Sunteți pe pagina 1din 2

ULTIMELE ZILE ALE LUI FREDERIC OZANAM

P. Robert Maloney C.M.


Îndrumător spiritual al CGI (septembrie 2018)

Soția lui Frederic, Amelia, a scris cu foarte multă atenție ceea ce a trăit în ultimele zile ale vieții. Câtă
durere a putut să simtă când și-a dat seama că el era aproape de sfârșitul vieții. Și era încă tânăr,
avea doar 40 de ani, iar fetița lor, Maria, nu avea decât opt ani. Amelia va trăi încă 41 de ani, iar
Maria va ajunge în secolul XX. Notițele Ameliei merită să fie meditate, mai ales că « ultimele zile,
clipe » fac parte din viața noastră. Permiteți-mi să vă sugerez trei puncte.

1. Frederic își trăiește ultimele zile în ascultarea lui Dumnezeu care îi vorbea prin Sfânta
Scriptură

Amelia afirmă că Frederic « trăia în permanență în prezența lui Dumnezeu ». Dacă la începutul vieții îi
era greu să creadă, în ultimii ani, încrederea în prezența și providența lui Dumnezeu era foarte mare.
Soția mărturisește că în fiecare dimineață, când era în Italia unde încerca să-și redobândească
sănătatea, Frederic citea Sfânta Scriptură în limba greacă ( mereu savant!) « și nota toate versetele
care se refereau la boală compunând astfel o carte pentru bolnavi ». Ea spune că era o bucurie mare
să-l auzi vorbind despre Scripturi, chiar dacă trupul său era « umflat tot » și se simțea foarte răvășit
fiind « foarte obosit » și afirmă apoi că, iubind viața, « își vărsa spre Dumnezeu tristețea-i prea mare
în rugăciuni prea frumoase și prea puternice ca să rămână ascunse ».

2. Frederic era în pace

Seara ieșea în balcon și se așeza ca să privească apusul de soare și să numere vapoarele. Într-o seară
când l-a întrebat care este cel mai mare dar al lui Dumnezeu « a spus că este pacea din inimă » și a
adăugat că «putem avea de toate, dar fără pace nu suntem fericiți », și că având pace în inimă
«putem îndura cele mai mari suferințe și ne putem apropia de moarte ». Amelia notează că lui
Frederic i-a fost întotdeauna teamă de judecata lui Dumnezeu, « dar, spre sfârșitul vieții, în locul
acestei frici, era cuprins de o liniște surprinzătoare și o mare încredere în îndurarea lui Dumnezeu ».
Într-o zi, un preot l-a încurajat să aibă încredere în Dumnezeu. Frederic a răspuns: « De ce să mă tem
de Dumnezeu? Îl iubesc foarte mult! » Amelia a scris că: « Frământarea unui cuget arzător a fost
înlocuită de liniște; și pacea inimii, cel mai dulce dar pe care-l poate da Dumnezeu tuturor creaturilor
sale, era răsplata pe care o aștepta pentru toată jertfa lui ».

3. Frederic a fost recunoscător față de prieteni

De-a lungul întregii sale vieți, Frederic, ca de altfel mulți alți sfinți, a avut darul prieteniei. Despre
Amelia spunea că era cea mai intimă prietenă și, cu puțin înainte de moarte, i-a spus: « Îți mulțumesc
pentru toată alinarea pe care m-ai dat-o ». Cu numeroși prieteni a întreținut o corespondență plină
de viață, deși își pierdea puterile de pe o zi pe alta. Întrucât a acceptat că va muri, era foarte
mulțumit simțindu-se însoțit de rugăciunile prietenilor. Scrisorile pe care le-a scris celor apropiați
sunt pline de căldură și optimism. Cu două luni înainte de a muri își încheie o scrisoare cu
următoarele cuvinte: « La revedere, prieten drag. Nu-mi rămâne timp decât să te îmbrățișez cu
tandrețe »: Unui alt prieten îi scrie: « La revedere. Fii bun și transmite celor din jurul tău salutări din
partea mea, cele mai calde urări și prietenia mea și vă asigur de dragostea mea ». Prietenii făceau
parte din viața lui. Gândindu-mă la Ozanam îmi amintesc de cuvintele lui Shakespeare: « Prietenii pe
care îi ai, și pe care ai încercat să-i adopți, ține-i legați de sufletul tău cu lanțuri de oțel ».
Vincențiu de Paul a trăit o viață de două ori mai lungă decât Frederic. La sfârșitul vieții îi încuraja pe
discipolii săi să fie conștienți de faptul că moartea este o realitatea pe care nu o putem evita. Toată
lumea trebuie să o confrunte și le spunea: « În ultimii optsprezece ani din viața mea nu m-am culcat
niciodată fără să mă pregătesc că o să apar în fața lui Dumnezeu chiar în noaptea aceea ». Frederic a
înțeles bine lecția. Asemenea sfântului Vincențiu, și-a trăit viața din plin și s-a dăruit lui Dumnezeu în
pace.