Decizie 7A Din 17.01.2013 Curtea de Apel Bucuresti Sectia A IX A Civila

9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
ACASĂ (HTTP://ROLII.RO) » CĂUTARE (HTTP://ROLII.RO/CAUTARE) » 7/2013
7/2013
17-01-2013
Marca
Curtea de Apel BUCURESTI
ROMÂNIA
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7A
Ședința publică de la 17.01.2013
Curtea compusă din:
P_________ – I_____ R_______ D______
JUDECĂTOR – M______ S______
GREFIER – I_____ P______

Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă
______________ apelanta-pârâtă ____________________ împotriva sentinței civile nr.
2046/21.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a civilă, în dosarul nr.
XXXXXXXXXXXX.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2013 și au fost consemnate în
încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de
17.01.2013, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:

C U R T E A,

Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă sub nr.
xxxxx/3/2006, la data de 27.06.2006, reclamanta S.C. Z____ SA a chemat în judecată pe
pârâta S.C. V_____ V______ SA, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să fie
obligată pârâta la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de
130.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 1/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titular ă a drepturilor de proprietate

intelectual ă exclusivă asupra mărcii nr. xxxxx/29.11.1968, marca verbal ă MILCOV,
reînnoită, care beneficiază de protecție pe teritoriul României p â n ă la data de
29.11.2008, înregistrată pentru clasa de produse ș i servicii 33 - băuturi alcool ice - a
Clasificării de la Nisa ș i a solicitat instanței de judecată, printr-o acțiune î n contrafacere
împot riva ____________________, să fi e sistată comercializarea de către pârâtă a
băuturii alcoolice sub denumirea MILCOV, întrucât aduce atingere drepturilor sale de
proprietate intelectual ă, iar a cțiunea a fost soluționat ă favorabil de Tribunalul București
î n cadrul dosarului nr. xxxxx/3/2005, admițându-se acțiunea in contrafacere si
dispunându-se interzicerea comercializării produselor care poarta marca MILCOV de
către _____________________>
Cu privire la faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârșite de către p â r â ta
____________________, s-a arătat că deși reclamanta este deținătoarea drepturilor de
proprietate intelectual ă exclusive asupra mărcii verbale MILCOV nr. 5490/1968,
reînnoită, pentru clasa de produse și servicii, p â r â ta produce ș i comercializează pe
piața din România băutur a spirtoasa sub denumirea MILCOV. Documentele anexate
acțiunii, sunt unanime î n a demonstra activitatea p â r â tei de producție si
comercializare a băuturii alcoolice purtând î n mod ilegal marca MILCOV. Pârâta a vândut
in repetate rânduri cantități importante de produse contrafăcute MILCOV, inclusiv prin
intermediul marilor rețele internaționale de magazine si distribuitori, precum Metro
Cash & Carry, Selgros, Gradimex, Carr efour, West B___ Distribution, RDS etc. Mai mult
chiar, pârâta și-a permis să elaboreze un proces tehnologic al băuturii spirtoase MILCOV,
aducând o gravă atingere imaginii și conținutului vinarsului comercializat de către
reclaman tă .
A sus ț inut reclamanta că se consideră îndreptă ț ită, în calitate de titular al mărcii a
cere obliga rea uzurpatorul ui la repararea prejudiciului material încercat de către titular,
cât și a prejudiciului moral constând în atingerea adusă titularului mărcii prin
comercializarea fără drept a produselor purtând marca MILCOV.
Cu privire la atitudinea subiectivă a pârâtei, respectiv reaua-credință, reclamanta a arătat
că faptele săvârșite de către pârâtă denotă o vădită rea-credință î n fraudarea intereselor
comerciale si a drepturil or dobândite de către reclamantă .
Conform înscrisurilor anexate dosarului cauzei, societatea-p â r â t ă a efectuat
înregistrarea mărcii verbale MILCOV cu element figurativ pentru clasa de produse ș i
servicii 39 - transport - a Clasificării de la Nisa. Prin analiza cererii de înregistrare, se
poate observa c ă p â r â ta a primit aviz de refuz provizoriu pentru clasele de pentru care
a solicitat înregistrarea, respectiv: clasele 33, 35 ș i 39 ale Clasificării de la Nisa , întrucât i
se opunea marca MILCOV nr. 5490/1968 r e înnoită, aparținând reclamantei . Urmare a
opoziției ____________________, OSIM a admis l a înregistrare marca solicitantului
pentru clasa de produse ș i servicii 39 - transport. P â r â ta V_____ V______ a produs ș i
comercializat băutura spirtoas ă sub denumirea MILCOV î n baza unui certificat de
înregistrare emis pentru clasa 39 - transport, în condițiile î n care era î n deplin ă
cunoștinț ă de existen ț a mărcii MILCOV 5490/1968 aparținând ___________________ ș i
a produsului comercializat sub această marcă.
Contrafacerea mărcii este astfel evident ă , p â r â ta folosind ilicit marca MILCOV î n
activitatea sa comercial ă . Mai mult chiar, folosința fără drept a acestei mărci a atins
cote comerciale uriașe, proporțional cu înregistrarea de către titularul _____________
unor pie rderi de natur ă material ă ș i moral ă semnificative.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
Cu privire la cuantumul prejudiciului, reclamanta a susținut c ă î n prezenta cauz ă sunt

întrunite condițiile prevăzute de legislația î n materia încălcării drepturilor de
proprietate intelectual ă ș i industri al ă , respectiv de art. 14 din OUG 100/2005. Potrivit
acestei dispoziții, î n cazul constatării unor de acte de contrafacere, instanța va acorda
despăgubiri, iar modul de calculare al acestor despăgubiri va trebui s ă ț in ă cont de
criteriile stabilite prin al in. 2 al art. 14 amintit.
Pe lângă probele clasice î n materie procesual civil ă , Ordonanța de Urgenta nr. 100/2005
prevede la art. 5 posibilitatea pe care o are instanța de judecata de a ordona, la solicitarea
unei părți care a prezentat elemente de prob ă , î n mod rezonabil accesibile ș i suficiente
î n susținerea afirmațiilor sale ș i da că aceste elemente se afl ă sub controlul părții
adverse, ca aceste elemente de prob ă s ă fie produse de partea adversă, sub rezerva
asigurării protecției informațiilor confidențiale. (2) Î n cazul încălcărilor drepturilor de
proprietate industrial ă protejate, săvârșite la scar ă comercial ă , conform alin. 2,
instanțele judecătorești competente pot, la cererea unei părți, sa ordone comunicarea
documentelor bancare, financiare sau comerciale, care se găsesc sub controlul părții
adverse, sub rezerva ca protecția informațiilor confidențiale s ă fie asigurat ă .
Reclamanta a susținut că prejudiciul va consta î n suma reprezentând pierderea
câștigului suferita de partea vătămat ă , adică valoarea procentual ă a profitului
nerealizat de partea vătămat ă aplicat l a volumul total al vânzărilor realizat de p â r â t ă .
Instanța de judecata va lua î n considerare ș i prejudiciul moral cauzat titularului
dreptului încălcat. Calculul prejudiciului efectiv urmează a se realiza pe baza criteriilor
legale , ținându-se cont de volumul total al vânzărilor p â r â tei pe o perioada de 3 ani
calculați anterior p â n ă la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
În acest sens, reclamanta a solicitat efectuarea u nei expertize contabile î n vederea
stabilirii cu exactitate a cuantumului prejudiciului și a învederat că estimează î n
principiu valoarea prejudiciului material provizoriu ce i-a fost cauzat la suma de 20.000
RON, reprezentând atât prejudiciul efectiv cauz at (damn um emergens), c ât ș i beneficiul
nerealizat (lucrum cessans), iar prejudiciul moral a fost estimat provizoriu la suma de
130.000 de RON, constând î n atingerea adus ă drepturilor reclamantei ca urmare a
comercializării fără drept a produselor purtând în mod ilegal marca MILCOV.
Prejudiciul solicitat este, în opinia reclamantei, cert atât sub aspectul existen ț ei
acestuia, c â t ș i sub aspectul evaluării, iar p â n ă î n prezent acesta nu a fost recuperat
de către reclamantă. Calcularea prejudiciului final suferit urmează a se realiza pe baze
contabile, determinându-se profitul nerealizat de reclamantă la întreaga cantitate de
băutura alcoolic ă MILCOV pe care ____________________ a produs-o, respectiv
comercializat-o. Prejudiciul moral urmează a fi determinat in dependență cu gravitatea si
dimensiunea încălcării mărcii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, art.3, art. 4, art. 11 și art.
14 din OUG nr. 100/2005, art. 112 si urm. C.proc . civ.

P ârâta ____________________ a formulat î ntâmpinare , prin care a solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei ______________ plata cheltuielilor de
judecată.
Pârâta a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Tribunalului București,
susținând că pârâta are s_____ î n localitatea Focșani, județul V______, iar potrivit
prevederilor art. 7 alin 1 C .proc . civ., î n cazul î n care p â r â tul este o persoana juridic ă
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
de drept privat, reclamantul trebuie sa se adreseze instanței î n a cărei raza teritorial ă se

afla s_____ principal al acesteia, astfel încât competen ț a teritorial ă aparține
Tribunalului V______.
În subsidiar, a solicitat a se dispune suspendarea cauzei in baza art. 244 pct. 1 C .proc .
civ., pana la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunilor ce fac obiectul dosarului nr.
xxxxx/3/2005, aflat, la acel moment, pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civila
si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală. în cadrul acestui dosar, V_____
V______, în calitate de reclamantă-pârâtă, a solicitat să se constate decăderea pârâtei-
reclamante Z____ din drepturile conferite de marca MILCOV nr. 5490. În același timp,
obiectul cererii reconvenționale îl reprezintă, în principal, acțiunea în contrafacere
formulată de V_____ V______.

Prin sentința civilă nr. 1242/19.10.2006, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a
declinat, în favoarea Tribunalului V______, competența de soluționare a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 120/R/22.02.2007, Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și
pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a admis recursul , a casat sentința și a
trimis cauza Tribunalului București, în vederea continuării judecății.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr.
XXXXXXXXXXXX, la data de 12.04.2007.

La data de 11.02.2008, reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că
solicită acordarea despăgubirilor materiale și morale pentru următoarea perioadă:
27.06.xxxxxxxxxxxxxxx06 (perioada de 3 ani înainte de introducerea cererii de chemare
în judecată); 27.06.2006 - până la data efectuării calculului efectiv și cert al daunelor ce
va fi realizat pe baza documentelor contabile, în fața instanței de fond.

La data de 05.03.2008, pârâta ___________________.A. a invocat excepția de inad
misibilitate a acțiunii, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată și
precizată ca inadmisibilă, în parte, în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru
perioada ulterioară datei de 21.12.2006 (data pronunțării deciziei 275/A a Curții de Apel
București, Secția a IX-a Civilă), față de posibilitatea solicitării acestora potrivit
dispozițiilor speciale ale art. 580 indice 3 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. Excepția a fost
respinsă conform considerentelor încheierii pronunțate la data de 11.03.2008.

Prin sentin ț a civilă nr.2046/21.11.2011, Tribunalul B_____ ș ti - Sec ț ia a IV-a Civilă a a
dmi s în parte cererea, a o blig at pârâta ____________________ să plătească
reclamantei _______________ a de 2.411.779 lei, despăgubiri, a respins ca neîntemeiat
capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, a obligat pârâta să
plătească reclamantei suma de 28.233,79 lei, cheltuieli de judecată.
A re ț inut prima instan ț ă că reclamanta S.C. Z____ S.A. este titulara mărcii verbale
MILCOV nr. xxxxx/29.11.1968, reînnoită la data de 29.11.1998, pentru produsul din clasa 33,
coniac. Acțiunea în contrafacerea mărcii menționate a fost admisă, reținându-se, cu
t i bil ă â ât S C V
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 V SA î i t tă 4/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
caracter irevocabil, că pârâta S.C. V_____ V______ S.A., care are înregistrată marca
MILCOV pentru clasa 39, transport, a comercializat sub marca înregistrată băuturi
alcoolice. Ca urmare, fapta ilicită săvârșită de către V_____ V______ prin folosirea
semnului identic, MILCOV, pentru produse identice, băuturi alcoolice, clasa 33, reprezintă
într-adevăr cea mai gravă formă de contrafacere a unui drept de proprietate intelectuală,
impunând lipsirea contrafăcătorului de foloasele materiale rezultate de pe urma actelor
de contrafacere, iar existența faptei ilicite, ca element al răspunderii civile delictuale, a
fost stabilită cu putere de lucru judecat în dosarul de contrafacere.
Contrar susținerilor pârâtei, faptul că este îndeplinită condiția vinovăției rezultă din
împrejurarea că V_____ V______ a acționat cu intenție, știind că drepturile de
proprietate industrială aparțin reclamantei. Pârâta a solicitat înregistrarea mărcii
MILCOV pentru băuturi alcoolice, cerere respinsă de OSIM întrucât i se opunea marca
MILCOV nr. xxxxx/29.11.1968 reînnoită, aparținând reclamantei Z____.
Atingerea dreptului la marcă constă în actul de contrafacere în sine, în simplul fapt de
întrebuințare materială a denumirii susceptibile de a produce confuzie cu marca
înregistrată. Acțiunea în contrafacere intentată de reclamantă împotriva aceleiași pârâte
a fost soluționată irevocabil, constatându-se că pârâta nu a folosit marca MILCOV nr.
xxxxxx pentru serviciile de transport pentru care a înregistrat-o, ci pentru produse
proprii, reprezentând băuturi alcoolice, respectiv distilat din vin, utilizând pentru aceste
produse marca înregistrată MILCOV, a cărei titulară este reclamanta. În materia
răspunderii civile delictuale, buna-credință nu este exoneratoare de răspundere, care
operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă. în același timp, în considerarea
statutului de comerciant în exercițiul căruia a fost săvârșită fapta, este imposibil a se
aprecia că pârâta a fost de bună-credință săvârșind actele de contrafacere constatate
prin soluțiile pronunțate în dosarul nr. xxxxx/3/2005 și că a acționat fără intenție, cu atât
mai mult că i-ar fi imputabilă cea mai ușoară culpă.
Interpretare a corelată a dispozițiilor art.92 din Legea nr.84/1998 cu prevederile art. 998-
999 din Codul civil de la 1864, dreptul comun în materia acordării de despăgubiri pentru
prejudicii cauzate prin săvârșirea actelor de contrafacere, prevederi neafect ate de
reglementarea O.U.G. nr. 100/2005, de asemenea incidență în cauză, determină în ceea ce
privește prejudiciul efectiv suferit de pârâtă concluzia că acesta constă în profitul net
realizat de Vinc on V______ din vânzarea băuturilor alcoolice purtând marca MILCOV,
profit stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză, respectiv suma de 2.411.779 lei.
Modalitatea de evaluare a daun elor conform dispozițiilor art.14 alin.2 din O.U.G nr.
100/2005 pr esupune luarea în considerare a tuturor aspectelor corespunzătoare, cum ar
fi consecințele economice negative, în special pierderea câștigului suferită de partea
vătămată, a beneficiilor realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept
d e proprietate industrială protejat și, după caz, a altor elemente, altele decât factorii
economici, respectiv prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat. Ca urmare,
beneficiile realizate fără justă cauză de către pârâtă sunt echivalente cu beneficiile
nerealizate de către reclamantă, baza de calcul a prejudiciului reprezentând-o profitul
brut indicat în raportul de expertiză. Prejudiciul efectiv suferit de S.C. Z____ S.A. îl
constituie profitul obținut de pârâtă, calculat ca diferență între veniturile totale din
vânzări și totalul costurilor.
Conform raportului de expertiză, profitul ilicit a fost determinat cu respectarea
reglementărilor în domeniul contabilității, tribunalul apreciind că profitul reprezintă
criteriul de evaluare obiectiv, lega l, dar și adecvat al daunelor-interese materiale.
Aceasta întrucât este evident că efectele actelor de contrafacere se reflectă în profitul
activității comerciale a pârâtei în perioada de referință. De asemenea, datele speței relevă
că începând din trimestrul II al anului 2007, V V a sistat producția și
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
că cepâ d d t est u a a uu 00 , _____ ______ a s stat p oducț a ș
comercializarea băuturilor spirtoase sub marca MILCOV, fără ca încetării activității de

contrafacere să-i corespundă o creștere a cantității de produse marca MILCOV vândută
de Z____. Nu se poate reține astfel că daunele pârâtei au rezultat în mod necesar,
anterior, în perioada 2003-2007, din scăderea vânzărilor, din pierderea clientelei și
diluarea mărcii în percepția consumatorilor, criterii de altfel imposibil de cuantificat în
absența oricăror probe care să fi fost administrate de către reclamantă în acest sens.
În același timp, este de observat că reclamanta a arătat inițial că solicită repararea
prejudiciului efectiv care i-a fost cauzat, calculat pe baze contabile, în scopul
determinării profitului nerealizat corespunzător întregii cantități de băutură alcoolică
MILCOV pe care V_____ V______ a produs-o, respectiv a comercializat-o. În cadrul celui
de-al doilea obiectiv al expertizei contabile efectuată în cauză la cererea reclamantei s-a
solicitat determinarea cuantumului adaosului brut realizat de către V_____ V______
aplicat la cantitatea de băutură MILCOV comercializată de pârâtă în perioada 2003-2007,
acest adaos brut fiind privit ca diferența dintre valoarea de comercializare și valoarea de
producție/de achiziționare a produsului.
Răspunzând acestui obiectiv, expertul desemnat a arătat că noțiunea de „adaos" se aplică
activității de comerț în cadrul activității economice a unei entități. În cazul de față,
întrucât V_____ V______ este o societate care desfășoară activitatea de producție, iar nu
activitate de comercializare, nu se poate folosi decât noțiunea de profit, ca diferență între
valoarea de comercializare și valoarea de producție.
În aceste circumstanțe, cuantumul prejudiciului efectiv suferit de reclamantă nu poate fi
stabilit prin raportare la o noțiune inaplicabilă, aceea de „adaos" și prin calificarea
artificială a costurilor fixe ori indirecte ca fiind o componentă a venitului total, ceea ce
impune în privința determinării profitului a fi luate în considerare concluziile raportului
de expertiză.
Actele de contrafacere a mărcii în cauză au conferit pârâtei, în mod evident, un avantaj
injust în atragerea parazitară a clientelei, fiind îndeplinită astfel și cerința legăturii de
cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În consecință, sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale,
elemente care permit recuperarea prejudiciului cauzat prin faptele pârâtei. Forma de
vinovăție cu care a fost săvârșită fapta rezultă din prezentarea acesteia, pârâta
cunoscând concurenții și folosind în mod voit denumirea în litigiu pentru a atrage
clientela de pe piață. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă „ ex re",
dispozițiile O.U.G. nr. 100/2005, anterior evocate, stabilind expres posibilitatea titularului
dreptului încălcat de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a actelor
de contrafacere. Prejudiciul este de asemenea evident, rezultând din folosirea mărcii
reclamantei, folosire care leagă S.C. Z____ S.A. de produsele S.C. V_____ V______ S.A.,
oferindu-i acesteia din urmă un profit obținut în mod nejustificat.
Vânzările pârâtei au crescut în mod nejustificat prin folosirea mărcii MILCOV, societatea
reclamantă fiind în mod direct prejudiciată.
Tribunalul a aprecia t că este nefondat argumentul pârâtei conform căruia sfera de
protecție și drepturile și interesele lezate ale reclamantei se rezumă exclusiv la băutura
vinars, iar V_____ V______ ar fi comercializat o altă băutură alcoolică, ceea ce impunea
ca reclamanta să probeze că acest-produs a fost cumpărat de consumatori crezând că
este vinars. Sub acest aspect, reclamanta a susținut justificat că prin hotărârile
irevocabile din acțiunea în contrafacere s-a statuat că băuturile alcoolice care poartă
semnul MILCOV comercializate de pârâta V_____ V______ încalcă marca MILCOV a cărei
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
titulară este reclamanta, fără a se face vreo altă distincție între produse, cu consecința că
atragerea răspunderii intervine pentru orice astfel de act de folosință ilicit care a fost
identificat în contabilitatea pârâtei.
În egală măsură, nu poate fi primit argumentul potrivit căruia pârâta atribuie inexistentei
în obiectul de activitate a reclamantei a fabricării băuturilor alcoolice distilate efecte
similare stingerii dreptului la marcă, astfel cum este acesta reglementat de legislația în
vigoare.
Tot astfel, prin raporta t la datele speței, tribunalul a considerat irelevant în stabilirea
existenței prejudiciului suferit de societatea reclamantă faptul că această companie
obține sau nu profituri comparabile cu pârâta V_____ V______, după cum apare ca lipsită
de orice suport probatoriu alegația că vânzarea băuturilor alcoolice MILCOV a beneficiat
în cea mai mare măsură de notorietatea mărcilor pârâtei, iar beneficiile datorate
denumirii în discuție pot fi considerate inexistente dacă se coroborează menținerea
profiturilor realizate de V_____ V______ cu pierderile înregistrate de Z____, chiar în
condițiile în care V_____ V______ nu a mai vândut aceste produse.
În ceea ce privește cererea de acordare de daune morale, având în vedere că sub acest
aspect reclamanta nu a renunțat formal la judecată ori la dreptul pretins, concluziile de
fond mărginindu-se la afirmația că acest capăt de cerere nu a mai f ost susținut, pri ma
instan ț ă a observa t , în acord cu jurisprudența în materie, că încălcarea unui drept la
marcă nu implică, de plano, crearea unui prejudiciu moral. Totodată, în speță, îi revenea
reclamantei sarcina de a proba, conform art. 1169 din Codul civil de la 1864, prejudiciul
pretins, obligație a cărei neîndeplinire conduce la respingerea acestui capăt de cerere ca
neîntemeiat.

Împotriva acestei sentin ț e au declarat apel reclamanta _____________ i pârâta V_____
V______ SA, cauza fiind înregistrată pe rolul Cur ț ii de Apel B_____ ș ti - Sec ț ia a IX-a
Civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă ș i asigurări
sociale la data de 11.06.2012 sub nr.XXXXXXXXXXXX.

Prin cererea sa de apel, apelanta-reclamantă _______________ solicitat m odificarea în
parte a s entinței c ivile nr. 2046/21.11.2011, în sensul admiterii în tot a acțiunii, astfel cum
a fost precizată, prin obli garea intimatei-pârâte la plata d aunelor interese materia le în
cuantum de 12.104.706 Ron, a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru ca fiind
în cuantum de 125.158,06 Ron, aferen te etapei procesuale a fondului, m enținerea
celorlalte d ispoziții ale sentinței apelate ș i o bligarea pârâtei – apelante – intimate
____________________ la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de etapa procesuală
a apelului.

În dezvoltarea motivelor de critică, a arătat că înțelege să critic e sentința apelată doar în
limita cuantumului despăgubirilor materiale acordate. Critica acestui cuantum nu
vizează, î n esenț ă , un calcul greșit sau vreo eroare contabilă, ci privește însuși
principiul aplicat de către instanță în sancționarea actelor de contrafacere și repararea
integrală a prejudiciilor cauzate apelantei-reclamante prin aceste acte.
Sus ț ine apelanta-reclamantă că instanța fondului nu a acordat valoarea integrală a
prejudiciului material solicitat întrucât a considerat că „prejudiciul efectiv îl constituie
profitul net obținut de V_____, calculat ca diferență între veniturile totale din vânzări și
t t l l t il " A tf l i t ț
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 î ăl t i i i l ă ii i t l d l 7/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
totalul costurilor". Astfel, instanța a încălcat principiul reparării integrale a daunelor
cauzate, „justificând" diminuarea prin aparența de legalitate determinată de înregistrarea
sumelor în contabilitate ca și cheltuieli. Procedând astfel, instanța a adus o bonificație a
activității ilegale desfășurate de V_____ V______.
Apelanta reclamantă apreciază că i nstanța a interpretat greșit noțiunea de „beneficiu
realizat în mod injust" ca fiind „profitul net" realizat de V_____ , deoarece î n domeniul
proprietății intelectuale, toate reglementările legislative sancționează încălcarea unui
drept intelectual protejat prin repararea integrală a pierderii pe care titularul dreptului 1-
a înregistrat în acest sens, OUG nr.100/2005 și acordul TRIPS stabilesc posibilitatea
cuantificării acestor pierderi ca fiind beneficiul injust realizat de către persoana care a
încălcat dreptul:
„Art. 3. (2) Măsurile, procedurile și repararea daunelor trebuie să fie efective,
proporționale cu drepturile încălcate, descurajatoare și să fie aplicate astfel încât să se
evite crearea de obstacole în calea comerțului legitim și totodată să ofere protecție
împotriv a folosirii abuzive a acestora"
„Art. 14. (2) La stabilirea daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare:
a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special,
pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de
către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz,
elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului
dreptului încălcat";
„Art.45.1 Autoritățile judiciare vor fi abilitate să ordone contravenientului să verse
deținătorului dreptului daune interese adecvate pentru repararea daunei pe care acesta a
suferit-o prin faptul că i-a fost încălcat dreptul de proprietate intelectuală (...) "
În opinia apelantei reclamante este evident că legiuitorul, la nivel internațional,
comunitar și prin transpunerea în diferitele sisteme naționale de legislație, nu a urmărit
delimitarea noțiunii de beneficiu injust în raport cu noțiuni contabile stricto sensu , ce
aparțin unor legislații naționale, ci numai a trasat scopul general urmărit, anume de
reparare integrală a pierderii înregistrate de către un titular de drepturi, dar și lipsirea
contrafăcătorului de orice câștig injust rezultat din activitatea desfășurată în mod ilicit,
prin folosirea unor criterii de evaluare.
Prin prisma textelor de lege invocate, ceea ce interesează este noțiunea de „beneficiu
injust", având ca sursă faptele ilicite desfășurate de societate. Din acest punct de vedere,
noțiunea de „beneficiu" se apropie foarte mult de termenul economic „adaos" pe care
expertul 1-a folosit ca un instrument de calcul, dar poate, în egală măsură, să fie acoperit
de termeni precum "câștig", "avantaj economic" sau "profit". Oricare ar fi opțiunea aleasă
în exprimare, ea nu trebuie să modifice în niciun fel principiul aplicabil, ce trebuie să
rămână invariabil: contrafăcătorul trebuie lipsit de orice beneficiu provenit din f apta sa
ilicită. Prin prezentul apel se urmăre ș te obținerea unei soluții prin care să lips ească
contrafăcătorul nu doar de un profit contabil net, dar și de valoarea unor bunuri și
servicii de care acesta s-a bucurat și a beneficiat, ca rezultat al sumelor obținute din
actele de contrafacere.
În acest context, apelanta consideră neîntemeiată prevalarea instanței de bariera
terminologică impusă de definiția „adaosului" ca fiind un concept care „(...)se aplică
activității de comerț în cadrul activității economice a unei entități", iar „V_____ este o
societate care desfășoară activitate de producție, iar nu de comercializare, astfel încât se
poate folosi doar noțiunea de „profit", ca diferență dintre valoarea de comercializare și
valoarea de producție".
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
Conform concluziilor raportului de expertiză, faptul că V_____ are ca domeniu de

activitate producția băuturilor alcoolice, nu exclude posibilitatea cuantificării "adaosului
brut" ca diferență dintre valoarea de comercializare și valoarea de producție a produsului.
Atât timp cât acest termen și-a îndeplinit funcția de instrument de evaluare a
"rezultatului" faptei ilicite în contabilitatea societății, invocarea de către instanță a
inaplicabilității termenului de "adaos" în cazul societăților cu profil de producție, nu
justifică aplicarea forțată, pentru același "rezultat", a noțiunii de "profit".
Sus ț ine apelanta că, ori de câte ori sursa și natura venitului realizat pe produs (în cazul
de fa ț ă , „diferența dintre valoarea la preț de vânzare și valoarea la preț de producție")
sunt determinate de fapte ilicite privind comercializarea unor produse contrafăcute,
acestea obligă pe cel care a realizat venitul, indiferent de înregistrarea sau nu în
contabilitate, indiferent de conceptele contabile folosite, la plata integrală a acestor sume
către titularul de drept.
Această concluzie este susținută și de Observatorul European pe aspecte de contrafacere
și piraterie, care prin ședința Comisiei din 22.10.2009, în scopul interpretării și aplicării
Directivei 2004/48/EC privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, a arătat
că „Statele membre trebuie sa introducă reguli pentru compensarea daunelor și
costurilor în cazurile de PI, de natură să asigure că nici un beneficiu economic rezultat
din încălcare nu va rămâne celui care încalcă drepturile.
Pretinde apelanta reclamantă că i nstanța a adăugat la lege când a interpretat noțiunea
de „prejudiciu" prevăzută de art. 92 din Legea nr. 84/1998 republicată, ca fiind „profit net"
realizat de partea care a încălcat un drep t . Sub aspect substanțial, instanța se
prevalează de dispozițiile art. 92 din Legea nr. 84/1998 (republicată) pentru a stabili că „în
ceea ce privește prejudiciul efectiv suferit de pârâtă, acesta constă în profitul net realizat
de V_____ (.. .)", însă t extul menționat folosește noțiunea de „prejudicii" și nu aduce
nimic nou în interpretare. Art. 92 din Legea nr. 84/1998 face trimitere la dreptul comun în
materia daunelor-interese (art. 998- 999 C . civ) și la dispozițiile OUG nr. 100/2005,
neconducând la concluzia că "prejudiciul" îl reprezintă „profitul net".
Concluzionând sub aspectul interpretării instanței că "prejudiciul efectiv suferit" ar fi de
fapt "profitul net", interpretare susținută de art. 92 din Legea nr. 84/1998 (republicată),
sublini ază nelegalitatea motivării în condițiile în care textul redă numai noțiunea de
"prejudicii" prin raportare la dreptul comun în materia daunelor-interese, iar conotația
juridică a noțiunii ca și "profit net" reprezintă o "adăugare" la textul de lege.
Arată apelanta că î nregistrarea în contabilitate a benefic iului injust drept „cheltuieli/
costuri indirecte" nu poate reprezenta o bonificație acordată contrafăcătorului, în sensul
diminuării daunelor-interese cauzate titularului dreptului încălcat .
A accepta varianta de calcul a beneficiului societății pârâte prin raportare la profitul net
(pretinsul beneficiu obținut pe ansamblul societății comerciale),
presupune o restrângere a noțiunii de „beneficiu" la noțiunea de „bani lichizi".
Banii sunt prima și cea mai ușoară percepere a beneficiului. Însă, din perspectiva
sancționării unei fapte ilicite, banii nu sunt singura valoare, singurul beneficiu,
de care trebuie lipsit autorul actelor de contrafacere. Oricare altă valoare de
înlocuire a banilor, orice bun sau serviciu, de c are a beneficiat cel care a încălcat un
drept, folosind bani proveniți din actele de contrafacere reprezintă tot „beneficiu" și
trebuie să fie în egală măsură supusă acelorași sancțiuni.
D____ urmare, nu pot fi luate în considerare, în vederea diminuării câștigului
(beneficiului) realizat în mod injust, cheltuielile (costurile) care au avut o valoare de
î l i î t i i lV
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 V h lt i li bli it t l iil t 9/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
înlocuire în patrimoniul V_____ V______: cheltuieli cu publicitatea, cu salariile, etc.
Beneficiul contrafăcătorului constă așadar tocmai în faptul că, prin veniturile câștigate
ilicit în urma activității de contrafacere, V_____ a putut continua activitatea de
contrafacere și și-a putut dezvolta propria afacere prin: plata unor salarii, plata
leasingului pentru utilajele de producție sau pentru mașinile conducerii, cheltuielile cu
publicitatea făcută diverselor produse, etc.; toate aceste așa-zise „costuri" sunt, în
realitate, beneficiile realizate de contrafăcător în mod direct din activitatea de
contrafacere, beneficii pe care le-a investit în propria afacere (care presupunea parțial
contrafacerea în continuare a mărcii Milcov).
De aceea, chiar dacă din punct de vedere contabil ele se cheamă „cheltuieli/ costuri
indirecte", din perspectiva unei acțiuni în contrafacere, acestea indică sursa lor de
finanțare - venituri obținute din desfășurarea activității ilicite, reprezentând așadar tot
beneficii injuste.

Într-o altă critică, apelanta reclamantă a sus ț inut că h otărârea de acordare a daunelor
materiale în cuantum de 2.411.779 lei nu este susținută de concluziile raportului de
expertiză și nici de poziția vreunei părți .
Astfel, p rin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior întocmirii
raportului de expertiză, apelanta reclamantă a solicitat acordarea daunelor interese
materia le în cua ntum de 12.104.706 Ron, iar in stanța a acordat suma de 2.411.779 Ron, ca
fiind „profit net (...) stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză (.. .)". or, a tât
raportul de expertiză contabilă, astfel cum a fost completat de expertul numit de
instanță, cât și co-raportul expertului parte al V_____ V______ SA , care susține, sub
acest aspect , raportul expertului numit, pretind că „formula corectă a profitului" ar fi:
„Profitul (P)"= „Valoare de comercializare" - „Costuri variabile" - „Costuri fixe", va loarea în
cifre fiind de 2.871.165 lei.
În acest context, este evidentă netemeinicia hotărârii instanței de acordare a unei sume
mai mici (2.411.779 lei) , cât timp nu este susținută de concluziile niciunuia dintre
rapoartele/co-rapoartele de expertiză și nici nu conține un algoritm de calcul care ar
justifica diminuarea valorii stipulate în cuprinsul raportului/ co-raportului de expertiză.

Sus ț ine apelanta-reclamantă că m aterialul probator evidențiază un cuantum al
prejudiciului efectiv cauzat de către V_____ prin comercializarea produselor
contrafăcute MILCOV în c uantum total de 12.104.706 lei.
Î n schimb, instanța, de ș i a re ț inut corect situa ț ia de fapt, nu a aplicat corect
principiul proporționalității și regulile de cuantificare a acestui prejudiciu efec tiv, -
adoptând astfel o soluție contrară practicii constante a instanțelor în a considera că
prejudiciul efectiv adus titularului dreptului constă în „orice beneficiu fără justă cauză
realizat de contravenient".
În cazul de față, conform concluziilor raportului de expertiză depus de experta numită de
instanță la dosarul de fond, cuantum ul prejudiciului material este de 12.104.706 Ron,
aferent perioadei 2003-2007 . Ca și instrumente contabile, experta s-a folosit de
documentele financiar fiscale - facturile de livrare și facturile de achiziție a materiilor
prime, notele de intrare-recepție și fișele contabile privind conturile de venituri și
cheltuieli - ce i-au permis stabilirea cu exactitate a întregii cantități de băuturi alcoolice
MILCOV contrafăcute, respectiv a beneficiul injust obținut de către V_____ prin vânzarea
produselor contrafăcute, ca fiind în cuantum de 12.104.706 lei. Pentru a ajunge la această
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
sumă, experta în mod corect a exclus costurile de producție: cheltuielilor directe cu

materia primă, materialele, acciza, astfel cum au fost evidențiate prin foile de postcalcul
efectuate pentru anii 2003-2007.
Din acest punct de vedere, au fost respectate dispozițiile OMFP nr. 3055 publicat în MO
766 bis/10.11.2009 , care stabilesc care cheltuieli sunt i ncluse în categoria costurilor
directe.
Având în vedere că prima instanță a acordat numai în parte prejudiciul material efectiv
suferit, obiectul prezentului apel îl reprezintă diferența dintre valoarea reliefată de expert
și valoarea acordată de instanță, așadar 9.692.927 lei, precum și taxa de timbru 96.924,27
Ron, corespunzătoare daunelor interese materiale neacordate în fond.

Apelanta-pârâtă _____________________ a solicitat admiterea apelului, m odificarea in
totalitate a sentinței apelate în sensul res pingerii în to talitate a acțiunii reclamantei ș i
o bligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la dispozi ț iile art.14 din OUG nr.100/2005, invocate de reclamantă, apelanta
pârâtă a arătat că ob iectul reparației este format din prejudiciul suferit in mod real ca
urmare a încălcării săvârșite prin activitatea de contrafacere; p rejudiciul s ă fi fost
cauzat ca urmare a desfășurării cu intenție a unei activități de contrafacere; r epararea
daunelor trebuie sa fie proporțional ă cu drepturile încălcate ș i să aibă în vedere
pierderea câștigului suferită de partea vătămată și beneficiile realizate în mod injust de
persoana care a încălcat un drept de proprietate industrial protejat.
Or, sus ț ine apelanta pârâtă, ho tărârea atacată este n elegală, fiind pronunțată cu
încălcarea dispozițiilor speciale ale OUG 100/2005 , deoarece î n speț ă nu sunt
îndeplinite condițiil e răspunderii civile delictuale .
Cu privire la r ealitatea prejudiciului , a arătat apelanta-pârâtă că reclamanta însăși, atât
pr in cererea de chemare în judecată, cât și prin obiectivele la expertiz ă formulate inițial,
solicită, în temeiul dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 100/2005 repararea prejudiciului,
prejudiciu pe care îl definește ca fiind "pierderea c âștigului suferită de partea vătămată,
adică valoarea procentuală a profitului nerealizat de partea vătămată aplicat la volumul
total al vânzărilor realizate de pârâtă".
Totodată, î n cadrul aceleiași acțiuni, reclamanta precizează c ă "estimează în principiu
valoarea prejudiciului material provizoriu ce i-a fost cauzat la suma de 20.000 lei,
reprezentând atât prejudiciul efectiv cauzat ( damnum emergens ), cât și beneficiul
nerealizat ( lucrum cesans ) ". Or , în raport de cele arătate prin chiar cererea de chemare
în judecată, cât și în raport de textul legal, care prevede imperativ ca trebuie acoperit
numai prejudiciul suferit în mod real de partea vătămata, este evident că, pentru
determinarea cuantumului prejudiciului, era necesar ca reclamanta să administreze
probatoriul prin care să determine cuantumul exact al prejudiciului efectiv suportat, cât
și eventual, cuantumul beneficiului nerealizat.
Conform textului de lege invocat, determinarea profitului înregistrat de către cel care a
desfășurat o activitate de contrafacere reprezintă doar un criteriu subsidiar î n evaluarea
daunelor interese, însă primul criteriu ce urmează a fi avut în vedere în stabilirea
întinderii acestor daune este reprezentat de consecințele economice negative, în special,
pierderea câștigului suferită de partea vă tămată.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
În acest sens, relevantă este și opinia constantă exprimată în practica judiciară, care, în
situații identice, când reclamanta nu a administrat probe pentru determinarea
cuantumului prejudiciului astfel suferit, a concluzionat în sensul obligării p ârâtului la
plata unei sume echivalente cu suma pe care cel ce a desfășurat o activitate de
contrafacere ar fi plătit-o pentru obținerea și menținerea în vigoare a autorizației de
utilizare a dreptului de proprietate industrială.
Or, în raport de cele învederate, motivarea instanței î n sensul ca " interpretarea corelată
a dispozițiilor art.92 din Legea nr. 84/1998 cu prevederile art. 998-999 din Codul Civil....
prevederi neafectate de reglementare a OUG nr. 100/2005, de asemenea inciden te în cauz
ă , determin ă î n ceea ce privește prejudiciul efectiv suferit de pârâtă concluzia ca acesta
const ă î n profitul net realizat de V_____ V______ din vânzarea băuturilor alcoolice
purtând marca Milcov", este în egală măsura nelegală și netemeinică, câtă vreme d
ispozițiile art. 92 din Legea nr. 84/1998 prevăd "pentru prejudicii cauzate prin săvârș irea
faptelor prevăzute la art. 90, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit
dreptului comun"; or, î n analiza incidenței acestui text, trebuie avut in vedere faptul ca,
la momentul adoptării Legii nr. 84/1998, OUG nr. 100/2005 n u exista, iar dispozițiile art.
92 reprezentau temeiul legal pentru obținerea acoperirii eventualelor prejudicii izvorâte
din încălcarea dreptului la marcă .
Odată cu adoptarea OUG nr. 100/2005 - reglementare expresa si speciala, este evident ca
art. 92 din Legea 84/1998 a căzut î n desuetudine . N u exista nici un temei legal î n
virtutea căruia s ă se aprecieze c ă dispozițiile art.9 din Legea 84/1998 constituie excepție
de la aplicarea OUG nr. 100/2005 (d e altfel în raport de data adoptări i celor două acte
normative, ipoteza este și absurdă) . Pe de alt ă parte, o regulă de interpretare a legii
civile stabilește clar că " specialia generalibus derogant " și nu invers. O interpretare
contrară ar conduce la o el udare a criteriilor stabilite de art. 14 din OUG 100/2005.
A sus ț inut apelanta-pârâtă că d ispozițiile art. 14 din OUG nr. 100/2005 stabilesc faptul
ca daunele-interese vor fi "corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în
mod real, ca urmare a încălcării săvârșite"; mai mult, alin. 2 stabilește și criteriile ce
trebuie luate în considerare în determinarea acestui prejudiciu, stabilind, cu titlu de
alternativă, inclusiv fixarea unei sume forfetare pe baza unor elemente ca sumă
redevențelor sau valoarea sumelor datorate de persoana care a încălcat un drept de
proprietate industrială, dacă aceasta ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul în cauză .
În raport de stabilirea acestor criterii, si mai a___, de criteriul alternativ reținut de
ordonanț ă , este evident faptul ca legiuitorul a urmărit-repararea pagubei efective si
despăgubirea părții vătămate în raport de prejudiciul suportat, și nicidecum îmbogățirea
acestuia fără un just temei.
Per a contrario , dacă legiuitorul ar fi intenționat să pună semnul echivalenței între
beneficiul realizat ca urmare a unei activități de contrafacere ș i daunele suportate de
partea vătămată, acesta ar fi făcut-o în mod expres, iar stabilirea criteriilor din alin 2 al
art. 14 ar fi fost inutilă .
Nu în ultimul rând , echivalarea profitului realizat prin contrafacere cu prejudiciul părții
vătămate, nu ar face altceva decât să dea naștere unor abuzuri de drept în cascadă a
titularilor de drepturi de proprietate industriale protejate, întrucât s-ar ajunge la situația
în care aceștia, stand în pasivitate perioade îndelungate de timp, ar reclama doar
profiturile realizate de cei care au utilizat, chiar fără drept, o marcă nefolosită, ce le-ar
aparține.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
Or, din aceasta perspectiv ă , intenția legiuitorului a fost aceea de a descuraja încălcarea
drepturilor de proprietate industriale protejate, si nicidecum de a încuraja abuzurile
titularilor acestor drepturi.

A arătat apelanta-pârâtă că i nstanța s-a antepronunțat în ceea ce privește modul de
soluționare al litigiului anterior dezbaterilor si anterior administrării probatoriului,
încheierea de ședinț ă din 10.06.2008 fiind dovada certă a antepronunță rii instanței.
Astfel, încă de la momentul dezbaterii probatoriului - în ședința publică din 10.06.2008
(pagina 174 dosar fond), instanța si-a exprimat părerea în ceea ce privește cuantumul
prejudiciului, respingând pârâtei 5 din cele 8 obiective, respectiv toate obiectivele care
vizau determinarea real ă a pierderilor suferite de către reclamanta, și cantitatea de
Milcov pe care recla manta o produsese sau o avea în stoc.
Mai mult, în ceea ce privește obiectivele solicitate în mod expres de pârâta V_____, în
ședința publică, respectiv "să se stabilească în ce măsura reclamanta a produs băuturi
alcoolice sub marca Milcov, dacă a existat vreo diminuare sau nu a produs niciodată
aceste produse", instanța nici nu s-a pronunțat, în dispozitiv re gă sindu-se doar
dispozițiile legate de respingerea obiectivelor depuse î n scris de către pârâtă, fără nici o
apreciere in ceea ce privește obiectivele solicitate de aceasta în fața instanței.
În ceea ce privește însă obiectivele propuse de către reclamanta, atât "rolul activ" al
instanței cât și "imparțialitatea" au fost drastic diminuate, întrucât: i nstanța a
încuviințat reclamantei obiectivele astfel cum au fost solicitate; instanța a ignorat faptul
c ă , î n ședința din data de 05.06.2007 , reclamanta solicitase încuviințarea unor
obiective ale expertizei diferite de cele solicitate î n data de 10.06.2008, obiective care în s
ă erau î n acord cu prevederile O UG nr. 100/2005, si asupra cărora instanța nu s-a
pronunțat; instanța a stabilit (antepronunțându-se de la acest moment), ca finalitatea
raportului de expertiză este aceea de "evaluare a profitului societății pârâte realizat din
vânzarea produselor din clasa 33"; ca atare, din acest moment, litigiul a fost tranșat de
instanț ă , aceasta ignorând dispozițiile legale care prevedeau criteriile în funcție de care
se acorda despăgubirile, și încuviințând o probă căreia i-a stabilit într-o maniera
tranșanta "finalitatea"; î n raport de dispozitivul încheierii de ședință, rezultă cu claritate
ca, toate celelalte obiective ale expertizei au fost încuviințate exclusiv formal, câtă vreme
instanța a stabilit de la acest moment care este "finalitatea" expertizei;
Or, în raport de dispozițiile exprese ale OUG 100/2005, de principiile fundamentale ale
procesului civil - î n special conduita, rolul activ si imparțialitatea de care instanța
trebuie sa dea dovad ă , este evident c ă , la momentul încuviințării obiectivelor
raportului de expertiz ă , respectiv î n ședința din 10.06.2008, instanța s-a antepronunțat
asupra fondului cauzei.

A mai sus ț inut apelanta-pârâtă că h otărârea pronunțata de instanța este ș i netemeinic
ă sub aspectul cuantumului prejudiciului .
Astfel s-a arătat că Z____ nu are î n obiectul de activitate fabricarea băuturilor alcoolice
distilate si nu deține nici autorizațiile speciale impuse de legislația in vigoare pentru
producția de băuturi ce conțin alcool etilic, ca atare, nu poate pretinde un prejudiciu
nerealizat dintr-o activitate pe care ea însăși nu o mai putea desfășura.
Conform documentelor depuse la ultimul termen de judecată, Z____ nu mai are în
obiectul de activitate fabricarea băuturilor alcoolice distilate (cod CAEN 1591); în acord cu
i i i l i lității
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 ității d f l i ț ă i tățil i l î i d fă ă 13/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
principiul specialității capacității de folosinț ă , societățile comerciale își desfășoară
activitatea exclusiv potrivit obiectului de activitate.
Conform prevederilor art. 206 pct. 21 si următoarele din Codul fiscal, începând cu data de
1 ianuarie 2004, producția de produse accizabile poate avea loc numai î n cadrul unui
antrepozit fiscal de producție.
Ca atare, orice societate producătoare de produse accizabile este obligată să obțină
autorizație de constituire a unui antrepozit fiscal, procedura in acest sens desfășurându-
se prin mijlocirea Ministerului Finanțelor Publice.
Conform unei situații centralizatoare a autorizațiilor emise de Ministerul Finanțelor
Publice, Z____ nu deține autorizație de antrepozit fiscal pentru producția de băuturi ce
conțin alcool etilic ( cod S500) ci doar pentru vin si băuturi fermentate, liniștit sau
spumoase (cod W200, W300).
Concluzionând, în raport de aspectele învederate, Z____ nu îndeplinește condițiile legale
pentru producția de băuturi alcoolice distilate - cum este Vinarsul Milcov, ca atare, nu
mai poate produce si nici solicita acoperirea unui prejudiciu rezultând dintr-o activitate
pe care ea însăși nu o mai poate desfășura.

Într-o altă critică s-a arătat că p rejudiciul ipotetic maxim pe care Z____ l-ar putea
reclama este reprezentat de profitul net obținut din vânzarea întregului stoc de Vinars .
În raport de imposibilitatea legala de a mai produce Vinars Milcov, dar și de faptul c ă
ceea ce ar fi putut vinde Z____ î n mod legal ar fi fost numai cantitatea aflată in stoc ,
rezult ă c ă prejudiciul maxim ipotetic pe care Z____ l-ar fi înregistrat din contrafacerea
mărcii sale nu poate fi decât prejudiciul î nregistrat din imposibilitatea vânzării
întregului stoc de Vinars pe care î l deține.
Or, din coroborarea înscrisurilor depuse în dosar (care atest ă un stoc la nivelul anului
2003 de 925 sticle, respectiv 647,5 litri ) ș i a expertizei din care a rezultat că, în perioada
2003-2007 Z____ a comercializat 364 litri , respectiv 520 de sticle, rezultă că stocul total
de Vinars Milcov deținut de Z____ este de 405 sticle, respectiv 283,5 litri .
În raport de concluziile expertizei - necontestate de către reclamant ă , din care rezulta
că, în urma comercializării, Z____ a obținut un profit per litru de 163,62 lei (dincolo de
sumele derizorii reținute ș i indicate de reclamanta ca fiind costuri aferente), ar rezulta c
ă prejudiciul total aferent stocului existent = 163,62 lei x 283,5 litri = 46.386,27 lei.
Ca atare, eventualul prejudiciu maxim pe care l-ar fi putut înregistra Z____ este aferent
vânzării stocului sau de Vinars si nicidecum profitul înregistrat de V_____ ca urmare a
activității sale, întrucât, independent si indiferent de producerea ș i comercializarea de
către V_____ a unui produs Milcov (asemănător sau nu, care putea fi sau nu supus
"riscului de confuzie"), profitul maxim pe care Z____ l-ar fi putut înregistra este exclusiv
cel aferent stocului existent.

Arată apelanta că î n prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile
delictuale , deoarece, așa cum pârâta a susținut pe parcursul întregului dosar, pentru ca
dispozițiile art. 14 din OUG 100/2005 să fie incidente, trebuie demonstrată îndeplinirea
tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura
de cauzalitate si vinovăția sub forma intenției.
Dacă în ceea ce privește existenta faptei ilicite - activitatea de contrafacere, aceasta a
fost definitiv tranșat ă de instanț ă î n cadrul dosarului de contrafacere, î n ceea ce
i t t l dițiil
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 ă d ii i il d li t l t f t li t i 14/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
privește restul condițiilor răspunderii civile delictuale, acestea nu au fost analizate ș i
nici demonstrate.
În ceea ce privește hotărârea irevocabil ă pronunțat ă î n dosarul având ca obiect
decăderea din dreptul la marc ă , sublini ază doar faptul că, argumentul pentru care
instanța a admis cererea reconvențional ă a fost acela al existen ț ei riscului de confuzie:
or, existen ț a riscului de confuzie nu constituie o situație generatoare de prejudicii, iar
pentru a ne afla în fața unui prejudiciu ce trebuia dovedită confuzia (impactul) în rândul
consumatorilor cu privire la cele doua produse - băutura alcoolică spirtoasă a Vinconului
și vinarsul societății Z____.
Or, din aceast ă perspectiv ă , reclamanta nu a înțeles să administreze nici un probatoriu
care s ă ateste o eventual ă confuzie a consumatorului î ntre cele dou ă produse, confuzie
din cauza căreia vânzările societății Z____ să fie diminuate în favoarea societății
V_____.
Mai mult, prejudiciul nu a fost în nici un fel dovedit; instanța însăși reține că reclamanta
nu a administrat probe în acest sens.
Apreciază că soluția instanței este nemotivată din acest punct de vedere, instanța
reținând doar că prejudiciul este de asemenea evident, rezultând din folosirea mărcii
reclamantei, folosire care leagă ______________ produsele ____________________,
oferindu-l acesteia din urma un profit obținut în mod nejustificat.
Or, conform dispozițiilor legale analizate, ceea ce trebuia demonstrat de reclamantă și
apreciat de instanță este tocmai prejudiciul real înregistrat de Z____, neputându-se
reține și nici motiva ca existența profitului V_____ e chivalează cu prejudiciul Z____, cu
atât mai mult cu cât însăși instanța reține că "Datele speței releva ca, începând din
trimestrul II al anului 2007, V_____ a sistat producția și comercializarea băuturilor
spirtoase sub marca M i lcov, fără ca încetării activității de contrafacere să-i corespundă
o creștere a cantității de produse marca Milcov vândută de Z____. Nu se poate reține
astfel că daunele pârâtei au rezultat în mod necesar, anterior, în perioada 2003-2007, din
scăderea vânzărilor, din pierderea clientelei și diluarea mărcii în percepția
consumatorilor, criterii de altfel imposibil de cuantificat în absen ț a oricăror probe care
să fi fost administrate de către reclamantă în acest sens " .
În ceea ce privește vinovăția, așa cum a arătat, aceasta trebuia să existe sub forma
intenției.
Vinovăția este definită ca fiind atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și păgubitoare
la momentul săvârșirii faptei sau la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia față de
fapta respectivă și față de urmările acestei fapte.
Motivarea instanței în sensul că "forma de vinovăție ...rezult ă din modul cum a fost
săvârșită fapta, aceasta cunoscând concurenții și folosind în mod voit denumirea în
litigiu pentru a atrage clienții” este profund eronată și superficială, câtă vreme: V_____ a
produs ș i comercializat o băutură spirtoasă de o calitate și la un preț mult inferioare
Vinarsului comercializat de Z____, astfel încât nu se poate reține sub nicio formă vreo
confuzie a oricărui consumator între cele două produse, ș i nicidecum vreo intenția de a
atrage clienții; V_____ V______ a desfășurat activitatea de producție și comercializare a
băuturii spirtoase vreme de peste 5 ani, perioadă în care, Z____ pretins afectată de
activitatea V_____, nu s-a sesizat î n nici un fel; V_____ a fost de bună credința apreciind
că Z____ nu mai utilizează această marcă; de altfel, acesta a fost și motivul pentru care
V_____ s-a adresat instanței solicitând decăderea din dreptul la marcă, întrucât, așa cum
însăși reclamanta Z____ a arătat și cum s-a reținut în hotărârea irevocabilă, aceasta nu
mai avea pe piața destinată consumatorului produsul Vinars, acesta fiind comercializat
d î i it i t
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 t î td t l t t ți 15/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
doar în circuite private; ca atare, în raport de aceste elemente, nu se poate reține
vinovăția V_____ în producerea si comercializarea băuturii spirtoase Milcov, și cu atât
mai puțin intenția acesteia de a atrage clientela societății Z____; Z____, așa cum s-a
demonstrat prin înscrisurile depuse de reclamantă la ultimul termen, și cum rezultă din
chiar răspunsurile sale la interogatoriu (a se vedea răspunsul la întrebarea 4, respectiv
întrebarea 1 din suplimentul la interogatoriu), nu mai produce Vinarsul Z____, singurele
produse pe care le mai comercializează - în circuit închis - fiind cele aflate î n stoc; c ă nu
a existat intenție in producerea vreunui prejudiciu societății Z____, si c ă nici măcar
aceasta nu a considerat ca este prejudiciat ă î n vreun fel de către V_____, rezult ă ș i din
faptul c ă prima acțiune prin care Z____ a invocat încălcarea mărcii sale ș i a solicitat
despăgubiri a fost pornit ă de aceasta abia ulterior momentului la care V_____ V______ a
intentat o acțiune î n decăderea acesteia din dreptul la folosirea mărcii; ca atare, câtă
vreme Z____ nu s-a sesizat, deși cunoștea piața si produsul Milcov al societății V_____,
vreme de peste 5 ani, este evident că nici ea însăși nu a apreciat ca ar fi prejudiciat ă î n
vreun fel de activitatea V_____; prezenta acțiune apare astfel ca fiind exclusiv o
modalitate de îmbogățire sesizată de Z____ și venită ca un răspuns la acțiunea în
decădere inițiată, cu bună credință, de către V_____.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, nu numai că nu a
fost dovedită, însă hotărârea instanței, aș a cum a arătat, conține o motivare absolut
contradictorie, astfel: pe de o parte instanța arată că "raportul de cauzalitate dintre faptă
și prejudiciu rezulta ex re, dispozițiile OUG nr. 100/2005...stabilind expres posibilitatea
titularului dreptului încălcat de a solicita despăgubire; pe de alt ă parte re ț ine faptul c ă
" Prejudiciul este de asemenea evident, rezultând d in folosirea mărcii reclamantei ...
folosire care leagă Z____ de produsele V_____, oferind V_____ un profit obținut in mod
nejustificat; vânzările pârâtei au crescut in mod nejustificat prin folosirea mărcii Milcov,
reclamanta fiind în mod direct prejudiciată ".
Consideră apelanta pârâtă că în privin ț a îndeplinirii cerin ț elor răspunderii delictuale,
motivarea instan ț ei este superficială ș i contradictorie, ceea ce subliniază încă o dată
netemeinicia ac ț iunii reclamantei.

Ambele păr ț i au a formulat întâmpinare , solicitând respingerea ca nefondate a apelului
declarat de partea adversă.
În apel a fost încuviin ț ată ș i administrată proba cu înscrisuri.

Examinând sentin ț a apelată prin raportare la motivele de critică mai sus expuse ș i în
raport de dispozi ț iile art.295 Cod Proc.Civ., curtea constată că apelurile sunt nefondate .

1.Apelul pârâte i __________________________>

Curtea observă că memoriul cuprinzând motivele apelului declarat de pârâtă include în
partea de început expunerea exhaustivă a istoricului cauzei, atât în privin ț a con ț
inutului cererilor păr ț ilor, dar ș i a cursului judecă ț ii în fa ț a primei instan ț e ș i a solu
ț iei tribunalului.
Această parte expozitivă a cererii de apel atinge numeroase aspecte ce au făcut obiectul
judecă ț ii, însă nu cuprinde nicio critică efectivă cu privire la judecata ce a avut loc,
astfel încât, chiar în condi ț iile caracterului devolutiv al apelului, instan ț a este ț inută a
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
analiza cauza în limitele statuate de art.295 Cod Proc.Civ., respectiv în privin ț a

motivelor concrete de critică, ce cuprind sus ț ineri în sensul nelegalită ț ii sau
netemeiniciei sentin ț ei.
De aceea, curtea notează că expunerea amintită a servit apelantei ș i instan ț ei pentru
structurarea criticilor ce i-au succedat, iar amintirea tuturor măsurilor luate de tribunal
nu echivalează cu învestirea instan ț ei de apel în sensul evaluării acestora, cu excep ț ia
chestiunilor tratate distinct ș i care îmbracă forma unor motive de apel, după cum se va
arăta în cele ce succed.

Prima critică a privit inexisten ț a prejudiciului pretins de reclamanta
_________________________ sus ț inând apelanta-pârâtă că prima instan ț ă a procedat
la aplicarea la spe ț ă în mod gre ș it a prevederilor art.14 din OUG nr.100/2005.
Din economia argumentelor apelantei-pârâte, curtea re ț ine că aceasta consideră că
singurul prejudiciu suferit de reclamantă ș i care ar fi putut face obiectul repara ț iei în
spe ț ă ( ș i care avea, în accep ț iunea sa, caracter real), echivalează cu beneficiul
nerealizat de reclamantă ca urmare a activită ț ii ilicite a pârâtei, constând în scăderea
vânzărilor produselor reclamantei comercializate sub marca MILCOV, primul criteriu
prevăzut de art.14 alin.2 lit.a din OUG nr.100/2005 ca modalitate de evaluare a
prejudiciului.
În ra ț ionamentul său, apelanta-pârâtă subliniază, în acest context, că profitul înregistrat
de cel care a efectuat acte de contrafacere reprezintă numai un criteriu subsidiar ș i
alternativ cuprins în art.14 din OUG nr.100/2005, primul criteriu ce se impune a fi avut în
vedere este pierderea câ ș tigului suferit de reclamantă, care nu a fost dovedit în cauză.

Curtea constată că acest ra ț ionament pleacă de la o premisă gre ș ită, ș i anume că
singura modalitate în care titularul drepturilor exclusive asupra unei mărci înregistrate
poate fi vătămat prin utilizarea fără drept a mărcii sale este prin scăderea profiturilor
rezultate din activitatea de comercializare a produselor sub marca respectivă.
Acest punct de vedere este gre ș it ș i, de altfel, în dezacord chiar cu jurispruden ț a
instan ț elor române ș i a celor europene, invocată de însă ș i apelanta-pârâtă.
Dimpotrivă, încălcarea drepturilor exclusive asupra mărcii are ca prim efect de natură a-l
prejudicia pe titularul mărcii lipsa exclusivită ț ii conferite de înregistrarea semnului.
În al doilea rând, utilizarea semnului protejat fără drept conduce la dilu ț ia semnului,
care este perceput în mod diferit de public, atunci când este folosit pentru produse sau
servicii similare, dar nu cele ale titularului de marcă (în sensul că nu apar ț in acestuia),
astfel încât calită ț ile atribuite în mod obi ș nuit de consumator produsului purtând
marca sunt alterate ș i, prin confuzia creată, consumatorul î ș i schimbă părerea cu
privire la produsele sau serviciile titularului de marcă.
În acest context, curtea re ț ine că prejudiciul suferit de titularul mărcii ca urmare a
folosirii fără drept de către un ter ț a semnului protejat nu are în toate ipotezele o
coresponden ț ă cuantificabilă în scăderea vânzărilor sale.
De aceea, criteriile stabilite de OUG nr.100/2005 nu se exclud reciproc, ci, dimpotrivă,
textul cuprinde o enumerare a modalită ț ilor concrete de stabilire a prejudiciului suferit
de titularul mărcii, unul dintre acestea fiind beneficiul injust realizat de contrafăcător.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
Curtea nu poate primi afirma ț ia apelantei-pârâte în sensul că primul criteriu, beneficiul

nerealizat de reclamantă, este singurul ce poate fi luat în calcul, tocmai pentru că, a ș a
cum s-a argumentat mai sus, vătămarea nu constă în toate cazurile în scăderea profitului
titularului.
Concluzia este sus ț inută ș i de un argument de interpretare gramaticală. Astfel, textul
art.14 alineatul 2 din OUG nr.100/2005 prevede: ” (2) La stabilirea daunelor-interese
instanța judecătorească va lua în considerare:
a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special,
pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de
către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și , după caz,
elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului
dreptului încălcat; sau
b) cu titlu de alternativă , atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru
daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau
valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de
proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în
cauză. ”
Se poate observa că reperele cuprinse la lit a) sunt enumerate, deci nu sunt alternative,
oricare dintre ele (sau toate împreună) putând fi luat(e) în considerare la cuantificarea
prejudiciului.
Totodată, reperul cuprins la lit.b) este în mod expres men ț ionat ca fiind alternativ,
pentru ipoteza în care nu pot fi aplicate criteriile cuprinse la lit.a) a textului ș i
întotdeauna la solicitarea titularului.
Per a contrario , la aplicarea textului instan ț a va da efect cu prioritate criteriilor
cuprinse în art.14 alin.2 lit.a din ordonan ț ă, iar titularul poate alege, alternativ, să
solicite aplicarea prevederilor alienatului al doilea, atunci când împrejurările o cer.
În concluzia acestor argumente, curtea re ț ine drept nefondate toate criticile în sensul că
nu s-a dovedit vreun prejudiciu constând în scăderea vânzărilor sau a profitului realizat
de apelanta-reclamantă, deoarece criteriul indicat în spe ț ă de reclamant (cel care
stabile ș te prin cererea sa limitele judecă ț ii) ș i cu privire la care s-au administrat probe
în spe ț ă este cel al beneficiului realizat pe nedrept de contrafăcător.

Cu referire la dispozi ț iile legale aplicabile cauzei ș i la raportul dintre reglementările
generale ș i cele speciale, curtea notează, pe de o parte, că nu există nicio contradic ț ie
între dispozi ț iile art.92 din Legea nr. 84/1998 ș i prevederile OUG nr.100/2005, dimpotrivă
norma generală (Legea nr. 84/1998) a trimis la condi ț iile dreptului comun de reparare a
prejudiciilor pentru fapte ilicite, iar normele speciale din OUG nr.100/2005 completează
legea generală ș i, dacă sunt derogatorii de la acestea, se aplică cu prioritate, în virtutea
principiilor generale de drept.
Este lipsită de relevan ț ă împrejurarea că la edictarea art.92 din Legea nr. 84/1998
prevederile OUG nr.100/2005 nu erau în vigoare, câtă vreme raportul dintre aceste norme
este cel arătat mai sus, iar tribunalul nu a încălcat regula aplicării legii speciale în
detrimentul legii generale.
Dimpotrivă, prima instan ț ă a aplicat prevederile art.14 alin.2 din ordonan ț ă la
momentul stabilirii prejudiciului, re ț inând în acela ș i timp, în mod judicios, că normele
generale cuprinse în art.92 din Legea nr. 84/1998 ș i în art.998-999 Cod Civil 1864 nu sunt
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
ge e a e cup se a t9 d egea 8 / 998 ș a t 998 999 Cod C 86 u su t
contrare reglementării speciale, condi ț iile răspunderii delictuale pentru contrafacerea

mărcii fiind acelea ș i cu cele cuprinse în dreptul comun.
Nici căderea în desuetudine a prevederilor art.92 din lege nu este un argument valid,
deoarece acesta nu este decât o normă de trimitere la dreptul comun. Adoptarea legii
speciale va exclude aplicarea normelor dreptului comun numai în privin ț a aspectelor
reglementate diferit în legea nouă.
Or, curtea observă că legiuitorul român a adoptat OUG nr.100/2005 pr ivind asigurarea
respectării drepturilor de proprietate industrială în scopul declarat al transpunerii
"Directivei nr. 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004,
referitoare la respectarea drepturil or de proprietate intelectuală". Noua reglementare
cuprinde măsuri speciale de protec ț ie a drepturilor ce fac obiectul său de aplicare (atât
în scopul protec ț iei provizorii a dreptului, cât ș i în scopul facilitării proba ț iunii în
procedurile judiciare) ș i criterii concrete de determinare a prejudiciului, însă nu derogă
de la cerin ț ele art.998-999 Cod Civil 1864 privind angajarea răspunderii pentru fapta
ilicită, ș i anume existen ț a unei fapte ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate ș i
vinovă ț ia.

Legat de acest aspect, curtea va înlătura ș i ultimul argument al apelantei-pârâte în
sensul că folosirea criteriului beneficiului realizat pe nedrept de cel care a săvâr ș it
contrafacerea este aptă a da na ș tere unor abuzuri din partea titularilor de drepturi, care
vor sta în pasivitate o perioadă îndelungată de timp pentru a reclama beneficiul folosirii
fără drept a unei mărci neutilizate.
Or, curtea notează că aspectul nefolosirii mărcii nu poate fi opus reclamantei în spe ț ă, fa
ț ă de respingerea cu caracter irevocabil a ac ț iunii în decădere (prin sentin ț a civilă
nr.29/11.01.2006 a Tribunalului B_____ ș ti - Sec ț ia a III-a Civilă), acolo fiind dezlegate
aspecte de fapt ș i de drept ce nu pot fi repuse în discu ț ie în pricina pendinte.
Mai mult, argumentul apelantei-pârâte se bazează pe o prezum ț ie de rea-credin ț ă a
apelantei reclamante (starea sa de pasivitate destinată solicitării de despăgubiri pentru o
perioadă de timp îndelungată), în condi ț iile în care o asemenea atitudine subiectivă
trebuia să facă obiectul proba ț iunii pârâtei, buna-credin ț ă fiind prezumată în sistemul
Codului Civil 1864.
În schimb, apelanta-pârâtă îmbracă împrejurarea folosirii fără drept a mărcii apelantei-
reclamante în forma unei activită ț i licite, folosindu-se de argumentul că reclamanta nu
folosea semnul, ceea ce pare a-i justifica actele de contrafacere. Or, o asemenea abordare
nu poate fi primită, singurul subiect de drept a cărui răspundere poate fi antrenată pentru
încălcarea dreptului la marcă fiind cel care săvâr ș e ș te această încălcare ș i în nici un
caz titularul, chiar aflat în pasivitate fa ț ă de existen ț a încălcării. Pentru pasivitatea
suficient de îndelungată a titularului legiuitorul a prevăzut sanc ț iuni, a căror aplicare a
fost însă refuzată de instan ț e între păr ț ile raportului juridic de fa ț ă.

Într-o altă critică, de ordin procedural, apelanta-pârâtă a sus ț inut că la momentul
încuviin ț ării probelor prima instan ț ă s-a antepronun ț at, lăsând a se întrevedea solu ț
ia ce urma a fi dată cererii cu care era învestită, deoarece a încuviin ț at întrutotul
obiectivele propuse de reclamantă ș i a respins obiectivele solicitate de pârâtă la
efectuarea expertizei judiciare, obiective ce priveau pierderile suferite efectiv de
reclamantă, cantitatea de produse sub marca MILCOV existentă în stocul reclamantei ș i
cea produsă în intervalul de timp de referin ț ă.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
cea p odusă te a u de t p de e e ță
Prin urmare, în opinia pârâtei apelante, judecătorului cauzei i-a lipsit impar ț ialitatea la
care era obligat, dar ș i rolul activ.
În primul rând curtea constată că, potrivit art.29 alin.1 ș i 2 Cod Proc.Civ., ”Propunerea de
recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte ș i înainte de
începerea oricărei dezbateri. (2) Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea
dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt
cunoscute.”
Prin urmare, de vreme ce chestiunea invocată de apelanta pârâtă ca indiciu de impar ț
ialitate îmbrăca, în opinia acesteia, motiv de recuzare (art.27 pct.7 Cod Proc.Civ.), aceasta
era obligată a ridica acest aspect imediat după ivirea motivului, astfel cum textul mai sus
citat stabile ș te cu caracter imperativ, ceea ce nu s-a întâmplat.
Câtă vreme legea stabile ș te sanc ț iunea specifică unei atare conduite a judecătorului ș i
edictează ș i un termen pentru exerci ț iul dreptului de a formula recuzarea, termen ce s-
a epuizat, invocarea aspectului în discu ț ie direct în apel nu mai poate constitui un
motiv de nelegalitate a sentin ț ei atacate.
În al doilea rând, curtea observă că obiectivele propuse de apelanta pârâtă la efectuarea
expertizei priveau propria sa viziune cu privire la modul de calcul al prejudiciului pretins
suferit de reclamantă. Or, cum s-a re ț inut ș i mai sus, limitele învestirii instan ț ei, în
raport de care se administrează ș i probele, sunt stabilite de reclamant. Prin urmare, dacă
reclamanta a solicitat ca la determinarea prejudiciului să fie avut în vedere profitul
realizat pe nedrept prin activitatea de contrafacere de către pârâtă, instan ț a nu era în
măsură să determine prejudiciul în alte coordonate, urmând fie a aplica legea conform
sus ț inerilor reclamantei, fie a respinge solicitarea de despăgubiri.
Prin prisma acestor precizări, nu prezintă relevan ț ă împrejurarea că, în realitate, prima
instan ț ă a încuviin ț at în parte obiectivele solicitate de pârâtă (respectiv pe cele care
tindeau la evaluarea produc ț iei de vinars MILCOV de către reclamantă ș i a încasărilor
acesteia rezultate din comercializarea acestui produs), cenzurând doar acele obiective pe
care nu le-a apreciat ca fiind utile solu ț ionării cauzei.

A mai sus ț inut apelanta că reclamanta Z____ nu poate pretinde beneficiul realizat de
pârâtă din vânzarea de băuturi ce con ț in alcool etilic sub marca MILCOV, deoarece
reclamanta nu de ț ine autoriza ț ie în scopul producerii unor asemenea produse.
Curtea re ț ine că argumentul este lipsit de interes din perspectiva răspunderii pentru
încălcarea dreptului la marcă.
Astfel, în primul rând se constată că apelanta pârâtă nu a indicat în mod expres care este
condi ț ia răspunderii delictuale ce ar fi înlăturată ca urmare a acestui aspect.
În al doilea rând, existen ț a contrafacerii (constatată printr-o hotărâre judecătorească
irevocabilă) creează premisele răspunderii pentru fapta ilicită independent de
dimensiunea folosirii mărcii de către titular, iar în cele ce preced s-a arătat care sunt
motivele pentru care prejudiciul izvorât din faptul ilicit al contrafacerii nu sunt în mod
absolut legate de beneficiul nerealizat de titular din exploatarea mărcii, ci sunt apreciate,
în mod legal, prin raportare ș i la beneficiul injust al celui ce a săvâr ș it fapta.

Va fi înlăturată ș i sus ț inerea în sensul că prejudiciul maxim ce putea fi solicitat de
reclamantă consta în profitul net ob ț inut din vânzarea stocului său de vinars MILCOV. A
ăt t â dî
rolii.ro/hotarari/5897cf50e490090c0e000fe5 d it iil t d l tifi 20/27
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
ș a cum s-a arătat, având în vedere criteriile enumerate de lege, cuantificarea
prejudiciului nu se face conform solicitării pârâtului, ci în raport de cererea
reclamantului. Mai mult, de vreme ce s-a re ț inut deja că întinderea activită ț ilor
reclamantei de folosire efectivă a mărcii nu condi ț ionează protec ț ia acesteia (câtă
vreme ș i ac ț iunea în decădere a fost respinsă), argumentul nu poate fi primit.

Printr-o altă critică apelanta-pârâtă a sus ț inut că nu se poate pune semn de egalitate
între riscul de confuzie, re ț inut de instan ț a care a solu ț ionat ac ț iunea în
contrafacere, ș i existen ț a efectivă a prejudiciului, deoarece riscul de confuzie
reprezintă o situa ț ie cu poten ț ial de a se produce anumite prejudicii, iar reclamanta nu
a dovedit că acestea s-au produs efectiv, în sensul dovedirii confuziei în care s-ar fi aflat
consumatorii fa ț ă de produsele celor două păr ț i litigante.
Or, curtea constată că argumenta ț ia apelantei-pârâte ignoră principiile de bază ale
protec ț iei dreptului la marcă împotriva contrafacerii, unul dintre acestea fiind acela că
legea a calificat drept faptă ilicită însă ș i folosirea fără drept a unui semn identic sau
similar, pentru produse similare, dacă există riscul de confuzie .
În aceste coordonate legea prezumă că o atare folosire, aptă a crea confuzia
consumatorului cu privire la originea produselor contrafăcute, este ș i generatoare de
prejudicii, în caz contrar nu ar fi existat reglementarea cuprinsă în art.36 din Legea nr.
84/1998, care permite titularului să ceară încetarea încălcării.
Măsurile de interzicere a folosirii pe care titularul mărcii le poate solicita sunt ele însele
modalită ț i primare de restabilire a situa ț iei anterioare săvâr ș irii faptei ilicite, după
caz, ele fiind înso ț ite sau nu de acordarea de despăgubiri, în func ț ie de manifestarea de
voin ț ă a titularului ș i de circumstan ț ele cauzei. Prin urmare, în egală măsură încetarea
folosirii ș i acordarea de despăgubiri presupun constatarea unei încălcări ș i implică
existen ț a prejudiciului.
În schimb, a sus ț ine că riscul de confuzie constatat irevocabil de instan ț ă ca ș i condi ț
ie a ac ț iunii în contrafacere nu este decât eventual ș i a cere titularului, în consecin ț ă,
să dovedească în concret numărul de consumatori care s-au aflat într-o stare de eroare
cu privire la provenien ț a bunurilor sau serviciilor purtând marca în discu ț ie (în scopul
cuantificării pierderii suferite de titular) ar goli de con ț inut însă ș i institu ț ia protec ț
iei dreptului la marcă.
Din această perspectivă critica este nefondată, după cum este nefondată ș i sus ț inerea
în sensul că hotărârea primei instan ț e este nemotivată sub aspectul existen ț ei
prejudiciului, chiar dacă tribunalul a re ț inut în mod concis că acesta rezultă din însă ș i
folosirea mărcii de către pârâtă.

Cu privire la vinovă ț ie, apelanta-pârâtă a sus ț inut prin apelul său că această condi ț ie
a răspunderii nu este întrunită în persoana sa în forma inten ț iei , cum impune legea,
justificat de o ________ împrejurări de fapt, cu privire la care curtea constată că nu pot
primi valen ț ele atribuite prin cererea de apel.
Astfel, pe de o parte, curtea constată că nu au fost contestate sub aspectul temeiniciei
considerentele instan ț ei în sensul că inten ț ia de săvâr ș ire a faptei ilicite rezultă din
împrejurarea că apelanta-pârâtă î ș i cuno ș tea concuren ț ii, pretinzând pârâta doar că
nu a inten ț ionat a atrage clien ț ii reclamantei.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
Or, curtea constată că, aflându-se păr ț ile pe aceea ș i pia ț ă, este pertinentă afirma ț ia
instan ț ei în sensul că apelanta-pârâtă cuno ș tea existen ț a ș i obiectul de activitate al
apelantei-reclamante.
Totodată, atitudinea subiectivă a apelantei-pârâte ( ce are calitatea de profesionist ) fa ț ă
de existen ț a mărcii înregistrate trebuie să fie examinată în alte coordonate decât cea
unui consumator.
Astfel, îndeplinirea formalită ț ilor de publicitate a mărcii asigură opozabilitatea acesteia
fa ț ă de orice ter ț (cu excep ț ia titularului de drepturi anterioare), care nu mai poate
invoca necunoa ș terea existen ț ei mărcii, publicarea mărcii instituind o prezum ț ie
simplă în sensul că aceasta a ajuns la cuno ș tin ț a ter ț ilor.
Mai mult, în cazul profesioni ș tilor, cum este apelanta- pârât ă , aceste aspecte sunt
examinate cu mai multă stricte ț e, având în vedere că ambele societă ț i litigante au
acela ș i obiect de activitate (fiind nerelevantă împrejurarea că produc ș i
comercializează tipuri diferite de băuturi alcoolice). În aceste coordonate faptice, pârâta
era ț inută a cunoa ș te existen ț a mărcii MILCOV ș i a se ab ț ine de la orice acte de
încălcare.
Argumentul apelantei în sensul că, văzând că reclamanta nu mai produce vinars
MILCOV, a considerat că poate folosi semnul, nu înlătură vinovă ț ia acesteia, ci dovede ș
te eventual că pârâta nu a urmărit atragerea clien ț ilor acesteia ș i, implicit,
contrafacerea, însă nefiind răsturnată prezum ț ia mai sus amintită în sensul că existen ț
a mărcii îi era cunoscută, curtea re ț ine că fapta ilicită de contrafacere a fost săvâr ș ită
în spe ț ă cu inten ț ie indirectă , pârâta acceptând implicit că ar putea produce un
prejudiciu titularului mărcii înregistrate prin comercializarea produselor purtând
semnul protejat.

În legătură cu argumenta ț ia apelantei asupra inexisten ț ei vinovă ț iei se impune o
remarcă: de ș i aceasta î ș i justifică lipsa de vinovă ț ie prin convingerea că în privin ț a
mărcii reclamantei MILCOV operase decăderea, acesteia nu îi revenea atributul aprecierii
unei asemenea situa ț ii, fa ț ă de reglementarea clară cuprinsă în Legea nr.84/1998
privind necesitatea constatării decăderii de către instan ț ă în cuprinsul unei proceduri
judiciare. Prin urmare, o asemenea apreciere nu justifică încălcarea unui drept
recunoscut de lege, anterior încetării acestuia ca efect al unei hotărâri judecătore ș ti
irevocabile.
În consecin ț ă, devin lipsite de relevan ț ă pentru apărarea în sensul bunei-credin ț e a
apelantei-pârâte toate sus ț inerile sale privitoare la lipsa activită ț ii de produc ț ie ș i
comercializare a vinarsului MILCOV din partea apelantei-reclamante.

Argumentul pârâtei în sensul că buna credin ț ă a pârâtei rezultă din calitatea ș i pre ț ul
inferior al băuturilor produse ș i comercializate de aceasta sub marca MILCOV nu poate fi
primit în contextul cerin ț ei vinovă ț iei, câtă vreme calitatea sa de profesionist implică ș
i cunoa ș terea împrejurării că folosirea unui semn protejat pentru produse cu un pre ț
mai scăzut ș i de calitate inferioară decât ale titularului mărcii nu este de natură a
înlătura riscul de confuzie. Dimpotrivă, consumatorul, care de cele mai multe ori nu
întâlne ș te ambele produse împreună, va fi mult mai tentat să cumpere produsul mai
ieftin, deoarece acesta va fi mai atractiv, iar calitatea inferioară nu va avea ca efect decât
prejudicierea titularului (cum s-a subliniat mai sus, la analiza cerin ț ei prejudiciului),
prin diluarea mărcii.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
p d ua ea ă c

Aspectul invocat al pasivită ț ii vreme de 5 ani a reclamantei, timp în care pârâta
apelantă a desfă ș urat activitatea de contrafacere, nu atrage, de asemenea, buna sa
credin ț ă, deoarece instan ț a are de analizat atitudinea subiectivă a pârâtei pe întreaga
perioadă de referin ț ă, iar la momentul începerii săvâr ș irii faptei ilicite, această
pasivitate nu exista. Mai mult, cum s-a arătat, omisiunea apelantei reclamante de ac ț
iona împotriva contrafăcătorului nu justifică din punct de vedere subiectiv încălcarea.

Prin urmare, contrar sus ț inerilor apelantei-pârâte, este îndeplinită ș i cerin ț a vinovă ț
iei la angajarea răspunderii pârâtei intimate pentru fapta sa ilicită.

În privin ț a legăturii de cauzalitate, apelanta-pârâtă nu a contestat afirma ț ia primei
instan ț e în sensul că aceasta rezultă ex re , având în vedere ș i dispozi ț iile OUG
nr.100/2005, care reglementează expres posibilitatea titularului de a solicita despăgubiri
pentru încălcare, iar curtea constată acest argument ca fiind corect.
A invocat însă apelanta-pârâtă caracterul contradictoriu al considerentelor primei instan
ț e, în sensul că, pe lângă constatarea de mai sus, asupra legăturii de cauzalitate, a statuat
tribunalul că prejudiciul rezultă din ob ț inerea de către V_____ a unui profit nejustificat
ca urmare a folosirii mărcii MILCOV, iar acest prejudiciu nu poate fi legat strict de
pierderea clientelei ș i de dilu ț ia mărcii, aceste aspecte fiind imposibil de cuantificat în
absen ț a probelor administrate în acest sens de reclamantă.
Curtea constată însă că această afirma ț ie nu prive ș te cerin ț a legăturii de cauzalitate
dintre fapta ilicită ș i prejudiciu.
Dimpotrivă, tribunalul a răspuns apărărilor pârâtei în sensul că prejudiciul nu poate fi
format decât din beneficiul nerealizat de reclamanta titular al mărcii, arătând (cum a
făcut ș i instan ț a de apel în cele ce preced) că prejudiciul suferit de titular nu este
întotdeauna indisolubil legat de pierderea clientelei ș i de scăderea vânzărilor, ci ș i de
profitul realizat injust de cel care a încălcat dreptul asupra mărcii.
De ș i, aparent, tribunalul a afirmat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului în
forma beneficiului nerealizat (formă indicată de pârâtă drept unica ce poate fi luată în
considerare), în pofida imperfec ț iunii construc ț iei textului din considerente, curtea re ț
ine că motivarea nu este nici contradictorie ș i nici superficială, astfel că aspectul nu
poate atrage nelegalitatea sentin ț ei.
În plus considerentele tribunalului sunt completate prin argumentele expuse de instan ț
a de apel, astfel încât toate argumentele apelantei-pârâte în privin ț a deficien ț elor
motivării primei instan ț e sunt nefondate.

2. Apelul reclamantei ____________________>
Singura nemul ț umire exprimată prin cererea de apel formulată de reclamanta Z____ ș i
dezvoltată în memoriul depus la dosar prive ș te modul de stabilire de către prima instan
ț ă a cuantumului despăgubirilor materiale, considerând apelanta-reclamantă că o
reparare integrală a prejudiciului suferit s-ar putea realiza numai prin acordarea cu titlu
de despăgubiri a diferen ț ei dintre pre ț ul de vânzare ș i pre ț ul de produc ț ie ș i nu doar
a profitului net ob ț inut de pârâta V_____ din comercializarea produselor purtând marca
reclamantei.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
ec a a te
Apelanta-reclamantă atribuie însă reglementărilor invocate valen ț e inexistente. Astfel,

prevederile art.3 alin.2 ș i art.14 alin.2 din OUG nr.100/2005 ș i ale art.45.1 din Acordul
TRIPS fac referire la necesitatea reparării integrale a daunei, fără ca vreunul dintre
aceste texte să circumstan ț ieze no ț iunea de beneficiu injust realizat de persoana care
a încălcat dreptul exclusiv asupra mărcii, cu atât mai pu ț in în sensul sus ț inut de
reclamantă, al obligării acestei persoane la despăgubiri în cuantumul tuturor sumelor ob
ț inute din vânzarea produselor incriminate, mai pu ț in pre ț ul de produc ț ie.
Este adevărat că legea nu leagă modul de stabilire a despăgubirilor de no ț iuni
economice sau contabile, tocmai pentru că, a ș a cum s-a arătat ș i la analiza apelului
pârâtei, instan ț a este chemată a aplica unul sau mai multe dintre criteriile enumerate
de art.14 alin.2 lit.a sau, după caz, lit.b, apreciind în func ț ie de circumstan ț ele spe ț ei
modul concret de cuantificare a despăgubirilor cuvenite titularului.
Este, deci, lipsită de relevan ț ă distinc ț ia pe care o realizează apelanta-reclamantă între
no ț iunile de ”profit” ș i ”adaos”, deoarece legea nu statuează decât în termeni generici,
cu privire la ”beneficiile realizate în mod injust”.

Curtea va înlătura ș i sus ț inerea apelantei reclamante în sensul că instan ț a a adăugat
la lege (art.92 din Legea nr. 84/1998) când a statuat că repararea prejudiciului se face prin
acordarea profitului net realizat de pârâtă, ci, dimpotrivă, a procedat, în limitele atribu ț
iilor sale, la interpretarea legii (art.14 alin.2 lit.a din OUG nr.100/2005) în raport de inten ț
ia legiuitorului, în limitele externe ș i interne ale textului.

Nu e lipsit de pertinen ț ă argumentul reclamantei în sensul că, stabilind cuantumul
despăgubirilor la profitul net ob ț inut din activitatea de produc ț ie ș i comer ț sub
denumirea protejată MILCOV, se dă prilej celui ce a săvâr ș it fapta ilicită să păstreze
cheltuielile indirecte ocazionate de activitatea sa ilicită, în sensul că nu va fi obligat să
restituie valoarea tuturor serviciilor prestate în cursul acestei activită ț i.
Curtea constată însă că interpretarea no ț iunii de beneficiu realizat în mod injust în
termenii propu ș i de reclamantă ar face dificilă determinarea cu acurate ț e a acestor
cheltuieli, care sunt incluse în opinia apelantei-reclamante în no ț iunea de beneficiu
injust, respectiv a acelora care au adus efectiv un avantaj economic de orice fel pârâtului
( ș i numai acestuia, nu ș i unor ter ț i) ș i în aceste condi ț ii modalitatea de determinare
propusă de apelanta-reclamantă poate conduce la aplicarea unor criterii arbitrare în
stabilirea despăgubirilor.
Înlăturarea acestei solicitări a apelantei-reclamante este sus ț inută ș i de economia
reglementării cuprinse în OUG nr.100/2005, art.3 alin.2, potrivit cu care: ” Măsurile,
procedurile și repararea daunelor trebuie să fie efective, proporționale cu drepturile
încălcate, descurajatoare și să fie aplicate astfel încât să se evite crearea de obstacole în
calea comerțului legitim și totodată să ofere protecție împotriva folosirii abuzive a
acestora. ”
Or, câtă vreme este lipsit de dubiu că activitatea economică a apelantei-pârâte excede
cadrului actelor de contrafacere ce fac obiectul cauzei de fa ț ă (respectiv produc ț ia ș i
comercializarea de băuturi sub denumirea protejată MILCOV), abordarea apelantei-
reclamante ar putea na ș te posibilitatea împiedicării comer ț ului acesteia ce îmbracă o
formă legitimă , fa ț ă de dificultatea de a discerne cheltuielile indirecte aferente doar
unei păr ț i a activită ț ii sale.
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
De asemenea, solu ț ia propusă de reclamantă nu respectă nici criteriul propor ț ionalită ț

ii despăgubirii cu gravitatea faptei, curtea notând sub acest aspect împrejurarea (ce nu
are caracter exonerator de răspundere, ci de circumstan ț ă ce permite aprecierea gravită
ț ii faptei) că apelanta-pârâtă era la data săvâr ș irii faptelor de contrafacere titularul
mărcii MILCOV xxxxx/02.02.2001 pentru servicii de transport din clasa 39, (situa ț ie în
raport de care s-a constatat că a folosit semnul pentru o altă clasă de produse sau
servicii decât cea pentru care a fost înregistrată).

În concluzia acestor argumente, curtea re ț ine, contrar sus ț inerilor apelantei-
reclamante, că prima instan ț ă a aplicat corect principiile generale de reparare a
prejudiciului în materia încălcării dreptului la marcă, cuprinse în legea internă ș i în
reglementările interna ț ionale invocate de reclamantă, astfel încât criticile valorificând
încălcarea principiilor propor ț ionalită ț ii ș i reparării complete a prejudiciului sunt
nefondate.
Dimpotrivă, tocmai îndrumările Observatorului European în materie, referitoare la
caracterul esen ț ialmente compensatoriu al despăgubirilor, sus ț in interpretarea dată de
instan ț ele de fond ș i de apel normelor legale aplicabile, deoarece punctul de vedere al
apelantei-reclamante sus ț ine mai mult un caracter sanc ț ionatoriu al repara ț iilor în
discu ț ie.

Într-o altă critică a sus ț inut apelanta-reclamantă că suma acordată de prima instan ț ă
cu titlu de despăgubiri (2.411.779 lei) nu corespunde concluziilor raportului de expertiză
(2.871.165 lei), cuantumul stabilit nefiind sus ț inut de materialul probatoriu administrat.
Curtea re ț ine că suma stabilită în dispozitivul sentin ț ei apelate reprezintă profitul net
constatat de expertul contabil judiciar ca rezultat din activitatea ilicită a pârâtei în
perioada de referin ț ă, la care s-a aplicat cota unică de impozit de 16%, având în vedere că
suma achitată bugetului de stat cu titlu de impozit nu a profitat apelantei-reclamante ș i
nu a intrat în patrimoniul acesteia, astfel încât nu se cuvenea a fi inclusă în calculul
despăgubirilor.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art.296 Cod Proc.Civ., constatând
legalitatea ș i temeinicia sentin ț ei apelate, curtea va respinge ca nefondate ambele
apeluri formulate, urmând totodată a respinge ș i solicitarea apelantei-pârâte de plată a
cheltuielilor de judecată în apel, constatând că aceasta din urmă a căzut în preten ț ii, la
fel ca ș i apelanta-reclamantă, prevederile art.274 Cod Proc.Civ. nefiind aplicabile în situa
ț ia de fa ț ă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE:

Respinge apelurile formulate de apelanta-reclamantă ________________ s_____ a___ la
S__ T____ @ T____ , în București, ___________________. 17, sector 5 și apelanta-pârâtă
____________________ , cu s_____ în Focșani, ______________________, județ ul
9/23/2019 7/2013 marca - ROLII
V______, împotriva sentinței civile nr. 2046/21.11.2011, pronunțată de Tribunalul

București – Secția a IV - a civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, ca nefondate.
Respinge cererea apelantei-pârâte privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2013.

P_________ JUDECĂTOR
I_____ R_______ D______ M______ S______

GREFIER
I_____ P______

9/23/2019 7/2013 marca - ROLII

Red. IRD
Tehnored. NC/IRD
4 exemplare/ 10.12.2013
Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă - Judecător: C______ C__________ I____

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania (http://www.wolterskluwer.ro/) pentru Fundatia RoLII (http://www.rolii.ro/).
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
(http://www.rolii.ro/)

Decizie 7A Din 17.01.2013 Curtea de Apel Bucuresti Sectia A IX A Civila

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Decizie 7A Din 17.01.2013 Curtea de Apel Bucuresti Sectia A IX A Civila

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9/23/2019 7/2013 marca - ROLII

ACASĂ (HTTP://ROLII.RO) » CĂUTARE (HTTP://ROLII.RO/CAUTARE) » 7/2013

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titular ă a drepturilor de proprietate

Cu privire la cuantumul prejudiciului, reclamanta a susținut c ă î n prezenta cauz ă sunt

de drept privat, reclamantul trebuie sa se adreseze instanței î n a cărei raza teritorial ă se

comercializarea băuturilor spirtoase sub marca MILCOV, fără ca încetării activității de

Conform concluziilor raportului de expertiză, faptul că V_____ are ca domeniu de

sumă, experta în mod corect a exclus costurile de producție: cheltuielilor directe cu

analiza cauza în limitele statuate de art.295 Cod Proc.Civ., respectiv în privin ț a

Curtea nu poate primi aﬁrma ț ia apelantei-pârâte în sensul că primul criteriu, beneﬁciul

contrare reglementării speciale, condi ț iile răspunderii delictuale pentru contrafacerea

Apelanta-reclamantă atribuie însă reglementărilor invocate valen ț e inexistente. Astfel,

De asemenea, solu ț ia propusă de reclamantă nu respectă nici criteriul propor ț ionalită ț

V______, împotriva sentinței civile nr. 2046/21.11.2011, pronunțată de Tribunalul

S-ar putea să vă placă și