Sunteți pe pagina 1din 4

INSTITUȚIILE STATULUI MEDIEVAL

A.DOMNIA

- cea mai importantă instituție centrală a statului medieval


- sistemul prin care era ales domnul în Țara Românească și Moldova, era unul mixt, electivo-ereditar
- marii boieri îl alegeau pe domn din rândul familiei domnitoare
- Basarabii în Țara Românească
- Mușatinii în Moldova
- putea să ajungă domn oricine era de os domnesc
- astfel că au ajuns pe tron și copii din flori (Petru Rareș, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul)
- din acest motiv se iscau interminabile lupte pentru domnie
- domnul trebuia să fie bărbat și să aibă integritate fizică (tocmai pentru a nu mai putea accede la tron, pretendenților care
cădeau prizonieri le era tăiat nasul – nu mai erau întegri fizic)
- domnul era numit în documentele latine „dominus” sau „gospodar” în cele slavone
- domnia era acordată pe viată
- domnul era și „mare voievod” – comandant al armatei
- mai avea titlul de „domn și singur stăpânitor”, având autoritate asupra tuturor supușilor, dar și independență față de
orice putere străină
- titlul domnului conținea cuvântul „Io” care provine de la Ioannes (= cel ales de Dumnezeu)
- atribuțiile domnului
- deținea „dominium eminens” (deținea întregul pământ, fiind singurul care putea aproba o exercitare sau o
schimbare de posesiune) – domnul acorda pământ în schimbul unor fapte de vitejie sau mănăstirilor
- era judecător suprem
- conducea administrația
- prin cancelaria domnească erau elaborate documente
- conducea politica externă
- încheia pace sau declara război
- bătea monedă
- numea Mitropolitul
- stabilea dările/impozitele

- în Transilvania exista funcția de voievod


- acesta nu era independent, ci era supus regelui Ungariei
- avea o serie de atribuții
- strângea oastea
- aduna impozitele
- conducea armata Transilvaniei
- era judecător
- era ajutat de un vice-voievod
- spre sfârșitul sec. XIII și începutul sec. XIV s-au remarcat doi voievozi ai Transilvaniei
- Roland Borșa
- Ladislau Kan
- ambii au încercat să profite de slăbiciunea regelui maghiar din acea perioadă
- primul a convocat în 1288 la Deva, în reședința sa, Congregația Generală a Transilvaniei (o adunare
medievală a nobililor)
- al doilea și-a constituit la Deva o adevărată curte princiară
B.SFATUL DOMNESC

- era o instituție medievală care îl ajuta pe domn să conducă efectiv țara


- avea caracter permanent
- cea mai importantă funcție era deținută de
- banul Olteniei (Țara Românească)
- portarul Sucevei (Moldova) – comandantul Cetății Suceava
- un alt membru permanent era mitropolitul Țării Românești, respectiv al Moldovei
- membrii
- logofătul – conducea cancelaria domnească
- vornicul – șeful administrației
- spătarul – purtător de spadă la ceremonii și comandantul cavaleriei în luptă
- pârcălabul – comandant de cetate de graniță
- postelnicul – șeful apartamentelor domnitorului
- paharnicul – degusta vinul și se ocupa cu proviziile de vin
- comisul – șeful grajdurilor
- vistiernicul – se ocupa de finanțele statului
- avea atribuții administrative, politice și judecătorești și era consultat la încheierea unor alianțe politice și la declararea
războiului
- inițial membrii săi erau mari boieri, însă ulterior au ajuns să fie boieri cu dregătorii (funcții)

C.ADUNAREA ȚĂRII

- era o adunare a stărilor privilegiate


- făceau parte din ea clerul înalt (membrii ai bisericii, episcopi, stareți și mitropolitul), boierii, orășenii bogați și curtenii
- se întrunea la cererea domnului în cazuri speciale
- declara război
- încheia pacea
- lua decizii legate de plata tributului către Poartă
- stabilea impozite
- veghea aplicarea legilor
- în Evul Mediu purta numele de Marea Adunare a Țării
- în sec. XVII și-a definit mai clar atribuțiile în timpul lui Matei Basarab, când se conturează distincția între:
- Sfat – sfatul sau divanul domnesc al marilor boieri
- Sobor – membrii clerului
- Adunarea a toată țara – cuprindea reprezentanții tuturor membrilor stărilor privilegiate
- ultima alegere a unui domn de către Adunarea Țării a fost în 1730, iar ultima reunire a sa, cu scopul de a aproba
desființarea șerbiei, a avut loc în 1749
- această instituție va renaște în sec. XIX, între 1831-1849 sub numele de Adunarea Obștească (în timpul regimului
regulamentar)
- în Transilvania, o instituție asemănătoare acesteia a fost Congregația Generală a Transilvaniei
- la început și nobilii români făceau parte din cadrul ei (până în 1355)
- în 1366 însă, regele Ungariei, Ludovic I D’Anjou, a hotărât că nobili mai puteau rămâne doar cei care aveau religia
catolică – mulți nobili români au fost excluși, ei rămânând ortodocși, totuși au fost și excepții
- familia lui Iancu de Hunedoara – Iancu a ajuns mai târziu voievod al Transilvaniei
- familia Cândea/Cândeștilor
---> Cele doua familii au trecut la catolicism
- după 1437 se impune sistemul Unio Trium Nationum (doar maghiarii, sașii și secuii aveau drepturi, românii fiind
excluși) – Congregația Generală a Transilvaniei era convocată la inițiativa voievodului și dezbătea probleme de ordin
juridic
- din sec. XV s-a numit Adunarea Stărilor Nobiliare
- din sec. XVII problemele de politică externă erau discutate în cadrul Dietei Transilvaniei, care se întrunea
periodic și avea atribuții permanente

D.ARMATA

- era împărțită în
„Oastea cea Mare”
- toți bărbații capabili să poarte arme
- era convocată doar în cazuri speciale, atunci când exista un pericol foarte mare (atac turcesc sau al
tătarilor)
„Oastea cea Mică”
- garda domnului și cetele boierești, soldați profesioniști, ”viteji”
- avea un caracter permanent
- cetățile au avut un rol foarte important în apărare
- Țara Românească: Giurgiu, Argeș, Brăila, Poenari, Severin
- Moldova: Suceava, Hotin, Soroca, Cetatea Albă, Chilia, Neamț, Crăciuna
- Transilvania: Râșnov, Prejmer, Castelul Bran, Castelul Huniazilor, Cetatea Timișoara, Oradea, Cetatea de Colț,
Șiria, Șoimoș, Ineu, Deva
- tunurile au fost introduse pentru prima dată în sec. XV

E.ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-JUDECĂTOREASCĂ

- din punct de vedere administrativ, Țara Românească a fost împărțită în județe, iar Moldova în ținuturi
- acestea erau conduse de dregători domnești, care aveau atribuții administrative, judecătorești și militare
- păstrarea liniștii și ordinii
- strângerea impozitelor
- adunarea armatei
- aplicarea legilor
- în Transilvania
- românii erau organizați în districte
- sașii în scaune și două districte (Brașov și Bistrița)
- secuii în scaune
- existau însă și multe comitate organizate de regii Ungariei
- din punct de vedere judecătoresc, românii se ghidau după „jus valachicum” („obiceiul pământului”) – se baza pe dreptul
roman, ulterior s-au tradus „coduri de legi bizantine”
- în Transilvania însă, existau coduri de legi, de exemplu Tripartitul lui Werböczy (1517)

F.BISERICA

- în Țara Românească și Moldova


- era foarte legată de domnie
- mitropolitul (conducătorul Bisericii) îl ungea cu mir pe domn, făcându-l astfel alesul lui Dumnezeu pe pământ
- în schimb domnul numește mitropolitul (îl pune în funcție), care este și principalul său sfetnic; în caz de vacanță a
tronului (atunci când domnul moare în timpul domniei), mitropolitul îi ia locul temporar, până când este ales de
Adunarea Țării un alt domn
- primul mitropolit la Curtea de Argeș a fost Iachint (1359), adus din Vicina, Dobrogea
- mitropoliile au fost înființate la Curtea de Argeș (1359) și la Severin (1370) în Țara Românescă, respectiv la Suceava
(1387), recunoscută de abia în 1401, în Moldova
- au fost înființate și episcopii (subordonate mitropoliilor)
- în Țara Românească – Râmnic și Buzău
- în Moldova – Huși, Rădăuți, Roman
- mitropolitul era membru de drept al Sfatului Domnesc
- românii din Transilvania se aflau sub jurisdicția mitropoliei Țării Românești de la Argeș, mitropolitul de acolo purtând
denumirea de exarh al plaiurilor
- au fost înființate mănăstiri
- în Țara Românescă – Cozia, Tismana, Vodița, Horezu, Curtea de Argeș
- în Moldova – Sucevița, Moldovița, Arnota, Putna, Dragomirna, Voroneț
- acestea erau centre de cultură, acolo funcționând școli de pictură, precum și copiști de manuscrise
- în Transilvania
- românii au avut o arhiepiscopie ortodoxă înființată la Nandriș lândă Hunedoara în 1376
- doar în timpul lui Mihai Viteazul, pentru o scurtă perioadă, a funcționat o mitropolie ortodoxă la Alba Iulia
(1600)
- regatul maghiar susține religia catolică – au fost înființate episcopii catolice la Cenad, Alba Iulia și Oradea

- au fost aduși de regii Ungariei călugări domonicani și franciscani