de
sinteză sau fructe
Planificarea dietei
• Aportul de fibre este esenţial, mai ales pt cei cu
constipaţie (dar cu menţiunea că se pierde şi calciu)
– se recomandă 75 g zarzavaturi crude şi 200 g
fructe crude plus cel puţin 250 g legume gătite
• Zilnic, ½ L lapte, 30 g caşcaval, o porţie obişnuită
de supă de legume, un fel de mâncare de legume şi
2 fructe proaspete sau în compot
• Aportul de sodiu maxim 3 g pe zi
• Aportul de lichide (1,5 L): apă obişnuită sau de
fântână, ceaiuri, sucuri naturale de fructe sau roşii
(reducerea la maxim a băuturilor alcoolice)
2. REGIMURI DIETETICE SPECIALE
 Regimuri din boli digestive
 Regimuri de cruţare hepatică
 Regimuri hipoproteice
 Regimuri hiposodate şi hipersodate
 Regimuri alcalinizante (guta)
 Regimuri din obezitate
 Regimuri din DZ
 Regimuri din arterioscleroză
 Malnutriţia
 Susţinerea alimentară enterală şi parenterală
Regimurile speciale sunt determinate de
unele stări patologice:

1. Cele mai clasice restricţii dietetice sunt cele


impuse de afecţiunile digestive:
dispepsii, gastrite hipoacide sau hiperacide, cu sau
fără ulcer gastroduodenal, diaree, constipaţie

 sunt, după caz, regimuri hidrice pure (1,5-2 l/zi)


sau hidrozaharate, lactate, lacto-făino-
vegetariene sau mixte (cu restricţiile respective)
2. Regimurile de "cruţare" hepatică sunt în mod principal
regimuri hidrozaharate, lichide îndulcite, infuzii sau
decocturi din plante medicinale, supe, sucuri de fructe

 aceste regimuri, ca şi cele lichide pure, nu pot fi folosite decât o


perioadă scurtă, de exemplu în perioada acută/de stare - a hepatitelor
deoarece sunt incomplete şi primejdioase dacă sunt prelungite
 ulterior, trebuie completate cu un aport de proteine (circa 40 g/zi)
sub formă de carne albă fiartă, ficat, albuş de ou şi un aport de lipide
nesaturate (circa 30 g/zi)
 completarea raţiei energetice se face cu glucide sub toate formele
 regimul trebuie să fie hiposodat
 în modul de preparare se vor evita prăjelile, sosurile condimentate
 este necesar să se completeze regimul cu administrarea de preparate
cu vitamine, minerale şi oligoelemente
 în convalescenţă sau în perioada de cronicizare se pot mări cantităţile
zilnice de proteine şi lipide şi se pot folosi şi ouăle (circa 2-3/săpt.)
 orice băutură alcoolică este strict contraindicată.
3. Regimurile din insuficienţele renale cu retenţie azotată
sunt regimuri hipoproteice:
 a. în formele uşoare se recomandă un regim hipoproteic moderat, în
contextul căruia se suprimă toate produsele de carne, ficat, rinichi, creier,
peşte
 b. în formele mai avansate se foloseşte un regim hipoproteic sever, din care
se elimină toate produsele animale amintite mai sus şi, în plus, toate
proteinele de origine vegetală, păstrându-se doar 1 ou şi circa 200 ml de lapte
pe zi, pentru aportul de aminoacizi necesari
 regimul va fi alcătuit din legume, fructe, grăsimi animale şi vegetale, făinoase
şi zaharoase
 Acest regim trebuie completat cu 3-5 g de proteine pe zi, iar aceste 5 g de
proteine sunt date de:
– 60 g de pâine
– 73 g de orez
– 25 g de carne (sau peşte)
– 20 g de legume uscate
– 150 g de lapte
– 40 g de faină
– 15 g de brânză
– 1 ou
– 200 g de cartofi
– 30 g de nuci, alune sau migdale
4. Un rol important în dietetica, îl au regimurile hiposodate:

 pentru alcătuirea lor trebuie să ţinem seama că:


 1 g de NaCl = 0,4 g Na + 0,6 g CI;
 4-5 g de NaCl pe zi reprezintă aportul normal;
 15 g de NaCl pe zi este aportul obişnuit (deci un exces de pe 10 g/zi);
 -5 g de NaCl sunt cuprinse în alimente;
 0,8 g de NaCl sunt aduse zilnic de pâine şi lapte;
 excesul de sare (prin retenţie) determină şi retenţia de apă (edeme) în
cantitate de 1 litru de apă pentru fiecare 8-9 g de NaCl
 pentru alcătuirea regimurilor hiposodate trebuie să se ţină seama de
conţinutul în sare al diferitelor produse alimentare (mg Na la 100 g)
 regimurile hiposodate sunt esenţiale în tratamentul insuficienţei
cardiace, hipertensiunii arteriale, insuficienţei renale şi hepatice.
4. Un rol important în dietetica, îl au regimurile
hiposodate:

 Există trei categorii de regimuri hiposodate:


– (1) Regimuri desodate uşoare: aport 1,5-2 g de NaCl/zi: se suprimă sarea adăugată la
gătit şi alimentele preparate cu sare ca: mezeluri, brânzeturi, cu excepţia brânzei de
vaci desărate în apă, conservele
– (2) Regimuri desodate medii: aport 0,5-1 g de NaCI/zi: faţă de (1) se suprimă în plus
laptele şi pâinea
– (3) Regimuri desodate severe: aport sub 0,5 de NaCl/zi: carne, peşte, fructe, legume
proaspete, orez , dulciuri
 orezul trebuie să constituie alimentul de bază; regimuri, care trebuie
condimentate cu: piper, paprica, ceapă, usturoi, zeamă de lămâie, etc.
 trebuie evitată prepararea alimentelor prin fierbere, deoarece aceasta
le scade din calităţile gustative şi aromatice
 folosirea de sare fără sodiu trebuie avută în vedere mai ales în cazul
spolierilor de potasiu (de exemplu, în cursul tratamentelor cu diuretice
tiazidice)
 adaosul necesar în aceste cazuri este de circa 20-40 mEq de KCl/zi
 de cele mai multe ori consumul de banane şi portocale este suficientă
5. In cursul insuficienţei corticosuprarenaliene, în diareele
prelungite, după vărsăturile abundente şi în unele
hipotensiuni ortostatice sunt indicate regimuri
hipersodate: 15 g NaCl pe zi

6. În infecţiile urinare este necesară acidifierea urinilor


 de aceea, se folosesc regimurile acidifiante, în care raţia de legume şi
fructe este scăzută şi alimentele de origine animală, cu excepţia
lactatelor, sunt sporite, ca şi făinoasele
 se mai pot folosi prunele, perele, orezul
 pentru a mări aciditatea urinară se poate adăuga la regimul alimentar
clorură de amoniu (5-8 g/zi) sau de clorură de calciu (4-6 g/zi)
7. În alte afecţiuni (de exemplu, guta) se recomandă
regimuri de alcalinizante bazate pe legume, fructe,
lapte şi absenţa cărnii şi a produselor din carne

Combaterea hiperuricemiei (guta) mute sau manifeste implică:


 (1) scăderea din alimentaţie a produselor ce conţin purine şi
acid oxalic (carnea de vânat, ficat, rinichi, limbă, etc. şi unele
legume ca spanac, conopidă, ciuperci, sparanghel)
 (2) limitarea proteinelor, grăsimilor şi NaCl (calorii 2400-2500)
 (2) un regim hipocaloric în caz de obezitate, pâine neagră, supe
vegetariene, 1 ou pe zi
 (3) o bogată ingestie de lichide (2,5-3 l pe zi) pentru a evita
formarea calculilor
 (4) alcalinizarea urinei cu bicarbonat de sod sau citrat de sodiu,
5 g de 3 ori pe zi
 (5) evitarea consumului de alcool
 (6) la acestea trebuie adăugată medicaţia specifică.
8. În obezitate, regimul trebuie să fie hipocaloric (este un
tratament dificil şi cu eficienţă relativă)
 regimurile hidrice, strict vegetariene, cu mono-alimente sau normocalorice cu
suplimente fixe (oţet, lămâie, castraveţi, etc.) sunt contraindicate în obezitate
(1) în cazul obezităţilor uşoare, tratamentul de bază este cel dietetic (fără medicamente)
– constă într-un aport redus de calorii: 1000-1200 kcal pentru femei şi 1500 kcal pentru bărbaţi
– din aceste calorii, 12% trebuie să provină din proteine, 58% din glucide şi numai 30% din lipide
– o scădere a dietei sub 1000 kcal este contraindicată, mai ales pentru că implică un insuficient
aport de minerale şi vitamine
– dieta trebuie însoţită de o mobilizare a obezului prin exerciţii motorii, gimnastică - eventual la
aparate, mers, etc., evident ţinându-se seama de starea sistemului cardio-circulator
(2) în cazul obezităţilor medii este necesar un tratrament agresiv, în primul rând, este vorba
de dietă cu aport caloric foarte scăzut (diete restrictive): un aport de 300-600 kcal pe zi,
din care 70 g este reprezentat de proteine şi restul glucide
– proteinele pot fi ouă, carne de peşte, de pasăre sau de vită degresată
– la acestea trebuie adăugate vitamine şi minerale (în special sodiu, calciu şi potasiu).
– această cură dietetică, în general, nu trebuie prelungită peste 4 luni şi necesită o supraveghere
medicală şi EKG la fiecare 15 zile.
– aceste cure severe nu au sorţi de izbândă decât în regim de spital, în servicii de specialitate
(3) cazuri de obezitate gravă se întâlnesc excepţional la vârstele înaintate; ele au o medie de
viaţă diminuată, în special din cauza complicaţiilor cardio-circulatorii
– singurul tratament eficace este cel chirurgical (în efectuarea unui by-pass jejuno-ileal, fie
rezecţie gastrică), dar este un tratament greu de aplicat la vârstnici.
9. Regimul pentru diabetul zaharat este specific:
 Tratamentul de bază al diabetului urmăreşte:
– (1) Dispariţia glicozuriei (la vârstnicii care-şi controlează mai greu dieta şi tratramentul, se admite
o glicozurie până la 5 g/24 ore)
– (2) Normalizarea glicemiei (70-160 mg/dl) sau a hemoglobinei glicosilate (HbAl) (6-7%)
– (3) Normalizarea greutăţii corporale
– (4) Normalizarea lipidemiei.
 tratamentul diabeticului este, în primul rând, dietetic şi implică
stabilirea valorii calorice a alimentelor ingerate şi a compoziţiei lor în
glucide, lipide şi protide (posibil cu ajutorul unor tabele speciale stabilite
pentru dieteticieni, dar şi pentru uzul diabeticilor şi familiilor lor)
 Compoziţia aportului alimentar, trebuie să cuprindă:
– glucide 45-60% din aportul caloric 1 g = 4,1 kcal
– lipide 30% din aportul caloric 1 g = 9,3 kcal(grăsimile saturate <10% din aportul caloric;
colesterol < 300 mg/zi), în ceea ce priveşte evaluarea lipidelor ingerate nu trebuie uitate cele
cuprinse, ascunse, în carnea din alimentaţie
– proteine 12-20% din aportul caloric 1 g = 4,1 kcal
– sodiu <10 g/zi
– substanţe fibroase circa 25 g pentru 1000 kcal şi multe vitamine
– în ceea ce priveşte alcoolul, trebuie considerat că 1 g de alcool = 7 kcal, în principiu, consumul de
alcool trebuie evitat, în orice caz, nu trebuie să depăşească 20 g pe zi
– pentru diminuarea aportului de glucide se pot folosi înlocuitori de zahăr ca: zaharina,
ciclohexilsulfamatul sodic (ciclamat de sodiu), amestecuri cu aceste două produse sau aspartam.
9. Regimul pentru diabetul zaharat este specific:
 Importantă este repartizarea în cursul zilei a meselor:
– în diabetul II: 20% la micul dejun, 40% la prânz şi 40% seara
– în diabetul I: 20% la micul dejun, 10% la ora 10, 20% Ia prânz, 10% la ora 16, 30%, la
ora 19 şi 10% la ora 22
– în general, regimul poate consta în suprimarea dulciurilor, a pâinii şi reducerea
grăsimilor animale
– în ceea ce priveşte aportul caloric total pe zi, el depinde teoretic de greutatea
corporală
 Aportul caloric pentru diabeticii neobezi este:
– în caz de activitate fizică redusă 32 kcal/kg/zi
– în caz de activitate fizică moderată 37 kcal/kg/zi
– în caz de activitate fizică intensă 40-50 kcal/kg/zi
 80% din diabetici sunt supraponderali, cantitatea totală de calorii pe zi
trebuie scăzută sub normal
 administrarea unei diete corecte poate duce la scăderea glicemiei, mai ales în
diabetul de tip II
 dacă însă după câteva luni de regim, sau după o scădere în greutate de 4 kg
nu se observă o ameliorare persistentă a glicemiei, este necesar tratamentul
farmacologic.
10. Regimul alimentar în ateroscleroză este specific:
 trebuie să cuprindă, în primul rând, eliminarea grăsimilor animale (unt,
untură) şi folosirea de grăsimi nesaturate vegetale (ulei, untdelemn,
etc.) aproximativ 50 g pe zi
 în al doilea rând, eliminarea cărnii grase (mezeluri, carne de porc, etc.)
şi, în general, a produselor bogate în colesterol
 regimul alimentar trebuie să fie, în principiu, hipocaloric
 se recomandă şi un regim hiposodat moderat
 glucidele folosite trebuie să se găsească în făinoase, legume sau fructe
 se vor evita dulciurile pe bază de zahăr, bomboane, dulceaţă, prăjituri
 O dietă corectă în caz de hiperlipemie cuprinde:
 glucide 50%
 proteine 20%
 lipide 30%, din care 10% saturate
 colesterolul nu trebuie să depăşească 300 mg/zi
 sunt autori care susţin că terapia prin dietă este suficientă şi chiar
recomandă tratamentul medicamentos al hiperlipemiilor numai la pacientii
care sunt în continuarea unui tratament început, la cei care au suferit o
grefă coronariană şi în rarele cazuri care prezintă o hipercolesterolemie
familială.
11. Malnutriţia apare ori de câte ori se produce un
dezechilibru între aportul alimentar şi nevoile organismului,
iar manifestările iniţiale sunt greu de detectat
 în mod obişnuit se observă o scădere ponderală odată cu înaintarea în vârstă,
prin diminuarea masei şi înălţimii scheletului şi scăderea maselor musculare cu
circa 10 kg la bărbaţi şi 5 kg la femei
 când gradul de malnutriţie este mai avansat, apar simptomele de inaniţie:
scăderea ponderală poate depăşi 50% din greutatea corporală şi este vizibilă sub
forma emacierii somatice, caracterizată prin dispariţia maselor musculare şi a
depozitelor de grăsimi şi evidenţierea oaselor
 Factorii care pot determina malnutriţia sunt: vârsta, pierderea autonomiei,
imobilizarea, alcoolismul, alterările psihice, unele boli cronice, regimurile
alimentare aberante (vegetarienii), sărăcia, neoplaziile, toxicomania, abuz de
medicamente, hemoragii.
 Teoretic, tratamentul sindroamelor de malnutriţie este simplu:
– se administrează o alimentaţie corectă şi se combate cauza care a dus la malnutriţie
(dificil, implică tratamentul unor boli cronice, adesea ireversibile)
– în formele avansate, realimentarea trebuie făcută cu multă grijă şi gradat: iniţial,
cantităţile de alimente să nu depăşească 100-200 ml...apoi se sporeşte zilnic aportul
alimentar până la 5000 kcal/zi
– trebuie adăugate polivitamine, în principiu în doză dublă faţa de cea uzuală
– creşterea ponderală trebuie să fie de 1,5-2 kg pe săptămână.
11. Malnutriţia – simptome
 Aspectul pielii: pielea se subţiază, îşi pierde elasticitatea, devine uscată, palidă, cu
pete brune şi rece. Părul se usucă şi începe să cadă. Poate să apară şi o keratoză
şi/sau echimoze, prin deficit de vitamina K; edeme declive, prin lipsa de proteine.
 Cardiocirculator se constată hipotensiune arterială cu bradicardie.
 Respirator: capacitate vitală diminuat[, iar Renal: scade excreţia de uree.
 Digestiv se produce o anaclorhidrie, iar în fazele terminale diaree; totodată poate
apare o limba uscată, iritată şi dureroasă, stomatită şi ragade prin deficienţa de
vitamină B2.
 Hematologic se constată grade diferite de anemie feriprivă şi/sau o anemie
megalocitară (prin deficit de absorbţie de vitamina B12 sau acid folic).
 Imunologic se observă o scădere a numărului şi eficienţei celulelor T, o deficienţă a
producerii de limfokine şi a activităţii citotoxice şi o diminuare a răspunsului
proliferativ şi a secreţiei de anticorpi la antigene cu scăderea dramatică a
rezistenţei la infecţii.
 Termoreglarea este alterată şi poate apare o hipotermie ce poate fi letală.
 Neurologic apar uneori discrete semne de polinevrită, în special senzitivă, prin lipsa
de vitamină B1. Lipsa de calciu, (prin lipsă de vitamină D) poate duce la manifestări
spasmofilice (crampe dureroase, mişcări carpopedale, dureri osoase, etc).
 Mental : uneori apare apatie cu somnolenţă diurnă, alteori o irascibilitate crescută.
 Analizele biochimice arată: scăderea moderată a albuminei serice (în malnutriţia
uşoară 3-3,5 g/l, în cea moderată 2,5-3 g/l, în cea gravă < 2,5 g/l); scăderea
insulinei plasmatice; creşterea glucagonului; creşterea AG din ser.
• adeseori medicul si asistentul este confruntat cu situaţii în care
bolnavul nu se poate (sau nu vrea) să se hrănească:
refuzul alimentar din unele stări interpretative, anorexia din unele
stări depresive, tulburările de deglutiţie din sindroamele bulbare şi
pseudobulbare, traumatismele craniofaciale sau cervicale, afecţiuni
ale esofagului, ca şi din stările comatoase sunt pnncipalele cauze ce
împiedică alimentarea orală normală

• în aceste cazuri, este necesară susţinerea alimentară


enterală sau parenterală.
1. Susţinerea alimentară enterală
 se face prin sondă nazală (nazogastrică sau nazoduodenală) sau prin
gastrostomie sau jejunostomie (alimentele se prepară sub formă
lichidă), în general cu un conţinut lichid de 75%
 amestecul nutritiv de 25% trebuie să conţină cele trei clase de
produse macronutritive în proporţie echilibrată şi însumând un aport
caloric normal de 1800-2000 Kcal pe zi
 iniţial, se administrează 50 ml pe oră; apoi se sporeşte viteza de
administrare treptat cu câte 25 ml/oră până la o viteză de
administrare de 125 ml/oră
 trebuie avut în vedere aportul total de lichide de 1,5-2 l pe 24 ore şi
cel de vitamine, minerale şi oligoelemente
 în 20% din cazuri poate apare diaree, prin intoleranţă digestivă faţă
de unul din produse sau prin încărcarea osmotică a lichidului
nutritiv, introdus prin sondă
 alimentarea enterală trebuie monitorizată pentru a se evita apariţia
unor dezechilibre hidroelectrolitice
2. Susţinerea alimentară parenterală prin perfuzii
intravenoase (prin cateter) este mult mai dificilă
 trebuie folosită numai excepţional, când susţinerea enterală nu poate
fi realizată
 presupune injectarea lentă a unor soluţii gata preparate, conţinând:
– Glucide: glucoza, oligozaharide, zaharoză, amidon de tapioca sau sirop de porumb;
– Lipide: ulei de cartham, ulei de soia, trigliceride cu lanţ mediu;
– Aminoacizi: aminoacizi în stare pură, albuş de ou pasteurizat, cazeină (acizi graşi esenţiali);
– Minerale: sodiu, potasiu, calciu, clor; oligoelemente;
– Vitamine.

 există o serie de preparate în acest sens (Vivonex, Vital, Flexical etc)


 se administrează cantitatea care corespunde cu necesităţile de aport
de proteine ale bolnavului (în general 40-50 ml/Kg/zi)
 există soluţii de aminoacizi cunoscute sub denumirea de:
Aminoplasmal, Aminosteril, Infesal, Freamine, Hepatamine
 aceste soluţii trebuie asociate cu ser glucozat 33% până la completarea
raţiei calorice
 se pot asocia şi cu o soluţie nutritivă lipidică (Lipovenos)
 trebuie avut grijă să se asigure şi aportul de vitamine şi de minerale
 preferabil să fie executată în mediu de spital!!
PREVENIREA ŞI COMBATEREA
COMPORTAMENTELOR CU RISC ÎN
COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI ADOLESCENŢI
Comportamentele cu risc la
adolescenţi sunt:
Obiceiurile alimentare
Fumatul
Abuzul de băuturi alcoolice
Consumul de droguri
Comportamentul sexual
Comportamentul violent şi distructiv
Igiena buco-dentară
 http://www.thecommunityguide.org/index.html#topics
Măsuri de prevenire
Educaţia pentru sănătate/igienico-sanitară
Monitorizarea activităţii, obiceiurilor,
atitudinii şi cunoştinţelor elevilor
Monitorizarea medicală periodică de bilanţ
Măsuri legislative şi social-economice
Cercetarea şi evaluarea comportamentelor în
colectivităţi (chestionare, interviuri,
seminarii, cursuri, teste).
Factori de risc - asociaţi
morbidităţi cronice la copii
• Morbiditatea cronică la copii si adolescenti
este asociată unor factori multipli si diferiti,
care pot actiona singuri, cumulativ sau chiar
prin potentare reciprocă ...
 Factori din perioada prenatală şi de sarcină
 Factori din perioada naşterii
 Factori din perioada postnatală
 Factori din perioada prenatală
– din antecedentele părintilor: tuberculoza, luesul, distrofia
endemică tireopată, boli psihice, boli cardiovasculare,
digestive
– din antecedentele mamei în perioada graviditătii:
alimentatie nesănătoasă, locuintă insalubră, efort fizic
excesiv, mediu toxic la locul de muncă, traume psihice,
tabagism,consum de alcool si alte droguri, consum de
medicamente (chinina, tetraciclina, thalidomida), boli
virotice (rubeolă, gripă), iradiere medicală cu radiatii X.

 Factori din timpul naşterii


– manopere obstetricale la nasteri dificile (prelungite,
aplicare de forceps)
– infectii puerperale
– prematuritatea.
 Factori din perioada postnatală :
• alimentatia
• infectii microbiene, virotice, infestări cu paraziti
• accidente
• poluarea mediului ambiant: aer, apă, sol
• carenta sau excesul unor microelemente din apa potabilă
• ambianţă familială: familia dezorganizată din motiv de divort, abandon,
alcoolism, brutalitate, structura psihică nefavorabilă: lipsa de afectiune,
atitudinea inegală fată de copii, brutalitatea, excesul de afectiune si
răsfătul, stări tensionale, deficiente în starea materială a familiei, nivelul
cultural scăzut al părintilor, familia numeroasă, locuinta insalubră
• ambianţa şcolară: mobilier cu caracteristici necorespunzătoare, bănci
scolare nereglabile folosite de diferite grupe de vârstă, iluminat insuficient,
deficiente de ventilatie si de încălzire, timp îndelungat petrecut în spatii cu
aer viciat , purtarea incorectă a ghiozdanului, purtare de greutăti excesive,
program de activitate si de odihnă defectuos organizat, surmenaj scolar,
lipsa educatiei fizice si tendintă spre sedentarism, lipsa grijii pentru călirea
organismului cu ajutorul factorilor naturali, orientare scolare incorectă
• educatia începută în familie si extinsă în institutiile pentru copii si
adolescenti
• asistenta medico-sanitară
• gradul de igienizare, urbanizare si culturalizare a centrelor populate.
OBICEIURI ALIMENTARE LA RISC

 Cauze ale obiceiurilor alimentare


necorespunzătoare:

 Sărăcia (lipsa alimentelor)


 Tradiţii familiale, religioase
 Lipsa unor noţiuni elementare despre alimentaţia sănătoasă
 Nesupravegherea de către părinţi a alimentaţiei copiilor
 Industria alimentară modernă care promovează produse
alimentare prelucrate şi rafinate (bogate în grăsimi şi zahăr,
sărăcite în micronutrienţi şi vitamine)
 Reclamele publicitare
 Teama de obezitate.
OBICEIURI ALIMENTARE LA RISC
 Riscuri pentru sănătate
carenţa de fier (aport scăzut de carne) provoacă oboseală şi anemie (la fete)
aport insuficient de calciu (prin aport scăzut de lapte şi produse lactate) in
copilărie poale fi la originea osteoporozei de mai târziu (mai ales la femei)
o alimentaţie săracă în proteine de calitate superioară (din ouă, lapte, carne)
poate determina un deficit de creştere şi dezvoltare şi performanţe intelectuale
scăzute (examene)
un aport energetic prea mare (pe seama grăsimilor şi dulciurilor) asociat cu
sedentarism, va duce la creşterea greutăţii corporale cu repercusiuni grave
(obezitatea este un factor de risc pentru bolile cardio-vasculare, diabet zaharat,
artrite, litiaza biliară, anumite cancere)
băuturile gazoase, dulciurile, guma de mestecat sunt alimente preferate de copii:
taie pofta de mâncare pentru alimente mai hrănitoare, distrug dantura,
favorizează obezitatea şi diabetul, produc un deficit relativ de vitamine
gustările (snack, fast-food) constituie un model alimentar frecvent întâlnit la elevi
şi studenţi: sunt produse bogat calorigene, grase, cu conţinut scăzut de calciu şi
vitamina A şi bogate în sare
produsele din carne (mezelurile) conţin aditivi alimentari, nitraţi de sodiu, sare,
hidrocarburi policiclice aromatice (în afumături; rol în carcinogeneză).
renunţarea la micul dejun reprezintă un obicei nesănătos; acesta trebuie să fie
consistent, cu un conţinut crescut de proteine, având în vedere faptul că în cursul
dimineţii solicitarea fizică şi psihică este maximă.
VA MULTUMESC !!