PĂRINŢI ŞI SCRIITOBI BISERICEŞTI

•tfjxg^-
f y SCRIERILE
( PĂRINŢILOR )
K APOSTOLICI A

CARTE TIPĂRITA CU BINECUVINTAREA

PREA FERICITULUI PĂRINTE

IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE, NOTE ŞI INDICI DE

Pr. D. FECIORU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE

AL BISERICII ORTODOXE R O M A N E
B U C U R E Ş T I - 1979
 166 SCRIERILE PĂRINŢILOR APOSTOLICI

ştiu că şi sfinţii preoţi nu se uită că a fost rînduit de curînd episcop, ci,

ca nişte oameni înţelepţi în Dumnezeu se supun lui ,• dar nu lui, ci
Tatălui lui Iisus Hristos, Episcopul tuturor. 2. Aşadar în cinstea Celui
C a r e ne-a voit pe noi, se cuvine să ne supunem episcopului fără nici
o făţărie, că nimeni nu înşeală pe episcopul acesta văzut, ci îl înşeală
pe Cel nevăzut. Că într-o împrejurare ca aceasta n-avem să dăm cuvînt
trupului, ci lui Dumnezeu, Care cunoaşte cele ascunse.

C A P I T O L U L IV

1. Se cuvine, dar, nu numai să ne numim creştini, ci să şi fim ; că

sînt unii care numesc pe episcop episcop, dar fac pe t o a t e fără el. Unii
ca aceştia nu mi se par a avea o conştiinţă curată, pentru că adună­
rile lor de slujbă nu sînt întemeiate potrivit poruncii Domnului.

CAPITOLUL V

| 1. Lucrurile au un sfîrşit, iar în faţa n o a s t r ă stau acestea două :

m o a r t e a şi viaţa ,• şi fiecare «are sâ meargă la locul Iui» 5 . 2. După cum
sînt două monezi, una a lui Dumnezeu, iar alta a lumii şi fiecare din
ele au o întipăritură proprie, tot aşa şi cei necredincioşi au întipăritura
lumii acesteia, iar cei credincioşi au, în dragoste, întipăritura lui
Dumnezeu Tatăl prin Iisus H r i s t o s ; dacă nu alegem, prin El de b u n ă
voie moartea, în patima Lui, nu avem în noi viaţa Lui.

CAPITOLUL VI

1. Aşadar, pentru că în p e r s o a n e l e amintite mai înainte, am văzut,

în credinţă, întreaga voastră comunitate, şi am iubit-o, vă îndemn să
vă străduiţi să le faceţi pe t o a t e în u n i r e cu Dumnezeu, avînd întîi-
stătător pe episcop, care este în locul lui Dumnezeu, pe preoţi care
sînt în locul soborului Apostolilor şi pe diaconi care-mi sînt aşa de
dragi, cărora li s-a încredinţat slujirea lui Iisus Hristos, Care mai îna­
inte de veci, era la Tatăl şi la sfîrşit s-a arătat. 2. Asemănîndu-vă, dar,
toţi în purtări cu Dumnezeu, respectaţi-vă unul pe a l t u l ; nimeni să nu
se uite trupeşte la semenul său, ci t o t d e a u n a să vă iubiţi unul pe altul
în Iisus Hristos. Să nu fie nimic între voi care să vă poată dezbina, ci
uniţi-vă cu episcopul şi cu întîistătătorii voştri, potrivit chipului şi în­
văţăturii celei nestricăcioase.

5. Fapte 1, 25.
 IGNATIE
CĂTRE TRALIENI

Ignatie, numit şi Teoforul, Bisericii celei iubite de Dumnezeu, Tatăl

lui Iisus Hristos, Bisericii sfinte, care este în Trales din Asia, celei
alese şi vrednice de Dumnezeu, celei ce este în pace, în trup şi duh,
prin patima lui Iisus Hristos, nădejdea noastră în învierea, care ne duce
la E l ; Biserică pe care o şi îmbrăţişez în chip apostolic în plinătatea
ei şi-i doresc multă bucurie.

CAPITOLUL I

1. Am aflat că aveţi suflet fără de prihană şi statornic în răbdare,

nu din obişnuinţă, ci din fire, după cum mi-a arătat Polibie, episcopul
vostru, care, cu voia lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos, a venit în
Smirna şi s-a b u c u r a t împreună cu mine cel înlănţuit în Hristos Iisus
atît de mult, încît am văzut în el toată mulţimea credincioşilor voş­
tri. 2. Primind, dar, prin el, b u n ă v o i n ţ a voastră cea după Dumnezeu,
am slăvit pe Dumnezeu, p e n t r u că, după cum am aflat, v-am găsit că
sînteţi «următori ai lui Dumnezeu» 1.

CAPITOLUL II

1. Cînd vă supuneţi episcopului ca lui Iisus Hristos, îmi păreţi că

vieţuiţi nu după om, ci după Iisus Hristos, C a r e a murit p e n t r u noi,
p e n t r u ca, crezînd în m o a r t e a Lui, să scăpaţi de moarte. 2. Este, aşa­
dar, de n e a p ă r a t ă trebuinţă, p r e c u m şi faceţi, să nu faceţi nimic fără
episcop, ci să vă supuneţi şi preoţimii ca Apostolilor lui Hristos, nă­
2
dejdea noastră , în C a r e vom fi găsiţi dacă vieţuim aşa. 3. Trebuie ca
şi diaconii, ca slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos, să placă tuturor în

1. Eies. 5, 1.
2. 1 Tim. 1,1.
SF. IGNATIE, CĂTRE TRALIENI 171

tot chipul. Că nu sînt slujitori ai mîncărilor şi băuturilor, ci slujitori

ai Bisericii lui Dumnezeu. Trebuie, dar, să se ferească de învinuiri ca
de foc.

CAPITOLUL III

1. De asemenea, toţi să respecte pe diaconi ca pe Iisus Hristos ; să

respecte şi pe episcop, care este chip al Tatălui, iar pe preoţi ca pe
sobor al lui Dumnezeu şi ca a d u n a r e a Apostolilor. Fără de aceştia nu
se p o a t e vorbi de biserică. 2. Sînt convins că despre acestea şi voi
gîndiţi la fel. Dovada dragostei v o a s t r e am primit-o şi o am cu mine
în episcopul vostru, al cărui fel de p u r t a r e este m a r e lecţie, iar blîn-
deţea lui, p u t e r e ; socot că şi păgînii îl respectă. 3. Pentru că vă
iubesc, vă cruţ, deşi aş fi putut să vă scriu despre aceasta mai cu
tărie. N-am de gînd să vă p o r u n c e s c ca un apostol, cînd sînt un osîn-
dit.

C A P I T O L U L IV

1. Gîndesc multe despre Dumnezeu ,• dar îmi pun m ă s u r ă mie în­

sumi, ca nu cumva, cu lauda mea, să mă pierd. Acum, însă, trebuie
mai mult să mă tem şi să nu iau aminte la cei c a r e mă laudă. 2. Că cei
care vorbesc cu mine aşa, mă biciuiesc. Da, doresc să sufăr, d a r nu ştiu
de sînt vrednic Mulţi nu văd rîvna mea, dar ea se luptă cu mine şi
mai mult. Am n e v o i e de blîndeţe, care nimiceşte pe «stăpînitorul vea­
cului acestuia» 3.

CAPITOLUL V

1. N-aş p u t e a o a r e să vă scriu de lucrurile cele cereşti ? N e g r e ş i t !

Dar mă tem să nu vă fac rău, că sînteţi încă prunci *. Iertaţi-mă ! Nepu-
tîndu-le purta, mă tem să nu vă sugrumaţi. 2. Că şi eu, deşi sînt în
lanţuri şi pot înţelege cele cereşti, ierarhia îngerilor, cetele stăpîniilor,
cele văzute şi cele nevăzute, totuşi nu sînt încă ucenic. îmi lipsesc
multe, ca să fiu v r e d n i c de Dumnezeu.

C A P I T O L U L V I

1. Aşadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos : Folosiţi

numai h r a n ă creştină ! Depărtaţi-vă de buruiana străină, care este ere-

3. In. U, 30.
4. 1 Cor. 3, 1.
 IGNATIE
CĂTRE SMIRNENI

Ignatie, numit şi Teoforul, Bisericii lui Dumnezeu Tatăl şi al iubi­

tului Iisus Hristos, celei miluite cu toată harisma, celei pline de cre­
dinţă şi dragoste, care nu este lipsită de nici o harismă, celei cu
cuviinţă dumnezeiască, celei p u r t ă t o a r e de sfinţi, care este în Smirna
Asiei, în duh fără prihană şi în cuvîntul lui Dumnezeu, multă bucurie.

CAPITOLUL I

1. Slăvesc pe Iisus Hristos Dumnezeu, Care v-a înţelepţit aşa. Am

înţeles că aţi ajuns desăvîrşiţi în neclintită credinţă, ca şi cum aţi fi
pironiţi, cu trupul şi cu sufletul, în crucea Domnului Iisus Hristos şi
întăriţi în dragoste, în sîngele lui Hristos, plini de credinţă în Domnul
nostru, C a r e cu a d e v ă r a t este «d/n neamul lui David după trup»1,
dar Fiu al lui Dumnezeu după voinţa şi p u t e r e a lui Dumnezeu, născut
cu adevărat din Fecioară, botezat de Ioan, «ca să se împlinească de El
toată dreptatea» 2 . 2. Pe timpul lui Pilat din Pont şi al lui Irod a fost
pironit cu adevărat pentru noi cu trupul, din al cărui fruct sîntem noi,
din patima Lui cea de Dumnezeu fericită ; «ca să ridice semn»3 în
veci prin înviere p e n t r u a a d u n a pe sfinţii şi credincioşii Lui, fie din
iudei, fie din păgîni, într-un singur trup al Bisericii Lui.

CAPITOLUL II

1. El a pătimit t o a t e acestea ca să ne mîntuim. A pătimit cu ade­

vărat şi a înviat cu adevărat, nu cum spun unii necredincioşi, că a
pătimit în aparenţă, ei existînd în aparenţă, şi, precum gîndesc, aşa li
se va şi întîmpla, că sînt fantome şi draci.

1. In 7, 4 2 ; Rom. 1, 3.
2. Ml. 3, 15.
3. Is. 5, 2 5 ; 11, 12; 49, 2 2 ; 62, 10.
184 SCRIERILE PĂRINŢILOR APOSTOLICI

CAPITOLUL VI

1. Nimeni să nu se î n ş e l e ! Chiar puterile cele cereşti, slava înge­

rilor şi stăpînitorii văzuţi şi nevăzuţi, dacă nu cred în sîngele lui Hris­
tos, şi ei sînt osîndiţi. «Cine poate înţelege, să înţeleagă» 5 . Nimeni să
nu se mindrească cu locul pe care-1 ocupă ; că totul este credinţă şi
dragoste, decît care nimic nu-i mai m a r e . 2. Uitaţi-vă la cei care gîn-
desc altfel despre harul lui Iisus Hristos, pogorît peste noi i Ei sînt
împotriva gîndirii lui Dumnezeu. Nu le pasă de dragoste, de văduvă,
de orfan, de cel strîmtorat, de cel legat sau dezlegat, nici de cel înfo­
metat sau însetat.

CAPITOLUL VII

1. De Euharistie şi de r u g ă c i u n e se depărtează, pentru a nu mărtu­

risi că Euharistia este trupul Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, trupul,
care a pătimit p e n t r u păcatele n o a s t r e şi pe care Tatăl, cu b u n ă t a t e a
Sa, L-a înviat. Aşadar, cei care se împotrivesc darului lui Dumnezeu,
mor datorită tăgadei lor. Le-ar fi de folos să iubească, pentru ca să şi
învieze. 2. Se cuvine, dar, să vă depărtaţi de unii ca aceştia şi să nu
vorbiţi cu ei nici în particular, nici în public să ne ţinem strîns de
profeţi şi mai ales de Evanghelie, în care patimile ne sînt arătate, iar
învierea se împlineşte. Fugiţi de dezbinări, că ele sînt începutul
relelor.

CAPITOLUL viu

1. Cu toţii urmaţi pe episcop, după cum urmează Iisus Hristos pe

Tatăl, iar pe preoţi ca pe A p o s t o l i ; pe diaconi respectaţi-i ca pe po­
runca lui Dumnezeu. Nimeni să nu facă fără episcop ceva din cele ce
aparţin Bisericii. A c e a Euharistie să fie socotită bună, care este făcută
de episcop sau de cel căruia episcopul i-a îngăduit. 2. Unde se v e d e
episcopul, acolo să fie şi mulţimea credincioşilor, după cum u n d e este
Iisus Hristos, acolo este şi Biserica universală f l . F ă r ă episcop nu este
îngăduit nici a boteza, nici a face agapă ; că este bineplăcut lui Dum­
nezeu ceea ce aprobă episcopul, ca tot ce se săvîrşeşte să fie sigur şi
întemeiat.

5. Mt. 19, 12.

6. Biserica universala, alt termen Întrebuinţat pentru prima data în literatura
creştină de Sfîntul Ignatie.
SF. IGNATIE, CĂTRE POLICARP 189

C A P I T O L U L VI

5
1. A s c u l t a ţ i pe episcop ca şi Dumnezeu să vă asculte pe voi.
Sufletul meu îmi p u n pentru cei care se supun episcopului, preoţilor,
diaconilor. Şi facă Dumnezeu ca, î m p r e u n ă cu ei, să am şi eu p a r t e de
Dumnezeu. Osteniţi-vă unii împreună cu alţii, luptaţi împreună, aler­
gaţi împreună, suferiţi împreună, dormiţi şi deşteptaţi-vă ca economi,
ca stăpîni .şi slujitori ai lui Dumnezeu. 2. Căutaţi să plăceţi Celui în a
Cărui oaste s î n t e ţ i 6 , de la Care şi plata o primiţi. Să nu fie găsit careva
dezertor. Botezul vostru să vă rămînă arme, credinţa coif, dragostea
suliţă, iar r ă b d a r e a a r m u r ă ; faptele b u n e să fie depozitele voastre, ca
să vă primiţi, după vrednicie, plata voastră. Fiţi îndelung răbdători, cu
b u n ă t a t e unii cu alţii, precum este şi Dumnezeu cu voi. Facă Dumnezeu
să mă bucur p u r u r e a de v o i !

C A P I T O L U L VII

1. Pentru că, după cum mi s-a vestit, Biserica din Antiohia Siriei a
dobîndit pace prin rugăciunile voastre, de aceea şi eu am ajuns mai
vesel, că Dumnezeu mi-a luat de pe suflet grija, mai ales dacă prin
suferinţele mele voi dobîndi pe Dumnezeu spre a fi găsit, la înviere,
ucenic al vostru. 2. Se cuvine, de Dumnezeu fericite Policarpe, să ţii
o a d u n a r e vrednică de Dumnezeu şi să alegi pe cineva, pe Gare-1 aveţi
foarte drag şi harnic, care va p u t e a să fie numit curier al lui Dum­
nezeu ; acesta să fie învrednicit să se ducă în Siria ca să preamărească,
spre slava lui Dumnezeu, dragostea v o a s t r ă cea neobosită. 3. Creştinul
n-are stăpînire asupra lui însuşi, dar a r e timp liber pentru Dumnezeu.
Aceasta este o lucrare a lui Dumnezeu şi a voastră, cind o împliniţi.
Cred în h a r u l lui Dumnezeu, că voi sînteţi gata spre o facere de bine
plăcută lui Dumnezeu. Ştiindu-vă tăria v o a s t r ă p e n t r u adevăr, v-am
sfătuit în puţine cuvinte.

C A P I T O L U L VIII

1. Pentru că n-am p u t u t să scriu tuturor Bisericilor, trebuind să

plec pe n e a ş t e p t a t e cu corabia de la Troada la N e a p o l e 7 , precum po­
r u n c e ş t e voinţa lui Dumnezeu, v e i scrie tu Bisericilor, care sînt mai
î n a i n t e 8 , ca u n u l ce ştii gîndul lui Dumnezeu, ca şi ele să facă acelaşi

5. Sfîntul Ignatie se adresează acum smimenilor.

6. 2 Tim. 2, 4.
7. Neapole, port în Macedonia lîngă Filipi.
8. de Antiohia, adică Bisericile dintre Smirna şi Antiohia.