Clasificarea operelor literare conform perioadei, curentului literar

1.PROZA LITERARĂ

a- Momentul 1848 - Nuvela istorică, romantică, paşoptistă “Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi(1840 în primul
număr al revistei „Dacia literară”)

b- Epoca marilor clasici - Basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă (1877 în „Convorbiri literare”)

-Nuvela realistă, psihologică „Moara cu noroc” de Ioan Slavici (1881 în „Novele din popor”)

-Nuvela psihologică „În vreme de război” de I.L.Caragiale

c-Perioada interbelică( între cele două Războaie Mondiale)

Romanul realist –obiectiv , doric cu tematică rurală - „Ion” de Liviu Rebreanu (1920)

Romanul psihologic, subiectiv, ionic, modern -„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu(1930)

Roman realist de factură balzaciană -„Enigma Otiliei” de G.Călinescu (1938)

Roman baladesc, tradiţional,realist- mitic, obiectiv– „Baltagul” de Mihail Sadoveanu (1930)

Romanul experienţei, exotic - „Maitreyi” de Mircea Eliade(1933)

d-Perioada postbelică(după Al Doilea Război Mondial)

Romanul realist-obiectiv, postbelic „Moromeţii” de Marin Preda( vol.I 1955, vol.al II-lea 1967)

Romanul postmodern, metaroman (pentru uman) – „Zmeura de câmpie” de Mircea Nedelciu(1984). Metaromanul aduce
dezvăluirea mecanismelor de producere a textului, uneori prin comentariul ironic al naratorului, este un roman în care autorul
narează operaţia scrierii romanului însuşi.

2.DRAMATURGIA(PIESE DE TEATRU)

a-Epoca marilor clasici - Comedia „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale(reprezentată pe scenă în 1884 şi inspirată din lupta
electorală din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului).

b-Perioada interbelică (pentru uman) -Drama „Suflete tari” de Camil Petrescu(reprezentată pe scenă în 1922 şi publicată în
1925)- drama a autoiluzionării.

c.-Perioada postbelică -Parabola dramatică postbelică– „Iona” de Marin Sorescu(publicată în 1968 este inclusă ulterior, alături
de „Paracliserul”, „Matca”, în trilogia dramatică „Setea muntelui de sare”).

3. POEZIA a- Romantismul - „Luceafărul” de Mihai Eminescu (apărut în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare
„România Jună” din Viena, apoi în revista „Convorbiri literare” şi în volumul „Poesii” din 1883)

b-Perioada „prelungiri ale romantismului şi clasicismului”(pentru uman)- „Rugăciune” de Octavian Goga( vol.Poezii-1905)

c.Perioada interbelică

Simbolismul- „Plumb” de George Bacovia( vol.de poezii”Plumb” 1916)

.Modernismul – „Testament” de Tudor Arghezi( vol.de poezii „Cuvinte potrivite” 1927), -„Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii” de Lucian Blaga(expresionism) – vol. de poezii”Poemele luminii”(1919), -„Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu–
publicată iniţial în 1924, integrată apoi în volumul „Joc secund” (1930) face parte din a doua etapă de creaţie barbiană, baladic-
orientală.

.Tradiţionalismul „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat( vol. „Pe Argeş în sus” 1923)

Perioada postbelică -Neomodernismul – „Leoaică tânără, iubirea” de Nichita Stănescu ( „O viziune a sentimentelor” 1964).
 „MOROMEŢII”

de Marin Preda

-plan de idei-

Încadrare: -roman tradiţional,realist, obiectiv, de inspiraţie rurală, postbelic.

- Roman al unei familii(aşa cum arată şi titlul),monografie a satului românesc din Câmpia Dunării.

- Roman social, înfăţişând destinul clasei ţărăneşti, în raport cu istoria.Fixează o anumită

tipologie(„moromeţiană).

Temă: destinul unei clase sociale(clasa ţăranilor proprietari de pământ) şi al unei familii reprezentative
pentru acest univers.(familia Moromete)

Titlul: nume propriu, la plural, denumindu-i pe membrii familiei Moromete, prin extensie, titlul fixează o
tipologie unică şi de neconfundat.

Structură: alcătuit din două volume.1.Volumul I(1955): compoziţie simetrică, încadrat de două ipostaze
ale Timpului(tolerant şi grăbit). Scene- cheie: cina, tăierea salcâmului, secerişul, adunarea duminicală dn
Poiana lui Iocan. 2.Volumul al II-lea(1967)- naraţiune densă, complicată, ritm epic schimbat.

Discursul narativ- există două planuri narative:

a) Destinul familiei lui Ilie Moromete, urmărit de-a lungul a aproape două decenii;

b) Existenţa comunităţii săteşti din Siliştea –Gumeşti, în aceeaşi perioadă de răscruce istorică.

Incipitul fixează cele trei axe ale acţiunii: spaţiul, timpul şi existenţa umană; fraza care deschide romanul
este memorabilă:„ În Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de al doilea război mondial, se pare că
timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare;viaţa se scurgea aici fără conflicte mari.”

Finalul vol.I converteşte timpul aparent îngăduitor într-un alt timp, duşmănos şi ameninţător: „Trei ani
mai târziu ,izbucnea cel de-al doilea război mondial. Timpul nu mi avea răbdare.”

Motive: al timpului tolerant, al tatălui, al fiilor răzvrătiţi, al istoriei vitrege, al pământului, al destinului.

Construcţia subiectului....se află în caietul de clasă!

Personajul protagonist: tipul „ţăranului absolut”, domină acţiunea, ţăran reflexiv, inteligent, ironic,
privind viaţa ca pe un spectacol superior, trăieşte două drame( a paternităţii înşelate, a pământului)

Viziunea narativă: obiectivă, naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient şi omniprezent.

Conflicte: conflict istoric (născut între două moduri de viaţă reprezentate de fiecare dintre cele două
volume ale romanului); conflict interior (născut în sufletul protagonistului din nepotrivirea între iluzia
familiei unite şi cruda realitate); conflicte exterioare mai puţin importante(între Moromete şi Catrina,
Moromete şi băieţii din prima căsătorie, Bălosu şi Polina, ţărani şi autorităţi.

„Ştim după ce citim romanul, că această răbdare este o impresie greşită a oamenilor înşişi, aflaţi în pragul
unor imense răsturnări istorice, mai exact a oamenilor de felul lui Moromete care cred că stă în puterea lor
de a evita marile conflicte(viaţa se scurgea aici fără conflicte mari). Naratorul îşi însuşeşte , aşadar, tactic
ilizia acestor ţărani pentru care nimic nu este mai important decât credinţa în stabilitatea lumii
lor,”(Nicolae Manolescu- „Arca lui Noe”, ed.Gramar, Bucureşti, 2007).