Hernia de disc postoperatorie L4-S1

Discopatia lobară și hernia de disc lombară inferioară, prin frecvența și implicațiile lor
medicale, tind să devină o problemă socială. Datele statistice sunt alcătuite pe baza unor
criterii diferite de la autor la autor. Indiferent de criteriul statistic urmărit, o serie de date sunt
impresionante:
- Hrisch C., și colab. afirmă că 65% din populația Suediei suferă de lombalgie;
- Brocher J.E.W., în 1957 afira că cifra morbidității prin lombosciatică la persoanele între
18 și 65 ani se ridică la 4%;
- Arseni C. și colab. în 1970 comunică: din totalul de circa 110 000 de internări, 10,5%
din cazuri au fost internate pentru discopatie lombară;
- Clinica de Neurochirurgie Iași comunică în 1982, 7 693 hernii de disc operate.
Hernia de disc se remarcă prin
leziunea discului intervertebral, cu hernia
nucleului pulpos în canalul vertebral şi
compresiunea rădăcinilor posterioare.
Discul intervertebral format dintr-un
nucleu pulpos inel fibros este întărit de
ligamente comune. Nucleul pulpos are rol
de tompon care diminuează şocurile
coloanei vertebrale. Discopatia vertebrală
poate fi produsă prin: procese
degenerative, leziuni osteoarticulare
(calcificări de ligamente, artroze) şi unele
dereglări circulatorii ca ischemie, staza
venoasă asu edem. Hernia discală se
produce şi indirect printr-o hernie
intraspongioasă cu fisura lamei
cartilaginoase şi cu formarea de moduli
Schmorll şi un disc procident, care ajunge în spaţiul subarahnoidial.

Clasificare
Clasificare anatomică:
Hernie de disc simplă, în care ligamentul vertebral dorsal nu este rupt.
Hernierea de disc intraspinală, în care ligamentul vertebral dorsal este rupt şi o porţiune
de disc şi din nucleul pulpos predomină în canalul rahidian este de două feluri:
Hernia de disc liberă (prin efracţie: conţinutul discal trece prin ligamentul vertebral
dorsal, dar rămâne parţial fixat în zonele din discul intervertebral, încă neterminat, sau de
platonul vertebral corespunzător);
Hernia migratoare (nu mai are nici o legătură cu spaţiul interverebral ci se mişcă liberă în
canalul rahidian).
Hernia de disc intermitentă ţine de solicitarea mecanică puternică sau de o hipertensiune
puternică a coloanei, retrăgându-se după dispariţia hipersolicitării, deşi mediul pulpos poate
definitiv luxat.
 Clasificare topografică
Hernia de disc intraspinală e situată în canalul vertebral, provine din porţiunea mediană a
discului şi poate ocupa trei porţiuni:
- dorso-mediană (determină o compresiune medulară sau a cozii de cal);
- paramediană (produce o compresiune medulară uni sau bilaterală);
- dorso-laterală (comprimă măduva cu rădăcinile intraspinal sau pe partea laterală a lamei
vertebrale uni sau bilateral; este cea mai frecventă, deoarece la acest nivel există în disc un
punct slab, ligamentul vertebral dorsal fiind redus la câteva fibre în părţile laterale).
- Hernia de disc intraforaminală provine din porţiunea externă a discului şi comprimă
rădăcina corespunzătoare pe procesul articular.
- Hernia de disc laterală provine din porţiunea cea mai laterală a discului şi poate provoca
simptome numai dacă este situată în regiunea cervicală inferioară, putând comprima la acest
nivel artera şi nervul vertebral.
- Hernia de disc vertebrală provine din marginea vertebrală şi nu dă simptome. Uneori se
combină 2 sau mai multe tipuri e hernii de disc.
Etiopatogenie
Vârsta de predilecţie este între 30-40 ani. La copii se produc mai rar deoarece discul nu
este degenerat. Excepţional se observă hernii de disc la copii sub 10 ani şi la bătrâni.
Este mai frecventă la bărbaţi (raport 2:1). Aproximativ 70% din herniile de disc apar la cei
care depun eforturi fizice mari.
Regiunea lombară şi mai ales ultimele 2 discuri lombare prezintă sediul de predilecţie al
herniei posterioare de disc din următoarele cauze: şocurile traumatice sunt transmise mai ales
în segmentul lombar; ligamentul vertebral dorsal, îngust în regiunea lombară şi redus la o
bandă subţire situată pe linia mediană, este mai slab dezvoltat la L4-L5 şi într-un contact slab
cu corpurile vertebrale; discurile lombare au aici înălţimea maximă şi un nucleu pulpos
voluminos iar fibrele inelului fibros sunt lungi şi subţiri; coloana vertebrală prezintă o lordoză
mare şi o mobilitate deosebită.
Factori predispozitivi în apariția herniei de disc:
● anomalii congenitale (sacralizări, lombazări, etc.)
● constituţia individului (sunt predispuşi la hernie de disc obezii, persoane cu viaţă
sedentară şi cele neobişnuite cu efortul);
● insuficienţa ţesutului conjunctiv de susţinere.
Factorii favorizanţi în apariţia herniei de disc sunt:
● efortul fizic ce implică flexia şi rotaţia concomitentă a coloanei vertebrale.
● efortul fizic cu tensiuni mari lombare la o persoană cu o musculatură modestă sau
neantrenat;
● microtraumatisme repetate axiale
● Hernia de disc poate apare și posttraumatic după un traumatism cu o intensitate mare în
regiunea lombară dar frecvenţa acestui mecanism etiopatogenic este mică.
Modificările anatomopatologice ale discului se împart în 4 stadii:
În primul stadiu există o dezorganizare a structurii discului intervertebral.
În stadiul al doilea se observă o migrare posterioară a nucleului pulpos prin fisurile
inelului fibros, cu tendinţa de protuzie discală în canalul vertebral.
În stadiul trei se produce o herniei a unei porţiuni de disc în canalul vertebral, constituind
hernia de disc posterioară.
Stadiul al patrulea constă într-o deteriorare discală intensă, alterări anatomice ale discului
şi platourilor vertebrale, osteofite.
 Aceste patru stadii anatomice ale discului au un echivalent clinic:
În faza I - insuficienţa discală - când există fisuri de disc, apar dureri localizate la mişcarea
şi presiunea coloanei. În faza a II-a de blocaj segmentar, fragmente din nucleu ajung spre
periferia discului prin fisuri, provocând o iritaţie a fibrelor nervoase ale discului şi astfel apar
dureri vii, care produc o contractură musculară reflexă, ce agravează sau completează
blocajul, închide drumul de întoarcere; spontan sau la o mişcare se poate face brusc o
deblocare a fragmentului de nucleu deplasat şi astfel se poate produce o vindecare rapidă.
Durerile vii, contractură, poziţia antalgică şi dispariţia lor se explică prin bogata inervaţie
senzitivă ligamentară şi a discului şi extrema sensibilitate dureroasă a ţesutului fibro-
ligamentar la distensiune.
În faza a III-a şi a IV-a, în afară de semnele locale deschise, există tulburări date de
suferinţa rădăcinilor sau a măduvei. În producerea acestor simptome contribuie un factor
mecanic şi unul congestiv.
Aspecte clinice
Sindromul vetebral. Se poate evidenția scolioza, dispariția lordozei fiziologice cu
rectitudinea coloanei lombare, contractura musculaturii paravertebrale, mai accentuată de
partea herniei, limitarea mișcărilor de antero și lateroflexie, iar paparea cu presine a punctelor
paravertebrale (la 2 cm lateral de procesele spinoase) poate declanșa sau argumenta durerea
(semnul soneriei). Tusea și strănutul pot accentua durerea, iar repausul în clinostatism și unele
poziții antalgice pot atenua durerea.
Sindromul radicular. Patologia discală poate apare la orice nivel al coloanei vertebrale
dar frecvența maximă este la nivel L4-L5 și L5-S1.
Hernia de disc la nivel L4 – L5 - afectează rădăcina L5. Durerea are traiect pe fața
posterioară a fesei, fața posterolaterală
a coapsei, fața anteroexternă a gambei,
fața dorsală a piciorului la nivelul
degetelor I și II. Hipoestezia,
paresteziile apar pe fața laterală a
gambei și la nivelul spațiului
interdigital I și II. Pareză de sciatic
popliteu extern (SPE) – cu diminuarea
sau imposibilitatea flexiei dorsale a
piciorului (pacientul nu poate merge pe
călcâie), fiind afectate și flexia
genunchiului, extensia și abducția
coapsei.
Hernia de disc L5 – S1 - este prezentă suferința rădăcinii S1. Durerea de la nivel lombar
iradiază pe fața posterioară a fesei și coapsei, spațiul popliteu, fața posterioară a gambei,
călcâi, talpă, marginea laterală a piciorului și fața dorsală a piciorului la nivelul ultimelor 3
degete. Parestezii și hipoestezie pe fața posterioară a gambei, talpă, marginea externă și fața
dorsală a piciorului. Reflexul achilian poate fi diminuat sau abolit. Diminuarea sau
imposibilitatea flexiei genunchiului și flexiei plantare a piciorului (pacientul nu poate merge
pe vârfuri) pareză se sciatic popliteu intern (SPI).
 Durerea lombară poate fi mediană sau laterală (în regiunea scro-lombară sau lombo-sacro-
iliacă). Intensitatea este variabila: de la simplă jenă până la dureri insuportabile.
Durerile pot avea o intensitate variabilă, pot fi continui (hernie mare) sau intermitente
(hernie mică). Durerea intermitentă are caracter de fulger, iar cea continuă este lancinantă
constructivă. Alteori are caracterul unei senzaţii de amorţeală dureroasă proiectată mai ales în
plante şi în degete, în timpul crizei, bolnavul poate percepe durerea sudă continuă, peste care
uneori se suprapun dureri vii, în crize.
Un alt caracter al durerii în hernia de disc lombară este modificarea ei în anumite poziţii
ale corpului, în faza incipientă. Mersul, staţiunea prelungită, poziţii şezând, decubit dorsal sau
ventral, schimbarea de poziţie accentuează durerile, pentru că se accentuează protuzia
discului. Decubitul lateral în cocos de puşcă şi poziţia de supra-repaos determină coloana
lombară să devină cifotică şi să amelioreze durerea.
Staţiunea în picioare provoacă dureri, deoarece în această poziţie greutatea corpului se
transmite aproape integral ultimilor discuri lombare, în hernia de disc lombară, această poziţie
a corpului tinde să mărească hernia discului, comprimând şi mai mult rădăcinile astfel încât
durerea se accentuează.
În poziţie şezând prelungită greutatea corpului se transmite în special asupra ultimelor
discuri lombare. Când bolnavul încearcă să se ridice, el tinde să să pună coloana lombară în
lordoză, ceea ce duce la accentuarea pensării posterioare a discului. Decubitul ventral poate da
uneori dureri, deoarece în această poziţie, lordoza lombară se exagerează la maximum, fapt ce
accentuează hernia discului şi compresiunea pe rădăcină. Durerile în raport cu unele mişcări şi
cu poziţia corpului variază, după cum este vorba de o hernie în faza de iritaţie radiculară, de
compresiune radiculară sau complicată cu arahnoida.
 Examenul fizic
Bolnavul în ortostatism; se apreciază:
• echilibrul bazinului, inspectând spinele iliace anterosuperioare sau posterosuperioare;
• orizontalitatea umerilor (linia biacromială);
• existenţa eventualelor deviaţii laterale ale coloanei (scoliozele);
• existenţa eventualelor contracturi musculare paravertebrale.
Examenul dinamic al coloanei vertebrale
• amplitudinea mişcărilor coloanei lombare în ortostatism;
• existenţa unei modificări de tensiune între duramater şi discul intervertebral (semne
durale în decubit ventral sau în poziţia şezând).
a. Mobilitatea coloanei:
• flexia - prin testul Schober şi testul Tomayer (testul indice-sol);
• extensia - prin testul Schober inversat;
• înclinare laterală- prin determinarea unghiului dintre linia biacromială şi bicretă;
• rotaţiile- prin urmărirea amplitudinii mişcării din coloana lombară.
b. Semne durale
În decubit ventral:
- pentru precizarea sediului durerii se palpează apofizele spinoase;
- se palpează regiunea paravertebrală şi presiunea spaţiului paravertebral corespunzător
discului afectat, determină o durere vie cu aceeaşi intensitate ca durerea spontană (semnul
soneriei lui Séze).
Forme clinice
Hernia de disc clasică. Apare la tânărul sănătos, după un traumatism al coloanei
vertebrale, imediat sau la scurt interval un lumbago acut cu contractura musculară,
paravertebrală, care durează de la câteva ore până la câteva zile, cu intensităţi variabile.
Durerea depinde de intensitatea traumatismului, şi cedează la repaus, calmante, căldură şi
infiltraţii locale cu novacaină. Când intervine un nou factor mecanic sau congestin, lombalgia
se poate repeta, la intervale de luni sau ani, cu intensitate şi durată din ce în ce mai mare. De
obicei după al 2,3,4- lea puşeu se adaugă şi o sciatică care poate însoţi toate crizele în acelaşi
membru, bilateral sau alternativ. De obicei, după mai multe crize, în perioada aşa-zisă
acalmie, persistă o jenă lombară sau chiar o durere a membrului inferior.
Henia de disc cu sciatica alternată sau basculantă prezintă în evoluţie crize dureroase de
sciatică alternantă, caracteristice herniei de disc.
Hernia de disc cu sciatica bilaterală de la început unilaterală şi apoi bilaterală. Se
constată manifestări pluriradiculare, bilaterale, uneori cu predominanţă de o parte (se observă
frecvent atrofie musculară, tulburări de sensibilitate, cu modificări de reflexe). Aceasta formă
se întâlneşte în herniile mediane sau justamediane la L3 şi L4.
Sciatica bilaterală sau basculantă denotă o compresiune intrarahidiană şi niciodată nu este
de origine reumatismală.
Hernia de disc sub radăcină dă uneori scolioză, fără semne neurologice (reflexele
miopatice şi sensibilitatea sunt normale) iar uneori nu există nici măcar o contractură, durerile
dominând tabloul clinic.
Hernia de disc cu sciatica paralizantă. În cursul bolii se poate instala pareza, care poate fi
monoradiculară (cea mai frecventă este a rădăcinii L5) sau poate prinde două sau chiar mai
multe rădăcini. În această eventualitate, pareza este mai gravă.
Paralizia izolată a rădăcinii S1, este mai rară, se observă paralizia muşchilor lojei
posterioare a gambei, flexia piciorului pe gamba nu poate fi făcută sau este limitată, bolnavul
nu se poate ţine pe vârful piciorului (semnul Ciray); dacă stă în picioare nu poate detaşa
călcâiul de planul solului, adducţia directă a piciorului şi flexia degetelor sunt imposibile;
reflexele şi medioplantar sunt abolite.
Paralizia biradicuşară L5-S1. Flexia şi extensia piciorului nu sunt posibile. Există un
stepaj complet. Apare de obicei în herniile mediane sau în heniile laterale multiple.
Forma paraplegică. După o fază algică iniţială, se instalează uneori o fază paralitică, care
caracterizată prin paraplegie, tulburări sfincteriene, anestezice de tip radicular. În faza
paralitică, durerile trec pe al doilea plan sau chiar pot dispărea.
Hernia de disc asociată cu alte afecţiuni vertebro-medulare (tumori medulare, chisturi
hidatice vertebrale, tumori vertebrale, angiomi vertebrali).
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical al herniei de disc lombare inferioare reprezintă un important
mijloc în complexul de modalități terapeutice ce vizează soluționarea suferinței discului
intervertebral și a consecințelor produse de hernierea sa în canalul rahidian.
Problema tratamentului chirurgical este luată în discuție în mod obișnuit din momentul în
care tratamentul medical și fiziokinetoterapeutic riguros aplicat nu are rezultate favorabile,
pacientul fiind scos din viața socială și productivă prin intensitatea și permanența fenomenelor
dureroase sau prin prezența fenomenelor neurologice.
În timp ce tratamentul conservator încearcă să stabilizeze sau să limiteze evoluția
procesului degenerativ al dicului intervertebral cu toate consecințele sale (iritarea sau
compresarea radiculară), tratamentul chirurgical al herniei de disc reprezintă un tratament
etiologic, realizând îndepărtarea materialului herniat ce irită sau comprimă rădăcinile plexului
lombosacrat – principalul factor în producerea suferinței lombosciatice.
Analiza rezultatelșor tratamentului neurochirurgical în hernia de disc lombară, așa cum
reiese din marile statistici, indică un procent de 5% până la 25% rezultate nefavorabile.
Tratamentul neurochirurgical al herniei de disc, trebuie sa realizeze urmatoarele obiective:
- îndepărtarea țesutului discal herniat ce reprezintă principalul element compresiv asupra
rădăcinilor plexului lombo-sacrat;
- îndepărtarea țesutului discal degenerat ce nu a herniat, dar care ulterior poate hernia
reprezentând cauza viitoarelor recidive iritative sau controlaterale;
- identificarea și îndepărtarea tuturor factorilor care prin prezența lor pot contribui la
suferința plexului lombo-sacrat: osteofite vertebrale, varice periradiculare, bride vasculo-
conjunctive, periostite compresive, malformații ale canalului vertebral;
- realizarea unei intervenții operatorii care să respecte integritatea formațiunilor anatomice
și care, prin utilizarea unei tactici operatorii adecvate, să evite tulburările de dinamică și
statică ale coloanei vertebrale, iar pe de altă parte să asigure o cale eficientă de abord asupra
țesutului discal herniat.
Recuperarea medicală a herniei de disc lombare operate și coplicațiile ce pot apărea
Din punct de vedere al neurochirurgilor, se discută despre complicații și sechele,
diferențierea dintre sechele și consecințele colpicațiilor posoperatorii fiind foarte dificilă.
O serie de complicații nu fac obiectul tratamentului fizical, dar este bine ca ele să fie
cunoscute: hematomul postoperator, supurația superficială a plăgii operatorii, supurația
profundă a plăgii operatorii, meningita postoperatorie, abcesul epidural, osteomielita
vertebrală. Altele, în schimb, beneficiază net de tratamentul fizical-kinetic, în unele cazuri
singurul tratament rațional de urmat. Acestea sunt: crampa musculară gambieră posterioară,
sindromul radicular restant postoperator, deficit motor pasager. Crampa musculară gambieră
apare la câtive zile după operație, când durerile sciatice au dispărut, este benignă, nu are
caracter radicular, este difuză în masa musculară și se manifestă prin mici exacerbări
intermitente. Nu necesită un tratament fizical particular.
Sindromul radicular restant postoperator are ca expresie clinică reapariția unor dureri sub
formă de furnicături, arsuri și parestezii cu topografie și intensitate mai redusă pe traiectul
vechii suferințe radiculare. Intensitatea stării de disconfort este foarte strâns legată de pragul
de sensibilitate al bolnavului, tipul său de reactivitate și nivelul de instruire. Aceste dureri,
indiferent de formă au un caracter intermitent cu variație de intensitate și de topografie de
timp, ca urmare a noilor raporturi vertebro-duro-radiculare apărute postoperator și a
fenomenelor de refacere biologică la nivelul rădăcinii decomprimate.
Din punct de vedere fizical-kinetic, acești bolnavi vor fi abordați în aceeași manieră ca și
cei cu lombosciatică de etiologie discală faza III stadiul I, adică un sindrom radicular senzitiv,
fără deficit motor. O atenție în plus se va acorda aspectului psiho-somatic și ca atare se vor
utiliza toate mijloacele de sedare de care dispunem (câmpuri de unde electromagnetice de
joasă frecvență, dielectroloză transorbidocerebrală, ultrasonoterapie pe traiectul radicular,
tehnici de relaxare generală etc.).

Evaluarea pacientului:

I. Date personale
Nume: T
Prenume: D
Vârsta: 37 ani
Ocupația: Constructor
Diagnostic clinic: Hernie de disc la nivel L4 – S1
II. Anamneza
1. Istoricul bolii brusc. Datorită unei hernii de disc produsa dupa ridicarea brusca de
greutăți la locul de muncă, pacientul a suferit o intervenție chirurgicală. Acesta a beneficiat
timp de zece zile de recuperarea fizio-kinetoterapeutică în spital.
2. Examenul obiectiv. Se face din decubit dorsal şi ortostatism. Examenul coloanei
vertebrale lombo-sacrate evidențiază limitarea mobilizării în toate planurile de mişcare
datorată unei dureri ușoare. Pacientul simte dureri sub formă de furnicături, parestezii cu
intensitate mai redusă pe traiectul vechii suferințe radiculare, la nivelul piciorului drept.
III. Examen funcțional
1. Testing articular: mobilitate scăzută pe mișcările de flexie și extensie și înclinare
laterală a coloanei vertebrale.
2. Testing muscular: forța musculară diminuată la nivelul coloanei lombo-ssacrate.
3. Teste funcționale: Testul Shirado; Semnul Neri; Semnul Soneriei.
 Diagnostic funcțional

• Mobilitate scăzuta la nivelul coloanei vertebrale lombo-sacrate;

• Forță musculară scazută la nivelul mușchilor abdominali și fesieri;
• Hipotonie musculară.

Tratamentul de recuperare are ca obiective :

• Combaterea durerii;
• Mentinerea sau promovarea mobilitatii articulare;
• Corectarea dezechilibrelor musculare între agonisti si antagonisti;
• Relaxarea musculaturii contractate;
• Diminuarea amortelii de la nivelul membrului inferior drept;
• Conștientizarea poziției corecte a coloanei vertebrale lombare și a bazinului și
restabilirea controlului adecvat al miscarii;
• Prevenirea apariției recidivelor;
• Revenirea pacientului la activitatile zilnice.

Conținutul programului

Tratamentul fizical-kinetic al bolnavilor operați pentru hernie de disc lombară recunoaște

doua etape sau chiar 3: primele zile postoperator (se desfășoară în clinicile de neurochirurgie
cu personal calificat și care folosește metodologia clinicii), după 4-6 săptămâni de la operație
și o etapă tardivă dedicată fie kinetoterapiei profilactice secundare, fie continuării unor
tratamente începute din etapa a doua care se adresează eventualelor complicații sau sechelelor
posoperatorii.
Pentru adoparea unor posturi corectate se fac exerciții din decubit dorsal, lateral, șezând și
ortostatism.
În decubit dorsal, cu genunchii flectați și umerii ușor ridicați.
În decubit lateral, cu coapsele și genunchii flectați.
Mijloace de tratament
• Tratament igieno-postural
Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare, recomandîndu-se regim hipocaloric
la bolnavii cu plus ponderal.
În cazul folosirii medicatiei antiinflamatorii, se indica regim hiposodat.
• Tratament medicamentos
• Tratament fizical
1. Electroterapia
Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici sunt: antialgic,
antiinflamator, hiperemiant, decontracturant.
2. Masajul
• se poate efectua masaj sedativ paravertebral, sacro-fesier si de-a lungul membrului
inferior.
• În formele hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj.
3. Kinetoterapia
Ceea ce trebuie să aducă la o consolidare a remisiunii simptomelor și o profilaxie a
recidivelor se poate realiza printr-un program corect de kinetoterapie.
 Obiectivele pe care trebuie să le propună orice program de kinetoterapie, sunt în principal
relaxarea musculaturii contractate și asuplizarea trunchiului inferior.
Kinetoterapia trebuie sa îl învețe pe pacient să se relaxeze și să respire corect. Ea
determină o relaxare musculară și mentală, un control al respirației, o stare de bine.
Dezvoltarea capacităților fizice a pacientului se realizează prin diferite mijloace de
creștere a flexibilității și a forței grupelor musculare de la nivelul spatelui și a mumbrelor.
Încălzirea se va exectua la începutul ședinței în toate etapele programului de recuperare.
Se realizează pe o durată de 10 minute, pe bicicleta ergometrica sau covor rulant, cu o
intensitate care sa-i permită pacientului să respire normal.
Relaxarea contracturii musculare lombare este importantă iar cea mai eficientă metoda
pentru obţinerea relaxării musculare lombare inferioare şi reducerea durerii este aplicarea
tehnicii de facilitare "hold-relax" modificat. Rezistenţa care se aplică va fi moderată sau
minimă. Contracţia este urmată de relaxarea muşchilor activaţi şi exerciţiul se repetă.
Abordarea grupelor musculare se va face de la distanţă spre zona afectată. Se utilizează
poziţiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre, în scopul influenţării musculaturii
trunchiului. Diagonalele membrelor superioare vor infruiența musculalura abdominală
superioară și cea extensoare superioară a trunchoiului. Diagonalele membrelor inferioare vor
influiența musculatura abdominală inferioară și cea a trunchiului.
Diagonale pentru contractura dureroasă lombară stângă:
• se începe cu membrele de partea dreaptă determinând astfel o activitate a
hemitrunchiului drept;
• diagonala a doua de extensie a membrului superior drept cu cotul întins (scapula
coborâtă, addusă și rotată în jos, brațul extins, addus și rotat intern, cotul extins, pumnul și
degetele înflexie și deviație cubitală, policele opozabil degetelor). Această schemă activează
musculatura abdominală superioară;
• diagonala a doua de flexie a membrului superior, cu cotul întins; scapula ridicată addusă
și rotată în sus, brațul în flexie, abducție și rotație internă, cotul în extensie și deviație radială,
policele opozabil degetelor. Această schemă activează musculatura extensoare a trunchiului
superior dreapta;
• diagonala întâi de flexie a membrului inferior drept, cu genunchiul flectat la 90°;
(pelvisul basculat înainte, coapsa în flexie, adducție și rotație externă, genunchiul în flexie,
piciorul și degetele în dorsiflexie și inversie). Această schemă activează musculatura
flexorilor laterali drepți ai trunchiului;
• diagonala întâi de extensie a mambrului inferior cu genunghiul extins (pelvisul basculat
spre înapoi, coapsa în flexiee, adducție și totație externă, genunchiul extins, piciorul și
degetele în dorsiflexie și inversie). Această schemă activează extensorii lombari drepți.
Rezistența se aplică în poziție finală și este crescută progresiv până la obținerea unor
contracții izometrice nedureroase.
Urmează asuplizarea trunchiului inferior prin exerciții de remobilizare a coloanei lombare,
basculări ale bazinului, întinderea musculaturii paravertebrale și a psoasiliacului. Se foloseşte
programul Williams, precum şi exerciţiile active (izotonice şi izometrice).
 Exerciţii libere, cu obiecte portabile, la aparate fixe:
• Mers normal cu trunchiul înclinat înainte, cu mâinile prinse la ceafă, pe creştet, sau la
spate.
• Mers normal cu trunchiul îndoit înainte, cu atingerea solului la fiecare pas („mersul
elefantului”).
• Mers pe „patru labe”.
• Din poziţia stând cu braţele întinse înainte se realizează ridicarea genunchiului drept
înainte spre braţul stâng și revenire. Aceeași mișcare se execută și cu piciorul drept.
• Poziţia aşezat, cu sprijin pe palme la nivelul bazinului, aducerea genunchilor la piept, cu
apucarea lor cu mâinile; rulare dorsală, cu menţinerea genunchilor la piept; revenire în
ghemuit și apoi în poziţia iniţială.

• Poziţia iniţială: aşezat pe un scaun cu spătar, cu braţele pe lângă corp, picioarele întinse
şi apropiate, îndoirea trunchiului înainte, cu atingerea coapselor cu pieptul şi a solului cu
palmele;

• Decubit dorsal, genunchii flectați la 90° și lipiți unul de altul, talpile pe pat. Se încearcă
ridicarea lor spre tavan, dar kinetoterapeutul controlează tot timpul exercițiului lomba care
trebuie sa fie în contact cu patul.
• Decubit dorsal, genunchii la 90°, tălpile pe pat, se ridică corpul, umerii, trunchiul
(brațele întinse), până cond palmele ajung deasupra genunchilor la circa 10 cm.se revine, apoi
se repetă. Exercițiul tonifică drepții abdominali.
• Decubit dorsal, cu coxofemurala și genunchii la 90°; bolnavul trage la piept genunchii,
dar kinetoterapeutul se opune.
• Poziţia iniţială: culcat dorsal, cu o minge apucată la nivelul gleznelor, braţele pe lângă
corp se realizează ridicarea membrelor inferioare, întinse, spre verticală cu mingea.
• Decubit lateral, cu coapsele ușor flectate; kinetoterapeutul face priză pe fața anterioară a
umărului, trăgând înapoi de el, iar cu cealaltă mână, concomitent aplică o priză pe pelvisul
superior, fața posterioară, împigând înainte, pacientul se opune acestor forțe; imediat fără
pauză, kinetoterapeutul inversează prizele și apoi pacientul se relaxează.
 • Poziţia iniţială: aşezat cu picioarele întinse-apropiate, cu un baston apucat de capete
sprijinit pe coapse, îndoirea trunchiului pe coapse, concomitent cu rularea bastonului spre
glezne, rularea bastonului înapoi, cu trecerea peste genunchi şi revenirea lui în poziţia iniţială.

Indicații metodice:
• Dozarea exerciţiilor se face în funcţie de posibilităţile pacientului, progresiv;
• Evitarea apariţiei durerii şi a disconfortului articular, atât în timpul efectuării
programului, cât şi la finalul acestuia;
• Folosirea unei baze de mari de susţinere în timpul execuţiei exerciţiilor, pentru
eventualele dezechilibre;
• Exerciţiile se realizează lent, ritmic, fără bruscări;
• Mişcările se execută fără a suprasolicita articulaţiile;
• În timpul execuţiei exercițiilor se recomandă vizualizarea acestora, pentru a conştientiza
corecitudinea execuţiei;
• Exercitiile se vor realiza pe timpi respiratori;
• Se va folosi antrenament pe intervale, cu pauze intre reprizele de efort.
Bibliografie:
1. KISS I., 2007, Fizio-kinetoterapia și recuperarea medicală, Editura Medicală,
București
2. ARSENI C., colab., 1985, Hernia de disc lombară inferioară – probleme actuale de
diagnostic și tratament, Editura Didactică și Pedagogică, București
3. OCHIANĂ G., 2013, Kinetoterapia în educarea și reeducarea funcțională – Note de
curs master universitar, Bacău
4. MUREȘAN E., JELEASCOV C., MUREȘAN D., 2006, Corectarea deficiențelor
fizice – mijloace utilizate în apă și pe uscat, Editura Fundației România de Mâine,
București
5. VERMESAN D., PREJBEANU R., 2012, Îndrumător practic în ortopedie și
traumatologie
6. MANOLE L., Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice – curs studii de
licență
7. CRISTIAN B., 2006, Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico traumatice, Editura
Fundației România de Mâine, București
8. BALINT T., 2007, Evaluarea aparatului locomotor – Bilanț articular; Bilanț
muscular; Teste funcționale, Editura TEHNOPRESS, Iași.
9. http://www.hernie-de-disc-hernia-lombosciatica-simptome-discopatie-
lombara.ro/afectiuni_tratate/Hernie_de_disc.html
10. http://doctorstock.photoshelter.com/image/I0000hNf20l1GgY0
11. https://www.scribd.com

Student: Donice Annaice Maria

KMS III, Grupa 304 B