Curs 5 Algebră

Capitolul 2. OPERATORI LINIARI

2.1. Noţiunea de operator liniar. Nucleul și imaginea. Teorema dimensiunii.

Injectivitatea, surjectivitatea și bijectivitatea unui operator liniar.

Matricea asociată unui operator liniar.

Modificarea matricei asociate la schimbarea reperelor în care se reprezintă.

Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii vectoriale.

Definiţie. O aplicaţie U : X → Y se numeşte operator liniar (morfism de spații vectoriale)
dacă:
(1) U este aditivă, adică U(x + y) = U(x) + U(y),  x, y  X;
(2) U este omogenă, adică U(x) = U(x),   K ,  x X .

Observaţie. Cele două condiţii pot fi înlocuite prin:

(1)’ U(x + y) = U(x) + U(y),  ,  K,  x, y  X.

Observaţie. Dacă X = Y în Definiţia 1, atunci U se numeşte endomorfism.

Propoziţia 1. Dacă U : X → Y este operator liniar, atunci:

1) U(−x) = −U(x),  x, y  X;
2) U(0X) = 0Y;
3) 𝑈(∑𝑚 𝑚
𝑖=1 𝛼𝑖 𝑥𝑖 ) = ∑𝑖=1 𝛼𝑖 𝑈(𝑥𝑖 );

4) Dacă 𝑉 ⊂ 𝑋 este subspațiu liniar, atunci 𝑈(𝑉) ⊂ 𝑌 este subspațiu liniar.

Exemple.
1) Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii vectoriale. Aplicația U : X → Y , U(x) = 0Y,  x  X este operator
liniar, numit operatorul nul.
1
2) Fie (X, K) spaţiu vectoriale. Aplicația U : X → X , U(x) = x,  x  X este operator liniar, numit
operatorul identitate (operatorul identic) pe spațiul liniar (X, K).

Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii vectoriale şi U : X → Y operator liniar.

Definiţie. Se numeşte nucleul operatorului liniar U şi se notează KerU mulţimea:

KerU = {x X | U(x) = 0Y}

Definiţie. Se numeşte imaginea operatorului liniar U şi se notează ImU mulţimea:

ImU = {y Y |  x X a.î. U(x) = y}

Definiţie. Se numeşte rangul operatorului liniar U şi se notează rangU numărul:

rangU = dim KIm U

Definiţie. Se numeşte rangul operatorului liniar U şi se notează rangU mulţimea:

defectU = dim KKerU

Teorema dimensiunii. Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii vectoriale finit dimensionale şi U : X → Y

operator liniar. Atunci:

dim KX = dim KKerU + dim KIm U

Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii liniare, dimX = m, dimY = n, m, m N* şi U : X → Y operator liniar.

Definiţie. Operatorul U se numeşte injectiv dacă acesta este o funcţie injectivă.

Definiţie. Operatorul U se numeşte surjectiv dacă acesta este o funcţie surjectivă.

Definiţie. Operatorul U se numeşte bijectiv dacă acesta este injectiv și surjectiv.

2
Observație. Un operator liniar bijectiv se mai numește izomorfism de spații liniare.

Observație. Un operator liniar bijectiv U : X → X se mai numește automorfism de spații liniare.

Propoziţia 2. Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii vectoriale şi U : X → Y operator liniar.

Atunci U este injectiv dacă şi numai dacă KerU = {0X }.

Propoziţia 3. Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii vectoriale şi U : X → Y operator liniar.

Atunci U este surjectiv dacă şi numai dacă Im U = Y.

Fie (X, K) şi (Y, K) spaţii liniare, dimX = m, dimY = n, m, m N* şi U : X → Y operator liniar.

Fie G = {g1, g2,.., gm} reper al spaţiului liniar (X, K) şi H = {h1, h2,.., hn} reper al spaţiului
liniar (Y, K).
Definiţia 2. Se numeşte matricea operatorului liniar U corespunzătoare reperelor G şi H
matricea A  Mm,n (K) având pe coloane coordonatele vectorilor U(g1),…, U(gm) în reperul H,
adică:

[U ]GH =  U ( g1 )H U ( g 2 )H ...... U ( g m ) H  

Formula de reprezentare a operatorului liniar U în reperele G şi H este:

U ( x )H = [U ]GH  x G

Dacă E şi F sunt reperele canonice ale spaţiilor liniare (X, K) şi (Y, K) şi se notează cu A matricea
lui U corespunzătoare reperelor canonice, atunci formula de reprezentare a operatorului liniar U
este:
U(x) = A  x

3
 Modificarea matricei unui operator liniar la schimbarea reperelor în care se reprezintă

Fie U : X → Y un operator liniar, E, G repere ale spaţiului liniar (X, K) şi F, H repere ale
spaţiului liniar (Y, K).
Fie A = AE,G şi B = AF,H matricele operatorului corespunzătoare reperelor E şi G, respectiv
reperelor F’ şi G’.
Fie C matricea de trecere de la baza F la baza F’ şi D este matricea de trecere de la baza G
la baza G’.
Atunci B = D −1  A  C

APLICAȚII REZOLVATE
1. Să se determine care din următoarele aplicaţii defineşte un operator liniar:
 x1 − 4 x 2 
 4 x1 − x 2 + 3x 3   
a ) U : R → R , U ( x ) = 
3 2
 ; b) U : R → R , U ( x ) =  − 2 x1 + 3 
2 3

 − x1 + 2 x 2 + x 3   5x − x 
 1 2 
Rezolvare:
a) Fie ,   R şi x, y  R3; avem: U(x + y) =
 x1 + y1 
   4(x1 + y1 ) − (x 2 + y 2 ) + 3(x3 + y 3 )   4x1 − x 2 + 3x3   4y1 − y 2 + 3y 3 
= U  x 2 + y 2  = U   =   +   =
 x +  y   − (x1 + y1 ) + 2(x 2 + y 2 ) + (x3 + y 3 )   − x1 + 2x 2 + x3   − y1 + 2y 2 + y 3 
 3 3 

= U(x) + U(y), prin urmare U(x + y) = U(x) + U(y),  ,   R,  x, y  R3, de unde
rezultă că U este operator liniar.
b) Metoda I. Fie ,   R,  x, y  R2. Avem: U(x + y) =
 (x1 + y1) − 4(x2 + y2 )  x1 + y1 − 4x2 − 4 y2 
x1 + y1     
= U   =  − 2(x1 + y1) + 3  =  − 2x1 − 2 y1 + 3  (1);
x2 + y2   5(x + y ) − (x + y )   5x + 5 y − x − y 
 1 1 2 2   1 1 2 2

 x1 − 4 x 2   y1 − 4 y 2  x1 + y1 − 4x 2 − 4 y 2 

     
U ( x) + U ( y ) =   − 2 x1 + 3  +   − 2 y1 + 3  =  − 2x1 − 2 y1 + 3 + 3  (2).
 5x − x   5 y − y   5x + 5 y − x − y 
 1 2   1 2   1 1 2 2 

4
Din (1) şi (2) rezultă că relaţia (3) din definiţia operatorului liniar nu este îndeplinită, deci U nu
este operator liniar.

Metoda II. Dacă U ar fi operator liniar, conform propoziţiei 1 ar trebui ca

 0
 
U (0 R 2 ) = 0 R 3 . Dar U (0 ) =  3   0 , prin urmare U nu este operator liniar.
2 3
R R
 0
 

 3x1 − x 2 − 2 x3 
2. Se consideră operatorul liniar U : R → R , U ( x) =   . Să se determine:
3 2

−
 1 x + x 2 + x 3 

a) matricea operatorului corespunzătoare reperelor canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi

(R2, R);

b) matricea operatorului corespunzătoare reperelor

F = {f1 = (1,-1,2)t, f2 = (3,0,1)t, f3 = (1,2,-1)t} şi G = {g1 = (1,-2)t, g2 = (0,1)t}.

Rezolvare:

a) Fie A matricea operatorului corespunzătoare reperelor canonice ale spaţiilor liniare

(R3, R) şi (R2, R).

Vom folosi formula de reprezentare a operatorului în reperele canonice ale spaţiilor R3 şi R2:

U (x) = A  x

 3 −1 
 x1 
3x1 − x 2 − 2 x3   3 − 1 − 2   
 
 =
Cum U ( x) =    
 − x + x + x  =  − 1 1 1    x2 
, rezultă A −1 1
 1 2 3     - 2 1 
 x3  

b) Fie AF,G matricea operatorului corespunzătoare reperelor F şi G. Determinarea ei se

poate face în două moduri.

Metoda I. Folosim definiţia.

5
  1
   0 −1  0  − 1 = 0 1 = 0
U ( f1 ) = U  − 1  =   = 1 g1 +  2 g 2 = 1   +  2      ,
 2   0  2 1  21 +  2 = 0  2 = 0
 

0
prin urmare U ( f1 )G =  
0

3
   7  − 1  0  −  1 = 7  1 = −7
U ( f 2 ) = U  0  =   =  1 g 1 +  2 g 2 =  1   +  2      ,
1   − 2   2   1   2 1 +  2 = −2  2 = 12
 

− 7
prin urmare U ( f 2 )G =  
 12 

 1
   3  − 1  0 − a1 = 3  1 = −3
U ( f 3 ) = U  2  =   =  1 g1 +  2 g 2 =  1   +  2      ,
 − 1  0   2   1   2 a1 + a 2 = 0  2 = 6
 

 − 3
prin urmare U ( f 3 )G =  
 6
 0 0 
 
Rezultă că AF ,G =  − 7 12 
 -3 6 


Metoda II. Folosind formula de transformare a matricei unui operator liniar la schimbarea
bazelor în care se reprezintă, avem că: AFt , G = D −1  At  C , unde C este matricea de trecere de
la baza canonică a spaţiului liniar (R3, R) la baza F, iar D este matricea de trecere de la
 1 3 1
reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R) la reperul G. Avem: C =  − 1   −1 0 ,
0 2  şi D =  
 2  2 1 
 1 − 1 
 0 0 
0 − 7 − 3  
deci AFt , G = D −1  At  C =   şi rezultă AF ,G =  − 7 12 
0 12 6  -3
 6 

6
  − x1 + 2 x 2 
 
3. Se consideră operatorul liniar U : R 2 → R 3 , U ( x) =  2 x1 − 3x 2  . Să se determine matricea
 − 3x + 4 x 
 1 2

operatorului corespunzătoare bazelor G = {g1, g2} şi E = {e1, e2, e3}, unde g1 =  3 , g 2 =  2  şi
   
 2 3
1   0  0
     
e1 =  0 , e2 = 1 , e2 =  0  .
 0  0 1 
     

Rezolvare:

 1  4
   
Avem: U (g1 ) =  0  = e1 + 0e2 − e3 şi U (g 2 ) =  − 5  = 4e1 − 5e2 + 6e3 , deci matricea operatorului
 − 1  6
   
 1 0 -1
corespunzătoare bazelor G şi E este: A =  
 4 −5 6 

4. Se consideră spaţiile liniare (R3, R) şi (R2, R) şi fie E = {e1, e2, e3}, G = {g1, g2} bazele lor
canonice. Fie U operatorul liniar U : R3 → R2, definit prin: U (e1) = 3g1 - g2, U (e2) = -2g1 - g2,
U (e3) = - 5g2. Să se determine:

a) matricea asociată operatorului liniar în reperele canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi (R2,
R);

b) reprezentarea operatorului în reperele canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi (R2, R);

c) matricea asociată operatorului în reperele F = {- e1 + 2e2, e2 - 3e3, 4e1 + e3} şi

G = {g1, g2}

d) matricea asociată operatorului în reperele F = {-e1 + 2e2, e2 - 3e3, 4e1 + e3} şi

H = {3g1 - g2, - g1 + 2g2}.

Rezolvare:

a) Vom folosi definiţia. Din ipoteză rezultă că U (e1 )G = (3,−1)t , U (e2 )G = (− 2,−1)t , U (e3 )G = (0,−5)t ,

 3 −1 
 
deci matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice este A =  − 2 −1 
 0 − 5 


7
 b) Folosind rezultatul obţinut la punctul precedent, obţinem
 3 −2 0  x1   3x − 2 x2 
U ( x) = At x =     U ( x) =  1 
 −1 −1 − 5  x2   − x1 − x2 − 5 x3 

c) Notăm cu B matricea asociată operatorului liniar în bazele F şi G. Avem:

U ( f 1 ) = U (− e1 + 2e 2 ) = −U (e1 ) + 2U (e 2 ) = −(3g 1 − g 2 ) + 2(− 2 g 1 − g 2 ) = −7 g 1 − 3g 2 şi analog

U ( f 2 ) = −2 g1 + 14 g 2 , U ( f3 ) = 12 g1 − 9 g 2 . De aici rezultă că:

U ( f1 )G = (− 7,−3)t , U ( f 2 )G = (− 2,14 )t , U ( f 3 )G = (12,−9)t . Prin urmare, matricea asociată operatorului

 -7 − 3
liniar în bazele F şi G este: B =  − 2 14 

 12 − 9 


d) Fie C matricea asociată operatorului liniar în bazele F şi H. Avem: U (f1) = -7g1 - 3g2,
U (f2) = -2g1 +14g2, U (f3) = 12g1 - 9g2. Trebuie să determinăm coordonatele vectorilor U (f1), U
(f2), U (f3) în baza H.

Pentru aceasta, vom aplica metoda eliminării complete.

Baza h1 h2 U(f1) U(f2) U(f3)

g1 3 -1 -7 -2 12

g2 -1 2 -3 14 -9

h2 -3 1 7 2 -12

g2 5 0 -17 10 15

h2 0 1 -16/5 8 -3

h1 1 0 -17/5 2 3

Prin urmare, U ( f 1 ) H = (− 5 ,− 5 ) , U ( f 2 ) H = (2,8) , U ( f 3 ) H = (3,−3) , de unde rezultă

17 16 t t t

 - 175 − 165 
 
matricea C =  2 8
 3 − 3 


8
 5. Considerăm spaţiul vectorial (R3, R) şi fie E = {e1, e2} reperul canonic al acestui spaţiu.
Notăm cu U operatorul liniar
U : R2 → R3, definit prin: U (e1 ) = (−1,2,−3) t , U (e2 ) = (2,−3,4) t . Să se determine:
a) matricea lui U asociată reperelor canonice ale spaţiilor liniare (R2, R) şi (R3, R);
b) reprezentarea operatorului în reperele canonice ale spaţiilor liniare (R2, R) şi (R3, R).
Rezolvare:
a) Dacă notăm cu G = {g1, g2, g3} reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R), rezultă că
U (e1 ) G = (−1,2,−3) t , U (e2 ) G = (2,−3,4) t , de unde obţinem matricea operatorului asociată

 -1 2 - 3
reperelor canonice: A =  .
 2 −3 4 

b) Folosind rezultatul de la punctul precedent, obţinem:

 −1 2   − x1 + 2 x 2 
  x1   
U ( x) = A x =  2 − 3    U ( x) =  2 x1 − 3 x 2  .
t

 -3 4  x 2   
   − 3x + 4 x2 
6. Considerăm spaţiul vectorial (R3, R) şi fie E = {e1, e2, e3} reperul canonic al acestui spaţiu
liniar. Notăm cu U operatorul liniar U : R3 → R3, definit prin:
U (e1 ) = 2e2 − 3e3 , U (e2 ) = −e1 − 3e2 , U (e3 ) = 2e1 .
Să se determine:
a) matricea asociată operatorului liniar în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R);
b) reprezentarea operatorului în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R).
Rezolvare:
a) Vom folosi definiţia. Din ipoteză rezultă că

U (e1 ) E = (0,2,−3) t , U (e2 ) E = (−1,−3,0) t , U (e3 ) E = (2,0,0) t . Prin urmare, matricea asociată

 0 2 -3 
 
operatorului liniar în bazele canonice este: A =  − 1 − 3 0 .
 2 0 
 0

b) Utilizând rezultatul obţinut la punctul precedent, obţinem:

 0 −1 2  x1   − x 2 + 2 x3 
    
U ( x) = A x =  2
t
−3 0  x 2   U ( x) =  2 x1 − 3 x 2 
− 3    
 0 0  x3   − 3 x1 

9
  2x − x   − x + 4 x2 
7. Se consideră operatorii liniari U, V : R2 → R2, U ( x) =  1 2 ,V ( x) =  1  . Să
 − x1 + 3x2   3x1 − 5 x2 
se determine:
a) operatorii U + V şi U ◦ V;
b) matricele operatorilor calculaţi la punctul a), corespunzătoare reperului canonic al spaţiului
liniar (R2, R).

Rezolvare:
 x + 3x 2 
a) (U + V )( x) = U ( x) + V ( x) =  1  .
 2 x1 − 2 x2 

 − x1 + 4 x2   2(− x1 + 4 x2 ) − (3x1 − 5 x2 )   − 5 x1 + 3x2 

(U  V )( x) = U (V ( x)) = U   =   =   .
 3x1 − 5 x2   − (− x1 + 4 x2 ) + 3(3x1 − 5 x2 )  10 x1 − 19 x2 
b) Metoda I. Folosind rezultatul obţinut la punctul a), rezultă:
1 2  − 5 10 
AU +V =   şi AU V =   .
 3 − 2  3 − 19 
Metoda II. Fără a calcula U + V şi U ◦ V, utilizând formulele
AU +V = AU + AV şi AU V = AU  AV , obţinem:
 2 − 1  − 1 3   1 2   2 − 1  − 1 3   − 5 10 
AU +V =   +   =   ; AU V =      =   .
 − 1 3   4 − 5  3 − 2   − 1 3   4 − 5   3 − 19 

8. Fie operatorul liniar U : R3 → R4, U(x) = (2x1, 0, x2 - x3, - x1)t. Să se determine:

a) nucleul operatorului şi dimensiunea nucleului;
b) imaginea operatorului şi dimensiunea imaginii.

Rezolvare:
a) Nucleul operatorului este: KerU = {x R3 / U(x) = 0}. Rezolvăm ecuaţia U(x) = 0 şi

2 x1 = 0
  x1 = 0
obţinem sistemul:  x2 − x3 = 0   
 KerU = (0, a, a )t / a  R 
− x = 0  x 2 = x3 = a , a  R
 1

10
Pentru a determina dimKerU, trebuie să găsim un sistem de generatori ai spaţiului dimKerU, care
să fie liniar independent. Avem: x  Ker U  x = (0,a,a)t = a(0,1, 1)t.
Fie g1 = (0,1,1)t; {g1} este sistem de generatori pentru spaţiul KerU şi sistem de vectori liniar
independent, deci formează o bază a acestui spaţiu, prin urmare dim KerU = 1.
b) Imaginea operatorului este mulţimea ImU = {y  R4 /  x  R3 a.î. U (x) = y}.
ImU={(2x1,0,x2-x3,- x1)t/x1, x2-x3R}={x1(2,0,0,-1)t+(x2- x3)(0,0,1,0)t/x1, x2- x3R}={a(2,0,0,-
1)t+b(0,0,1,0)ta,bR}
Determinăm dimImU. Fie g1 = (2,0,0,-1)t şi g2 = (0,0,1,0)t; {g1, g2} este sistem de vectori
liniar independent şi sistem de generatori pentru spaţiul ImU, deci formează o bază a acestui
spaţiu; rezultă dimImU = 2.

−1 5 3
 
9. Fie A =  3 − 4 2  matricea asociată unui operator liniar U : R3 → R3.
 − 2 1 − 3
 
Să se determine: a) KerU; b) ImU; c) dimKerU; d) dimImU.
Rezolvare:
− x1 + 3x2 − 2 x3 = 0
  
a) KerU = x  R / U ( x) = 0 ; U ( x) = 0  A x = 0  5 x1 − 4 x2 + x3 = 0
3 t

3x + 2 x − 3x = 0
 1 2 3

−1 3 −2
deteminantul matricei sistemului este  = 5 − 4 1 = 0 ; alegem minorul principal
3 2 −3

 x1 = 5 a
 11
−1 3 
d2 =  0 şi rezultă soluţia sistemului:  x2 = 9 a , a  R , deci
5 −4 
11
 x3 = a


(
KerU =  11 11
)
5 a, 9 a , a t / a  R  .


b) Dacă x  Ker U, atunci x = (5a/11, 9a/11, 1)t =a (5/11, 9/11, 1)t, a  R
Fie g1 = (5/11, 9/11, 1)t; {g1} este sistem de generatori pentru spaţiul KerU şi sistem de vectori
liniar independent, deci formează o bază a acestui spaţiu; prin urmare, dimKerU = 1.

11
 − x1 + 3x2 − 2 x3 = y1
c) ImU = { y  R /  x  R a. î. U(x) = y}; U(x) = y  5 x1 − 4 x2 + x3 = y2 ;
3 3

3 x + 2 x − 3 x = y
 1 2 3 3

trebuie determinat y  R3 astfel încât sistemul să fie compatibil.

−1 3
Considerând minorul principal al matricei sistemului: d 2 =  0 , rezultă rangA = 2.
5 −4

Condiţia de compatibilitate a sistemului este:

−1 3 y1  y1 = 

d car = 5 −4 y 2 = 0  22 y1 + 11y 2 − 11y 3 = 0   y 2 =  ; ,   R

3 2 y3  y 3 = 2 + 
Rezultă ImU = {(, , 2 +) t / ,   R} = { (1,0,2) t +  (0,1,1) t / ,   R}.
d) Fie g1 = (1,0,2)t şi g2 = (0,1,1)t; {g1, g2} este sistem de vectori liniar independent şi
sistem de generatori pentru spaţiul ImU, deci formează o bază a acestui spaţiu. Prin urmare,
dimImU = 2.

10. Fie operatorul liniar U : R3 → R3, U (x) = (-x1 + 2x2, 3x1 + x3, x2 - x3) t.
a) Să se studieze injectivitatea şi surjectivitatea operatorului liniar U;
b) Să se studieze inversabilitatea operatorului şi dacă este inversabil să se calculeze U -1

Rezolvare:
a) U este injectiv dacă şi numai dacă KerU = {0}. Avem:
− x1 + 2 x2 = 0  x1 = 2 x2
 
U ( x) = 0  3x1 + x3 = 0  6 x2 + x2 = 0  x1 = x2 = x3 = 0  KerU = 0 , deci U este
x − x = 0 x = x
 2 3  3 2

injectiv.
U este surjectiv dacă şi numai dacă ImU = R3; ImU = { y  R3 /  x  R3 a. î. U(x) = y}.

12
 − x1 + 2 x 2 = y1

U ( x) = y   3 x1 + x3 = y 2 ;  x  R3 astfel încât U(x) = y dacă şi numai dacă sistemul este
 x −x = y
 2 3 3

compatibil; deteminantul sistemului

−1 2 0
= 3 0 1  0  x  R 3 : U ( x) = y, y  R 3  Im U = R 3 , deci U surjectiv.
0 1 −1

b) Deoarece U este injectiv şi surjectiv, rezultă că U este bijectiv, deci inversabil.

Determinăm U -1:

− x1 + 2 x2 = y1  x1 = − y1 + 2 y 2 + 2 y 3
 − 17 x1 + 72 x2 + 72 x3 
 

7
3 y1 + y 2 + y 3
 
U ( x) = y   3 x1 + x3 = y2   x2 = 7
 U −1 ( x) =  73 x1 + 17 x2 + 17 x3 
 x −x = y   3 
 7 x1 + 7 x2 − 7 x3 
3 y1 + y 2 − 6 y 3
 2  x3 =
1 6
3 3  7

APLICAȚII PROPUSE

1. Să se determine care din următoarele aplicaţii defineşte un operator liniar:

 2  2x − 4
 − 2 x1 + x 2 − 3   
a) U : R → R , U ( x) = 
3 2
 ; b) U : R 2 → R 3 , U ( x) =  − x + 3x  ;

 x1 + 3x 2 − x3
1 2
 
5 x + 3x

 1 2 
− x1 + 5 x 2 
c) U : R 2 → R 2 , U ( x) =  
 
 3x1 + 6 x 2 

R: Aplicaţia de la punctul c) defineşte un operator liniar.

 2 x1 − x 2 
 
2. Se consideră operatorul liniar U : R 2 → R 3 , U ( x) =  − x1 + 2 x 2  . Să se determine:
 x + 3x 
 1 2

a) matricea operatorului corespunzătoare bazelor canonice ale spaţiilor R2 şi R3;

b) matricea operatorului corespunzătoare bazelor F = {f1 = (-1,2)t, f2 = (-2,1)t} şi G = {g1
= (-1,0,2)t, g2 = (2,0,1)t, g3 = (1,1,0)t }.

 2 −1 1  19 − 13 5 
R: a) A =   ; b) AF ,G =  5 5

−1 2 3  11 - 17 4
 5 5 

13
  − 2 x1 + x 2 − 3x3 
3. Se consideră operatorul liniar U : R 3 → R 2 , U ( x) =  
 x1 + 3x 2 − x3 
Să se determine matricea operatorului corespunzătoare bazelor G = {g1, g2, g3} şi E ={e1, e2,},
 7 
 0
1  3  0 
       − 2  0 17 
R: AG , E = 
5
unde g1 =  2 , g 2 = 1 , g 3 =  0  , e1 =  , e2 =   2 2 .
 −1  1  
 0
 
 0
 
1 
   3 1 
 2 2 

4. Se consideră spaţiile liniare (R3, R) şi (R2, R) şi fie E = {e1, e2, e3}, G = {g1, g2} bazele lor
canonice. Notăm cu U operatorul liniar U : R3 → R2, definit prin: U(e1) = - g1 + 2g2, U(e2) =
2g1 - 3g2, U(e3) = 2g1. Să se afle:
a) matricea asociată operatorului liniar în reperele canonice;
b) reprezentarea operatorului în reperele canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi (R2, R);
c) matricea asociată operatorului liniar în reperele F = {2e1 + 3e2, 3e1 - 2e3, e1 + e2} şi
G = {g1, g2};
a) matricea asociată operatorului liniar în reperele F = {e1 - 3e2, 2e2 + 3e3, e1 -2e3} şi
H = {g1 – 2g2, -2g1 + g3}.

5. Fie spaţiul vectorial (R3, R) şi fie E = {e1, e2, e3} baza canonică a acestui spaţiu. Notăm cu
U operatorul liniar U : R3 → R3, definit prin: U(e1) = - 3e1 + e2, U(e2) = - e1 + 2e2, U(e3) = e1.
Să se determine:
a) matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice;
b) reprezentarea operatorului în baza canonică a spaţiului liniar (R3, R).

6. Se consideră operatorii liniari U, V : R3 → R3,

 − x1 + 2 x 2 + 4 x3   2 x1 − x 2 + 3 x3 
   
U ( x) =  2 x1 − 3 x 2 − 5 x3  , V ( x) =  x1 + 3x2  . Să se determine:
 − 3x + 4 x + x   − 3x + x − x 
 1 2 3   1 2 3

a) operatorii U + V şi U ◦ V;
b) matricele operatorilor calculaţi la punctul a), corespunzătoare bazei canonice din (R3, R).

14
  x1 + x2 + 7 x3   − 12 x1 + 11x 2 − 7 x3 
   
R: a) (U + V )( x) =  3x1 − 5 x3  (U  V )( x) =  16 x1 − 16 x 2 + 11x3  ;
;
 − 6 x + 5x   − 5 x + 16 x − 10 x 
 1 2   1 2 3

 1 3 − 6  − 12 16 −5
   
b) AU +V =  1 0 5  ; AU V =  11 − 16 16 
 7 −5 0  − 7 − 10 
  11

7. Fie operatorul liniar U : R3 → R3. Să se afle KerU, ImU , dimKerU, dimImU dacă:
a) U (x) = (x1, x2 + x3, x1 + x2 + x3)t; b) U (x) = (x2, x1, x3)t; c) U (x) = (2x1 - x2 + x3, 0, x1 + x2
-2x3)t.
R: a) Ker U = {(0,-,)t /   R}; dimKerU = 1; ImU = {(,,+) t / ,   R}; dimImU = 2;
b) KerU = {0}; dimKer U = 0; ImU = R3; dimImU = 3;
c) Ker U = {( /3,5 /3,)t/  R}; dimKerU = 1; ImU = {(,0,) t/,   R}; dimImU = 2.

8. Se consideră operatorul liniar U : R3 → R3. În fiecare din cazurile a) , b), c) se cere:

1) să se studieze injectivitatea şi surjectivitatea operatorului U.
2) să se studieze dacă operatorul este inversabil şi în caz afirmativ să se calculeze inversa.
a) U (x) = (3x1+ 4x2+ x3, x1 - 2x2 + 2x3, x1 + x3)t; b) U (x) = (x1+ 2x2+ x3, x1 + 3x2 + 2x3, - x1 -
2x2)t;
c) U (x) = (2x1- x2+ 2x3, - x1 + 3x2 + 2x3, - x1 + x2)t. R: a) nu este injectiv, nu este surjectiv;

 4 x1 − 2 x 2 + x3   − x + x − 4x 
   1 2 3
b) este bijectiv; U −1 ( x) =  − 2 x1 + x2 − x3  ; c) este bijectiv; U −1 ( x) =  − x + x − 3x 
 x   1 2 3
 1 + x 3  x − x + x 
1 5
 1 2 2 2 3

15