F

Definiție
F
Fabula este o creație epică de mică întindere, cu caracter satiric și moralizator, A
în care întâmplările sunt puse pe seama animalelor, obiectelor sau B
fenomenelor, care întruchipează anumite tipuri umane criticate de autor. U
L
Trăsăturile fabulei:
A
 Principala figură de stil utilizată în fabulă
este personificarea D
E
 evidențierea tipurilor umane satirizate de autor
F
 prezentarea defectelor general-umane, cu scopul de a le îndrepta I
 existența moralei ( explicită sau implicită) N
I
Ț
I
E

Definiție F
Fabula este opera epicaă de mică întindere, cu caracter satiric și moralizator, A
în care întâmplările sunt puse pe seama animalelor, obiectelor sau B
U
fenomenelor, care intruchipează anumite tipuri umane criticate de autor.
L
Trăsăturile fabulei A
 evidențierea principalelor figuri de stil utilizate în fabulă
D
( personificarea si alegoria)
E
 evidențierea tipurilor umane satirizate de autor F
 sursele umorului I
N
 existența moralei ( explicită sau implicită)
I
Ț
I
E
 A

Grigore Alexandrescu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai epocii A

de dinaintea Revoluției de la 1848, în opera căruia elementele romantice
U
se îmbină cu cele clasice, poezia meditativă, de evocare, cu fabula și
T
satira, iar acestea, la rândul lor, sunt completate de „Memorialul de călătorie”
O
ale cărui pagini pun în lumină aceeași sensibilitate și în fața frumuseților naturii.
R
Deși remarcabil prin poeziile sale („Umbra lui Mircea. La Cozia”, „Anul
1840”, „Satiră. Duhului meu”, ș.a.), Grigore Alexandrescu a rămas în conștiința U

posterității prin fabulele sale, în care, indirect, a luat atitudine față de moravurile L
societății timpului său, față de aspectele ridicole ale lumii contemporane.
Cele mai importante fabule sunt: „Câinele și cățelul”, „Boul și vițelul”,
„Bursucul și vulpea”, „Lupul moralist”.

Grigore Alexandrescu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai epocii A

de dinaintea Revoluției de la 1848, în opera căruia elementele romantice
U
se îmbină cu cele clasice, poezia meditativă, de evocare, cu fabula și
T
satira, iar acestea la rândul ei este completată de „Memorialul de călătorie”
O
ale cărui pagini pun în lumină aceeași sensibilitate și în fața frumuseților naturii.
R
Deși remarcabil prin poeziile sale „Umbra lui Mircea. La Cozia”, „Anul
1840”, „Satiră. Duhului meu”, ș.a., Grigore Alexandrescu a rămas în conștiința U

posterității prin fabulele sale, în care, indirect, a luat atitudine față de moravurile L
societății timpului său, față de aspectele ridicole ale lumii contemporane.
Cele mai importante fabule sunt: „Câinele și cățelul”, „Boul și vițelul”,
„Bursucul și vulpea”, „Lupul moralist„
 B
Fabula „Câinele și cățelul” înfățișează doar prima etapă a parvenitismului, și anume
doar aspirația spre parvenire și de aceea discursul lui Samson este însoțit de demagogie. B
El sugerează prin numele lui cu rezonanțe mitice puterea, dar este nemulțumit de poziția U
sa socială și de aceea își dorește mai mult pentru sine, dorește să parvină. Pentru a-și L
atinge scopul apelează la minciună, la demagogie, fiind în postura de demagog politic E
aspirând la rang boieresc. Ipocrit peste măsură, el afișează o falsă modestie, vorbește T
mult în fraze sforăitoare, într-un limbaj bombastic, ca în discursul „lătrător” al oricărui I
politician demagog, așa cum precizează însuși autorul: Samson este „dulău de curte ce N
latră foarte tare”.
Falsitatea afirmațiilor sale iese în evidență o dată cu intervenția cățelului I
Samurache, care este imediat pus la punct cu un dispreț aristocratic și violent. N
Samurache, prin rezonanța numelui terminat în „che” sugerează pe omul simplu F
și naiv, care ia drept adevăruri vorbele nesincere ale dulăului și va plăti pentru O
credulitatea sa. El simbolizează totodată, slăbiciunea, moliciunea și o anume R
limitare în înțelegerea discursului câinelui. M
Cel de-al treilea personaj, cel figurant, este „un bou oarecare”, care face A
parte din categoria celor care au reușit „să se ajungă”, au acces deja în rândul T
boierimii, fiind un parvenit recent. De aceea el nici nu reacționează la spusele I
dulăului și îl ascultă nepăsător. Nu este un „bou de rang mare”, ci unul „oarecare”. V

B
Fabula „Câinele și cățelul” înfățișează doar prima etapă a parvenitismului, și anume
doar aspirația spre parvenire și de aceea discursul lui Samson este însoțit de demagogie. B
El sugerează prin numele lui cu rezonanțe mitice puterea, dar este nemulțumit de poziția U
sa socială și de aceea își dorește mai mult pentru sine, dorește să parvină. Pentru a-și L
atinge scopul apelează la minciună, la demagogie, fiind în postura de demagog politic E
aspirând la rang boieresc. Ipocrit peste măsură, el afișează o falsă modestie, vorbește T
mult în fraze sforăitoare, într-un limbaj bombastic, ca în discursul „lătrător” al oricărui I
politician demagog, așa cum precizează însuși autorul, Samson este „dulău de curte ce N
lartă foarte tare”.
Falsitatea afirmațiilor sale iese în evidență o dată cu intervenția cățelului I
Samurache, care este imediat pus la punct cu un dispreț aristocratic și violent. N
Samurache, prin rezonanța numelui terminat în „che” sugerează pe omul simplu F
și naiv, care ia drept adevăruri vorbele nesincere ale dulăului și va plăti pentru O
credulitatea sa. El simbolizează totodată, slăbiciunea, moliciunea și o anume R
limitare în înțelegerea discursului câinelui. M
Cel de-al treilea personaj, cel figurant, este „un bou oarecare”, care face A
parte din categoria celor care au reușit „să se ajungă”, au acces deja în rândul T
boierimii, fiind un parvenit recent. De aceea el nici nu reacționează la spusele I
dulăului și îl ascultă nepăsător. Nu este un „bou de rang mare”, ci unul „oarecare”. V
 U
Textul a fost publicat prima oară în 1842, în volumul „Poezii” al lui Grigore
Alexandrescu apărut la Iași sub îngrijirea lui Al. Donici și M. Kogălniceanu. U
Această creație epică are ca model fabula „Le léopard et le renard” a NI
scriitorului francez Lachambeaudie, însă meritul lui Gr. Alexandrescu V
constă în faptul că schimbarea de atitudine și alternarea de limbaj se E
produce la același personaj care se declara inițial de acord cu principiul egalității. R
Este un text narativ literar, deoarece este povestită o întâmplare, pusă pe S
seama animalelor, iar firul narativ se desprinde din dialogul dintre personaje, U
căci scrierea este concepută ca o mică scenetă cu trei personaje, fiecare L
individualizat de la început de către autor: Samson: „dulău de curte ce lătra
foarte tare”, „un bou oarecare” și cățelul Samurache prezentat ca „un simplu privitor”. O
Timpul acțiunii este bine precizat, fiind fixat prin adverbul temporal, „deunăzi”, P
adică timpul în care trăiește poetul. E
R
E
I

U
A fost publicată prima oară în 1842, în volumul „Poezii” a lui Grigore
Alexandrescu apărut la Iași sub îngrijirea lui Al. Donici și M. Kogălniceanu. U
Această creație epică are ca model fabula „Le léopard et le renard” a NI
scriitorului francez Lachambeaudie, însă meritul lui Gr. Alexandrescu V
constă în faptul că schimbarea de atitudine și alternarea de limbaj se E
produce la același personaj care se declara inițial de acord cu principiul egalității. R
Este operă literară epică, deoarece este povestită o întâmplare, pusă pe S
seama animalelor, iar firul narativ se desprinde din dialogul dintre personaje, U
căci scrierea este concepută ca o mică scenetă cu trei personaje, fiecare L
individualizat de la început de către autor: Samson: „dulău de curte ce lătra
foarte tare”, „un bou oarecare” și cățelul Samurache prezentat ca „un simplu privitor”. O
Timpul acțiunii este bine precizat, fiind fixat prin adverbul temporal, „deunăzi”, P
adică timpul în care trăiește poetul. E
R
E
I
 L
Jean de La Fontaine
Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry, Franţa - d. 13 aprilie
1695, Paris) a fost un poet francez din perioada clasică, moralist, dramaturg,
libretist şi romancier francez. La Fontaine este consacrat pentru fabulele pe L
care le-a scris. A
Este adevărat ca La Fontaine a scris celebrele sale fabule inspirându-se
din fabuliştii antichităţii greco-latine, în special din Esop. Prima culegere F
de fabule a apărut în 1668, a doua în 1678 şi ultima în 1694. Strălucita O
mânuire a versurilor precum şi ţinuta morală a textelor, adeseori mai N
complexe decât par la prima lectură, au determinat succesul acestei opere T
aparte. Fabulele lui La Fontaine sunt considerate ca alcătuind una dintre cele mai A
mari capodopere ale literaturii franceze şi universale. I
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul N
absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l E
nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și
mielul” etc.
Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în foarte multe limbi; acest fapt a influențat
dezvoltarea ulterioară a acestei specii literare, inclusiv a fabulei românești prin Ion Heliade-
Rădulescu, Alexandru Donici, dar mai ales prin Grigore Alexandrescu.

L
Jean de La Fontaine
Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry, Franţa - d. 13 aprilie
1695, Paris) a fost un poet francez din perioada clasică, moralist, dramaturg,
libretist şi romancier francez. La Fontaine este consacrat pentru fabulele pe L
care le-a scris. A
Deşi un apropiat al lui Nicolas Fouquet, controlor general al Finanţelor,
La Fontaine păstrează distanţa faţă de curtea regală; totuşi frecventează F
saloane ca cel al doamnei de La Sablière şi, în ciuda opoziţiilor, este O
primit în Academia Franceză în 1664. Amestecat în dezbaterile epocii, N
el trece de partea clasicilor în faimoasa Ceartă între Clasici şi Moderni. T
Este adevărat ca La Fontaine a scris celebrele sale fabule inspirându-se A
din fabuliştii antichităţii greco-latine, în special din Esop. Prima culegere I
de fabule a apărut în 1668, a doua în 1678 şi ultima în 1694. Strălucita N
mânuire a versurilor precum şi ţinuta morală a textelor, adeseori mai E
complexe decât par la prima lectură, au determinat succesul acestei opere
aparte. Fabulele lui La Fontaine sunt considerate ca fiind una din cele mai
mari capodopere ale literaturii franceze şi universale.
 A
A
Concluzia acestei dispute o conțin ultimele două versuri ale poeziei, despărțite de T
restul textului I
printr-un spațiu alb, prin care autorul precizează că: „Aceasta între noi adesea o vedem/ șiTcu
cei U
mari egalitate vrem.” D
Prin faptele narate, Grigore Alexandrescu adoptă o atitudine critică față de cei careI
N
doresc să E
parvină în ierarhia socială, să pătrundă într-o altă lume, satirizează fățărnicia, intoleranța șiA
demagogia lor, transmițând totodată cititorului îndemnul de a nu se încrede în spusele celor
mari și puternici pentru că acestea sunt de cele mai multe ori, dacă nu cumva întotdeauna,M
nesincere. O
R
A
L
I
Z
A
T
O
A
R
E

A
A
Concluzia acestei dispute o conțin ultimele două versuri ale poeziei, despărțite de T
restul textului I
printr-un spațiu alb, prin care autorul precizează că: „Aceasta între noi adesea o vedem/ șiTcu
cei U
mari egalitate vrem.” D
Prin faptele narate Grigore Alexandrescu adoptă o atitudine critică față de cei care I
doresc să N
parvină în ierarhia socială, să pătrundă într-o altă lume, satirizează fățărnicia, intoleranța șiE
A
demagogia lor, transmițând totodată cititorului îndemnul de a nu se încrede în spusele celor
mari și puternici pentru că acestea sunt de cele mai multe ori, dacă nu cumva întotdeauna,M
nesincere. O
R
A
L
I
Z
A
T
O
A
R
 „Câinele și cățelul”
de Gr. Alexandrescu

-Noțiuni de receptare a textului-